Hotararile judecatoresti penale supuse apelului

Hotararile judecatoresti penale supuse apelului

Apelul fiind o cale ordinara de atac se poate declara numai impotriva hotararilor nedefinitive, pronuntate in prima instanta .

Din continutulart.361 C.p.p. se desprinde clar aceasta idee, pentru ca textul exclude din randul hotararilor apelabile deciziile, aratand expres ca sunt supuse apelului sentintele si incheierile date de prima instanta.

Exista hotarari judecatoresti pentru care legea nu specifica felul judecatii (daca procedura reprezinta o judecata in prima instanta sau nu). Problema prezinta importanta, intrucat in cazul acestor hotarari, in lipsa precizarilor necesare, urmeaza a se lamuri daca impotriva lor se poate folosi calea de atac ordinara. Intra in aceasta discutie alaturi de alte hotarari, de exemplu, hotararea prin care se solutioneaza un conflict de competenta. Chestiunea s-a analizat in doctrina si s-a ajuns la concluzia ca intr-o asemenea situatie hotararea nu este susceptibila de a fi atacata pe cale ordinara .

Atacarea cu apel a sentintelor si incheierilor este conceputa diferit de lege in ce priveste modalitatea de exercitare a caii de atac ordinare. Sentinta fiind o hotarare prin care prima instanta se pronunta asupra cauzei deduse in fata sa, este susceptibila de a fi atacata cu apel imediat si independent. Incheierile pronuntate in cursul judecatii nu au, in general, o pozitie procesuala de sine statatoare, fiind hotarari care pregatesc solutionarea cauzei. In consecinta. cea mai mare parte a incheierilor nu justifica un apel indreptat numai impotriva lor, separat de cel impotriva hotararii care rezolva fondul cauzei. Art.361 alin.3 C.p.p., prevede ca apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.

In art.361 C.p.p. se inscrie ca regula generala principiul atacarii cu apel a tuturor sentintelor, daca legea nu prevede altfel. De aceea, trebuie cunoscute cu exactitate toate situatiile in care o sentinta nu poate fi apelata si aceste cazuri sunt grupate tot de art.361 in cinci categorii mari, asa cum se arata mai jos.

a) sentinte pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in art.279 alin.2 lit.a. Este cazul unui numar redus de infractiuni cu plangere prealabila pentru care sesizarea se face nemijlocit la instanta. Cazurile acestea de actiune penala directa, cum mai sunt cunoscute, se refera in genere la fapte penale de minima gravitate, in care situatia de fapt in mod obisnuit poate fi mai usor stabilita, motiv pentru care legiuitorul din ratiuni de simplificare a mecanismelor procesuale a considerat ca o repetare a judecarii cauzei in apel in circumstante asemanatoare judecatii in prima instanta, nu se mai impune sub aspect faptic judecata de fond fiind in prima si ultima instanta . Evident excluderea apelului in aceasta ipoteza nu inlatura posibilitatea introducerii unui recurs si casarea hotararii viciate in cazul incalcarilor de drept anume prevazute pentru exercitarea acestei cai de atac.

b) sentinte pronuntate de tribunale militare privind infractiunile mentionate in art.279 alin.2 lit.a si infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani.

c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel. Abandonarea apelului exercitabil impotriva acestor sentinte se sprijina pe argumentari de alt ordin. Desi faptele judecate in prima instanta la nivelul curtilor de apel sunt de mare gravitate, frecventa lor in conditii obisnuite este foarte redusa, ceea ce face ca practic un numar limitat de sentinte sa ramana in afara circuitului obisnuit. Intr-adevar, atat infractiunile contra sigurantei statului cat si cele contra pacii si omenirii in conditii normale sunt foarte rare, pe de alta parte si cazurile de competenta personala date in atributiile acestor instante nu sunt numeroase.

Apelul constituie intr-un anumit sens o reeditare a judecatii de fond, in toate aceste cazuri instanta superioara s-ar transforma intr-o instanta care ar trebui sa stabileasca situatia de fapt si sa judece in mod curent fondul cauzei, ceea ce nu este de dorit.

d) sentinte pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie . Argumente de ordin organizatoric evident vin sa pledeze impotriva folosirii apelului in asemenea cazuri.

In actuala organizare judecatoreasca parcurgerea a trei paliere in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu este posibila.

Daca o cauza se judeca in prima instanta de o sectie a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, apelul nu mai este posibil. Singura cale de atac ordinara folosita ramane recursul.

e) sentinte de dezinvestire. Este de mentionat ca nici o hotarare de dezinvestire nu poate fi atacata cu apel, dupa cum exista sentinte de dezinvestire care nu pot fi atacate cu nici o cale de atac ordinara (de exemplu, o sentinta de declinare de competenta). In schimb legea nu interzice ca impotriva sentintelor de dezinvestire (cu exceptiile anume prevazute de lege) sa nu se poata folosi cealalta cale ordinara de atac, respectiv recursul.

Atacarea cu apel a sentintelor. Procedura noastra penala cunoaste o mare varietate de sentinte care pot fi atacate cu apel. Apelul intentat impotriva sentintelor este imediat si independent de alte hotarari pronuntate in cauza. Sentintele susceptibile de a fi apelate pot fi grupate in urmatoarele categorii:

a) sentinte prin care se solutioneaza actiunile deduse in fata primei instante; sunt de amintit in acest cadru, in primul rand, sentintele care rezolva actiunea penala prin darea unei solutii de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. Rezolvarea concomitenta a actiunii civile nu da prilejul pronuntarii unei hotarari separate, prin aceiasi sentinta solutionandu-se ambele laturi ale cauzei penale. Subzista astfel posibilitatea apelarii sentintelor in ce priveste latura penala si latura civila, in mod concomitent sau separat.

Exista situatii cand latura civila se rezolva separat, dupa solutionarea laturii penale, prin darea unei noi sentinte. De exemplu, dupa incetarea procesului penal prin moartea inculpatului, se continua actiunea civila impotriva mostenitorilor (art.21); sau disjungandu-se actiunea civila in conditiile art.347 aceasta se rezolva ulterior prin pronuntarea unei sentinte separate. In aceste cazuri, sentinta care solutioneaza numai latura civila este apelabila in egala masura .

b) sentinte pronuntate in caile de atac extraordinare, sau in legatura cu punerea in executare a hotararilor judecatoresti ori in anumite proceduri speciale. In cadrul cailor extraordinare de atac se pot pronunta sentinte susceptibile de apelare. Astfel, art.392 alin. ultim prevede ca sentinta data in contestatia in anulare poate fi atacata cu apel . De asemenea, in procedura de revizuire, respingerea in principiu a revizuirii (art.403 alin.3) si admiterea in fond a revizuirii (art.406) sunt sentinte apelabile .

In diverse proceduri privind executarea hotararilor judecatoresti se pronunta o seama de hotarari, de regula de catre instanta de executare sau instanta corespunzatoare acesteia de la locul de executare, care sunt sentinte supuse apelului. Asemenea sentinte se pot da in cazul ivirii urmatoarelor situatii: incidente aparute cu ocazia punerii in executare a unor masuri de siguranta (de ex. incetarea sau inlocuirea internarii medicale - art.434); schimbari in executarea unor hotarari (de ex. revocarea sau anularea suspendarii conditionate - art.447); amanarea sau intreruperea executarii pedepsei inchisorii - art.454, art.456; inlaturarea sau modificarea pedepsei in cazul legilor penale noi - art.458; in cazurile de contestatii la executare - art.461-463, cu rezerva de la art.461 lit.c, cand contestatia se poate rezolva si de instanta de apel sau recurs printr-o decizie.

Sentinta se pronunta si in alte proceduri speciale: reabilitarea (art.501), constatarea rezultatelor reconstituirii unui dosar sau inscris (art.512). Hotararile pronuntate in aceste cazuri, pot fi atacate cu apel.

Atacarea cu apel a incheierilor. Sub aspectul modalitatilor de realizare a apelului, incheierile pot fi grupate in urmatoarele categorii: incheieri supuse apelului odata cu fondul, incheieri atacabile imediat, dar judecate dupa solutionarea cauzei si incheieri care nu pot fi apelate.

a) Incheieri atacate cu apel odata cu fondul.

Regula generala in materia incheierilor o reprezinta atacarea acestora odata cu fondul (art.361 alin.2). Intra in aceasta categorie majoritatea incheierilor ce se dau in cursul judecatii in scopul pregatirii solutionarii cauzei. Astfel, se ataca odata cu fondul incheierile prin care s-a dispus asupra apararilor formulate de parti si asupra probelor prin care acestea se dovedesc (de ex. admiterea sau respingerea cererii de amanare pentru citare cu incalcarea art.291); incheierile prin care se iau masuri pentru buna desfasurare a procesului penal (de ex. dispunerea reunirii cauzelor in caz de conexitate - art.36), incheierile prin care se iau unele masuri procesuale (de ex. aplicarea unei masuri asiguratorii - art.163) .

Unele incheieri se dau dupa ce prima instanta a pronuntat o sentinta (de ex. in cazul indreptarii erorilor materiale evidente din cuprinsul hotararii - art-195). Aceste incheieri se ataca odata cu fondul, intrucat se prevede ca apelul declarat se considera facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.

b) Incheieri atacabile cu apel separat, apelul urmeaza a fi judecat numai dupa solutionarea cauzei.

Asupra cheltuielilor judiciare cuvenite martorului, expertului, interpretului sau aparatorului, prima instanta se poate pronunta prin incheiere. Aceasta incheiere este atacabila cu apel, de titularii aratati in lege (art. 262 lit. d) de indata ce a avut loc pronuntarea, sau cel mai tarziu 10 zile de la pronuntare, dar judecarea apelului nu se va face imediat pentru a nu stanjeni solutionarea fondului cauzei. Potrivit legii, apelul declarat impotriva incheierii se judeca dupa rezolvarea cauzei, cu exceptia cazului cand judecarea pricinii a fost suspendata (art.363 alin. ultim).

c) Incheieri care nu pot fi atacate cu apel.

Pentru ca o incheiere sa nu fie apelabila legea trebuie sa prevada expres aceasta. Astfel, art.52 alin. ultim stabileste ca incheierile prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. De asemenea, in cadrul procedurii speciale a inlocuirii sau reconstituirii unui dosar judiciar sau inscris disparut, instanta da potrivit art.509 o incheiere, care in conformitate cu acelasi text nu este supusa nici unei cai de atac.