Formele partajului succesoral

Formele partajului succesoral

Partajul poate fi facut prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca, in conditiile legii (art. 670 C.civ.).

Partajul succesoral voluntar

Partajul succesoral prin buna invoiala (partajul voluntar) constituie modalitatea practica si comoda de iesire din indiviziune, care poate fi folosita oricand de copartasi.

In mod practic, partajul voluntar se realizeaza printr‑un act de imparteala a mostenirii care este constatat printr‑un inscris sub semnatura privata sau printr‑un inscris autentic, daca printre bunurile succesorale exista imobile, forma scrisa fiind utila coindivizarilor pentru probatiunea impartelii si dovedirea dreptului de proprietate exclusiv al fiecarui coindivizar asupra bunurilor care i‑au revenit ca urmare a partajului.

Partajul voluntar in forma autentica se va incheia in fata notarului public sau eventual in fata instantei de partaj (sub forma unei tranzactii scrise a coindivizarilor).

Pentru validitatea partajului succesoral voluntar este necesar ca:

a) toti coindivizarii sa fie prezenti;

b) coindivizarii sa fie de acord cu realizarea impartelii prin buna invoiala si cu clauzele conventiei;

c) toti coindivizarii sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Daca un coproprietar este lipsit de capacitate de exercitiu ori, are capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi facut, prin buna invoiala numai cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este cazul a ocrotitorului legal (art. 674 C.civ.).

Daca nu sunt prezenti toti mostenitorii ori daca printre ei se afla minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori persoane disparute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile mostenirii in cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protectia persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa ori privitoare la persoanele disparute.

Conventia poate fi incheiata numai dupa deschiderea succesiunii, in caz contrar, ea reprezinta un pact asupra unei succesiuni viitoare si va fi nula absolut.

Partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele.

Partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta.

Partajul este insa valabil chiar daca nu cuprinde toate bunurile comune. Pentru bunurile omise se poate face oricand un partaj suplimentar (art. 684 C.civ.).

Nu poate invoca nulitatea relativa a partajului prin buna invoiala coproprietarul care, cunoscand cauza de nulitate, instraineaza in tot sau in parte bunurile atribuite.

Imparteala prin buna invoiala poate avea ca obiect intreaga indiviziune sau numai o parte din ea (imparteala partiala).

Invoiala partiala poate fi completata cu o imparteala judecatoreasca.

Nu exista nici un fel de reglementare cu privire la modul de alcatuire al loturilor, partile putand imparti bunurile indivize "oricum ar voi".

§ 2. Partajul succesoral judiciar

Partajul succesoral judiciar repre­zinta o modalitate de partajare a succesiunii folosita in cazurile in care exista neintelegeri intre coindivizari care fac imposibila realizarea impartelii prin buna invoiala.

Prin imparteala succesorala judiciara instanta procedeaza la atribuirea bunurilor succesorale in natura coindivizarilor punand capat starii de indiviziune si recunoscand fiecarui comostenitor calitatea de proprietar exclusiv asupra bunurilor succesorale care i‑au fost atribuite.

Potrivit principiului disponibilitatii coindivizarii pot opta pentru ramanerea in indiviziune sau pentru iesirea din indiviziune in scopul de a dobandi independenta in administrarea si dispozitia patrimoniului succe­soral pe care le‑au cules.

Ei pot opta de asemenea asupra modalitatii de iesire din indiviziune intre partajul succesoral prin buna invoiala si partajul succesoral judiciar.

Exista insa trei situatii in care partajul succesoral este obligatoriu, si anume:

a) cand unul dintre coindivizari nu este prezent la imparteala, nici personal, nici prin reprezentant;

b) cand unul dintre coindivizari nu este de acord cu imparteala prin buna invoiala

c) cand unul dintre coindivizari este incapabil, minor sau interzis, si nu exista autorizarea instantei tutelare si, daca este cazul, a ocrotitorului legal

Legea nu prevede obligatia incercarii prealabile a partajului prin buna invoiala ca o conditie pentru folosirea partajului judiciar.

Reclamantul este obligat judiciar sa arate in cerere, pe langa mentiunile comune ale cererii de chemare in judecata si persoanele intre care urmeaza sa aibe loc partajul, titlul pe baza caruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde se afla, precum si persoana care le detine sau administreaza.

In tot cursul procesului, instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala. Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit intelegerii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla minori si persoane puse sub interdictie judecatoreasca, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei tutelare, precum si daca este cazul a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.

In cazul in care intelegerea priveste numai partajul anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va procenta o hotarare partiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri.

Daca partile nu ajung la o intelegere sau nu incheie o tranzactie, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii o au unii fata de altii.

Daca se imparte o mostenire, instanta va stabili mai intai datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii. Instanta va face imparteala in natura. Ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani.

La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unul dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul celorlalti coproprietari sau alte asemenea.

In cazul in care exista succesiuni succesive cu mase succesorale diferite se va realiza o succesiune de iesiri din indiviziune in functie de criteriul ordinii cronologice a deschiderii succesiunilor.

Iesirile din indiviziune pot avea loc in cadrul aceluiasi proces sau in procese diferite

Competenta materiala de solutionare a cererii de partaj succesoral apartine judecatoriei, indiferent de valoarea masei succesorale.

Fata de dispozitia art. 112 din proiectul C.proc.civ. care stabileste o competenta teritoriala exclusiva numai in anumite materii, succesorale, pana la iesirea din indiviziune se poate trage concluzia ca in cazul partajului se revine la competenta teritoriala de drept comun, a instantei de la domiciliul parintelui.

Competenta teritoriala, derogatorie de la dreptul comun, este absoluta, stabilita prin norma imperativa.

In tot cursul procesului, instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala.

Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit invoielii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei tutelare, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.

In cazul in care intelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri.

Dispozitiile Codului de procedura civila privind hotararile prin care se incuviinteaza invoiala partilor sunt aplicabile.

Daca partile nu se invoiesc, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota‑parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.

Instanta va face imparteala in natura proportional cu cota-parte a fiecarui mostenitor.

In temeiul celor mentionate mai sus ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr‑o suma in bani.

Daca bunul este indivizibil sau nu este comod partajabil in natura, partajul se va face fie prin atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia sau mai multor coproprietari, la cererea acestora; fie prin vanzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere, la licitatie publica, in conditiile legii si distribuirea pretului catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei (art. 676 C.civ.).

Daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili elementele aratate mai sus. Prin aceeasi incheiere, instanta va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.

Raportul de expertiza va arata evaluarea si criteriile avute in vedere la stabilirea acesteia, va indica daca bunurile pot fi comod partajabile in natura si in ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza a fi atribuite.

In cazul in care, dupa pronuntarea incheierii, dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala se constata ca exista si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fara ca, privitor la acesti coproprietari sau acele bunuri, sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanta va putea da o noua incheiere, care va cuprinde, dupa caz, si coproprietarii sau bunurile omise. In aceleasi conditii, instanta poate, cu consimtamantul tuturor copro­prietarilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare in masa de impartit.

Daca s‑a dispus ca vanzarea bunului sa se faca de parti prin buna invoiala, instanta va stabili si termenul in care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni afara de cazul cand partile sunt de acord cu majorarea lui. La implinirea termenului, partile vor prezenta instantei dovada vanzarii.

In cazul in care vanzarea prin buna invoiala nu se realizeaza in terme­nul mentionat mai sus, instanta, prin incheiere, va dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul judecatoresc prin licitatie publica.

La cererea uneia dintre parti, instanta poate proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus vanzarea prin buna invoiala ori de catre executorul judecatoresc.

In toate cazurile, asupra cererii de imparteala, instanta se va pronunta prin hotarare.

Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum si cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanta potrivit dreptului fiecarui coproprietar.

In cazul in care partajul nu se poate realiza in nici una din modalitatile prevazute de lege, instanta va hotari inchiderea dosarului.