Extradarea in Romania

Extradarea in Romania

Institutia  extradarii in dreptul roman apare de la sfarsitul secolului al XIX - lea.

Insa cele mai elocvente izvoare despre institutia extradarii sunt cele de la inceputul secolului XX, respectiv Constitutia Regatului Romaniei din 1923, unde, in Titlul II, art. 32 se spune: " Extradarea refugiatilor politici este oprita".

Codul penal roman din 1968, in articolele 6 si 9 are reglementari privitoare la extradare.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 2, " Pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetatean roman, infractorul poate fi judecat si in cazul in care s-a obtinut extradarea lui". In art. 9 denumit " Extradarea" se prevede ca aceasta se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii.

Prima lege privind extradarea este Legea nr. 4/1971.

Constitutia Romaniei din anul 1991, in articolul 19, aliniatele 1 si 2 stipuleaza: " Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania" si " Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unor conventii internationale sau in conditii de reciprocitate"

Parlamentul Romaniei a ratificat si a fost publicata in Monitorul Oficial, partea I, la data de 14.05.1997, Conventia europeana de extradare, din 13 decembrie 1957, precum si cele doua protocoale aditionale la aceasta, din 1975 si 1978.

In literatura de specialitate, Rodica-Mihaela Stanoiu defineste extradarea ca fiind:

"Extradarea apare ca un act bilateral ce intervine intre doua state: unul pe teritoriul caruia se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare ( statul solicitat ) si altul care este interesat in pedepsirea infractorului si care adreseaza in acest scop cererea de extradare (statul solicitant ). Prin finalitatea sa, extradarea este deci un act de asistenta judiciara internationala in materie penala, prin care un infractor este transferat dintr-un stat in altul pentru a fi tras la raspundere pentru infractiunea savarsita." [1]

Romania a incheiat conventii de asistenta juridica cu mai multe state, si anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Populara Democrata Coreeana, Cuba, Franta, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.

Cel de-al VIII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor  a aprobat tratatul tip extradare. Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat acest Tratat prin Rezolutia nr. 45/116 din 14 septembrie 1990, invitand statele membre sa colaboreze, in cadrul unor aranjamente bilaterale si multilaterale, in vederea intaririi masurilor de prevenire a criminalitatii si de intarire a procesului de justitie penala.

" Extradarea este actul prin care un stat, pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor, preda ( remite) la cererea altui stat pe acel infractor pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat de instantele acelui stat.

Extradarea este o institutie utila in lupta impotriva fenomenului infractional. Fara utilizarea ei nu s-ar putea  infaptui sanctionarea prin aplicarea legii penale in temeiul principiului teritorialitatii, in cazurile in care, dupa savarsirea infractiunii pe teritoriul tarii, infractorul a reusit sa-l paraseasca. De asemenea, nu s-ar putea realiza aplicarea legii penale in temeiul principiilor personalitatii si realitatii legii penale."

Procedura extradarii se defasoara in principal in baza Conventiei europene de extradare si in conformitate cu prevederile titlului II din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciara in materie penala.

Indreptul nostru, extradarea este reglementata in Constitutie - art. 19, Codul penal - art. 9 si Titlul II - "Extradarea" din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 224/2006 .

Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, ca lege -cadru care reglementeaza unitar diferite forme de cooperare si asistenta judiciara internationala in materie penala a reprezentat la momentul adoptarii, un pas important spre integrarea Romaniei in spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii Europene. La elaborarea acesteia a fost avuta in vedere legislatia comunitara in vigoare la acea data, precum si instrumentele Consiliului Europei in domeniu care fac parte din acquis-ulcomunitar.

In sistemul romanesc, avand in vedere dispozitiile imperative ale  art. 19 alin. 4 din Constitutie, potrivit carora extradarea se hotaraste de justitie, rolul Ministerului Justitiei este circumstantiat cadrului constitutional si consta, in esenta,  in: examenul de regularitate internationala efectuat anterior sesizarii autoritatilor judiciare, in cazul extradarii pasive, si, respectiv, posterior incheierii instantei prin care se stabileste ca sunt intrunite conditiile legale pentru a se solicita extradarea, in cazul extradarii active; intocmirea si transmiterea cererii de extradare; punerea in executare, impreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotararii definitive de extradare, aprobarea tranzitului. In toate cazurile insa, mecanismul prevazut de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispozitiile Constitutiei, este de asa natura  construit incat hotararea finala o are instanta judecatoreasca, nu numai in cazul extradarii pasive (din Romania), dar si in cazul cererilor de extradare formulate de Romania.

Prin raportarea la dispozitiile Legii 302/2004, se disting doua forme ale extradarii: extradarea pasiva si extradarea activa.