Extradarea in UE

Extradarea in UE

De la 1 ianuarie 2007, dispozitiile referitoare  la extradare au fost inlocuite, in relatia cu statele membre UE, de decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene, transpuse in dreptul intern prin Titlul III din Legea nr. 302/2004, cu exceptia situatiilor tranzitorii. 

Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002   a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene este prima masura concreta in domeniul dreptului penal, care implementeaza principiul recunoasterii reciproce, pe care Consiliul European o aprecia ca fiind "cheia de bolta" a cooperarii judiciare Ea inlocuieste in relatia dintre statele membre ale Uniunii Europene procedurile clasice de extradare.

Prin Decizia - cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002, s-a materializat hotararea luata in cadrul Consiliului European de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999 ca, intre Statele Membre ale Uniunii Europene, sa se inlocuiasca procedura formala de extradare, in cazul persoanelor care se sustrag executarii unei pedepse privative de libertate, aplicata printr-o hotarare de condamnare ramasa definitiva, cu o procedura de predare simplificata, respectiv, de a se accelera procedura formala de extradare, in cazul persoanelor care se sustrag urmaririi penale si judecarii.

Dupa cum se arata in insusi preambulul deciziei-cadru, in esenta, prin aceasta procedura de "predare", se inlatura etapa administrativa pe care actualele proceduri de extradare o presupune in mod obligatoriu, decizia de predare, ca si intreaga procedura fiind exclusiv de competenta autoritatilor judiciare, ceea ce nu exclude insa posibilitatea, prevazuta de articolul 7 din decizia - cadru, ca Statele Membre sa desemneze o autoritate centrala (sau mai multe), care sa asiste autoritatile judiciare competente. 

Potrivit noului sistem, in cazul in care o persoana dintr-un Stat Membru se sustrage, dupa caz, urmaririi penale, judecarii, respectiv, executarii pedepsei, pe teritoriul acelui Stat Membru, autoritatea judiciara competenta a Statului Membru in cauza emite un mandat de arestare european, in baza unei hotarari definitive de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 1 an sau a unui mandat de arestare preventiva, pe care il transmite, spre executare, autoritatii judiciare competente din Statul Membru pe teritoriul caruia este localizata persoana in cauza.

  Intreaga procedura se desfasoara intre autoritatea judiciara emitenta si autoritatea judiciara de executare, acestea putand fi asistate de autoritatea centrala desemnata in acest scop in Statele Membre aflate in relatie, respectiv, de punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene.