Dialogul social Și tripartitismul

DIALOGUL SOCIAL ȘI TRIPARTITISMUL

DIALOGUL SOCIAL SI COOPERAREA TRIPARTITA

1. Reglementarea dialogului social. Codul muncii contine un titlu special consacrat dialogului social (Titlul VII). Capitolul I al acestui titlu cuprinde dispozitii generale (art. 214-216), Capitolul II se refera la sindicate (art. 217-223), Capitolul III la reprezentantii salariatilor (art. 224-229), iar Capitolul IV la patronat (art. 230235).

Art. 214 prevede ca "pentru asigurarea climatului de stabilitate si pace sociala, prin lege sunt reglementate modalitatile de consultari si dialog permanent intre partenerii sociali".

Printre organismele constituite, in scopul realizarii dialogului social, Codul muncii enumera Consiliul Economic si Social (art. 215), precum si comisiile de dialog social din cadrul ministerelor si prefecturilor (art. 216).

In scopul realizarii dialogului social, au fost adoptate mai multe acte normative, de exemplu: Legea nr. 96/1992prin care a fost ratificata Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 144 din anul 1976 cu privire la consultarile tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor dreptului international al muncii; Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social; Legea nr. 132/1999 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor; Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale; Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncasi boli profesionale; Legea nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca;Hotararea Guvernului nr. 167/1997 privind constituirea Comisiei Centrale Tripartite Guvern - Sindicate - Patronate din ramura Mine - Geologie. Hotararea Guvernului nr. 314/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea Comisiilor Consultative de dialog social in cadrul unor ministere si al prefecturilor;- Hotararea Guvernului nr. 296/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea Departamentului pentru Dialog Social, etc.

Dialogul social "constituie o modalitate simplasi concreta care urmareste explicit realizarea democratiei economico sociale prin aducerea la masa dialogului, a discutiilor si a negocierilor a celor doi mari parteneri sociali care se intalnesc atat in procesul muncii, dar si in diverse activitati de gestionare a treburilor societatii".

Pretutindeni in lume dialogul social este considerat extrem de util in solutionarea gravelor probleme sociale, consecinta a globalizarii, a modului in care sunt repartizate costurile si avantajele schimburilor economice.

Statul este interesat sa antreneze organizatiile reprezentative ale angajatorilor si lucratorilor in luarea deciziilor, permitandu-le astfel sa-si exprime opiniile sisa participe la elaborarea si punerea in practica amasurilor economice, de ordin particular sau general.

Este vorba, asadar, de o tripla interactiune intre organizatiile de angajatori (patroni) si de lucratori - parteneri sociali si organizatiile sau entitatile publice, adica de tripartism. Prin acest termen se intelege - tranzactiile, negocierile care se deruleaza (desfasoara) intre Stat, - reprezentat prin Guvern - angajatori si, lucratorii care privesc elaborarea si aplicarea politicii economico - sociale.

Dialogul social inglobeaza toate formele de negociere si consultare, precum si de schimburi de informatii intre reprezentantii statului, ai angajatorilor si salariatilor privind subiectele de interes comun de ordine economicasi sociala. Notiunea cuprinde termenul traditional al relatiilor profesionale, negocierea colectiva bipartita la nivel de unitate sau ramura de activitate, cat si relatiile dintre partenerii sociali si stat. Ea cuprinde, de asemenea, cooperarea tripartita privind problemele pietei muncii si are loc in organisme tripartite largite.

Asa fiind, bipartismul si tripartismul sunt piloni ai dialogului social; relatiile bipartite (intre partenerii sociali) sunt esentiale pentru ca tripartismul sa fie eficace. Asadar, dupa nivelul la care se desfasoara, dialogul social are loc la nivel national, la nivel de ramurasi la nivel de unitate.Dialogul social are mai multe obiective. Primul este format dintr-un mecanism de schimb al informatiilor; el consta in esenta in informarea celorlalte parti despre pregatirea unei actiuni. Aceasta favorizeaza intelegerea reciproca,da incredere, limiteaza conflictele, favorizeaza transparenta si buna gestiune a afacerilor publice. Al doilea, dialogul social constituie un mecanism de consultare asupra subiectelor de interes reciproc. Consultarea poate viza actiuni sau masuri intreprinse de Guvern, acesta urmand sa cunoasca punctul de vedere al celorlalte parti pentru a se ajunge la un consens asupra subiectului in discutie.

In al treilea rand, in calitate de mecanism de negociere, dialogul social presupune discutii si schimburi de puncte de vedere, vizand deschiderea spre un acord, consimtamant sau intelegere, un consens asupra masurilor de luat. Se poate ajunge astfel la incheierea unui acord, a unei conventii sau a unui contract.

In sfarsit, dialogul social constituie un mecanism de decizie, care incorporeaza mecanismele precedente si ia forma unei negocieri formale, avand ca obiectiv decizii care vor putea fi definite sau supuse ratificarii puterii publice (guvern sau parlament). In mod normal, deciziile luate astfel, trebuie sa fie aplicate, iar aplicarea lor controlata.

De aceea, din punct de vedere al efectelor sale, dialogul social are caracter consultativ (de pilda, cel existent in cadrul Consiliului Economic si Social), conform (in cazul contractelor colective de munca), de cogestiune (de exemplu, in cazul Agentiei Nationale pentru Ocupare a Fortei de Munca)¹.

Menirea dialogului social este de a favoriza pacea si stabilitatea in societate, dezvoltarea economicasi sociala.

2. Domeniile de acliune ale partenerilor sociali. Intr-un sens foarte larg se vorbeste despre parteneriatul social, fiind inteles si definit ca o colaborare intre patronat si sindicate, in scopul rezolvarii unor probleme economice si sociale.

Actiunea partenerilor sociali se transpune, in esenta, in: a) negocierea si incheierea contractelor colective de munca; b) formularea de avize la proiecte de legi, ordonante si hotarari ale

Guvernului; c) propunerea asistentilor judiciari ce formeaza completele competente sa solutioneze conflictele de munca; d) participarea la activitatea unor organisme ce presteaza servicii publice.

3. Organisme tripartite (enumerare). Partenerii sociali fac parte - prin reprezentantii lor - intr-o serie de organisme care presteaza servicii publice, astfel:

- Consiliul Economic si Social;

- Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, care are atributia de a organiza si coordona activitatea de ocupare si de formare a fortei de munca, precum si de protectie a persoanelor neincadrate in munca;

- Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca;

- Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor - autoritate administrativa autonoma cu rol consultativ in promovarea politicilor si strategiilor privind formarea profesionala a adultilor, care se organizeazasi functioneaza in sistem tripartit;

- Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, institutie publica autonoma, avand ca obiect principal de activitate asigurarea functionarii sistemului de asigurari sociale de sanatate;

- Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juridica, care administreazasi gestioneaza sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale;

- Fondul National de Accidente si Boli Profesionale, institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care administreaza, gestioneaza, coordoneazasi controleaza intreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncasi boli profesionale, etc. De asemenea, sunt institutionalizate comisiile consultative de dialog social in cadrul unor ministere si al prefecturilor, precum si Comisia Tripartita Guvern - Sindicate - Patronat din ramura Mine-Geologie.

4. Alte organisme menite sa faciliteze dialogul social

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Prin Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii¹, sunt reglementate Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate (C.N.A.S.) si casele teritoriale, avand menirea de a administra si gestiona sistemul de asigurari sociale de sanatate (art. 266).²

Atributiile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt prevazute de art. 270 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, de exemplu:

- gestioneaza fondul prin presedintele sau, impreuna cu casele de asigurari;

- elaboreaza, implementeazasi gestioneaza procedurile si formularele unitare, avizate de Ministerul Sanatatii Publice, pentru administrarea sistemului de asigurari sociale de sanatate;

- elaboreazasi actualizeaza Registrul unic de evidenta a asiguratilor;

- indruma metodologic si controleaza modul de aplicare a dispozitiilor legale de catre casele de asigurari;

- elaboreaza proiectul contractului-cadru, care se prezinta de catre Ministerul Sanatatii Publice spre aprobare Guvernului;

- acorda gratuit informatii, consultanta si asistenta in domeniul asigurarilor sociale de sanatate persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii medicale;

- incheie si deruleaza contracte de achizitii publice pentru medicamente si materiale sanitare pentru derularea programelor de sanatate, precum si contracte de furnizare de servicii medicale de dializa;

- asigura logistica si baza materiala necesare activitatii de pregatire si

formare profesionala a personalului, etc. La art. 271 sunt stabilite atributiile caselor teritoriale, astfel:

colecteze contributiile la fond pentru persoanele fizice;

administreze bugetele proprii;

inregistreze, sa actualizeze datele referitoare la asigurati sisa le comunice CNAS;

furnizeze gratuit informatii, consultanta, asistenta in problemele asigurarilor sociale de sanatate si ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii medicale;

negocieze, sa contracteze sisa deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale in conditiile contractului-cadru, etc.

Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale. Este reglementata de Legea nr. 19/2000¹ca institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juridica, care administreazasi gestioneaza sistemul public de pensii si alte dreptul de asigurari sociale (art. 139).

Conducerea Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale este formata din presedinte si consiliul de administratie, compus din 19 persoane, dintre care un presedinte si 18 membri.

Acestia din urma sunt reprezentanti ai Guvernului, patronatului si asiguratilor, dupa cum urmeaza: a) 5 reprezentanti ai Guvernului, desemnati de ministrul muncii, familiei si egalitatii de sanse; b) 5 reprezentanti ai patronatului, desemnati de asociatiile patronale reprezentative la nivel national; c) 8 reprezentanti ai asiguratilor dintre care:

5 reprezentanti ai sindicatelor, desemnati de organizatiile sindicale reprezentative la nivel national;

3 reprezentanti ai pensionarilor, desemnati de organizatiile nationale ale pensionarilor. Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale este investita cu urmatoarele atributii:

a) indrumasi controleaza modul de aplicare a dispozitiilor lega-le de catre casele teritoriale de pensii, precum si de catre persoanele juridice si fizice carora le revin drepturi si obligatii care decurg din lege;

b) furnizeaza datele necesare pentru fundamentarea si elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat;

c) prezinta Guvernului si partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurarilor sociale de stat;

d) publica bianual raportul sau de activitate;

e) colecteazasi vireaza contributiile de asigurari sociale si alte tipuri de contributii;

f) urmareste incasarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat;

g) ia masuri pentru dezvoltarea si administrarea eficienta a patrimoniului sistemului public, precum si pentru asigurarea integritatii acestuia;

h) ia masuri pentru protectia fondurilor de asigurari sociale;

i) asigura evidenta la nivel national a tuturor contribuabililor la sistemul public;

j) asigura evidenta drepturilor si obligatiilor de asigurari sociale la nivel

national, pe baza codului personal de asigurari sociale; k) certifica anual stagiul de cotizare si punctajul pentru fiecare asigurat;

l) controleaza activitatea de expertiza medicalasi recuperare a capacitatii de munca;

m) aplica prevederile conventiilor internationale de asigurari sociale la care Romania este parte;

n) dezvolta relatii cu organisme similare in domeniul asigurarilor sociale din alte tari, in baza conventiilor incheiate de statul roman;

o) organizeaza selectia, pregatirea si perfectionarea profesionala a personalului din domeniile asigurarilor sociale;

p) asigura introducerea, extinderea, intretinerea si protectia sistemelor automate de calcul si de evidenta;

r) asigura reprezentarea in fata instantelor judecatoresti in litigiile in care este implicata ca urmare a aplicarii dispozitiilor prezentei legi, etc.

La nivelul caselor teritoriale de pensii pentru activitatea de asigurare pentru accidente de muncasi boli profesionale se constituie consilii tripartite consultative (art. 90).

PATRONATELE

1. Termenul de patron. Deriva din latinescul patronus, care in dreptul roman, era, de cele mai multe ori, stapanul de sclavi; el avea si semnificatia de ocrotitor, protector.

Conform Noului dictionar universal al limbii romane, patron este proprietarul unei intreprinderi in care se exploateaza munca (salariata a altora).

Esential pentru un patron este ca el stapaneste un patrimoniu.

Salariatii muncesc pentru patron in schimbul salariului pe baza unui contract de tip privat, deosebit de contractul civil, deoarece el presupune subordonarea salariatului fata de patron care isi exercita puterea prin intermediul prerogativelor de care dispune: organizatorica, normativasi disciplinara.

Art. 2 din Legea patronatelor nr. 356/2001prevede ca patronul este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreazasi utilizeaza capital, indiferent de natura acestuia, in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta, si care angajeaza munca salariata.

In acelasi sens este si art. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, conform caruia notiunea de patron, desemneaza orice persoana fizica sau juridica ce angajeaza salariati prin incheierea unui contract individual de munca.

Conform art. 230 din Codul muncii, patronul, denumit angajator, este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreazasi utilizeaza capitalul, indiferent de natura acestuia, in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta si care angajeaza munca salariata.

Caracteristicile principale ale persoanei ce are calitatea de patron sunt legate de administrarea si utilizarea capitalului, indiferent de natura acestuia, in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta si care angajeaza munca salariata.

Potrivit aceluiasi Noul dictionar universal al limbii romane, termenul de patronat semnifica calitatea de patron, totalitatea patronilor (p. 989).

2. Categorii de persoane juridice - angajatori. Asadar, au calitate de angajator, in principal, persoanele juridice.

In literatura de specialitate, persoana juridica este definita ca "acel subiect colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile".

Cea mai importanta clasificare a persoanelor juridice este cea in persoane juridice de drept public si persoane de drept privat. Fac parte din prima categorie organele statului si institutiile de stat, agentii economici de stat, partidele politice.

Organele statului sunt caracteristice puterii legislative, executive si judecatoresti.

Organele puterii legislative sunt cele doua Camere ale Parlamentului: Adunarea Deputatilor si Senatul.

Organele puterii executive sunt intalnite atat la nivel central, cat si local, astfel:

- Presedintele Romaniei;

- Guvernul Romaniei - organul central al puterii executive care exercita administratia publica pe intreg teritoriul tarii;

- ministerele si alte organe centrale ale administratiei centrale de stat, subordonate Guvernului;

- consiliile judetene si locale - autoritati ale administratiei publice, realizand autonomia locala in judete, orase si comune;

- organele locale de specialitate ale administratiei de stat, infiintate de Guvern si ministere;

- institutiile de stat sau institutiile bugetare ce functioneaza in domeniile invatamant (unitati scolare etc.), sanatate (spitale, policlinici etc.), stiinta (institute de cercetare etc.), cultura (teatre, cinematografe, muzee etc.).

Organele puterii judecatoresti cu personalitate juridica sunt tribunalele, curtile de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si Ministerul Public, alcatuit din parchete functionand pe langa instantele de judecata.

Agentii economici de stat sunt organizati sub forma regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale si, a societatilor comerciale cu capital de stat. Aceste persoane juridice prezinta deopotriva trasaturi specifice dreptului privat. Ele sunt, in fond, unitati de stat, dar in multe privinte actioneaza asemanator societatilor comerciale cu capital privat; au fost constituite prin reorganizarea (transformarea) fostelor unitati economice de stat in conditiile Legii nr. 15/1990 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1997.

Persoanele juridice de drept privat au calitatea veritabila de patron. Ele sunt variate ca denumire si obiect de activitate.

Societatile comerciale sunt cele mai importante. Ele sunt constituite si functioneaza, ca regula generala, in temeiul Legii nr. 31/1990 in diverse domenii de productie, prestari de servicii, desfaceri de produse etc.

Lor li se adauga societatile cooperative, in conformitate cu Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, ele se pot constitui in una din urmatoarele forme: a) societati cooperative mestesugaresti; b) societati cooperative de consum; c) societati cooperative de valorificare; d) societati cooperative agricole; e) societati cooperative de locuinte; f) societati cooperative pescaresti; g) societati cooperative de transport; h) societati cooperative forestiere; i) societati cooperative de alte forme.

Asociatiile si fundatiile constituie o alta categorie de persoane juridice private. Aceste persoane juridice sunt create si organizate, de regula, de particulari, dar prin exceptie au putut fi infiintate si de anumite organe ale statului.

3. Dreptul de asociere al patronilor si necesitatea acestuia. Constitutia Romaniei (in art. 40) recunoaste dreptul la libera asociere in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.

Pornind de la acest text, apare evident ca pentru protejarea intereselor proprii, patronii au dreptul de a se asocia in mod liber, in grupari specifice, in asociatii patronale, federatii si confederatii.

Prin intermediul unor astfel de grupari, se urmareste apararea si promovarea intereselor profesionale, dezvoltarea unitatilor, eficientizarea activitatii, cresterea fortei, a puterii ce rezulta din actiunea comuna.

Temeiul legal privind constituirea asocialiilor patronale. Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, Legea patronatelor nr. 356/2001 si apoi Codul muncii (Legea nr. 53/2003).

Constituirea si organizarea organizaliilor patronale. Conform art. 231 alin. 1 din Codul muncii si art. 1 din Legea nr. 356/2001, patronatele sunt organizatii ale patronilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial.

Ele sunt constituite pe activitati economice si organizate pe sectiuni, diviziuni, ramuri si la nivel national.

Un numar de cel putin 15 persoane juridice inmatriculate sau persoane fizice autorizate potrivit legii poate constitui un patronat.

Se pot constitui patronate cu un numar de cel putin 5 membri in ramurile in care acestia detin peste 70% din volumul productiei.

Ele isi pot crea structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fara personalitate juridica. Structurile organizatorice teritoriale fara personalitate juridica isi desfasoara activitatea in baza statutului patronatului din care fac parte (art. 3 din Legea nr. 356/2001).

Patronatele au dreptul sa se constituie in uniuni, federatii, confederatii sau in alte structuri asociative (art. 231 alin. 2 din Codul muncii).

Doua sau mai multe patronate constituie uniuni sau federatii patronale.

Mai multe uniuni sau federatii se pot asocia in confederatii patronale.

Confederatiile patronale reprezentative la nivel national, se pot constitui intr-un organism de reprezentare a patronatelor, cu statut si regulament de organizare si functionare proprii, pentru reprezentare unitara a miscarii patronale la nivel national si international.

Patronatele au dreptul sa se afilieze la organizatii internationale (art. 1 din Legea nr. 356/2001). Se dispune ca demnitarii, precum si persoanele care detin functii de conducere in structurile administratiei publice nu pot face parte din organele de conducere ale patronatelor (art. 5).

Modul de constituire, organizare, functionare si dizolvare a unui patronat se reglementeaza prin statutul adoptat de catre membrii sai, cu respectarea dispozitiilor legale (art. 6).

Statutul va cuprinde sub sanctiunea nulitatii cel putin urmatoarele elemente:

a) denumirea patronatului, sediul principal si, dupa caz, structurile teritoriale proprii, cu sau fara personalitate juridica;

b) obiectul de activitate si scopul;

c) patrimoniul initial, marimea si compunerea acestuia, cotizatiile, precum si alte surse de finantare legale ;

d) drepturile si obligatiile membrilor;

e) organele de conducere;

f) raspunderi;

g) dizolvarea si lichidarea patronatului [art. 7 alin. (1)].

6. Personalitatea juridica a patronatului. Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 356/2001, personalitatea juridica a patronatelor se dobandeste potrivit legii asociatiilor si fundatiilor.

Cererea de acordare a personalitatii juridice va fi insotita de procesul verbal de constituire, statutul autentificat, tabelul cuprinzand adeziunile, dovada existentei sediului si a mijloacelor financiare necesare in vederea desfasurarii activitatii.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, asociatia este subiectul de drept constituit de mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor pentru realizarea unor activitati de interes general, al unor colectivitati sau, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial.

In vederea dobandirii personalitatii juridice membrii asociati incheie nu doar statutul asociatiei, asa cum cere Legea nr. 356/2001 ci si actul constitutiv, in forma autentica sau atestata de avocat (art. 6 alin. 1).

Actul constitutiv cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:

a) datele de identificare a membrilor asociati: numele sau denumirea si, dupa caz, domiciliul sau sediul acestora;

b) exprimarea vointei de asociere si precizarea scopului propus;

c) denumirea asociatiei;

d) sediul asociatiei;

e) durata de functionare a asociatiei - pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului, sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;

f) patrimoniul initial al asociatiei; activul patrimonial, in valoare de cel putin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociatiei, este alcatuit din aportul in naturasi/sau in bani al asociatilor. In cazul aportului in natura, forma autentica a actului constitutiv si a statutului este obligatorie;

g) componenta nominala a celor dintai organe de conducere, administrare si control ale asociatiei;

h) persoana sau, dupa caz, persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice;

j) semnatura membrilor asociati (art. 6 alin. 2).

Statutul cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:

a) elementele prevazute la alin. (2), cu exceptia celor precizate la lit. g) si h);

b) precizarea scopului si a obiectivelor asociatiei;

c) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;

d) drepturile si obligatiile asociatilor;

e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociatiei;

f) atributiile organelor de conducere, administrare si control ale asociatiei;

g) destinatia bunurilor, in cazul dizolvarii asociatiei (art. 6 alin. 3).

Prin urmare, in elaborarea statutului trebuie corelate dispozitiile Legii nr. 356/2001, cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000.

Oricare dintre membrii asociati, pe baza imputernicirii primite, poate formula cererea de inscriere a asociatiei in registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul, patronatul dobandind astfel personalitate juridica.

Cererea de inscriere va fi insotita de urmatoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul asociatiei;

c) actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;

d) dovada disponibilitatii denumirii eliberata de Ministerul Justitiei sau, dupa caz, refuzul motivat al eliberarii acesteia. Se interzice utilizarea in denumirea asociatiei a denumirilor specifice autoritatilor si institutiilor publice (art. 7).

In termen de 3 zile de la depunerea cererii, judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica legalitatea acesteia si a documentelor anexate si dispune, prin incheiere, inscrierea patronatului in Registrul asociatiilor si fundatiilor.

In cazul in care cerintele legale nu sunt indeplinite, la expirarea termenului de 3 zile, va fi citat, in camera de consiliu, reprezentantul patronatului, punandu-i-se in vedere, in scris sa remedieze neregularitatile constatate pana la termenul urmatorcare nuvafi mai maredeo saptamana.

In situatia in care, la termenul fixat, neregularitatile sunt inlaturate, judecatorul, ascultand si concluziile procurorului, daca este cazul, va lua act despre aceasta prin incheiere, dispunand inscrierea patronatului in registrul asociatiilor si fundatiilor.

In cazul in care neregularitatile nu au fost inlaturate sau, desi legal citat, reprezentantul patronatului lipseste in mod nejustificat, judecatorul va respinge cererea de inscriere prin incheiere motivata.

Incheierile se pronunta in cel mult 24 de ore de la incheierea dezbaterilor si se redacteaza in termen de cel mult 48 de ore de la pronuntare (art. 10).

Incheierile de admitere sau de respingere a cererii de inscriere sunt supuse numai recursului.

Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la data pronuntarii, pentru cei care au fost prezenti, si de la data comunicarii, pentru cei care au lipsit. Recursul se solutioneaza cu citarea partilor, in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere (art. 11).

Inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor, se efectueaza in ziua ramanerii irevocabile a incheierii de admitere, eliberandu-se, la cerere, reprezentantului patronatului sau mandatarului acestuia, un certificat de inscriere care va cuprinde: denumirea patronatului, sediul acestuia, durata de functionare, numarul si data inscrierii in registrul asociatiilor si fundatiilor (art. 12).

7. Drepturile si obligaliile patronatelor. In art. 232 - 234 din Codul muncii si art. 8 - 13 din Legea nr. 356/2001 sunt prevazute drepturile si obligatiile patronatelor.

Ele reprezinta, sustin si apara interesele membrilor lor in relatiile cu autoritatile publice, cu sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice, in raport cu obiectul si scopul lor de activitate, atat in plan national, cat si in plan international, potrivit propriilor statute si in acord cu prevederile legale.

Se prevede ca la elaborarea proiectelor de acte normative privind activitatile patronale initiatorii vor solicita in prealabil avizul consultativ scris si motivat al structurilor patronale reprezentative.

In vederea realizarii scopului pentru care sunt infiintate, patronatele:

a) reprezinta, promoveaza, sustin si apara interesele economice, tehnice si juridice ale membrilor lor;

b) activeaza pentru deplina libertate de actiune a patronilor in scopul dezvoltarii si eficientizarii activitatii acestora;

c) promoveaza concurenta loiala, in conditiile legii, in scopul asigurarii de sanse egale fiecaruia dintre membrii lor;

d) sunt consultate de Guvern la initierea, elaborarea si promovarea programelor de dezvoltare, restructurare, privatizare, lichidare, cooperare economicasi participa in structurile de coordonare si gestionare a programelor cu Uniunea Europeana;

e) desemneaza reprezentanti la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la alte tratative si acorduri in relatiile cu autoritatile publice si cu sindicatele, precum si in structuri tripartite de conducere si de dialog social (art. 10 din Legea nr. 356/2001).

Patronatele asigura pentru membrii lor informatii, facilitarea de relatii intre acestia, precum si cu alte organizatii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanta si asistenta de specialitate, inclusiv in domeniul formarii fortei de munca. Ele sunt abilitate sa asigure orice alte servicii cerute de membrii lor, cu respectarea legii (art. 11).

Elaborarea statutelor, a regulamentelor de organizare si functionare, alegerea organelor de conducere, organizarea gestiunii si a activitatii sunt atribute proprii patronatelor.

Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigura protectia legii impotriva oricaror forme de discriminare, conditionare, constrangere sau limitarea exercitarii functiilor lor, sub sanctiunea pedepselor prevazute de lege (art. 12).

Patronatele pot adresa autoritatilor publice competente propuneri de legiferare in domenii de interes patronal (art. 13). Conform art. 235 din Codul muncii, sunt interzise:

- orice interventie a autoritatilor publice de natura a limita exercitarea drepturilor patronale sau a le impiedica exercitarea lor legala;

- orice act de ingerinta al salariatilor sau al sindicatului, fie direct, fie prin reprezentantii lor sau prin membrii sindicatului, dupa caz, in constituirea asociatiilor patronale sau in exercitarea drepturilor lor.

8. Organizalii patronale din lara noastra. In prezent in tara noastra exista mai multe organizatii patronale. Se apreciaza ca numarul total de organizatii, federatii, confederatii si uniuni patronale este de 74.

In Consiliul Economic si Social sunt reprezentate 8 confederatii, iar Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 a fost negociat si semnat de 11 organizatii patronale, printre care se numara:

Confederatia Patronala din Industria Romaniei (CONPIROM);

Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR);

- Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR);

Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR);

Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR 1903).

SINDICATELE SI REPREZENTANTII SALARIATILOR

1. Definilia sindicatelor. Actele normative in vigoare definesc sau caracterizeaza sindicatele dupa cum urmeaza:

- art. 9 din Constitutie:

"sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie siisi desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor";

- art. 217 alin. 1 din Codul muncii:

"sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor";

- art. 1 din Legea sindicatelor nr. 54/2003:

"sindicatele sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, precum si in contractele colective de muncasi promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de patronate";

- art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/2003:

"Persoanele incadrate in muncasi functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale sisa adere la acestea. Persoanele care exercita potrivit legii

o meserie sau o profesiune in mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele in curs de calificare, au dreptul, fara nici o ingradire sau autorizare prealabila,sa adere la o organizatie sindicala".

Avand in vedere textele mentionate, sindicatele pot fi definite ca acele organizatii - persoane juridice independente - constituite in scopul apararii si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor - salariati, functionari publici, alti profesionisti sau persoane in curs de calificare - prevazute in legislatia muncii internasi in documentele internationale, precum si in contractele colective de munca, ce isi desfasoara activitatea potrivit statutelor proprii. Etimologic, termenul sindicat, provine din latinescul sindiz, care avea semnificatia de reprezentant in justitie al unei colectivitati, avocatul acesteia; sorgintea sa se gaseste in cuvantul grecesc sundikos, ce inseamna asistent de justitie. 2. Trasaturile caracteristice ale sindicatelor. Din cele ce preced, rezulta principalele trasaturi caracteristice ale sindicatelor

a) O prima trasatura consta in aceea ca sindicatele sunt persoane juridice independente.

Legea sindicatelor prevede procedura si conditiile dobandirii personalitatii juridice (art. 14-20 si art. 42-50), patrimoniul organizatiilor sindicale (art. 21-26), atributiile lor (art. 27-31).

Independenta sindicatelor este consacrata expres in art. 217 alin. 2 din Codul muncii: "sindicatele sunt persoane juridice independente".

b) A doua trasatura - sindicatele sunt organizatii care reunesc persoane ce exercita anumite activitati profesionale.

In mod concret, asocierea are loc dupa criteriul locului de munca in cazul salariatilor, al functionarilor publici, membrilor cooperatori si al persoanelor in curs de calificare.

In cazul liber profesionistilor, gruparea se face pe criteriul meseriei, profesiei, specialitatii.

c) A treia trasatura - sindicatele se constituie in temeiul dreptului de asociere consacrat de Constitutie.

Acest drept face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului; in virtutea lui "cetatenii se pot asocia liberi in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere" (art. 40 alin. 1).

d) A patra trasatura - sindicatele functioneaza in baza statutelor proprii.

Statutul reprezinta actul de baza care da nastere unui sindicat si reprezinta cadrul normativ dupa care organizatia respectiva se conduce siisi desfasoara activitatea.

e) O ultima trasatura priveste scopul sindicatelor: el consta in apararea drepturilor membrilor lor, precum si in promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale acestora.

Desi actuala reglementare nu mai prevede caracterul apolitic al sindicatelor, este cert ca acestea nu se pot organiza pentru a urmari obiective politice. Desi, nu pot fi dezinteresate de modul in care un guvern administreaza afacerile tarii, ele nu pot desfasura direct activitati politice, nu pot participa la campaniile electorale, organiza si desfasura greve sau manifestatii cu caracter politic, ori sa protesteze contra ordinii stabilite, a legii sau contra guvernului legal. Ratiunea institutionalizarii si existentei lor nu este de a apara drepturile si interesele politice ale membrilor lor, ci drepturile si interesele profesionale, economice, etc. ale acestora.

3. Noliunea libertații sindicale. Libertatea sindicala este considerata un drept al omului; ea este fondata pe legaturi naturale stabilite intre membrii unei profesii.

Libertatea sindicala da persoanelor care exercita o activitate profesionala dreptul de a-si constitui propriile sindicate si de a se afilia in mod liber; ea garanteaza ca organizatiile sindicale sa-si desfasoare activitatea in afara oricarei interventii a autoritatilor publice. Ca orice alta libertate si cea sindicala este de esenta individuala; face parte din categoria drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: dreptul de asociere, libertatea intrunirilor, a constiintei, de exprimare. Libertatea sindicala nu este decat o manifestare a libertatii de asociere.

Libertatea sindicala garanteaza fiecarui individ care desfasoara o activitate profesionala dreptul de a constitui un sindicat sau de a adera la acesta, ca si dreptul de a se retrage dintr-un sindicat, sau de a nu adera la el.

4. Izvoarele libertalii sindicale. Cele mai importante izvoare interne ale libertatii sindicale sunt Constitutia, Codul muncii si Legea nr. 54/2003. Constitutia revizuita constituie izvor al libertatii sindicale datorita reglementarilor democratice pe care le contine in acest domeniu. Art. 40 alin. (1), consacra libertatea asocierii in sindicate, iar art. 9 prevede dreptul sindicatelor de a se constitui si de a-si desfasura activitatea in mod liber, potrivit cu statutele lor.

Codul muncii, la randul sau contine urmatoarele dispozitii:

- exercitiul dreptului sindical al salariatilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor (art. 220);

- organizatiile sindicale au dreptul de a-si reglementa prin statutele proprii modul de organizare asociere si gestiune (art. 217 alin. 3);

- sindicatele se pot asocia in mod liber in federatii, confederatii sau uniuni teritoriale (art. 219);

- este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de natura a limita drepturile sindicale sau a le impiedica exercitarea lor legala (art. 221 alin. 1);

- este interzis, orice act de ingerinta al patronilor sau al organizatiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentantii sau membrii lor, in constituirea organizatiilor sindicale sau in exercitarea drepturilor lor (art. 221 alin. 2).

Legea nr. 54/2003 dezvolta principiul libertatii sindicale, prevazand ca:

- salariatii, functionarii publici, membrii cooperatori, agricultorii, liber profesionistii, etc. "au dreptul fara nici o ingradire sau autorizare prealabila,sa adere la o organizatie sindicala" (art. 2 alin. 1);

- nici o persoana nu poate fi constransa sa faca sau sa nu faca parte, sa se retraga sau nu dintr-o organizatie sindicala (art. 2 alin. 3);

- organizatiile sindicale au dreptul de a-si elabora reglementari proprii, de asi alege liber reprezentantii, de a-si organiza gestiunea si activitatea si de a-si formula programe proprii de actiune (art. 7 alin. 1).

- este interzisa autoritatilor publice si patronatelor orice interventie de natura a limita ori intrerupe exercitarea drepturilor de mai sus (art. 7 alin. 2).

5. Categorii de persoane ce se pot sindicaliza. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 54/2003 (art. 2) mai multe categorii de persoane care au dreptul de a se sindicaliza si anume:

persoanele incadrate in munca, deci salariatii;

functionarii publici;

liber-profesionistii;

membrii cooperatori;

agricultorii;

persoanele in curs de calificare.

Se pot sindicaliza toate categoriile de salariati, precum si consilierii juridici (jurisconsultii), insa cu rezerva ca exercitarea libertatilor sindicale trebuie sa se desfasoare - se arata intr-o opinie - "cu observarea statutului specific de subordonare pe care il au fata de angajator, respectiv, cu respectarea obligatiei de fidelitate si a regimului lor juridic special; s-ar putea vorbi chiar - intr-o anumita masura - despre obligatia de retinere, de neimplicare directasi activa in sustinerea revendicarilor sindicale".

Privind dreptul functionarilor publici de a constitui organizatii sindicale si de a adera la acestea, art. 2 alin. 1 din Legea sindicatelor trebuie coroborat cu art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, conform caruia "dreptul la asocierea sindicala este garantat functionarilor publici;" ei "pot, in mod liber, sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele sisa exercite orice mandat in cadrul acestora". Asadar, se pot sindicaliza si inaltii functionari publici drept ce le era interzis anterior modificarii Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006. Insa, in situatia in care acestia, sau functionarii publici de conducere sunt alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, au obligatia ca in termen de 15 zile de la alegere sa opteze pentru una din cele doua functii (art. 29 alin. 3).

Referitor la politisti e adevarat, anterior adoptarii legii actuale a sindicatelor, s-a apreciatca acestia nu se pot sindicaliza deoarece, desi au devenit functionari publici civili, totusi Legea nr. 360/2002 privind statutul politistuluinu se refera in mod expres la dreptul de asociere sindicala a lor si doar prin art. 48, permite asocierea sau constituirea de "asociatii cu caracter profesional, tehnicostiintific, cultural, religios si sportiv-recreativ, fara a aduce atingere atributiilor si indatoririlor de serviciu" ale politistilor.

Numai ca ulterior situatia a fost radical schimbata prin adoptarea Legii nr. 54/2003 care instituie expres dreptul functionarilor publici de a constitui organizatii sindicale si de a adera la acestea. Or, politistii sunt functionari publici civili, chiar daca au un "statut special" (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002). Iar scopul asociatiilor prevazute la art. 48 din aceasta lege - care pot fi constituite de politisti - este aproape identic cu cel al sindicatelor. Daca judecatorii si procurorii nu se pot sindicaliza (art. 4 din Legea nr. 54/2003), personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti de pe langa acestea (format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documetaristi, grefieri arhivari, informaticieni, registratori) este liber sa se asocieze ori sa adere la organizatii sindicale, precum si la organizatii profesionale, locale, nationale sau internationale, in scopul apararii intereselor sale profesionale, sociale si economice.

Dispun de libertate sindicalasi"persoanele in curs de calificare", deci cele care nu au inca calitatea de salariat, de liber-profesionist sau cooperator.

Salariatii minori se bucura de exercitarea libertatii sindicale in aceleasi conditii ca si salariatii majori; ei pot deveni membri de sindicat fara a fi necesara incuviintarea reprezentantilor lor legali, daca au implinit varsta de 16 ani (art. 3 din Legea nr. 54/2003). Ratiunea textului este probabil aceea ca la implinirea varstei de 16 ani persoana fizica dobandeste capacitate deplina de munca, iar incadrarea de la varsta de 15 ani se poate face cu totul exceptional, si cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali (art. 13 alin. 1 si 2 din Codul muncii). Prin urmare, nu este necesar un acord pentru exercitarea libertatii sindicale.

6. Categorii de persoane care nu se pot sindicaliza. Din dispozitiile legale in materie, pe baza argumentului per a contrario, rezulta ca nu se pot sindicaliza persoanele care nu exercita o activitate profesionala: somerii, pensionarii, studentii si elevii.

Art. 4 din Legea nr. 54/2003 prevede ca "persoanele care detin functie de conducere, functie de demnitate publica, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerului Justitiei, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din subunitatile aflate in subordinea acestora nu pot constitui organizatii sindicale".

7. Libertatea sindicala colectiva. Spre deosebire de libertatea sindicala individuala care priveste fiecare persoana, cea colectiva priveste organizatiile sindicale in intregul lor. Legea nr. 54/2003 prevede ca organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile politice, de partidele politice si de patronate (art. 1 alin. 2); "ele au dreptul de a-si elabora reglementari proprii, de a-si alege liber reprezentantii, de a-si organiza gestiunea si activitatea si de a-si formula programe proprii de actiune, cu respectarea legii", fiind interzisa autoritatilor publice si patronatelor orice interventie de natura a limita ori intrerupe exercitarea drepturilor de mai sus (art. 7).

Modul de constituire, organizare, reorganizare si incetare a activitatii unei organizatii sindicale se reglementeaza prin statutul adoptat de membrii sai, cu respectarea legii (art. 5). Sindicatele se bucurasi de libertatea de a se constitui in federatii, confederatiisau de adera la astfel de organizatii atat interne cat si internationale (art. 41 si 50 din lege).

8. Raporturile sindicatelor cu patronatul. In urma exercitarii dreptului de libera functionare, conferit de lege, apar diferite raporturi in care una dintre parti este sindicatul.

Raporturile dintre sindicat si angajator (societatea comerciala, regia autonoma, etc.), in care aceasta s-a constituit siisi desfasoara activitatea sunt multiple si diferite, dupa cum interesele celor doua parti sunt convergente sau divergente.

Ca regula, interesele lor sunt convergente, deoarece atat sindicatul, cat si angajatorul urmaresc desfasurarea unei activitati rentabile, eficiente, din care sa rezulte beneficii.

Ele sunt opuse, divergente pentru ca in timp ce patronatul, (conducerea unitatii) urmareste obtinerea unor castiguri mari cu cheltuieli cat mai mici, sindicatele doresc si ele salarii mai mari pentru membrii lor, conditii de munca mai bune ceea ce presupune cheltuieli sporite pentru angajator, implicit beneficii diminuate.

Mai mult, angajatorul trebuie sa sprijine activitatea sindicala. In acest sens, art. 22 alin. 3 din Legea nr. 54/2003 prevede: "Unitatile in care sunt constituite organizatii sindicale care au dobandit reprezentativitatea, in conditiile legii, sunt obligate sa puna, cu titlu gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzatoare functionarii acestora sisa asigure dotarile necesare desfasurarii activitatii prevazute de lege".

Intre sindicate si angajator interesele divergente se manifestasi sub forma intarzierii (tergiversarii) incheierii contractului colectiv de munca, nerecunoasterii unei anumite organizatii sindicale, contestarii calitatilor manageriale ale conducatorilor unor unitati etc.

Legea nr. 54/2003 (in art. 30) stabileste mai multe drepturi pentru sindicate, care reprezinta, corelativ, obligatii pentru angajatori:

de a fi invitate (prin liderii lor) la sedintele consiliilor de administratie cand se discuta probleme de interes profesional, economic, social, cultural, sportiv;

de a primi informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca, sau, dupa caz, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, precum si informatiile pentru constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale;

a primi in scris, in termen de 48 de ore de la data desfasurarii sedintei, hotararile consiliilor de administratie cu privire la problemele de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

9. Constituirea, organizarea si funclionarea organizaliilor sindicale. Organizatiile sindicale se constituie prin parcurgerea unor etape:

Prima se refera la elaborarea proiectului de statut si aprobarea acestuia in adunarea generala a membrilor fondatori.

A doua priveste inscrierea la judecatorie si are drept consecinta dobandirea personalitatii juridice. Conform art. 6 din lege, statutele organizatiilor sindicale trebuie sa cuprinda prevederi cel putin cu privire la:

"a) scopul constituirii, denumirea si sediul organizatiei sindicale;

b) modul in care se dobandeste si inceteaza calitatea de membru al organizatiei sindicale;

c) drepturile si indatoririle membrilor;

d) modul de stabilire si incasare a cotizatiei;

e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de revocare, durata mandatelor si atributiile lor;

f) conditiile si normele de deliberare pentru modificarea statutului si de adoptare a hotararilor;

g) marimea si compunerea patrimoniului initial;

h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizatiei sindicale, transmiterea ori, dupa caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea ca bunurile date in folosinta de catre stat vor fi restituite acestuia".

Singura restrictie in elaborarea statutului este respectarea "Constitutiei si legilor" (art. 6 alin. 2 din lege).

Statutul trebuie apoi aprobat in adunarea generalasi semnat de cel putin 15 membri fondatori (numarul minim pentru constituirea unui sindicat).

Aceste persoane pot sa-si desfasoare activitatea nu numai la acelasi angajator, ci si la angajatori diferiti, cu conditia insa ca ele sa actioneze in aceeasi ramura sau profesiune (art. 2 alin. 2).

Cu ocazia constituirii organizatiei trebuie desemnati si membrii organelor de conducere.

In art. 8 din lege sunt prevazute conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca, cumulativ, cei in cauza.

Prima conditie: sa fie membri ai organizatiei sindicale respective.

A doua conditie: sa aiba capacitate de exercitiu deplina, adica sa fi implinit varsta de 18 ani (art. 8 din Decretul nr. 31/1954).

A treia conditie: sa nu execute pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

Desigur ca prin statut se stabilesc denumirea organelor de conducere, modul de alegere si revocarea, durata mandatului si atributiile lor (art. 6 lit. e). Dar, suplimentar, legea instituie obligatia pentru organul de conducere a organizatiei sindicale de a tine evidenta numarului de membri, a incasarilor si cheltuielilor de orice fel (art. 13).

Potrivit art. 14 din Legea nr. 54/2003, pentru dobandirea personalitatii juridice de catre organizatia sindicala, imputernicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevazut in procesul-verbal de constituire, trebuie sa depuna o cerere de inscriere la judecatoria in acarei raza teritoriala isi are sediul.

La cerere se anexeaza originalul si cate doua copii certificate de reprezentantul legal de pe urmatoarele acte:

a) procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale, semnat de cel putin 15 membri fondatori;

b) statutul organizatiei sindicale;

c) lista membrilor din organul de conducere cu mentionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii si domiciliului.

d) procura autentica a imputernicitului special, data prin procesul-verbal de constituire.

Desigur, ca "imputernicitul special al membrilor fondatori", poate fi un membru din organul de conducere al organizatiei sindicale, chiar "reprezentantul legal" al acesteia, sau o alta persoana desemnata de membrii fondatori, de regula din randurile lor, dar poate fi si una din afara sindicatului (un avocat, de exemplu).

Art. 15 din lege dispune ca judecatoria, in termen de cel mult 5 zile, de la inregistrarea cererii, este obligata sa examineze daca au fost depuse toate actele necesare si daca actul "constitutiv" si statutul sunt conform prevederilor legale. Legiuitorul, prin actul constitutiv a avut in vedere, probabil "procesul-verbal de constituire". Numai ca legea nu stabileste anumite conditii pentru acesta, cu exceptia faptului ca el trebuie "semnat de cel putin 15 membri fondatori".

In cazul in care se constata ca cerintele legale pentru constituirea organizatiei sindicale nu sunt indeplinite, presedintele completului de judecata citeaza, in camera de consiliu, pe imputernicitul special, caruia ii solicita, in scris, remedierea neregularitatilor constatate, in termen de cel mult 7 zile.

Cand sunt intrunite cerintele prevazute, instanta va proceda la solutionarea cererii in termen de 10 zile, cu citarea imputernicitului special al membrilor fondatori, pronuntand o hotarare motivata de admitere sau de respingere a cererii, care, se comunica semnatarului cererii de inscriere, in termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.

Daca imputernicitul special al organizatiei sindicale nu remediaza neregularitatile constatate in termenul de cel mult 7 zile, solutia va fi respingerea cererii de acordare a personalitatii juridice.

Art. 16 din lege dispune ca hotararea judecatoreasca este supusa numai recursului, deci nu si apelului.

Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii. Pentru procuror el curge de la pronuntare.

Nerespectarea acestui termen va atrage respingerea recursului pe motiv de tardivitate.

Recursul se judeca, de asemenea, cu citarea imputernicitului special al membrilor fondatori ai organizatiei sindicale.

Legea instituie si un termen (maxim) pentru solutionarea recursului: 45 de zile.

Art. 18 din Legea nr. 54/2003 dispune ca "organizatia sindicala dobandeste personalitate juridica de la data inscrierii in registrul special, a hotararii judecatoresti definitive de admitere a cererii".

Inscrierea se face din oficiu, in termen de 7 zile de la data ramanerii definitive a hotararii, in registrul tinut la judecatorie.

In el se inscriu: denumirea si sediul organizatiei sindicale, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data inscrierii, precum si numarul si data hotararii judecatoresti definitive de admitere a cererii (art. 17 alin. 1).

Orice modificare ulterioara a statutului si orice schimbare in compunerea organului de conducere a organizatiei sindicale trebuie adusa la cunostinta judecatoriei, in termen de 30 de zile, instanta procedand la fel ca si la dobandirea personalitatii juridice, inclusiv de a mentiona asemenea modificari si schimbari in registrul special pe care il tine conform legii. Daca nu se actioneaza pentru dobandirea personalitatii juridice prin depunerea actelor necesare la judecatoria competenta, sindicatul nu exista ca persoana juridica, dar, bineinteles, el exista ca o asociatie nedeclarata, ca o grupare de fapt doar. Nu poate sta in justitie in nume propriu, dar nu ar putea scapa de raspunderea civila pe motivul ca ii lipseste personalitatea juridica.

Furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobandirea personalitatii juridice a organizatiei sindicale, precum si in timpul fiintarii acesteia, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

10. Atribulii prevazute de Codul muncii. Potrivit acestui act normativ, sindicatele au dreptul:

fie consultate in cazul concedierilor colective, sisa primeasca informatii relevante in legatura cu acesta (art. 69);

primeasca notificarea angajatorului privind intentia de concediere colectiva (art. 70) sisa propuna masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati (art. 71);

dea acordul asupra normelor de munca elaborate de angajator (art. 129 alin. 1);

manifeste acordul cu privire la cumularea zilelor de repaus saptamanal (art. 132 alin. 4);

dea acordul asupra respingerii solicitarii salariatilor de a beneficia de concedii pentru formare profesionala (art. 150 alin. 2);

-sa fie consultate la elaborarea masurilor de securitate sisanatate in munca (art. 174 alin. 3);

-sa fie consultate la elaborarea regulamentului intern (art. 257);

-sa asiste, printre reprezentanti, la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile pe salariatii in cauza - membri ai sindicatelor respective (art. 267 alin. 4).

11. Atribulii prevazute de Legea nr. 54/2003. Art. 1 alin. 1 din aceasta lege dispune ca organizatiile sindicale se constituie in scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

Din acest text rezulta indubitabil in ce consta activitatea sindicatelor si, totodata,ca acestora le este interzisa activitatea politica. Potrivit art. 28, "organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de muncasi contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi". In exercitarea atributiilor respective, ele au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata.

Fata de acest text este evident ca sindicatul va putea sa formuleze si cerere de interventie, in numele membrilor sai parte intr-un conflict de munca, in baza art. 49 alin. 3 din Cod de procedura civila.

In temeiul art. 29, organizatiile sindicale pot adresa autoritatilor publice competente, potrivit art. 73 din Constitutie, propuneri de legiferare in domeniile de interes sindical.

In scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale ale membrilor, sindicatele reprezentative vor primi de la angajatori sau organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca sau, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale.

De asemenea, angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative sa participe in consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv (art. 30 alin. 1 si 2)¹.

Pentru indeplinirea obiectivului lor, apararea si promovarea intereselor membrilor acestora, sindicatele pot desfasura o gama larga de activitati, inclusiv de natura economica, comerciala sau bancara. In acest sens, art. 25 alin. (1) din lege prevede ca organizatia sindicala, poate, in conditiile prevazute de statut:

a) sa sprijine material pe membrii sai in exercitarea profesiunii;

b) sa constituie case de ajutor proprii;

c) sa editeze sisa tipareasca publicatii proprii in vederea cresterii nivelului de cunoastere a membrilor sai si pentru apararea intereselor acestora;

d) sa infiinteze sisa administreze in interesul membrilor sai unitati de cultura, invatamant si cercetare in domeniul activitatii sindicale, unitati economico-sociale, comerciale, asigurari, precum si banca proprie pentru operatiuni financiare in lei si in valuta;

e) sa constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor sai;

f) sa organizeze sisa sprijine material si financiar activitatea sportiva in asociatii si in cluburi sportive, precum si activitati cultural-artistice.

12. Atribuții prevazute de alte acte normative. Organizatiile sindicale sunt investite cu alte drepturi si atributii, de diverse acte normative, de pilda:

- de a negocia si incheia contractele colective de munca (Legea nr. 130/1996);

- de a declara conflictele de interese si greva, de a participa la desfasurarea si solutionarea acestora (Legea nr. 168/1999);

- de a stabili, de comun acord cu angajatorul, unitatea emitenta a tichetelor de masa cu care vor contracta prestarea serviciilor corespunzatoare (art. 7 din Legea nr. 142/1998);

- de a asigura, prin reprezentantii desemnati special, respectarea egalitatii de sanse si tratament intre femei sibarbati la locul de munca (art. 32 alin. 1 din Legea nr. 202/2002) si de a reprezenta in justitie persoanele discriminate (art. 38 alin. 2 din aceeasi lege);

- de a primi rapoarte cu privire la evaluarea conditiilor de munca a salariatelor gravide sau care alapteaza (art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca) etc.;

- de a fi consultate in legatura cu stabilirea salariului de merit si acordarea de primeetc.

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cuprinde pentru sindicatele din invatamant urmatoarele reglementari speciale si (suplimentare):

- reprezentantii sindicatului au acces la documentele privind mobilitatea personalului didactic din invatamantul preuniversitar, dupa finalizarea acestora;

- fisa postului (tipizata) la nivel national pentru invatamantul preuniversitar [art. 42 alin. (2) si (3)] si pentru cel universitar [art. 79 alin. (2)] se elaboreaza de Ministerul Educatiei si Cercetarii impreuna cu federatiile sindicale din invatamant;

- reprezentantii sindicatelor recunoscute la nivel national (conform Legii nr. 130/1996), participa ca observatori la toate etapele restrangerii de activitate din invatamantul preuniversitar [art. 13 alin. (5)];

- normele metodologice privind concediile se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii impreuna cu sindicatele recunoscute la nivel national [art. 103 lit.(a)];- sindicatele au un reprezentant in comisiile pentru cercetarea abaterilor

disciplinare [art. 119 alin. (2)]. In cazul sindicatelor de la nivel de ramura sanitara, se prevede: -suspendarea contractului individual de munca la cererea salariatului si

revenirea la vechiul loc de munca se dispune cu avizul sindicatelor (art. 4);

-la concursurile de ocupare a posturilor vacante, precum si la examenele care certifica pregatirea si perfectionarea profesionalasi manageriala sindicatele participa in calitate de observatori (art. 7);

-in aceeasi calitate participa la toate sedintele in care se discuta probleme de interes profesional, economic si social (art. 8).

13. Asocierea sindicala. Art. 41 din Legea nr. 54/2003 prevede ca organizatiile sindicale legal constituite se pot asocia dupa criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau dupa criteriul teritorial. Doua sau mai multe organizatii sindicale constituite la nivelul unor unitati diferite din aceeasi ramura de activitate sau profesiune se pot asocia in vederea constituirii unei federatii sindicale.

Doua sau mai multe federatii sindicale din ramuri de activitate sau profesiuni diferite se pot asocia in vederea constituirii unei confederatii sindicale.

Federatiile sindicale si confederatiile pot constitui, din sindicatele componente, uniuni sindicale.

Federatiile, confederatiile si uniunile sindicale teritoriale, pentru a exista si functiona ca atare, trebuie sa se constituie sisa se inregistreze la instanta judecatoreasca competenta.

Fazele sunt aceleasi ca si in cazul organizatiilor sindicale la nivelul unitatilor: elaborarea si aprobarea proiectului de statut; hotararea de constituire a noului sindicat; inregistrarea si dobandirea personalitatii juridice.

In acest sens, art. 42 alin. 2 din lege dispune ca in vederea dobandirii personalitatii juridice, imputernicitul special al federatiei sau confederatiei va depune, la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala isi are sediul, o cerere pentru dobandirea personalitatii juridice, insotita de urmatoarele acte:

a) hotararea de constituire a federatiei sau confederatiei;

b) hotararile organizatiilor sindicale de a se asocia intr-o federatie sau confederatie, semnate de reprezentantii legali ai acestora;

c) copii legalizate ale hotararilor judecatoresti de dobandire a personalitatii juridice, ramase definitive, ale organizatiilor sindicale care se asociaza;

d) statutul federatiei sau confederatiei constituite;

e) lista membrilor din organul de conducere, continand numele, prenumele, codul numeric personal si functia.

Asemanator, se dispune ca uniunile sindicale teritoriale dobandesc personalitate juridica la cererea federatiilor sau a confederatiilor sindicale care au hotarat constituirea lor. In acest scop, imputernicitul special al federatiei sau confederatiei va depune o cerere de dobandire a personalitatii juridice la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala isi are sediul uniunea, insotita de: hotararea federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, de copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau confederatiilor si de copiile legalizate ale hotararilor judecatoresti de dobandire a personalitatii juridice, ramase definitive (art. 43).

Tribunalul este obligat ca, in termen de cel mult 5 zile de la inregistrarea acesteia sa examineze:

a) daca s-au depus toate actele prevazute de lege;

b) daca actul constitutiv si statutul organizatiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale.

In cazul in care constata ca cerintele legale pentru constituirea organizatiilor sindicale nu sunt indeplinite, presedintele completului de judecata citeaza, in camera de consiliu, pe imputernicitul special, caruia ii solicita, in scris, remedierea, in termen de cel mult 7 zile, a neregularitatilor constatate.

In cazul in care sunt intrunite cerintele legale, instanta va proceda la solutionarea cererii in termen de 10 zile, cu citarea imputernicitului special, pronuntand o hotarare motivata de admitere sau respingere a cererii.

Hotararea se comunica semnatarului cererii de inscriere in registrul special, in termen de cel mult 5 zile de la pronuntare (art. 44). Ea este supusa numai recursului.

Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotararii. Pentru procuror curge de la pronuntare.

Recursul se judeca cu citarea imputernicitului special, in termen de 45 zile. Instanta redacteaza decizia si restituie dosarul tribunalului in termen de 5 zile de la pronuntare (art. 45).

De asemenea, tribunalele, ca isi judecatoriile, sunt obligate satina un registru special, in care vor consemna: denumirea si sediul organizatiilor sindicale constituite prin asociere, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data inscrierii, precum si numarul si data hotararii judecatoresti definitive de admitere a cererii de inscriere.

Inscrierea se face din oficiu, in termen de 7 zile de la data ramanerii definitive a hotararii pronuntate de tribunal (art. 46).

Tot astfel, orice modificare ulterioara a statutului, precum si orice schimbare in compunerea organului de conducere trebuie sa se aduca la cunostinta tribunalului, in termen de 30 zile (art. 49).

14. Afilierea sindicala. Conform art. 50 din Legea nr. 54/2003, organizatiile sindicale se pot afilia la organizatiile similare internationale.

De exemplu, Federatia Sindicatelor din Invatamantul Preuniversitar si Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant sunt afiliate la "Education International" - organizatie internationala cuprinzand sindicatele din invatamant, Confederatia C.N.S.R.L. - FRATIA este afiliata la Confederatia Internationala a Sindicatelor Libere, cu sediul la Bruxelles, iar Cartelul "ALFA" si Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania, la Confederatia Mondiala a Muncii, structura consultativa pe langa Organizatia Internationala a Muncii.

15. Dizolvarea organizaliilor sindicale. Legea stabileste o singura forma de dizolvare: prin hotararea membrilor sau a delegatilor acestora adoptata conform statutelor proprii (art. 36).

Conform legii, organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate suspenda activitatea in baza unor acte de dispozitie ale autoritatilor administratiei publice sau ale patronatelor (art. 39).

Unul din efectele principale ale dizolvarii, deci al incetarii sindicatului, priveste patrimoniul si anume acesta se imparte conform dispozitiilor din statut sau, in lipsa unor astfel de dispozitii, potrivit hotararii adunarii de dizolvare.

Daca statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului si nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotarare in aceasta privinta, tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti, sesizat de oricare membru al organizatiei sindicale, hotaraste asupra distribuirii patrimoniului, atribuindu-l unei organizatii din care face parte sindicatul sau, daca nu face parte din nici o organizatie, unei alte organizatii sindicale cu specific asemanator (art. 37). In termen de 5 zile de la dizolvare, conducatorii organizatiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligatisa ceara instantei judecatoresti competente care a operat inscrierea ei in registrul special ca persoana juridica sa faca mentiunea dizolvarii.

Dupa trecerea acestui termen, orice persoana interesata, poate sa ceara instantei judecatoresti competente efectuarea mentiunii respective (art. 38 alin. 1 si 2).

Nerespectarea obligatiei mentionate instituita in sarcina liderilor sindicali constituie contraventie prevazutasi sanctionata de art. 51 lit. a din lege (cu amenda de la 200 la 1.000 lei).

16. Reorganizarea sindicatelor. In absenta unor dispozitii speciale din Legea nr. 54/2003, se vor aplica dispozitiile dreptului comun, reorganizarea infaptuindu-se prin oricare din formele prevazute: fuziune, absorbtie, divizare.

Specific organizatiilor sindicale poate fi sciziunea, adica divizarea unui sindicat ca urmare a unor disensiuni interne (contrara fuziunii). Ea este altceva decat iesirea (chiar excluderea) dintr-o federatie sau confederatie. Sciziunea fie ca se datoreaza minoritatii sau majoritatii, presupune impartirea bunurilor, a arhivelor, atribuirea sediului, etc.

In conformitate cu dispozitiile art. 40 din Legea nr. 54/2003, in cazul reorganizarii, hotararile asupra patrimoniului se iau de catre organele de conducere a sindicatului, daca statutul nu prevede altfel.

17. Apararea intereselor salarialilor. Conform dispozitiilor Legii nr. 54/2003, sindicatele apara drepturile, membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective si individuale de munca, precum si acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi (art. 28 alin. 1).

In conformitate cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sindicatele pot formula actiuni in nume propriu, - asadar, si cereri de interventie in nume propriu ori de cate ori sunt incalcate prevederile ei in domeniul egalitatii in activitatea economicasi in materie de angajare si profesie (art. 5-8).

18. Acțiuni revendicative ale sindicatelor. Art. 27 din Legea nr. 54/2003, prevede ca, in vederea atingerii scopului pentru care au fost create, sindicatele au dreptul sa foloseasca mijloace specifice, cum sunt negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj, conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva, potrivit statutelor proprii si in conditiile prevazute de lege. Procedura incheierii, executarii, modificarii, suspendarii si incetarii contractului colectiv de munca este reglementata de Legea nr. 130/1996, din care rezultasi atributiile sindicatelor in acest domeniu. Ca regula, sindicatele participa la negocieri pentru stabilirea conditiilor de muncasi, prin reprezentantii lor, semneaza acest contract, apoi au obligatia sa respecte clauzele acestuia si sa le aduca la indeplinire.

Actiunile de care organizatiile sindicale pot uza in privinta conflictelor colective de munca, conditiile de declarare, desfasurare si incetare a grevei sunt prevazute de Legea nr. 168/1999. Potrivit acestei legi, in conflictele colective de munca salariatii sunt reprezentati de sindicate. De asemenea, hotararea de declarare a grevei se ia de catre sindicate, ca si, in cele mai multe situatii, cea de incetare a ei.

Petitia, ca mijloc de actiune sindicala isi are temeiul legal in art. 51 din Constitutie. Potrivit acestui text, organizatiile legal constituite, deci si sindicatele, au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta. Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite de lege.

Activitatea de solutionare a petitiilor este reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 27/2002.

Conform acestui act normativ dreptul de petitionare este recunoscut nu numai persoanelor fizice, ci si organizatiilor legal constituite (deci si sindicatelor), acestea putand formula petitii in numele colectivelor pe care le reprezinta.

Privind alte mijloace de actiune - mitinguri, demonstratii, etc. - trebuie avute in vedere dispozitiile Legii nr. 60/1991, care prevad obligativitatea declararii prealabile a adunarilor publice, autorizarii acestora si indeplinirii anumitor conditii pentru desfasurarea lor.

19. Reprezentanții salariaților. Institutia reprezentantilor salariatilor a fost reglementata initial de Legea nr. 130/1996 privind contractului colectiv de munca (republicata in 1998). Conform art. 20 din acest act normativ, contractul colectiv de munca se poate incheia si in unitatile in care nu exista organizatii sindicale sau acestea nu indeplinesc conditiile de reprezentativitate. In acest caz, salariatii isi aleg reprezentantii la negociere prin vot secret. La alegerea lor vor participa cel putin jumatate plus unu din numarul total al salariatilor. Reprezentantii sunt desemnati in raport cu numarul voturilor obtinute.

Alte atributii ale reprezentantilor salariatilor au fost prevazute de Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncasi anume, in lipsa sindicatelor reprezentative, ei:

- reprezinta salariatii in conflictele de interese (declansare, conciliere - art. 10 alin. 2, art. 14 alin. 1, art. 17);

- desemneaza un arbitru in cadrul procedurii arbitrajului conflictelor de interese (art. 33 lit. c);

- organizeaza grevele si ii reprezinta pe grevisti (art. 46) etc.

Codul muncii cuprinde un capitol special (III), destinat reprezentantilor salariatilor inclus Titlului VII "Dialogul social", (art. 224-229). Conform art. 224 alin. 1 "angajatorii la care sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si daca nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in acest scop".

Din cele ce preced reiese ca reprezentantii salariatilor sunt acei angajati, alesi de colegii lor, sa-i reprezinte in relatiile cu angajatorul sisa exercite unele din atributiile prevazute pentru sindicate (si in lipsa lor).

Trebuie subliniat ca existenta reprezentantilor salariatilor nu este obligatorie, legea instituie doar o posibilitate si nu o obligatie pentru salariati de a-si alege reprezentantii.

In conformitate cu dispozitiile Codului muncii, reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor (art. 224 alin. 2).

Este vorba evident, de salariatii acelui angajator. Indiferent de numarul participantilor la adunare, alegerea trebuie facuta cu votul a cel putin jumatate din numarul salariatilor angajatorului respectiv. Cand participa, ca ipoteza, jumatatea salariatilor, este necesara intrunirea unanimitatii.

Numarul reprezentantilor se stabileste de adunarea salariatilor de comun acord cu angajatorul, in raport cu numarul total de salariati ai acestuia (art. 225 alin. 3).

Doua conditii sunt cerute, de lege pentru alegerea reprezentantilor:

-sa fi implinit varsta de 21 de ani;

-sa fi lucrat la acel angajator cel putin un an fara intrerupere (art. 225 alin. 1). Desigur ca aceasta ultima conditie nu este necesara la angajatorii nou infiintati (art. 225 alin. 2).

Se prevede ca durata mandatului nu poate fi mai mare de 2 ani (art. 225 alin. 4).

Art. 226 din Codul muncii stabileste atributiile principale ale reprezentantilor salariatilor si anume:

a) urmaresc respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare, cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu contractele individuale de muncasi cu regulamentul intern;

b) participa la elaborarea regulamentului intern;

c) promoveaza interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de munca, timp de muncasi timp de odihna, stabilitate in munca, precum si orice alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de munca;

d) sesizeaza inspectoratul de munca cu privire la nerespectarea dispozitiilor legale si ale contractului de munca aplicabil. Art. 227 din Cod prevede ca atributiile celor in cauza, modul de indeplinire, durata si limitele mandatului lor se stabilesc in cadrul adunarii generale. Dar, exista interdictia pentru reprezentantii salariatilor de a desfasura activitati ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor (art. 224 alin. 3). Cu toate acestea, ei au, potrivit Codului muncii, si altor acte normative, o serie de atributii ale sindicatelor reprezentative, pe care le indeplinesc in lipsa acestora.

De pilda, conform Codului muncii:

sunt consultati cu privire la planul de masuri sociale in cazul concedierilor colective, primesc informatii relevante in legatura cu acestea, formuleaza propuneri pe marginea lor, isi dau acordul asupra mijloacelor si metodelor de evitare a consecintelor concedierii sau de reducere a numarului de salariati afectati si de atenuare a consecintelor (art. 69);

primesc notificarea angajatorului privind intentia de concediere colectiva (art. 70) si propun masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati (art. 71);

dau acordul asupra normelor de munca elaborate de angajator (art. 129 alin. 1);

manifesta acordul cu privire la cumularea zilelor de repaus saptamanal (art. 132 alin. 4);

dau acordul asupra respingerii solicitarii salariatilor de a beneficia de concedii pentru formare profesionala (art. 150 alin. 2);

- sunt consultati la elaborarea masurilor de securitate sisanatate in munca (art. 174 alin. 3);

- sunt consultati la elaborarea regulamentului intern (art. 257) etc.

Si alte acte normative prevad drepturi si atributii importante ale reprezentantilor salariatilor, de exemplu:

de a negocia si incheia contractele colective de munca (Legea nr. 130/1996);

de a declara conflictele de interese si greva, de a participa la desfasurarea si solutionarea acestora (Legea nr. 168/1999);

de a stabili, de comun acord cu angajatorul, unitatea emitenta a tichetelor de masa cu care vor contracta prestarea serviciilor corespunzatoare (art. 7 din Legea nr. 142/1998);

de a primi rapoarte cu privire la evaluarea conditiilor de munca a salariatelor gravide sau care alapteaza (art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca) etc.

In scopul indeplinirii mandatului lor, art. 228 din Codul muncii dispune ca acestia au un timp alocat de 20 de ore pe luna, in care sunt degrevati de sarcinile de serviciu, dar sunt salarizati corespunzator, considerandu-se timp efectiv lucrat in favoarea angajatorului.

Asemanator ca in cazul liderilor de sindicatse prevede ca "pe toata durata exercitarii mandatului reprezentantilor salariatilor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive care tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati".

20. Comitetul european de intreprindere. Este reglementat de Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea si functionarea comitetului european de intreprindere. In vederea constituirii comitetului european de intreprindere sau a instituirii procedurii de informare si consultare a salariatilor, se creeaza un grup special de negociere (art. 9). Acesta are rolul de a stabili cu conducerea centrala a intreprinderii de dimensiune comunitara sau cu conducerea centrala a intreprinderii care exercita controlul in cadrul grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara printr-un acord scris, domeniul de aplicare, componenta, atributiile si durata mandatului comitetului sau comitetelor europene de intreprindere ori modalitatile de aplicare a uneia sau mai multor proceduri de informare si consultare a salariatilor (art. 10). Grupul special de negociere este compus din minimum 3 membri, iar numarul maxim de membri nu poate depasi numarul de state membre, cu reprezentarea ambelor sexe (art. 11). Ei sunt desemnati de catre reprezentantii salariatilor din Romania ai intreprinderii de dimensiune comunitara sau ai grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara. In situatia inexistentei acestor reprezentanti, membrii grupului special de negociere sunt desemnati cu majoritatea voturilor salariatilor din Romania ai intreprinderii de dimensiune comunitara sau ai grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara. Membrii respectivi pot alege un presedinte dintre ei si pot adopta un regulament de organizare si functionare (art. 12 alin. 1 si 2). Conducerea centrala convoaca, in termen de 30 de zile de la data comunicarii componentei grupului special de negociere, o reuniune cu membrii acestuia, in scopul incheierii unui acord privind constituirea comitetului european de intreprindere sau instituirea procedurii de informare si consultare a salariatilor. Conducerea centrala informeaza despre aceasta conducerile locale (art. 16 alin. 1). Asadar, acest acord intre cele doua parti are ca scop fie constituirea comitetului european de intreprindere, fie instituirea procedurii de informare si consultare a salariatilor (art. 19). Acordul respectiv incheiat in forma scrisa stabileste cel putin: a) intreprinderile care compun grupul de intreprinderi de dimensiune comunitara sau filialele, sucursalele, ori alte sedii secundare ale intreprinderii de dimensiune comunitara carora li se aplica acordul; b) componenta comitetului european de intreprindere, numarul de membri, cu reprezentarea ambelor sexe, repartitia locurilor si durata mandatului membrilor; c) atributiile si procedura informarii si consultarii comitetului european de intreprindere; d) locul, frecventa si durata reuniunilor comitetului; e) resursele financiare si materiale necesare functionarii, care vor fi alocate comitetului; f) durata acordului si procedura de renegociere a acestuia (art. 20). Comitetul european de intreprindere este compus din salariati ai intreprinderii de dimensiune comunitara sau ai grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara desemnati ori alesi de reprezentantii salariatilor sau, in absenta acestora, de ansamblul salariatilor. Numarul membrilor comitetului este de cel putin 3 si de cel mult 30, cu reprezentarea ambelor sexe (art. 24). Competenta comitetului european de intreprindere este limitata la informarea si consultarea salariatilor asupra problemelor care intereseaza ansamblul intreprinderii sau al grupului de intreprinderi ori cel putin doua filiale, sucursale sau sedii secundare ori intreprinderi ale grupului, situate in state membre diferite. In cazul intreprinderilor sau al grupurilor de intreprinderi de dimensiune comunitara acaror conducere centrala nu este situata intr-un stat membru, competenta comitetului este limitata la aspectele care privesc toate filialele, sucursalele si orice alte sedii secundare ori toate intreprinderile membre ale grupului, situate in statele membre, sau care privesc cel putin doua filiale, sucursale ori alte sedii secundare sau intreprinderi ale grupului, situate in state membre diferite (art. 32). Conducerea centrala convoaca, cel putin o data pe an, o reuniune cu comitetului european de intreprindere, pentru a-l informa si a-l consulta cu privire la evolutia activitatii intreprinderii sau a grupului de intreprinderi sia perspectivelor acesteia, in baza unui raport elaborat de conducerea centrala. Reuniunea va avea in vedere, in principal, urmatoarele: a) structura intreprinderii de dimensiune comunitara sau a grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara; b) situatia economicasi financiara a acestora; c) evolutia probabila a activitatilor intreprinderii sau grupului de intreprinderi; d) situatia angajarilor si previziunile de dezvoltare in acest domeniu; e) productia si vanzarile; f) investitiile; g) principalele modificari care privesc organizarea intreprinderilor sau grupurilor de intreprinderi; h) introducerea noilor metode de lucru sau a noilor procedee de productie; i) transferurile de productie, fuziunile, reducerea dimensiunii sau inchiderea intreprinderilor, a filialelor, sucursalelor ori a altor sedii secundare sau a unor parti importante ale acestora; j) concedierile colective (art. 33). Comitetului european de intreprindere are dreptul de a fi informat cand intervin situatii exceptionale care afecteaza considerabil interesele salariatilor, in special in cazul schimbarii sediului, inchiderii intreprinderilor sau filialelor, sucursalelor ori a altor sedii secundare, concedierilor colective (art. 34 alin. 1). Membrii sai informeaza reprezentantii salariatilor ori, in absenta acestora, pe toti salariatii asupra continutului si rezultatului informarilor si consultarilor desfasurate (art. 38 alin. 1).

Membrii grupului special de negociere, ai comitetului european de intreprindere si reprezentantii salariatilor angajati in Romania care isi exercita atributiile in cadrul procedurii de negociere a acordului sau de informare si consultare beneficiaza, in exercitarea functiilor lor, de drepturile prevazute de legislatia in vigoare pentru reprezentantii salariatilor si pentru persoanele alese in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.

Regula de mai sus priveste, in special, participarea la reuniunile grupului special de negociere ori ale comitetului european de intreprindere sau la orice alta reuniune realizata in cadrul acordului, precum si plata salariului pentru membrii care fac parte din personalul intreprinderii sau al grupului de intreprinderi de dimensiune comunitara, in timpul absentei necesare exercitarii atributiilor acestora.

Persoanele mentionate nu pot fi supuse vreunei discriminari, concediate sau supuse altor sanctiuni, ca urmare a indeplinirii atributiilor lor legale.

Membrilor grupului special de negociere ai comitetului european de intreprindere si reprezentantilor salariatilor trebuie sa le fie acordate timpul si mijloacele necesare pentru a le permite sa informeze salariatii cu privire la rezultatele procesului de informare si consultare (art. 42).

In scopul asigurarii respectarii dispozitiilor sale, Legea nr. 217/2005 reglementeaza sanctionarea contraventionala in cazul obstructionarii constituirii organizarii sau functionarii grupului special de negociere, a comitetului european de intreprindere, discriminarea unor membri ai acestor structuri etc. (art. 47).

Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:

Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Documente similare:

Dialogul social [comunicare]
Dialogul social Și tripartitismul [drept]
Competenta instantelor care solutioneaza conflictele de drepturi [drept]
Relele tratamente aplicate minorului [drept]
Actiunea Civila [drept]

Administratie	Alimentatie	Arta cultura	Asistenta sociala	Astronomie
Biologie	Chimie	Comunicare	Constructii	Cosmetica
Desen	Diverse	Drept	Economie	Engleza
Filozofie	Fizica	Franceza	Geografie	Germana
Informatica	Istorie	Latina	Management	Marketing
Matematica	Mecanica	Medicina	Pedagogie	Psihologie
Romana	Stiinte politice	Transporturi	Turism

Dialogul social Și tripartitismul

Comentarii

Caracterizari

Cauta document