Concubinajul

Concubinajul

Alaturi de institutia casatoriei exista si uniunea de fapt, cu character de relativa stabilitate, dintre un barbat si o femeie care nu sunt casatoriti intre ei din punct de vedere juridc - numita concubinaj.

Precizarea facuta de literature de specialitate si practica juridica este ca aplicarea prin analogie a dispozitiilor legislatiei familiei privitoare la raporturile dintre soti la relatiile dintre concubine, este inadmisibila. Aceasta precizare atrage dupa sine urmatoarele consecinte:

1. bunurile dobandite in timpul concubinajului devin proprietatea fiecaruia dintre concubini, potrivit contributiei aduse la achizitionarea lor

2. conventiile incheiate intre concubini, sau intre unul ori ambii concubini, pe de o parte, si terte persoane, pe de alta parte, sunt guvernate de regurile dreptului comun

3. copii nascuti sau conceputi in timpul concubinajului nu beneficeaza de prezumtia de paternitate, cu alte cuvinte ei sunt considerati copii din afara casatoriei, insa filiatia fata de tata poate fi stabilita fie prin recunoastere voluntara, fie prin hotarare judecatoreasca [1].

In cazul raspunderii civile delictuale, pentru stabilirea reparatiei datorata urmasilor unei personae decedate ca urmare a faptei ilicite de o anumita persoana, nu vor fi avute in vedere criteriile din Codul familiei referitoare la obligatia legala de intretinere. Problema, ce s-a pus in literatura de specialitate si practica juridica si anume, daca raspunderea civila poate fi angajata si atunci cand prejidiciul este cauzat unei personae prin incalcarea unor simple interese rezultate dintr-o situatie de fapt si care nu corespund unui drept subiectiv, a fost situata de practica juridica in sensul ca, "autorul prejudiciului este obligat sa-l repare si in unele situatii cand a fost acuzat unei persoane prin incalcarea unui simplu interes care nu corespunde unui drept subiectiv[2]". Literatura de specialitate a fost favorabila acestei orientari, majoritatea autorilor apreciaza ca, atingerea unui simplu interes, rezultat dintr-o situatie de fapt, da dreptul la repararea prejudiciului astfel cauzat daca sunt intrunite doua conditii, ("dar numai cu doua importante rezerve "):

1) situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate, "o permanenta indestulatoare pentru a justifica presupunerea ca ar fi continuat si in viitor, incat sa se poata deduce ca cel ce presta intretinerea, in fapt, isi asumase un adevarat angajament juridic in acest sens[4]".

Astfel, in motivarea unei decizii pronunsate de Tribunalul Suprem au fost puse in evidenta atat elementele de fapt care au justificat in concret acordarea despagubirilor, cat si elementele in care s-a exprimat: "conceptia practicii noastre judecatoresti privind definirea prejudiciului, in sensul ca pentru angajarea raspunderii nu se cere neaparat ca acesta sa reprezinte rezultatul incalcarii unui drept subiectiv - stricto sensu - fiind posibila obligarea la despagubiri si in cazul in care au fost aduse vatamari unor simple interese ale unei personae. Solutionarea acestui probleme nu se fac prin aplicarea principiilor din Codul familiei referitoare la determinarea persoanelor care au drept de intretinere, ci avandu-se in vedere regulile inscrise in dispozitiile inscrise in dispozitiile art. 14 Codul de procedura penal si art.998 Cod civil".

sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral. In cazul in care prejudiciul este urmarea incalcarii unui interes ilicit si vadit contrar regurilor de convietuire sociala, cel prejudiciat nu are drept la reparatie. "Astfel, concubinul nu poate obtine despagubiri daca concubinajul a aparut ca o legatura deosebit de imorala cum ar fi adulterul sau incestul ori atunci cand reclamantul este notoriu ca duce o viata depravata"[5].

Aceste imprejurari de fapt, pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, acordarea despagubirilor fiind lasata la aprecierea, motivata, a instantei de judecata. Acordarea despagubirilor si intinderea acestora se stabilesc de instanta de judecata cu aplicarea principiului repararii integrale a pagubei.