Competenta curtilor de apel

Competenta curtilor de apel

Competenta materiala sau de atributiune a curtilor de apel este stabilita in art. 3 C. proc. civ. Potrivit acestui text, curtile de apel au o competenta de fond, o competenta de control judiciar - apel si recurs - si o competenta diversa. In prima instanta, curtile de apel judeca procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. De remarcat ca potrivit textului comentat curtile de apel au o competenta de exceptie in materia contenciosului administrativ.

Plenitudinea de competenta in materia contenciosului administrativ revine tribunalelor, curtile de apel fiind, din acest punct de vedere, instante cu o competenta limitata. Intr-adevar, in prezent, curtile de apel au numai competenta de a solutiona litigiile de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. Facem precizarea, deosebit de utila, potrivit careia prin autoritate publica se intelege orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004 asimileaza autoritatilor publice si "persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public".

Actuala redactare a textului comentat ne-a fost oferita in urma adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, prin Legea nr. 219/2005. Sublinierea este deosebit de utila pentru a sesiza si o diferentiere de formulare si de continut in raport cu prevederile cuprinse in Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 500.000 lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise  sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel".

Este insa de observat ca plenitudinea de competenta a curtilor de apel, in sensul precizat mai sus, vizeaza doar litigiile de contencios administrativ propriu-zise, nu si pe cele cu caracter fiscal. In privinta acestora din urma, Legea nr. 554/2004 a realizat o departajare de atributii ce nu tine seama de calitatea sau ierarhia organului fiscal parte in proces, ci de criteriul valoric. Intr-adevar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. Sub plafonul valoric mentionat, competenta de solutionare a unor astfel de litigii revine tribunalelor administrative si fiscale. Mentionam, insa ca, potrivit art. 30 din Legea nr. 554/2004, pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Legea nr. 554/2004, prin art. 10, realizeaza o departajare de atributii intre tribunalele administrativ-fiscale si curtile de apel in materia contenciosului administrativ. Iar in acest scop, legiuitorul a recurs la criteriul valoric.

Pe de alta partea, mai este de remarcat si faptul ca legea speciala se refera, din nou, la competenta de solutionare a litigiilor privind "actele administrativ" ale autoritatilor "publice centrale" (formulare ce se regasea si in art. 3 C. proc. civ., in redactarea anterioara adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000).

Codul de procedura civila le recunoaste curtilor de apel si o competenta in materia controlului judiciar. Potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., ca instanta de apel, curtile judeca "apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta".  Din aceasta prevedere legala rezulta caracterul limitativ al competentei curtilor de apel in materia la care ne referim, plenitudinea de competenta revenind, asa cum am remarcat deja, tribunalelor.

Curtile de apel au si competenta de a exercita controlul judiciar prin intermediul caii de atac a recursului. Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. curtile de apel judeca  "recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege". Din aceste dispozitii procedurale se pot desprinde cateva concluzii importante privitoare la competenta curtilor de apel in materie de recurs. Simpla lectura a acestui text impune, mai intai, concluzia potrivit careia, in aceasta materie, curtile de apel se infatiseaza ca instante cu plenitudine de jurisdictie. O atare concluzie se intemeiaza si pe faptul ca tribunalele sunt instante cu plenitudine de jurisdictie in materie de apel.

In al doilea rand, curtile de apel judeca si recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale si care, potrivi legii, nu sunt susceptibile de apel. Numarul acestor hotarari este relativ restrans. Prin urmare, pentru determinarea in concret a competentei de recurs a curtilor de apel va trebui sa tinem seama de toate acele situatii in care, prin dispozitiile Codului de procedura civila sau a unor legi speciale, calea de atac a apelului a fost suprimata.

Curtile de apel au si o competenta diversa, respectiv, astfel cum precizeaza in mod expres art. 3 pct. 3 C. proc. civ. si "in alte materii date prin lege in competenta lor". In aceasta categorie trebuie sa includem, in primul rand, unele cereri prin a caror rezolvare se urmareste o buna administratie a justitiei. Pot fi incluse in aceasta categorie cererile privitoare la:

- solutionarea conflictelor de competenta dintre doua tribunale din raza aceleiasi curti de apel;

- solutionarea conflictelor de competenta dintre o judecatorie si un tribunal din raza aceleiasi curti de apel;

- solutionarea conflictelor de competenta dintre doua judecatorii din raza aceleiasi curti de apel, dar din circumscriptia unor tribunale diferite;

- solutionarea cererilor de stramutare bazate pe motiv de rudenie sau afinitate;

De asemenea, curtile de apel au si competenta de a solutiona caile extraordinare de atac indreptate impotriva propriilor lor hotarari, respectiv contestatia in anulare si revizuirea. Curtile de apel au competenta si in ceea ce priveste contestatiile la executare. In primul rand, curtile de apel au competenta de a solutiona contestatiile la executare in legatura cu intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa, in acele cazuri in care ele au pronuntat hotararea respectiva.

In fine, curtile de apel isi extind competenta si asupra altor cauze expres date prin lege in competenta lor. Asa este, de pilda, cazul recursurilor indreptate impotriva hotararilor tribunalelor de acordare sau neacordare a personalitatii juridice a uniunilor de sindicate [art. 45 din Legea nr. 54/2003]; recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul sindic in cazurile prevazute de art. 11 din Legea nr. 85/2006 (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); solutionarea cererilor privitoare la inregistrarea birourilor notariale din raza teritoriala a curtilor respective [art. 18 alin. (1) din Legea nr. 36/1995]; sesizarile indreptate impotriva deciziilor pronuntate de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii in conditiile art. 14 si 16 din Legea nr. 187/1999; contestatiile promovate de asistentii judiciari impotriva sanctiunilor disciplinare aplicate de ministrul justitiei (art. 113 alin. 3 din Legea nr. 304/2004); recursurile indreptate impotriva hotararilor adoptate de Comisia superioara de disciplina a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti.