Controlul constitutionalitatii legilor

CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia si este un exemplu graitor privitor la existenta unor sanctiuni specifice pentru nerespectarea normelor constitutionale.

Ca institutie de drept constitutional controlul constitutionalitatii legilor cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea procedurii.

a.)     Actele supuse controlului

De principiu controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al parlamentului sau actele normative cu o forta egala cu a legii care pot modifica, suspenda sau abroga o lege si ele sunt: decrete-legi, decrete cu putere de lege, ordonante, etc.

Unele constitutii pot prevedea ca acest control sa se aplice si unor acte normative cu forta juridica inferioara legilor (de ex art.53 din Constitutia Romaniei din 1965 - Hotararile Consiliului de Ministri).

Proiectele de legi sunt supuse conform unor constitutii acestui control dar, in fapt nu este un veritabil control intrucat procedura de elaborare a legilor cuprinde implicit obligatia de a verifica constitutionalitatea acestora.

Actele administrative nu sunt obiect al controlul constitutionalitatii legilor, cum nu fac parte din aceasta categorie nici actele puterii judecatoresti care sunt date in aplicarea legilor si nu au caracter normativ.

b.)     Cauzele care determina incalcarea Constitutiei

La prima vedere aparitia unor neconcordante intre legi si constitutie pare imposibila iar inlaturarea unor dispozitii constitutionale prin legi este contrara principiilor de baza ale dreptului constitutional.

In practica au aparut insa numeroase situatii de acest gen iar existenta institutiei controlul constitutionalitatii legilor este dovada incontestabila in acest sens.

Cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea fundamentala si legile ordinare isi gasesc fundamentarea in contradictiile sociale, in raporturile dintre fortele sociale si dinamica evolutiei acestora iar dintre cauze putem enumera spre exemplificare:

atunci cand fortele politice aflate la un moment dat la putere au interese contrare celor aflate la putere la momentul adoptarii constitutiei;

datorita rigiditatii unor constitutii;

in situatia statelor federative prin incercarea permanenta de armonizare a intereselor generale ale federatiei cu cele ale statelor componente.

c.)     Organele de stat competente in controlul constitutionalitatii legilor si clasificarea controlului pe acest criteriu

In literatura de specialitate exista mai multe opinii ale formelor de control:

o opinie: opinia publica, controlul politic si controlul jurisdictional;

o alta opinie: controlul parlamentar, controlul politic si controlul jurisdictional;

o alta opinie: controlul politic si controlul judecatoresc.

Noi vom retine urmatoarea clasificare :

In functie de autoritatea competenta: controlul realizat printr-un organ politic si controlul realizat printr-un organ jurisdictional.:

a. Controlul realizat printr-un organ politic se exercita atat de organele legiuitoare cat si de alte organe de stat carora li s-a incredintat aceasta sarcina sau au fost special infiintate in acest scop.

In literatura de specialitate in ceea ce priveste dreptul Parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor unii l-au considerat un control autentic, alte opinii s-au exprimat in sensul ca acesta este un autocontrol intrucat tot parlamentul voteaza si Constitutia, altii apreciind ca acest tip de control nu prezinta nici o garantie.

In practica, in lume se realizeaza din ce in ce mai rar controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic si cu atat mai putin prin intermediul parlamentului.

b. Controlul exercitat printr-un organ jurisdictional se face prin alte organe decat cele judecatoresti dar care folosesc o procedura asemanatoare celei judecatoresti sau de catre organele judecatoresti propriu-zise.

In practica dreptul judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor a fost fie contestat fie admis.

Dreptul judecatorilor de a exercita controlul constitutionalitatii legilor s-a justificat prin menirea acestora de a interpreta si aplica legile precum si de a aplica sanctiuni in cazurile de incalcari ale normelor juridice.

Acest drept s-a mai justificat si prin teoria separatiei puterilor in stat considerandu-se ca cele trei puteri: legislativa, judecatoreasca si executiva se echilibreaza si se controleaza reciproc. Puterea judecatoreasca, fiind un bun regulator al separatiei puterilor, poate sa controleze puterea legislativa si executiva iar puterea executiva poate controla celelalte puteri.

In cazul controlului jurisdictional al constitutionalitatii legilor se folosesc de regula doua procedee:

controlul pe calea actiunii - considerat un procedeu ofensiv - care permite atacarea unei legi in fata unui tribuna caruia i se cere sa examineze validitatea unei legi si sa pronunte anularea,

controlul pe cale de exceptie - considerat un procedeu defensiv - pentru ataca o lege trebuie sa astepti ca acea lege sa ti se aplice.

In functie de modul cum este inscris in Constitutie: controlul explicit si controlul implicit.

a.   Controlul explicit - Constitutia il prevede in mod expres putand indica si organul competent si procedura de urmat.

b.       Controlul implicit - Constitutia nu il prevede in mod expres dar el exista implicit ca urmare a principiului legalitatii.

In functie de timpul in care se efectueaza: controlul anterior adoptarii legilor si controlul posterior adoptarii legilor.

a.   Controlul anterior adoptarii legilor denumit si control prealabil, preventiv sau apriori se exercita in faza de proiect legislativ si nu este un veritabil control intrucat pana nu a fost adoptat proiectul poate suferi modificari. Acest control poate fi mai mult o garantie de legalitate decat de constitutionalitate.

Controlul anterior adoptarii legilor, denumit si control prealabil, preventiv sau a priori, se exercita in faza de proiect a legii. Aceasta forma de control nu este una veritabila, deoarece atata timp cat legea nu este adoptata, proiectul poate fi imbunatatit chiar de initiator, sau poate fi abandonat.

Controlul efectuat anterior adoptarii legilor este un control abstract.

Asa cum am aratat supra, controlul a priori abstract este un control facultativ la origine, prin conditionarea exercitarii lui de existenta unei sesizari, dar el este obligatoriu ulterior, dupa sesizarea Curtii Constitutionale. in interiorul acestui sistem de control, intr-o prima faza, vocatia Curtii Constitutionale este aleatorie, iar intr-o a doua faza controlul de constitutionalitate este obligatoriu, Curtea neputand refuza indeplinirea unei  atributii care face parte din competenta sa constitutionala. Aceasta forma de control preventiv nu a atins, cu toate acestea, perfectiunea.

b.       Controlul posterior adoptarii legilor denumit si sanctionator, a posteriori se exercita asupra legilor deja adoptate fiind veritabilul control al constitutionalitatii legilor.

Controlul posterior adoptarii legii se exercita asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii. in aceasta situatie, in cadrul controlului explicit, de regula se prevad organele de stat care pot sesiza neconstitutionalitatea, organele de stat care pot decide procedura de urmat, sanctiunile. Acesta poate fi considerat veritabilul control al constitutionalitatii legilor.

Spre deosebire de controlul concret, posterior, declansat direct de cetateni, prin actio popularis exercitat de unele curti sau tribunale constitutionale, coform reglementarilor existente in alte tari, Constitutia Romaniei a prevazut ca acest tip de control de constitutionalitate se realizeaza numai pe cale indirecta, prin solutionarea unei chestiuni prejudiciale. in ansamblul activitatii Curtii Constitutionale, controlul posterior prezinta o impaortanta deosebita, constituind un instrument eficace prin intermediul caruia cetateanul (la a carei initiativa se declanseaza) se poate apara impotriva legiuitorului, in cazul in care considera ca acesta i-a incalcat drepturile constitutionale.