Alte aspecte legate de rezolvarea cauzei in apel

Alte aspecte legate de rezolvarea cauzei in apel.

Solutii si chestiuni complimentare. Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia din situatiile aratate in art.333 se dispune restituirea cauzei procurorului pentru a lua masuri in vederea completarii urmaririi penale.

Restituirea are loc cu indicarea faptelor si imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce se vor folosi. Instanta de apel nu poate restitui dosarul procurorului cand constata ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necorespunzator pentru ca potrivit art.332 reluarea urmaririi penale este posibila numai daca nu s-a depasit momentul cercetarii judecatoresti.

Hotararea prin care instanta de apel dispune restituirea pentru completarea urmaririi poate fi atacata cu recurs de procuror si orice persoana ale carei interese au fost vatamate.

Deliberand asupra apelului instanta face cand este cazul aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea pagubei , la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la orice alte probleme ce ar putea influenta solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii preventive si adauga daca este nevoie timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate.

In caz de desfiintare a hotararii primei instante cand inculpatul se afla in stare de arest se va examina daca mentinerea masurii preventive se mai justifica. Instanta de apel poate mentine starea de arest daca aceasta este necesara pe timpul rejudecarii cauzei. Cand desfiintarea hotararii atacate este urmata de pronuntarea unei achitari ori pronuntarii incetarea procesului penal, punerea in libertate a inculpatului arestat devine obligatorie, prevederile art.140 si art.350 urmand a fi aplicate in mod corespunzator.

Continutul hotararii instantei de apel. Hotararea instantei de apel se materializeaza intr-o decizie al carei continut este dat de art.393 C.p.p. Ca orice hotarare judecatoreasca decizia cuprinde trei parti: partea introductiva, expunerea si dispozitivul.

In partea introductiva a deciziei se includ toate mentiunile prevazute in art.355 si a caror analizari s-au facut cu ocazia studiului hotararii date in prima instanta. In expunere se indica temeiurile de fapt si de drept care au dus dupa caz la respingerea sau admiterea apelului precum si temeiurile care au prilejuit adoptarea oricarei solutii din cele aratate in art.379 pct.2. Instanta de apel are obligatia sa motiveze solutia numai in raport cu criticile formulate de apelant si cu aspectele in privinta carora a infirmat solutia in baza efectului devolutiv al apelului . Dispozitivul cuprinde solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Afara de acest continut general, art.383 prevede ca decizia mai cuprinde dupa caz urmatoarele mentiuni:

cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere expunerea si dispozitivul vor preciza timpul care se deduce din pedeapsa;

cand s-a dispus rejudecarea trebuie indicat ultimul act procedural valabil de la care procesul penal urmeaza a se relua;

cand dupa desfiintarea hotararii primei instante s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale se tine seama si de dispozitiile art.333 alin.2 indicandu-se motivele restituirii si faptele ce urmeaza a fi constatate cu precizarea mijloacelor de proba care se vor administra.

Rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii primei instante. Limitele rejudecarii. Rejudecarea dupa desfiintarea hotararii primei instante nu inseamna o activitate procesuala de acelasi volum si intindere ca judecata anterioara. Este firesc ca activitatea de rejudecare sa cunoasca anumite limite rezultate din controlul judiciar efectuat de instanta de apel[3]. Aceste limitari sunt de ordin procesual sau substantial.

Sub aspect procesual limitarea activitatii de rejudecare are in vedere prevederea din hotararea instantei de apel ce indica ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal isi reia cursul. In aceeasi conceptie practica a hotarat ca instanta de trimitere aflandu-se in fata unor probe valabil administrate anterior nu are obligatia sa le readministreze, cu exceptia situatiilor in care aceasta ar fi necesar pentru aflarea adevarului[4]. Dimpotriva daca prima instanta nu a fost corect constituita, probele nefiind administrate legal se reia intreaga cercetare judecatoreasca, incepand cu ascultarea inculpatului .

Sub aspect substantial, avand in vedere ca deseori desfiintarea hotararii are un caracter partial, art.385 alin.3 precizeaza ca atunci cand desfiintarea priveste numai unele fapte sau persoane, ori are in vedere numai latura penala sau civila, instanta care rejudeca se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata .

Regula inscrisa in art.385 alin.1 obliga instanta de trimitere, ca in cadrul rejudecarii sa se conformeze hotararii instantei de apel in masura in care situatia de fapt se schimba. In practica s-a ridicat problema daca conformarea trebuie sa fie riguroasa sau i se va da curs in principiu si s-a considerat ca interpretarea din urma este cea corecta. De pilda, daca instanta de apel a indicat lamurirea contradictiei dintre doua declaratii prin efectuarea unei confruntari, instanta de trimitere - cu acordul partilor - poate renunta la efectuarea acestui mijloc probatoriu, cand adevarul a fost aflat prin administrarea de probe care inlatura contradictia anterioara.

Indicatiile instantei de apel nu mai sunt obligatorii, in masura in care situatia de fapt avuta in vedere cu ocazia judecarii apelului se schimba in urma cercetarii judecatoresti efectuate in cadrul rejudecarii. Obligatia instantei de rejudecare de a se conforma hotararii instantei de apel se mentine, numai daca situatia de fapt ramane aceeasi . Pornind de la aceasta teza trebuie considerata intemeiata orice cerere a partilor de administrare a unor noi probe, prin care se tinde la modificarea situatiei anterioare de fapt. Este gresita hotararea prin care s-a respins cererea de audiere a unor martori, cu motivarea ca faptele au fost stabilite de instanta superioara si ca instanta de trimitere trebuie sa se conformeze acesteia potrivit art.385 C.p.p.

Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul partii vatamate, instanta de rejudecare poate pronunta o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art.372 alin.2 si art.373 neaplicandu-se regula "non reformatio in pejus" (art.385 alin.2). Pera contrario agravarea situatiei inculpatului nu poate avea loc in cadrul rejudecarii cauzei in alte ipoteze.

Norma inscrisa in art.385 alin.2 are drept scop nu numai precizarea unei exceptii a neaplicarii regulii "non reformatio in pejus", care s-ar fi desprins oricum din reglementarile cuprinse in art.372. Ratiunea dispozitiei din art.385 alin.2 trebuie cautata in limitarea care s-a dorit a se face intre aspectele susceptibile de a fi modificate in urma rejudecarii, in raport cu cele care nu mai pot fi schimbate intrand in autoritate de lucru judecat.

In conformitate cu aceasta in practica s-a hotarat, ca din moment ce instanta superioara a respins calea de atac a inculpatului si a admis pe cea a procurorului, desfiintand hotararea atacata numai cu privire la o pedeapsa, instanta care a rejudecat a procedat corect si a respectat dispozitiile art.385, cand nu a examinat si alte aspecte intrate in puterea lucrului judecat[9].

In apel se pronunta o decizie, atat cand instanta respinge apelul, cat si atunci cand admite calea de atac si desfiinteaza hotararea primei instante impunand in locul ei o alta hotarare.

Dimpotriva, cand instanta de apel admite calea de atac si desfiinteaza hotararea primei instante trimitand cauza spre o rejudecare (art.379 pct.2 lit.b), judecata se reia la primul nivel. Ca atare, hotararea pronuntata de prima instanta va fi o sentinta, impotriva careia, in lipsa unei interdictii exprese, se poate declara din nou apel, potrivit principiului general inscris in art.361 ce permite apelarea oricarei sentinte pronuntate in prima instanta.