Izvoarele dreptului comertului international

IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Notiunea de izvor de drept se refera la totalitatea nor­melor aplicabile intr-un domeniu al dreptului.

In literatura de specialitate sunt considerate izvoare propriu-zise ale dreptului comertului intemational conventiile internationale si uzantele.

Rolul conventiilor internationale este subliniat si in legis­latia interna romaneasca, aratandu-se ca 'in cazul in care, prin conventii sau acorduri internationale la care Romania este parte, se stabilesc alte conditii de autorizare si functionare a reprezentantelor decat cele prevazute in prezentul decret-­lege, se vor aplica dispozitiile cuprinse in acele conventii sau acorduri.

Clasificarea izvoarelor dreptului comertului international:

izvoare interne;

izvoare internationale;

uzantele comerciale;

practica jurisdictionala si arbitrala.

Sectiunea 1. Izvoare interne

Izvoarele interne se impart in doua categorii:

I. Reglementari ale altor ramuri de drept, aplicabile in comertul international:

reglementari comerciale: Codul comercial, Legea societatilor comerciale etc.

reglementari constitutionale: Constitutia Romaniei;

reglementari procesual-civile. Codul de procedura civila, Cartea a IV-a ('Despre arbitraj'), Capitolul X ('Arbitrajul international');

II. Reglementari specifice:

- organizarea si functionarea in Romania a reprezen­tantelor societatilor comerciale si a organizatiilor economice straine (Decretul-Lege nr. 122/1990);

regimul general de import si de export al Romaniei;

regimul investitiilor straine in Romania.

In ceea ce priveste izvoarele interne ale dreptului comer­tului international exista influente rezultate din procesul integrarii europene.

Aceste influente se rasfrang, in principal, asupra dome­niilor dreptului comercial, cum ar fi: societati comerciale, concurenta, faliment, registrul comertului precum si in domeniul contractual (mai ales cel referitor la protectia consu­matorului).

Sectiunea 2. Izvoare internationale

Izvoarele internationale pot fi clasificate in izvoare multi­laterale si bilaterale

Exemple de izvoare multilaterale:

Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena, 1980;

Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, si la Protocolul de modificare de la Viena;

Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, semnata la Bruxelles la 10 Aprilie 1926;

Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfitri pe mare, 1978, adoptata la Hamburg la 31 martie 1978;

Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New-York, la 10 iunie J 958;

Conventia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, incheiata la Washington la 18 martie 1965;

Conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la Geneva, la 21 aprilie 1961.

Un rol important in dezvoltarea unor reglementari uniforme il are UNClTRAL, UNIDROIT precum si C.C.I. Paris.

In cadrul UNITROIT au fost redactate 'Principiile contractelor comerciale internationale,, O interesanta aplicare a principiilor" a fost data de catre Curtea Arbitrala de Comert International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei intr-o speta in care partile au stabilit ca in afara clauzelor contractuale sa fie aplicabile 'principiile generale de drept recunoscute ca aplicabile dreptului comercial international, excluzand orice lege nationala'. Instanta arbitrala a statuat ca ,,principiile la care se refera partile in clauza citata sunt cele care si-au gasit codificarea - cea mai larg recunoscuta in comertul international si in arbitrajul comercial international, realizata de institutul international pentru Unificarea Dreptului Privat ­UNIDROIT, Roma, 1994. In preambulul acestor 'Principii' se prevede aplicabilitatea lor atunci cand partile au convenit ca un anumit contract sa fie guvernat de 'Principiile generale de drept ', de 'lex mercatoria' sau alte formule similare'.

Camera de Comert Internationala din Paris si-a dus o contributie majora mai ales in privinta elaborarii urmatoarelor reguli:

Reguli si uzante uniforme ale CCI privind creditul documentar - Publicatia 500;

Reguli oficiale ale CCI pentru interpretarea termenilor comerciali - INCOTERMS 2000 - Publicatia 560.

Conventia de la Viena a fost aplicata chiar si unor contracte care nu cadeau sub sfera de incidenta, incheiate in 1979 - inainte de adoptarea Conventiei - cu motivarea ca 'nu exista un izvor mai bun de determinare a uzantelor aplicabile decat Conventia Natiunilor Unite asupra vanzarii internationale de marfuri din 1980

Izvoare bilaterale. In dreptul comertului international se incheie tratate, de obicei intre statele vecine.

Modalitatile de adoptare a unui tratat international sunt:

ratificare - modalitatea de exprimare a consimta­mantului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea romana, prin adoptarea unei legi de ratificare de catre Parlament sau, in conditiile legii, prin ordonanta de urgenta a Guvernului;

Legea nr.157 din 2005 privind ratificarea Tratatului incheiat intre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si Romaniei la Uniunea Europeana.

aprobare - modalitatea de exprimare a consimta­mantului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea romana, prin adoptarea unei hotarari de aprobare de catre Guvern;

aderare - modalitatea prin care se exprima consim­tamantul de a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea romana;

Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena, 1980;

Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, si la Protocolul de modificare de la Viena;

Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, semnata la Bruxelles la 10 Aprilie 1926;

Convenfia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, 1978, adoptata la Hamburg la 31 martie 1978;

Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New-York, la 10 iunie 1958;

Conventia pentru reglernentarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, incheiata la Washington la 18 martie 1965;

Conventia europeana de arbitraj comercial interna­tional, incheiata la Geneva, la 21 aprilie 1961;

acceptare - modalitatea prin care se exprima consimtamantul de a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea romana si care prevede expres aceasta modalitate;

Hotararea Guvernului nr. 656 din 20 iunie 2002 pentru acceptarea Cartei Europene pentru intreprinderile Mici, adoptata la J3 iunie 2000.

Sectiunea 3. Importanta uzantelor comerciale internationale

In doctrina uzantele comerciale internationale au fost definite drept 'practici care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geogra­fica sau intr-un domeniu de activitate comerciala si care, in functie de natura lor, pot prezenta sau nu caracter de izvor de drept'.

Uzantele comerciale intemationale au caracter general spre deosebire de obisnuintele stabilite intre doua parti.

Clasificarea uzantelor comerciale internationale:

A. Dupa criteriul sferei de aplicare:

- uzante locale - aplicabile intr-un spatiu delimitat;

- uzante speciale - care se refera la o anumita activitate, cum ar fi uzantele in transportul fluvial;

- uzantele generale - se aplica in toate operatiunile de comert international.

B. Dupa forta juridica:

- uzante normative (cutume),

- uzante conventionale (interpretative).

Uzantele normative sunt izvoare de drept, avand forta similara conferita unei legi supletive speciale. In dreptul roman uzantele normative nu au forta legala obligatorie, datorita enumerarii limitative prevazute in Codul comercial.

Intrucat relatiile comerciale presupun celeritate, uzurile (longa, diuturna, inveterata consuetudo) ar fi trebuit incluse in art.1. Solutia aleasa (excluderea uzurilor) a fost impusa de situatia din momentul elaborarii codului. Comertul romanesc era prea putin dezvoltat pentru a se fi format uzuri constante si care sa poata fi aplicate cu putere de lege.

In dezbaterile parlamentare care au precedat adoptarea Codului, ministrul de finante, C. Nacu arata ca 'este necontestat ca pentru toate statele lumii civilizate este un mare castig ca legile sa fie scrise. Sunt state care de secole se servesc cu uzul si care inca nu au legi scrise; dar la noi nu exista asemenea uzuri.'

In cazul conflictului dintre o clauza expresa si o uzanta comerciala diferita, stabilita de parti in decursul rapor­turilor de afaceri dintre ele, prevaleaza stipulatia inserata in contractul de comert international.

Sectiunea 4. Practica judecatoreasca si arbitrala

Practica judecatoreasca si arbitrala nu constituie izvor de drept in sistemul nostru, dar poate contribui la interpretarea si solutionarea litigiilor.

Practica este sistematizata si publicata in culegeri sau publicata pe domenii de catre initiatorii legilor uniforme.