QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Actiunea in revendicare imobiliara



Actiunea in revendicare imobiliara

Actiunea in revendicare este principalul mijloc juridic civil de aparare a dreptului de proprietate. Este acea actiune reala prin care reclamantul solicita instantei de judecata recunoasterea dreptului de proprietate asupra unui bun determinat si obligarea paratului la restituirea posesiei bunului. Sau, asa cum se arata in practica judiciara, "actiunea prin care proprietarul neposesor reclama bunul de la posesorul neproprietar". Actiunea in revendicare prezinta urmatoarele caractere juridice: este o actiune reala, caracter ce rezulta din natura dreptului de proprietate, el insusi dreptul real cel mai complet. Intrucat dreptul de proprietate este opozabil eraga omnes, actiunea in revendicare poate fi pornita impotriva oricui detine bunul fara drept; este o actiune petitorie, deoarece pune in discutie insasi existenta dreptului de proprietate. Reclamantul care pretinde ca este proprietar trebuie sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Admiterea actiunii inseamna recunoasterea dreptului de proprietate si ca o consecinta fireasca, obligarea paratului la restituirea posesiei; este o actiune imprescriptibila. Intrucat dreptul de proprietate este perpetuu, el nu se pierde prin neuz; proprietarul nu-si pierde dreptul sau prin faptul ca nu-l exercita. Din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate rezulta si caracterul imprescriptibil al actiunii in revendicare. Cu toate acestea, pasivitatea si lipsa de diligenta a proprietarului sunt sanctionate indirect prin efectul prescriptiei achizitive ori al posesiei de buna credinta. Astfel, daca o persoana dobandeste dreptul de proprietate prin uzucapiune, in cazul imobilelor, sau prin posesie de buna credinta in cazul bunurilor mobile, caracterul imprescriptibil sub aspect extinctiv a fost invins pentru ca insusi dreptul de proprietate s-a pierdut; este o actiune promovata de titularul dreptului de proprietate. Reclamantul revendicant al bunului mobil sau imobil trebuie sa faca dovada calitatii sale de proprietar. Daca bunul se afla in coproprietate, actiunea trebuie introdusa de toti coproprietarii, actiunea formulata numai de unul dintre ei nefiind admisibila. De asemenea, un coproprietar nu poate revendica de la un tert nici cota-parte din bunul aflat la indiviziune inainte de a se face partajul. Calitatea de reclamant o pot avea de asemenea: mostenitorii, creditorii ipotecari, sau creditorii chirografari pe calea actiunii oblice. Un sot nu beneficiaza de mandatul tacit al celuilalt si ca atare nu poate promova o actiune in revendicare, decat cu acordul expres al celuilalt sot. Regula generala este ca proba trebuie facuta de reclamant, intrucat "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca". In favoarea paratului opereaza, din insusi faptul posesiei, o prezumtie relativa de proprietate. Paratul poate invoca pentru respingerea actiunii in revendicare prescriptia achizitiva, exceptia autoritatii lucrului judecat, daca a doua cerere de chemare in judecata este facuta intre aceleasi parti, are acelasi obiect si se intemeiaza pe aceeasi cauza, precum si exceptia de garantie pentru evictiune impotriva reclamantului din actiunea de revendicare, care ar fi obligat personal sau in calitate de succesor al celui obligat la o astfel de garantie. Proba dreptului de proprietate este dificila, atat datorita diversitatii modurilor de dobandire a dreptului de proprietate, cat si datorita insuficientei probatorii a actelor juridice de transmitere a proprietatii. Jurisprudenta a retinut ca proba deplina, absoluta a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobandire a proprietatii, cum ar fi uzucapiunea si ocupatiunea, iar nu titlurile care constituie doar mijloace relative de proba. Aceste titluri, fie translative de proprietate, fie declarative, au caracterul unei simple prezumtii ale dreptului de proprietate, deduse din insasi existenta lor si care nu impiedica proba contrara la staruinta posesorului sau din oficiu in exercitarea rolului activ al instantei, pentru aflarea adevarului. Proba prin titluri este dificila, deoarece orice act translativ de proprietate face dovada deplina a dreptului numai daca reclamantul probeaza ca emana de la un adevarat proprietar. Dar pentru ca cineva sa poate fi considerat adevarat proprietar trebuie sa dovedeasca faptul ca a dobandit bunul tot de la un adevarat proprietar. Deci revendicantul ar fi tinut sa dovedeasca faptul ca toti transmitatorii anteriori, din autor in autor, au avut calitatea de adevarati proprietari, ceea ce adesea este imposibil. O asemenea proba a fost numita probatio diabolica. Prin titlu in aceasta materie intelegem actul juridic, jurisdictional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca. Aceasta notiune are meritul de a inlatura dificultatile juridice tocmai datorita efectului ce i se atribuie titlului, si anume nasterea unei prezumtii relative si simple in legatura cu calitatea de proprietar a persoanei care il produce. In primul rand, relativitatea prezumtiei confera detinatorului titlului recunoasterea dreptului sau pana la proba contrarie facuta de partea adversa. Intr-adevar, cel caruia i se opune titlul poate rasturna aceasta prezumtie, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natura sa genereze o prezumtie de proprietate mai puternica, dar, la randul sau, relativa. Actul juridic ca titlu de proprietate este insa opozabil oricarui tert in sensul ca acesta din urma nu poate ignora prezumtia relativa de proprietate nascuta in favoarea persoanei care il invoca. In alti termeni, relativitatea efectelor contractului nu contrazice opozabilitatea acestuia fata de terti. Actiunea in revendicare pune in discutie dreptul de proprietate si nu posesia; daca reclamantul nu poate produce dovada, paratul ramane in continuare posesor, deoarece legea ocroteste posesia. In literatura s-a spus ca in aceasta situatie instanta va examina si compara cele doua posesii, a reclamantului si a paratului, si va da castig de cauza aceleia din parti care va dovedi o posesie mai bine conturata (prin posesie mai bine caracterizata se intelege posesia de buna-credinta fata de posesia de rea-credinta, o posesie utila sau o posesie care isi are originea intr-un titlu, fata de posesia care nu se trage din nici un titlu). Prin titluri se intelege nu numai actele juridice translative de proprietate, cum este vanzarea-cumpararea, donatia, schimbul etc., ci si pe cele declarative cum ar fi sentintele judecatoresti si partajele voluntare, care recunosc numai un drept anterior. In materia dreptului de proprietate in sistemul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar (si a legii nr. 1/2000), singurul titlu cu valoare probatorie este titlul de proprietate emis in baza acestui act normativ. Vechile titluri detinute de parti sau de autorii lor nu pot servi ca temei al actiunii in revendicare, ci pot servi numai pentru a obtine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, drept care s-a stins prin efectul cooperativizarii. Adeverintele eliberate de Consiliile judetene nu pot constitui titluri de proprietate intr-o actiune in revendicare, fiind acte provizorii. Dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, ceea ce inseamna ca oricat ar dura pasivitatea proprietarului, acesta nu este decazut din dreptul de a revendica bunul. Astfel, actiunea in revendicare este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, putand fi introdusa eficient indiferent de timpul scurs de la ultimul act de exercitare a dreptului de proprietate efectuat de catre reclamantul ce se pretinde proprietar. De la acest principiu exista doua exceptii. Astfel, in cazul vanzarii unui imobil la licitatie publica, in cadrul procedurii de urmarire silita, orice actiune introdusa de cel ce se pretinde proprietarul acelui bun se prescrie in termen de 5 ani calculati de la punerea in executare a ordonantei de adjudecare. Cea de-a doua exceptia exista in materia avulsiunii, Codul civil instituit un termen de prescriptie extinctiva de un an. Sub aspectul prescriptiei achizitive, actiunea in revendicare va fi respinsa in situatia in care paratul va invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani. Admiterea actiunii in revendicare produce o serie de efecte, identice, in principiu, pentru bunurile imobile si pentru bunurile mobile. Aceste efecte se refera la restituirea lucrului, restituirea fructelor produse de bun si acoperirea cheltuielilor efectuate in legatura cu acesta. O data ce actiunea in revendicare a fost admisa, posesorul parat este obligat sa restituie bunul adevaratului proprietar. Bunul se restituie liber de orice sarcini cu care el ar fi fost grevat prin vointa posesorului neproprietar. Daca restituirea in natura este imposibila punct de vedere material sau juridic. O alta problema se ridica in ceea ce priveste fructele produse de bun in perioada in care adevaratul proprietar a fost lipsit de stapanirea bunului. In aceasta materie urmeaza sa deosebim situatia posesorului de buna-credinta de aceea a posesorului de rea-credinta. Astfel, posesorul de buna-credinta, adica acela care nu a cunoscut viciile titlului sau, va putea retine in deplina proprietate fructele percepute, cuvenite sau, dupa caz, echivalentul acestora. Regula nu se aplica fructelor produse de bun dupa introducerea actiunii in revendicare, apreciindu-se ca acest moment determina prin natura sa, incetarea bunei credinte a posesorului. Posesorul de rea-credinta nu se bucura de acest beneficiu; el va fi obligat, dupa caz, fie la restituirea in natura a fructelor percepute, fie la restituirea echivalentului fructelor, valorificate ori nepercepute din neglijenta sa. PROBLEMA CHELTUIELILOR FACUTE DE POSESORUL NEPROPRIETAR. Este vorba despre cheltuielile efectuate de catre posesorul neproprietar in legatura cu bunul posedat nelegitim. Admiterea actiunii in revendicare conduce la restituirea unui bun a carui valoare a fost pastrata sau chiar marita fata de momentul iesirii sale din posesia adevaratului proprietar datorita unor cheltuieli efectuate de un neproprietar de natura sa ii saraceasca patrimoniul. In aceste conditii se creeaza o imbogatire fara justa cauza a adevaratului proprietar care naste in sarcina sa o obligatie de restituire, in limita imbogatirii sale, catre posesorul neproprietar ce a efectuat aceste cheltuieli.  Temeiul acestei obligatii, si anume imbogatirea fara justa cauza, explica de ce creditorul acestei obligatii este nu numai posesorul de buna-credinta, ci si posesorul de rea-credinta. Proprietarul poate fi obligat sa-l indemnizeze pe posesor doar pentru cheltuielile necesare si pentru cele utile efectuate de catre acesta. Cheltuielile necesare sunt acelea facute pentru insasi conservarea bunului, iar cheltuielile utile se caracterizeaza prin aceea ca desi nu sunt impuse de cerinta conservarii bunului, conduc la sporirea valorii acestuia. Cheltuielile necesare se acopera integral, iar cele utile in limita sporului de valoare produs. Nu se acopera de catre proprietar cheltuielile voluptuarii, adica acele cheltuieli pe care posesorul le-a efectuat pentru simpla lui placere, fara a se ajunge, pe aceasta cale, la cresterea valorii fondului. In masura in care lucrarile ori amenajarile aduse bunului ca urmare a unor asemenea cheltuieli se pot detasa de bun fara a produce vreun prejudiciu, posesorul are dreptul de a le ridica si de a le retine in proprietatea sa.




Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }