Principalele opinii exprimate cu privire la rolul contractului individual de munca

Principalele opinii exprimate cu privire la rolul contractului individual de munca

In functie de modalitatea de realizare a acordului de vointa al partilor contractante, contractele se impart in contracte negociate, contracte de adeziune si contracte obligatorii

Contractele negociate sunt acele contracte in cadrul carora partile contractante convin in mod liber, prin negociere, asupra clauzelor contractuale, fiind astfel asigurata o deplina concordanta intre vointa interna si cea exteriorizata cat si un bun echilibru intre interesele partilor.

In prima faza, a societatilor bazate pe capital, care inlocuiau vechiul sistem economic feudal, s-a sustinut ca initiativa individuala trebuia sa fie motorul societatii, fara ca statul sa intervina si tot ceea ce era contractual era socotit si just.

Juristii francezi aveau sa formuleze si sa lanseze in intreaga lume civilizata cunoscutul principiu "laisser faire, laisser passer

Treptat, insa, avea sa se inteleaga ca pretinsa egalitate dintre partile contractante era de fapt iluzorie si ca cel mai puternic din punct de vedere economic, de regula, marile societati comerciale, isi impuneau vointa, mai ales in stabilirea continutului contractelor de adeziune. Invocand libertatea contractuala, de multe ori partenerul cu o pozitie economica mai solida isi impunea vointa profitand de nevoia sau de lipsa de experienta a persoanei, pentru a o sili sa plateasca ceea ce nu datora.

Contractele de adeziune sunt acelea care, fiind redactate in intregime sau in mare parte de una din partile contractante, cuprind in continutul lor clauze prestabilite de una dintre partile contractante, cealalta parte neputand negocia in faza precontractuala cu privire la acestea, insa avand doua optiuni: fie sa le accepte in bloc, si atunci contractul este incheiat, fie sa nu le accepte, ceea ce are drept efect neincheierea contractului. Acceptarea pura si simpla a clauzelor contractului inseamna aderarea la contractul preredactat.

De regula, oferta de a contracta cuprinsa intr-un contract de adeziune nu se adreseaza unui destinatar determinat, ci determinabil (publicului). Acelasi lucru se intampla si in cazul ofertei de incheiere a contractului individual de munca lansate de un angajator.

In faza precontractuala, principalele distinctii dintre contractul individual de munca si contractele de adeziune vizeaza:

- posibilitatea negocierii clauzelor viitorului contract. Astfel, in cazul contractului individual de munca, potrivit art. 39 alin. 1 lit. k din Codul muncii, salariatul are dreptul, asa cum am aratat, la negocierea colectiva si individuala a conditiilor in care urmeaza sa presteze munca; contractele de adeziune nu dau posibilitatea uneia dintre parti de a negocia contractul ce urmeaza sa se incheie, aceasta avand doar latitudinea, asa cum aratat, de a opta intre a incheia sau nu contractul respectiv;

- egalitatea partilor. Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul muncii, relatiile de munca sunt fundamentate pe principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. In plus, beneficiind de dreptul de negociere colectiva si individuala a conditiilor de munca, partile contractului individual de munca se afla, la momentul incheierii acestuia, intr-o pozitie de deplina egalitate juridica. Dimpotriva, la incheierea contractelor de adeziune, neexistand nici macar teoretic posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, este in afara oricarei discutii existenta unei egalitati a partenerilor contractuali. Posibilitatile - de a incheia sau nu contractul de adeziune - apreciem ca nu valoreaza egalitate juridica a partenerilor.

Odata incheiat contractul individual de munca, egalitatea juridica nu se mai regaseste, locul ei fiind luat de subordonarea salariatului fata de angajator, in baza dreptului acestuia de a stabili organizarea si functionarea unitatii, de a stabili atributiile corespunzatoare postului si de a da dispozitii obligatorii pentru fiecare salariat. Ca o consecinta fireasca a autoritatii legale a angajatorului asupra salariatului, a subordonarii acestuia, riscul contractual este suportat intotdeauna de catre angajator