Piața forței de munca in Romania in epoca tranziției spre economia de piața

Piața forței de munca in Romania in epoca tranziției spre economia de piața

1. Componenta demografica a structurii sociale

Structura populației a suferit schimbari esențiale in perioada de tranziție la economia de piața atat ca numar cat și ca structura. Ca numar, inca din anul 1990 populația se caracterizeaza printr-un proces continuu de scadere și prin accentuarea procesului de imbatranire demografica cu efecte negative pe termen lung. Declinul demografic s-a dovedit a fi un fenomen permanent, acesta accentuandu-se in fiecare an. Astfel, de la recesamantul din 1992 pana la cel din 2002, populația a scazut cu 1.129.061 persoane. De la 22.810.035 in 1992 la 21.680.974 in 2002 ajungand la 21. 462.000 la finele 1 ianuarie 2010. Declinul populației a continuat și in acest an, astfel ca in primele 6 luni acesta a scazut cu 26.200 potrivit Institutului Roman de Statistica.

Rata nașterilor la mia de locuitori in Romania a scazut continuu de la 13,6 in 1990 la 9,7 in 2002, urcand pe fondul expansiunii economice la 10 in 2007 și la 10,4 in 2008 și scazand la 9,2 in 2009 dar au crescut numarul de decese in ultimii ani de la 10,6 cea in 1990 la 12,4 in 2002 și la 11,8 in anul 2009.

Aceste rezultate sunt consecința mai multor factori, printre care abandonarea politicilor de creștere forțata a populației (prin abrogarea in decembrie 1989 a decretului de interzicere a avortului și liberalizarea mijloacelor contraceptive). Evoluția mortalitații este al doilea factor care a determinat scaderea populației. Pana in 2002 mortalitatea a crescut cu aproape 2% la mia de locuitori, scazand ușor in 2008. Acest fenomen se explica prin inrautațirea condițiilor de viața și degradarea serviciilor medicale in anii de tranziție la economia de piața.

Migrația externa ca efect al inlaturarii restricțiilor de mișcare in exterior al populației a avut un rol major la micșorarea numarului populației din țara noastra. Fenomenul s-a manifestat mai accentuat in primii ani de dupa liberalizare avand o tendința de micșorare pana la intrarea țarii noastre in Uniunea Europeana cand populația se poate mișca nestingherita in interiorul granițelor UE.

Tinerii sunt grupa varsta cea mai bine pregatita profesional dar și cea mai expusa șomajului de accea au tendința cea mai accentuata de a migra. Cateva din motivele pentru care aceștia migreaza sunt:

Nivelul de trai mai scazut fața de celelalte tari ale UE

Carențele sistemului legislativ,

Politicile incoerente promovate de guvernanți,

Criza economica prelungita din țara.

Pentru a emigra tinerii folosesc diferite prilejuri, cum ar fi stagiile de pregatire promovate de companiile multinaționale, bursele de studii, detașari temporare la companiile mama, timp in care aceștia cunosc realitațile din țara respeciva, nivelul de remunerare de acolo iar in cazul in care cel din țara este mai scazut aleg varianta ramanerii in țara de adopție.

Raportul dintre femei și barbați- arata schimbari semnificative,daca in 1990 raportul dintre populația feminina și cea masculina era de 50,7% in favoarea celei feminine , la recesamantul din 2002 raportul era de 51,2% favorabil femeilor. Acest lucru se explica printr-o speranța de viața mai lunga a femeilor fața de barbați. In 2002 speranța de viața era de 74,9 la femei (de la 73,2 in 1990) fața de 67,6 la barbați (de la 66,6 in 1990). Intr-un studiu publicat de UE in 2008, Romania avea cea mai scurta speranța de viața a femeilor dintre țarile UE adica 75 de ani la femei fața de 84 de ani in Spania și la barbați 68.2 de ani, fața de 78.4 de ani in Suedia. La barbați doar letonii și lituanienii au speranța de viața mai mica decat a barbaților romani.

Evoluția contradictorie a fenomenelor demografice a inclus schimbarea structurii pe varste a populației, scaderea ponderii populației tinere și creșterea ponderii populației varstnice. In intervalul 1990-2002 a scazut ponderea populației de varsta 0-14 ani de la 23,6% la 17,6% iar cea de peste 60 ani a crescut de la 15,7% la 19,3%. Aceste date arata o reducere a grupelor tinere in varsta populației ocupate și un accentuat proces de imbatranire cu implicații negative pentru economie și societate.

Scaderea natalitații și a fertilitații precum și creșterea mortalitații reprezinta costul demografic al tranziției prelungite și al crizei pe care societatea noastra o parcurge.

Actuala stare se poate imbunatați doar prin stagnarea declinului demografic și revenirea la o rata a fertilitații care sa asigure inlocuirea generațiilor actuale.

Depașirea starii de criza și afirmarea unei economii de piața eficiente vor imprima noi caracteristici fenomenelor demografice prin reducerea mortalitații, creșterea speranței de viața (prin imbunatațirea nivelului de trai și a serviciilor medicale) și prin imbunatațirea natalitații și a fertilitații ( prin creșterea contribuției societații la creșterea copilului, reducerea impozitelor pentru familiile cu multi copiii, creșe și gradinițe cu taxe scazute, servicii medicale și de planificare familiala extinse și de calitate.

In ceea ce privește raportul urban /rural- Institutul Național de Statistica arata ca se inregistreaza o descreștere a migrației de la zonele rurale la cele urbane, de la 10,7 in 1990 la 6,2 la mia de locuitori in 2002 și o creștere a ratei migrației de la urban la rural de la 2,5 la 9,5 in aceeași perioada de timp.

2. Populația ca forța de munca

Cea mai importanta categorie demografica este populația activa sau potențiala forța de munca. Populația activa se definește portivit ediției din 1997 a Anuarului Statisticii Muncii, ca fiind " toate persoanele de ambele sexe, care furnizeaza de-a lungul unei perioade de referința forța de munca necesara la producerea bunurilor și serviciilor". Expresia cea mai fidela a ofertei forței de munca este oferita de populația activa. Aceasta este determinata de evoluția fenomenelor și proceselor demografice, canatalitatea, mortalitatea, nupțialitatea, migrația imbatranirea demografica, etc.

Declinul demografic din ultimele decenii din Romania a dus la scaderea populației active din țara. Rata de participare la forța de munca( definit ca raport dintre populația activa in varsta de munca și populația totala in varsta de munca), a crescut intre anii 1990-1992 de la 70% la 75% urmand apoi un declin continuu dupa anul 1992. Cauzele sunt multiple, scaderea numarului populației ocupate și al șomerilor. Chiar daca prin aceasta tendința de scadere ne aliniem la ratele de activitate din economiile dezvoltate (in medie de peste 65%), acesta poate fi un motiv de ingrijorare pe termen mediu, chiar și pe termen scurt din cauza creșterii ponderii pensionarilor.

3. Evoluții ale ocuparii forței de munca

Perioada de tranziție la economia de piața, prelungita nepermis de mult a avut un impact semnificativ asupra ocuparii, afectand volumul  pieței forței de munca, structura, eficiența, instituțiile și politicile ei. Volumul și structura ocuparii forței de munca sunt dependente de o serie de factori de natura diferita care acționeaza concomitent și adesea diferit ca sens și intensitate

Ca urmare vom evidenția unele procese și tendințe ale ocuparii forței de munca in procesul de tranziție la economia de piața. Cauzele care determina un proces sau altul pe frontul ocuparii forței de munca se grupeaza in:

a) Cauze economice (recesiune, ajustare structurala, deficite și dezechilibre structurale, moștenire, etc.)

b) Cauze instituționale (carențe in legislația pieței forței de munca, funcționarea instituțiilor pieței forței de munca, etc.)

c) Educativ/formative (nivel de calificare și competența adaptat noilor cerințe, aptitudini și comportamente).

d) Sociale (insecuritatea venitului din munca, marimea venitului de inlocuire in caz de șomaj, scaderea drastica a puterii de cumparare),

e) Gestionarea pieței forței de munca și a resurselor umane in general (relația masuri active/masuri pasive, susținerea crearii de noi locuri de munca, masuri de diminuare a șomajului, ș.a)

Sub influența acestor factori, in perioada de dupa liberalizare, structura ocuparii forței de munca s-a schimbat esențial fața de perioada anterioara.

In primii ani de dupa liberalizare s-a constatat o prabușire a producției asociata cu scaderea ocuparii forței de munca pe termen scurt. Vechile intreprinderi au incercat sa mențina locurile de munca prin angajarea de credite bancare care au condus la deficite financiare substanțiale. Guvernele care au condus țara au tolerat creditarea excesiva a companiilor, amanand nepermis de mult adoptarea legilor falimentului. Dupa ce Guvernul a impus o serie de restricții la creditare și dupa ce mai multe intreprinderi și-au declarat insolvabilitatea, persoanele care ocupau locuri de munca in aceste unitați și-au pierdut locurile de munca iar sectorul privat deși se dezvolta relativ repede nu a avut capacitatea de a asigura locuri de munca in masura solicitarilor. In aceasta perioada politica ocuparii forței de munca a fost un compromis intre sistarea creditarii companiilor neperformante și evitarea concedierilor masive și a șomajului pe scara larga.

Așa cum consumatorul poate opta pentru diferite marfuri și servicii existente in piața tot așa și lucratorii dintr-o piața sunt liberi sa-și aleaga locul de munca și tipul de activitate pe care sa-l desfașoare. Dar, deși gama și varietatea de activitați au sporit totuși șansele de angajare pentru lucratorul mediu nu au urmat aceeași tendința. Intr-o piața a forței de munca in stare depresiva, cu șomaj ridicat puține sunt firmele care care vor face angajari, lucratorii nu vor putea opta pentru locurile de munca care le convin, nu vor avea alternativa decat sa-și pastreze locurile de munca.

Ocuparea forței de munca ramane una din problemele cele mai acute ale tranziției in piața iar pe fondul restructurarii și al insecuritații locului de munca se acumuleaza tensiuni destul de insemnate.

Cea mai importanta componenta a populației active este populația ocupata, ea fiind producatoarea efectiva de bunuri și servicii necesare existenței intregii societați. In același timp populația ocupata da masura cererii de forța de munca pe piața forței de munca. Pe de alta parte nevoile de consum ale populației se reflecta la cantitatea de munca necesara pentru a le satisface iar aceasta cantitate iși gasește corespondent in populația ocupata. Romania este o țara cu un potențial de munca ridicat, la ultimul recesamant populația cu varsta cuprinsa intre 15-65 ani reprezenta 68,3% din totalul populației.

De-a lungul acestei perioade, cararteristica principala a fost scaderea severa a populației ocupate. Rata de ocupare in randul populației cu varsta cuprinsa intre 20 și 64 ani a crescut ușor din 2005 pana in 2008 de la 59,7% la 64,4% in 2008 iar in 2009 a inceput din nou sa scada la 63,5 %.In 2008 rata de ocupare a fost de 64,4% iar rata șomajului de 5,6%. In primul semestru din 2009 rata de ocupare a populației a fost de 63,5% iar rata șomajului de 6,3%. In februarie 2010 rata de ocupare a fost de 63,8% iar rata șomajului a fost de 8,3%(numarul de șomeri fiind de 762.375 persoane)

In actualul context economic de acuta criza economica tendința este de descreștere accentuata a populației ocupate și de creștere a șomajului.

Rata totala de ocupare a populației, respectiv numarul persoanelor ocupate la 1000 de locuitori a scazut de la 467 in 1990 la 384 in 2002 și la 360 in 2008.

Structura pe sexe a populației Romaniei este una normala potrivit ultimei anchete AMIGO, neinregisrandu-se discrepanțe grave intre sexe din punct de vedere al ocuparii. Populația ocupata este majoritar masculina, in 2002- cca 54% erau barbați dar in ultimii ani situația s-a schimbat crescand rolul forței de munca feminine in activitațile economice.

In ceea ce privește structura pe grupe de varsta a populației ocupate, tinerii sunt cei care sufera cel mai mult in contactul cu piața forței de munca, fiind dezavantajați fața de categoriile de varsta adulta in principal ca urmare a lipsei de experiența in munca, de multe ori fiind o cerința la angajarea intr-un loc de munca.

Structura pe medii a populației ocupate arata ca 56,4% din populație era afernta mediului urban dar pe fondul disponibilizarilor masive din indistrie in anii 90 aceasta structura s-a schimbat, ajungand in 2002 ca doar 49,9% din populația ocupata sa provina din mediul urban.

Procesul de imbatranire demografica a populației s-a accelerat, daca in 1990-38,4% din populația ocupata era aferenta grupelor de varsta cu potențial inalt de munca, respectiv 25-34 ani și 35-49 ani, cu diferențe relativ mici intre sexe dar disparitați mari pe medii (intre zonele rurale și urbane), in 2008 gradul de ocupare al populației de 50 de ani și peste din mediul rural era de 2,8 ori mai mare decat in mediul urban, adica 66,7% fața de 23,5% in urban ceea ce denota o dovada clara a procesului de imbatranire demografica a forței de munca din mediul rural.

Modificarile intervenite in economie au determinat schimbari in structura socio-profesionala a populației ocupate. Romania este un caz special potrivit unui studiu publicat in 2008, cu puțin peste 10,8% din populația ocupata avea studii superioare. Romania este un caz special in Europa, de multe decenii. Romania are cea mai scazuta pondere de persoane cu studii superioare in populatia ocupata (respectiv cea care presteaza o munca, fie ea retribuita sau nu). Un milion de persoane au studii superioare in Romania din aproape opt milioane de persoane ocupate. In Albania, proportia este de 19%, in Rusia - de 22%, iar in SUA - de 24%. In tarile europene, cu exceptia Irlandei, este in jur de 20%. Irlanda este un caz special. Unele studii vorbesc de aproape 40% persoane cu studii superioare in totalul populatiei ocupate. Astfel s-ar explica, de altfel, si formidabila dezvoltare economica a acestei tari, care in anii '50 era printre cele mai sarace din Europa, iar acum se apropie - ca indicatori, nu ca volum - de grupul celor opt state dezvoltate.

Mutațiile survenite in structura dupa statutul profesional definesc doua procese legate de diversificarea structurii profesionale:

Apariția și creșterea ponderii unor categorii noi de populație ocupata (patroni, lucratori pe cont propriu, lucratori familiali neremunerați;

Salariații, categorie care a cunoscut o puternica erodare in anii de dupa liberalizare. Aceștia sunt cei care-și pierd locurile de munca, numarul lor scazand continuu. Din 1990 pana in 2001 numarul salariaților s-a redus la jumatate. In 2008 potrivit INS populația activa era de 9.994.000 persoane , din care 9.353.000 erau ocupate și 641.000 șomeri. Din cei ocupați, cca 66% reprezinta salariații.

Persoanele eliberate din sistemul salarial s-au distribuit in urmatoarele direcții:

Au trecut in șomaj, fenomenul cunoscand o amploare mare ajungand in 1999 la 11,8% apoi scazand in 2002 la 8 % apoi 4,1 in luna noiembrie 2008 crescand in acest an pana la 7,5% sau mai sus dupa unele previziuni.

Au ieșit la pensie adesea inainte de limita legala de varsta, fapt care a incarcat sistemul de asigurari sociale, fara sa se fi produs o detensionare a pieței forței de munca deoarece multi dintre ei lucreaza inca, cumuland pensia cu salariul;

Destul de mulți, in lipsa locurilor de munca adevarate cauta locuri de munca in economia subterana fapt ce conduce la riscuri și costuri spoecifice de multe ori nebanuite de cei in cauza;

Unii s-au retras in ocupații agricole, precticand o agricultura de subzistența

Repartiția populației ocupate dupa nivelul de instruire și statut profesional in aceasta perioada a suferit ample schimbari structurale. Direcțiile negative in care se manifesta structura pe sectoare a populatiei, sunt trei :

Creșterea populației ocupate in agricultura, asociata cu accentuarea procesului de imbatranire demografica și de feminizare din mediul rural;

Scaderea populației ce lucreaza in industrie cu efecte directe asupra calitații factorului uman, motivației muncii, eficienței economice și sociale.

Creștere modesta a proporției populației ce lucreaza in sectorul serviciilor, sector care incearca, nu și cu succes sa atraga forța de munca.

Ca aspect se remarca, la inceputul anilor 2000 o ușoara scadere a ponderii populației ocupate in agricultura pe fondul dezvoltarii masive a construcțiilor care au absorbit o parte importanta din forța de munca.

Analizand evoluția fenomenului populației ocupate in sectorul primar(agricultura) se poate constata ca Romania este singura țara care a cunoscut o tendința de creștere, chiar și din grupul țarilor foste comuniste, spunem noi ca semn al regresului economic și social. Așa cum am mai amintit incepand din anul 2000 se poate constata o ușoara scadere, ramanand totuși o pondere extrem de ridicata 35,7% in 2002, comparativ cu celelalte țari din regiune, iar in 2008 doar 26,8% mai aveau un loc de munca in acest sector.

In sectorul secundar (industrie și construcții) , fenomenul a cunoscut o erodare continua și intensa, daca la inceputul anilor 90 Romania se putea mandri cu una din cele mai ridicare proporții ale populației ocupate in acest sector (45,1%), in 2002 doar 29,9% mai erau ocupați in industrie iar in 2008 doar 28,1%

Sectorul terțiar (al serviciilor) a cunoscut la randul sau o scadere ca numar de locuri de munca (cu 155 de mii) insa pe fondul reducerii pe total a ocuparii, ponderea populației ocupate in ramurile serviciilor a cunoscut o creștere, ajungand la 34,5% in 2002 și la 36,5% in 2007, totuși suntem departe de țarile foste comuniste, chiar, adica 55,2% republica Ceha, 56,3% Slovacia, 59,5% Ungaria, 50,5 Polonia sau 52,1 Slovenia.

Așa cum am afirmat, deși in acest sector s-au redus numarul de locuri de munca pe ansamblu, totuși sunt cateva ramuri care au cunoscut o dezvoltare exploziva in aceasta perioada, cum ar fi:

Finanțe, banci asigurari, care prin schimbarea sistemului economic a cunoscut o creștere spectaculoasa, cu o creștere anuala de minim 5,6%;

Comerțul, care a inregistrat o creștere medie anuala de 4,8%;

Administrația publica, cu o creștere medie anuala de 4,7%

Celelalte ramuri care compun sectorul terțiar s-au comprimat, cele mai mari reduceri s-au inregistrat in:

Transporturi cu o scadere medie anuala de 5,9%

Tranzacții și alte servicii prestate intreprinderilor cu un ritm mediu de scadere de 0,5%.

4. Procese noi ale ocuparii forței de munca

Pe langa mutațiile structurale petrecute in interiorul ocuparii forței de munca in aceasta perioada de profunde transformari s-au petrecut și alte procese, cum ar fi precarizarea ocuparii și accentuarea proceselor de subocupare.

Dintre canalele de precarizare a ocuparii reținem:

Substituirea contractului de munca cu convenții civile;

Ocupații ocazionale, platite slab pe o piața paralela a muncii;

Activitați cu caracter sezonier;

Dezvoltarea unor activitați situate la frontiera dintre legal și ilegal;

Diferite forme atipice de ocupare: munca in timp parțial, partajul locului de munca, contracte cu durata determinata, ocupații interimare.

Regimul muncii part-time este reglementat juridic in Romania abia din 2003,(data intrarii in vigoare a noului Cod al Muncii), totuși statisticile arata ca intre 11% și 16% din populația ocupata lucreaza in program parțial de lucru și care este o alternativa in lipsa alteia mai bune.

Subocuparea- este un fenomen care s-a manifestat și in periada de dinainte de liberalizare dar a fost recunoscuta doar dupa anii 1990. Ea este determinata de timpul de lucru și reliefeaza caracteristici și particularitați ale forței de munca. Se manifesta la persoanele care au un loc de munca dar numarul de ore lucrate este mai mic decat cel normal.

Potrivit anchetei AMIGO in anul 2002 numarul persoanelor care aveau un loc de munca dar au lucrat mai puțin era de 597 mii, rata subocuparii a fost de 0,2% cel mai mare nivel inregistrandu-se in randul tinerilor de 0,1%.

Pe langa precarizare și subocupare, criza ocuparii forței de munca a determinat și sporirea numarului persoanelor care desfașoara o activitate secundara deoarece venitul obținut din activitatea principala nu le asigura un venit corespunzator pentru acoperirea cheltuielilor familiale sau chiar numai personale.

Nu avansam un numar de persoane pentru aceaste activitați (deși statistic sunt cuprinși cu corecturile și reținerile celor care efectueaza aceste statistici) deoarece mulți dintre aceștia nu declara activitatea secundara pe care o desfașoara pentru a nu plati impozitele aferente.