Meciul de pe bloguri

Meciul de pe bloguri

Unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti sportivi de la noi din tara, Catalin Tolontan a facut din blogul sau un mijloc de informare si, totodata, a dat userilor posibilitatea de a-si exprima liber parerile si convingerile in ceea ce priveste lumea sportului. Cu toate ca gradul de cultura al celor care iubesc sportul, in speta fotbalul, este un factor determinant pentru o analiza edificatoare a manipularii, vom face abstractie in continuare de acest factor, axandu-ne in special pe calitatea informatiei prezentate de Tolontan pe blogul propriu. Gradul de cultura poate fi prost inteles si confundat cu libertatea de expresie, impinsa la extrem. Drept dovada stau comment-urile anumitor useri de pe blogul lui Tolontan, care considera libertatea de expresie un  mijloc facil de a-si etala anumite aspecte ale vocabularului trivial. (T. Catalin, "Uimirea", [Online] la adresa https://www.tolo.ro/2007/10/23/uimirea/, 01.06.2008, 10:00, Anexa 1).

Catalin Tolontan spune despre el insusi, ca si o caracterizare raportata la fenomenul mediatic ca: "Sensurile unice functioneaza doar in trafic. Oamenii au nevoie de comunicare in ambele directii. Jurnalistica nu e despre cat de informati suntem noi, ci despre cat de curiosi suntem impreuna. Onestitatea, increderea, curajul de a-ti recunoaste greselile si emotiile apartin in mod egal celui care scrie si celui care citeste. Plus ca, de multe ori, lucrurile pe care le scrieti voi sunt mai interesante. Cred ca, in presa de azi si mai ales in cea de maine, ceva s-a intamplat pentru totdeauna: publicul modifica opinia jurnalistului. Va invit pe acest blog ca sa ne schimbam unii pe ceilalti."

Numai din aceasta declaratie extrem de onesta a jurnalistului Tolontan, putem remarca - fara nici un fel de efort - ca opinia jurnalistului referitoare la libertatea de expresie si la libertatea presei este una edificatoare. Mai mult insa, Tolontan ofera userilor posibilitatea de a-i schimba opiniile, atat timp cat argumentele aduse sunt unele pertinente. Un jurnalist adevarat nu este acela ce crede ca opinia sa contine adevarul absolut ci, acela care ia in considerare si parerile altora, modificandu-si opiniile in functie de adevarul faptelor. De multe ori jurnalistul, aflat in mijlocul unor evenimente este tentat sa le ofere acestora un grad de subiectivism, aparent mascat de facilitatea jurnalistului de a se afla "la locul faptei". Cu toate acestea, analiza de mai jos nu reflecta sub nici o forma spusele anterioare ale autorului.

La ora actuala, presa este tentata sa puna un pret mai mare pe interpretarea unei informatii, decat pe prezentarea ei obiectiva. De aceea, Tolontan isi rezerva dreptul, pe blogul personal, de a modifica opinii, convingeri si mai ales crezuri, cu ajutorul publicului, in speta, al userilor. Mai ales ca, blogul lui Tolontan este axat pe ceea ce unii cercetatori numesc la ora actuala, "un curent mediatic" si anume sportul.

Intr-unul din materialele sale recente, Tolontan prezinta destul de obiectiv situatia consumatorilor de media de la noi din tara. Astfel, in articolul intitulat "Cum sa te simti bine in Romania" (T. Catalin, "Cum sa te simti bine in Romania", [Online] la adresa https://www.tolo.ro/2008/05/15/cum-sa-te-simti-bine-in-romania/, 01.06.2008, 10:10 Anexa 2), Tolontan relateaza povestea unui antrenor de fotbal care prezinta situatia informatiei difuzata de canalele mediatice romanesti. Concluzia acestui antrenor este aceea ca, la ora actuala, decat sa privesti stirile prezentate cu ajutorul televizorului sau informatiile din presa scrisa, mai bine vizionezi un film. Aceasta se datoreaza faptului ca, la acest moment, media abunda in informatii sociale care nu fac altceva decat sa educe intr-un mod negativ publicul. De aceea, decat sa urmaresti stiri legate de violuri, crime sau jafuri, mai bine alegi fictiunea.

Tolontan, intr-o forma voalata, induce consumatorului de media ideea ca presa zilelor noastre nu reflecta nici macar unul dintre rolurile pe care ar trebui sa le aiba, cu atat mai putin acela de a fi in slujba cetateanului. Prin caracterul informatiilor triviale, presa romaneasca nu face altceva decat sa alimenteze consumatorilor de media ideea ca traim intr-o societate guvernata de acte triviale sau, de cele mai multe ori, oribile.

Intr-o forma ascunsa, persuasiunea pe care Tolontan o induce userilor functioneaza perfect la nivel subliminal. Cu toate acestea, putem observa cu usurinta ca, in articolul prezentat pe blogul sau, Tolontan nu precizeaza absolut nimic legat de media online. Acest fapt poate oare fi pus pe seama ideii ca userii reprezinta inca o categorie aparte de consumatori de media, doar prin simplul fapt ca au acces la internet? Sau aceasta omisiune a fost voit realizata, deoarece in opinia jurnalistului, presa online are un avantaj in fata celorlalte canale mediatice, avantaj ce se traduce, implicit, prin stergerea sau omiterea voita, a oricarei informatii care contravine functiilor mass-media? Exista oare, in conceptia creatorilor de bloguri, ideea conform careia, impartialitatea presei online este totala?

Cu siguranta ca nu. Creatorii de bloguri tocmai pe aceasta impartialitate se bazeaza, in sensul ca ei, in calitate de stapani ai propriilor bloguri, isi rezerva dreptul sa publice o informatia sub absolut orice forma doresc. Ba, mai mult, pericolul sa fie trasi la raspundere nu exista, deoarece, dincolo de anumite acuzatii, la noi in tara nu exista inca un cadru legislativ care sa poata supraveghea astfel de actiuni.

In alta ordine de idei, nici userii care acceseaza informatiile nu considera ca presa online da dovada de impartialitate totala. Marturie stau tocmai acuzele aduse cu ajutorul comment-urilor, de cele mai multe ori adresate celui care a redactat informatia, si nu evenimentului prezentat in informatie. Jurnalistii sunt deseori acuzati de partinire sau, si mai rau, de luare de mita pentru a scrie "de bine" despre anumite figuri ale scenei sportive sau politice. Interesele guverneaza si media online, in opinia userilor. ( T. Catalin, "Uimirea", [Online] la adresa https://www.tolo.ro/2007/10/23/uimirea/, 01.06.2008, 10:00, Anexa 1).

Un alt material de pe blogul lui Tolontan evidentiaza si mai mult manipularea la care recurg jurnalistii, atunci cand, umbriti de propriile pareri si convingeri, prezinta faptele sub lumina propriilor adevaruri. Astfel, in articolul "Liga Profesionista de Umilinte" (T. Catalin, "Liga Profesionista de Umilinte", [Online] la adresa, https://www.tolo.ro/2008/05/12/liga-profesionista-de-umilinte/, 01.06.2008, 10:25, Anexa 3). Tolontan isi exprima nemultumirea legata de felul in care a fost organizata licitatia pentru obtinerea drepturilor de difuzare a meciurilor din Liga I, pentru anul 2008-2009.

Remarci precum "Nu castigase cine trebuie", " . Ca si cum, o echipa semneaza cu Pepsi, asteapta plata si apoi declara ca are o intelegere prin care paharele de Pepsi care se vand pe stadion sunt obligate sa puna pe eticheta si sigla Coca-Cola" sau " . Cei initiati stiu exact de ce face Dragomir asta. De ce-si bate joc de un partener" reflecta exact felul de manipulare prin care, un jurnalist, profitand de rolul pe care il are, incearca sa creeze in mintea userilor, exact acea convingere care ii apartine. Impartialitatea jurnalistului nu se reflecta in nici una din remarcile de mai sus, cu atat mai putin cu cat, in mijlocul unui scandal de proportii cum a fost acela pentru obtinerea drepturilor de difuzare a meciurilor Ligii Profesioniste de Fotbal, fiecare iubitor al "sportului rege" urmarea cu sufletul la gura deznodamantul disputei. Este simplu in acest mod sa formezi opinii legate de felul in care a actionat Mitica Dragomir, atat timp cat puterea cuvantului se afla la indemana jurnalistului. Corect ar fi fost ca jurnalistul Tolontan sa nu faca abuz de expresii pentru a influenta opinia publica ci sa lase la latitudinea consumatorilor de media concluziile, prezentand doar faptele, asa cum s-au derulat ele.

Mai mult, Catalin Tolontan se lanseaza in a da verdicte si pronosticuri care, fara a fi puse totusi la indoiala data fiind natura faptelor, nu isi au rostul intr-un material realizat de un jurnalist impartial. "Sa vedeti ce va urma: meciuri puse la aceleasi ore, transmisii nesigure, exclusivitate incalcata . ", "Timp de trei ani, contractul va sta mereu sub santajul Ligii. Asta daca televiziunile vor rezista." In cazul in care toate cele sustinute de Tolontan se vor transforma la un moment dat in realitate, jurnalistul Tolontan va mai capata un plus de credibilitate, dat fiind faptul ca este un formator de opinii. Cu toate acestea, credibilitatea lui Tolontan ar trebui sa fie fundamentata pe impartialitate si nu pe influentarea opiniei publice prin verdicte hazardate.

Din acelasi registru de manipulari, de aceasta data fac parte si urmatoarele afirmatii: "O porcarie! Si o eroare din partea celor care au acceptat legatura editorial - comercial" si asta pentru ca in codul deontologic al oricarui jurnalist adevarat trebuie sa existe mereu, pe langa impartialitate, si alte atribute cum ar fi respectul pentru cititori si surse, corectitudinea fata de subiect si participantii la subiect. Toate acestea, daca nu ar exista factorul persuasiv, ar trebui sa primeze in actiunile oricarui jurnalist.

Razboiul pe care Tolontan il duce cu Mitica Dragomir este evidentiat in ultima parte a articolului: "Ca sa-si achite obligatiile private, Dragomir se comporta ca un dusman ar partenerilor sai si, implicit, al dezvoltarii pe termen lung al cluburilor. Dai o groaza de bani si esti umilit, iata sloganul brevetat de LPF pentru televiziuni. Poftiti la urmatoarea licitatie!"

Dincolo de faptul ca pe tot parcursul materialului Tolontan si-a exprimat nemultumirile si frustrarile legate de acest subiect, in finalul articolului jurnalistul foloseste aceeasi tehnica de manipulare a opiniei publice, incheind apoteotic si totodata, dand un alt verdict, drept atentionare pentu cei care pe viitor vor dori sa mai incheie contracte cu LPF, implicit cu Mitica Dragomir. Mai mult, Tolontan nu da dovada nici macar de tact in incheierea acestui material, concluzionand tot printr-o manipulare deosebit de mascata, dar usor de sesizat pentru un ochi avizat: "Poftiti la urmatoarea licitatie". Este de fapt un avertisment pentru toti aceia care ar fi tentati, in viitor, sa incheie contracte cu Mitica Dragomir.

Daca am realiza un raport cantitativ care sa reflecte gradul de informatie din acest articol, in raport cu gradul de continut manipulator, atunci indicele informativ s-ar situa lejer sub cota de 30%, in timp ce ponderea semnificativa ar fi in favoarea remarcilor manipulatorii.

De fapt, toate blogurile mai sus-mentionate prezinta elemente manipulatorii, precum parerile personale, ce au fost introduse fara nici o jena pentru a sustine ideile prezentate, sau mai bine zis ideile si opiniile personale ce si-au facut usor loc printre cuvintele scrise de Tolontan care, desi a spus ca ii invita pe cititori sa il schimbe, sa ii schimbe opiniile, nu face decat sa castige increderea lor pentru a le schimba el opiniile.

Cel mai probabil, Tolontan, in incercarea sa de a prezenta faptele, s-a bazat pe faptul ca oamenii ce vor citi randurile scrise de acesta vor fi oarecum orbiti de credibilitatea acestuia si nu vor citi sau procesa cu atentie informatiile pe care le prezinta si, astfel, vor alege calea periferica pentru a procesa informatiile primite.

Un alt jurnalist sportiv reprezentativ pentru media zilelor noastre este si Andrei Craitoiu. Blogul sau contine, la fel ca si cel al lui Tolontatn, informatii din toate domeniile. Cu toate acestea, partea care ne intereseaza este bine reprezentata cu articole de actualitate, din ceea ce se numeste astazi viata sportiva romaneasca.

Intr-unul dintre articolele sale, intitulat "Lovitura media! Liga I - Realitatea" (C. Andrei, "Lovitura media! Liga I - Realitatea", [Online] la adresa, https://www.ardeimedia.ro/?p=1005#comments, 01.06.2008, 10:40, Anexa 4), Craitoiu vorbeste despre acelasi subiect controversat, mai sus amintit, in materialele lui Tolontan. Spre deosebire de Tolontan, Andrei Craitoiu prezinta faptele fara nici un alt amestec personal, fara a-si exprima in vreun fel convingerile sau parerile legate de subiect.

De la inceput si pana la final, articolul lui Craitoiu nu vorbeste despre altceva decat despre subiectul vizat, fara nici un alt fel de remarci manipulatorii. Obiectivitatea cu care este scris acest material denota respect fata de cititori dar, mai ales, fata de meseria pe care Craitoiu si-a ales-o. De altfel, daca analizam si alte articole din aceeasi sfera de interes de pe blogul jurnalistului mai sus amintit, putem observa cu usurinta claritatea si concizia cu care sunt redactate informatiile, precum si obiectivitatea, de altfel litera de lege pentru orice jurnalist.

Sa analizam in continuare si un alt material semnat de acelasi Andrei Craitoiu. Articolul intitulat "S-a terminat campionatul!?" (C. Andrei, "S-a terminat campionatul!?", [Online] la adresa, https://www.ardeimedia.ro/?p=1000#comments, 01.06.2008, 11:00, Anexa 5) prezinta intr-un mod destul de obiectiv rezultatul Campionatului, asa dupa cum se prefigureaza el, din rezultatele meciurilor. Expresii precum "CFR este cu singuranta echipa care va intra automat in grupele Ligii" sau "Steaua termina pe doi, cu sau fara bricheta norocoasa din Giulesti", cu toate ca reprezinta verdicte clare, nu afecteaza sub nici o forma perceptia consumatorului de media, deoarece nu reprezinta remarci cu tente subliminale si nicidecum aluzii subtile. "Bricheta norocoasa din Giulesti" este de altfel un caz real, intens mediatizat, deci expresia nu poate fi catalogata ca o forma subtila de manipulare. Stim cu totii ca Steaua a profitat si speculat din plin momentul "bricheta", ceea ce ne face sa consideram ca expresia nu reprezinta, din punct de vedere jurnalistic, o forma de persuasiune a userilor.

O alta dovada conform careia articolul lui Andrei Craitoiu da dovada de obiectivitate si respect jurnalistic o reprezinta comment-urile userilor, remarci de bun simt, comentarii strict legate de subiect, fara expresii triviale si vocabular de mahala. Comparatia cu materialele lui Tolontan se impune a fi facuta mai ales ca, in cazul celui din urma, userii sunt deseori blamati pentru mesaje triviale, iar cele care pot fi postate sunt deseori pline de reprosuri aduse jurnalistului Tolontan si, intr-o masura mult mai mica, vizeaza informatia continuta in articolele sale.

Articolul "12 secunde" (C. Andrei, "12 secunde", [Online] la adresa, https://www.ardeimedia.ro/?p=445, 01.06.2008, 11:25, Anexa 6 ) prezinta, in acelasi stil obiectiv, cel mai asteptat meci al galei Local Kombat dintre Sora si Vondracek. Materialul prezinta pe parcursul sau evolutia meciului, incercarile lui Sora de a-si dobori adversarul, precum si usurinta cu care Vondracek l-a pus l-a podea pe Sora. Fapte reale, parcurs logic al naratiunii, fara insertii personale, fara a amesteca firul epic cu declaratii ale altor persoane sau cu pareri personale referitoare la evolutia meciului in sine ori la implicatiile deznodamantului sau. Titlul, explicat de altfel chiar in primul paragraf al articolului, nu poate fi acuzat de manipulare sub nici o forma. El reprezinta o dovada reala, de necontestat, care a stat la baza deciziei de calificare a pugilistului Vondracek in fata romanului care, de altfel, si-a dorit victoria dar nu a putut-o obtine. Din punct de vedere jurnalistic dar si deontologic, Andrei Craitoiu poate da dovada in orice moment ca respecta toate functiile mass-media, deontologia presei si aceea a meseriei pe care si-a ales-o. Stapaneste tehnicile jurnalistice, da dovada de obiectivitate si stie sa lase consumatorului de media placerea propriilor opinii. De altfel, acesta este unul dintre secretele acestei meserii: educarea maselor, cu ajutorul propriilor convingeri si nu prin tehnici de manipulare, mai mult sau mai putin mascata.

In blogurile scrise de Andrei Craitoiu si prezentate mai sus, se poate observa foarte usor lipsa vreunui element manipulativ, precum pareri personale sau interpretari ale faptelor pe langa subiect, dar exista cel mult elemente persuasive pozitive precum prezentarea informatiilor fara omiterea vreunui element de maxima importanta. Putem spune ca intentia acestuia este cel mult de a manipula pozitiv, bazandu-se pe manipularea prin calea centrala, scontand pe faptul ca oamenii vor citi cu atentie ceea ce un jurnalist scrie. Acesta este constient de increderea pe care oamenii o au in jurnalisti, si de puterea pe care acestia o detin prin cuvintele pe care le scriu.

Cel de-al treilea jurnalist sportiv reprezentant pentru acest studiu de caz este Florin Caramavrov. Jurnalist de marca de altfel pentru lumea sportului, Caramavrov, la fel ca si Tolontan, intareste ideea conform careia blogul este o creatie proprie, cu ajutorul careia poti exprima exact ceea ce gandesti, sub incidenta dreptului constitutional. Am putea spune, la o privire fugara, ca sportul permite comentarii, ca doar din asta traieste si asta il face rege intr-o tara. Dar, la o analiza mai atenta putem spune cu certitudine ca nici sportul si nici o alta meserie din lume nu poate sa-i confere unui jurnalist dreptul de a renunta la obiectivitate.

Analiza noastra incepe cu articolul "Erori Ceferiste" (C. Florin, "Erori Ceferiste", [Online] la adresa, https://www.prosport.ro/blog/florin-caramavrov-2409416/erori-ceferiste-2598543, 01.06.2008, 11:38, Anexa 7) care ar putea trece lejer drept material -comentariu, pe marginea evolutiei CFR Cluj. Cu toate acestea, remarci precum cea care deschide articolul "Daca pierde titlul, CFR pierde pe mana ei" pot fi catalogate drept influente ale autorului. Chiar daca reprezinta o parere pur personala (care, de altfel nu ar fi indicat sa se regaseasca intr-un material de presa), afirmatia de mai sus induce cu usurinta in mintea userilor ideea ca echipa CFR Cluj este vinovata de o eventuala pierdere a titlului. Mai cinstit ar fi fost din partea lui Caramavrov sa prezinte evoluatia echipei pe durata campionatului si, mai apoi, sa lase la latitudinea consumatorului de media astfel de verdicte. Cu toate acestea, doua fraze mai sus, jurnalistul revine pe calea jurnalistica explicand ca CFR a marcat numai 14 goluri in 12 etape. Aceasta ar fi cauza unui eventual esec al echipei si evolutia faptelor ar fi putut fi prezentata de catre autor intr-o maniera obiectiva, fara afirmatii de genul "suspiciuni, de declaratiile aiuritoare ale lui Gigi Becali nepedepsite de nimeni", pentru a putea influenta astfel opinia publica.

Prestatia unei echipe se masoara in valoarea ei data de evolutia in teren si nu in psihologia aplicata de patronul acesteia. Pana la finalul articolului, autorul nu reuseste sa insereze in mintea consumatorului de media care anume sunt acele erori ceferiste despre care vorbeste in titlu.

Articolul se incheie brusc, cu date legate de calitatile de "bun psiholog" ale lui Gigi Becali, fara a furniza macar un singur detaliu despre sursa nemultumirilor afisate la adresa echipei CFR Cluj. Am putea spune, cel putin despre acest material, ca Florin Caramavrov, pe langa faptul ca incearca sa induca userilor un posibil verdict in ceea ce priveste echipa, el nu stapaneste foarte bine nici tehnicile jurnalistice, deoarece materialul semnat de el nu da dovada nici macar de coerenta ideilor. Mai mult, nici nemultumirile autorului nu sunt deosebit de evidente: este suparat ca CFR-ul poate pierde campionatul din cauza propriei prestatii, l-au deranjat declaratiile lui Gigi Becali sau, spre final, latifundiarului din Pipera ii sunt recunoscute meritele de "bun psiholog", aceasta din urma afirmatie fiind, daca vreti, o usoara persuasiune subtila folosita pentru a spune de fapt, ca Gigi Becali a incercat sa mituiasca jucatorii, in interese proprii ce vizau echipa Steaua? Probabil ca raspunsul la aceste intrebari il cunoaste numai autorul materialului mai sus analizat.

"Organizare zero la Rapid" (C. Florin, "Organizare zero la Rapid", [Online] la adresa, https://www.prosport.ro/blog/florin-caramavrov-2409416/organizare-zero-la-rapid-2506788, 01.06.2008, 11:46, Anexa 8) este un alt material semnat Florin Caramavrov, in care jurnalistul isi exprima public propriile pareri in legatura cu o alta echipa, de data aceasta, Rapidul: "Copos a gasit solutia pentru a ascunde incompetenta sa si a subordonatilor sai in materie de organizare: pune plase pentru fani. Eu zic sa-i tinem pe spectatori in custi, sa-i legam cu lanturi, de maini si de picioare, sa le punem un calus in gura si o masca pe figura. N-ar fi mai bine, domnule, Copos?"

Numai din acest paragraf introductiv ne putem da cu usurinta seama ca jurnalistul ar putea fi acuzat de catre patronul Rapidului, si chiar de catre jucatori, de calomnie si insulta, fapte care pedepsesc drastic jurnalistii care recurg la asemenea metode. Parerile personale nu intarzie nici ele sa apara "Eu zic sa-i tinem pe spectatori in custi, sa-i legam cu lanturi, etc" ca finalul paragrafului sa fie incheiat apoteotic, cu o intrebare retorica: "N-ar fi mai bine, domnule, Copos?". Stilul abordat de jurnalistul Florin Caramavrov in acest material nu poate fi decat unul care vizeaza strict influentarea opiniei publice si incercarea de a modela opinia userilor intr-o directie clara, precisa, aceea a tehnicilor de manipulare, prin folosirea cuvintelor potrivite care sa exprime exact parerea jurnalistului despre echipa Rapid si patronul ei. "Mi-aduc aminte de masa presei ruginita, neacoperita si inghesuita cu care s-a prezentat clubul din Giulesti pana in urma cu cateva sezoane, de flegmele luate in cap de Dinu, Fernandez si de alti clasici in viata, de nocturna stinsa si de lipsa unui generator."Si articolul continua in acelasi stil, in aceeasi maniera de repros, ba mai mult, autorul recurgand la un limbaj neadecvat pentru un jurnalist. Se prea poate ca Florin Caramavrov sa se foloseasca de ideea libertatii de expresie, dat fiind ca este un blog personal. Cu toate acestea, tocmai acest blog personal este gazduit de catre editia online a publicatiei Prosport, editie care beneficiaza zilnic de vizita a 650.000 useri. 

Articolul intitulat "Culmea prostiei" (C. Florin, "Culmea prostiei", [Online] la adresa, https://www.prosport.ro/blog/florin-caramavrov-2409416/culmea-prostiei-2518087, 01.06.2008, 12:05, Anexa 9) pune lejer in evidenta patima cu care autorul acestuia redacteaza informatiile din sfera sa de interes. Astfel, expresii precum "E culmea prostiei sa dai afara un antrenor la inceputul campionatului," sau "Eu cred ca actionarii lui Dinamo asta urmaresc, sa destabilizeze permanent "vestiarul" si sa puna pe picior gresit si intr-o lumina proasta antrenorul, oricare ar fi el" nu fac altceva decat sa intareasca ideea conform careia, o data ce consumatorul de media afla ca este jurnalist sportiv, asta iti da dreptul sa-ti exprimi propriile convingeri. Deontologia jurnalistica este si in acest caz incalcata, iar perceptia celor care sunt interesati de subiectul materialului poate fi modelata cu usurinta. Pareri personale precum "e culmea prostiei" nu fac altceva decat sa plaseze userul pe directia dictata de jurnalist.

In continuarea materialului, autorul se lanseaza voit si in alte remarci personale, care de altfel sunt plasate in text sub aparenta umbrela a ideii ca sportul in sine reprezinta o activitate care necesita comentarii. Ceea ce jurnalistul nu intuieste macar este faptul ca aceste comentarii trebuie sa vina din partea celor care citesc articolul si nu din partea autorului acestuia. Cuvinte precum "va dati seama" sau "cred" nu isi au locul intr-un text de presa, decat cel mult intr-un editorial, in care subiectul se cere analizat la sange, de nimeni altul decat de un specialist in domeniu.

Din nou, ca si in blogurile scrise de Tolontan, intalnim aceleasi argumente ce au menirea de a sustine opiniile proprii ale scriitorului, opinii ce incep sa se transforme incet, incet in incercari de manipulare prin cuvinte ca  "cred" sau " eu zic - ce nu fac decat sa ne arate ca autorul si-a luat angajamentul de a prezenta informatiile cu intentia de convinge cititorii sau poate de a le arata si versiunea lui.

Unii ar spune ca poate era prea suparat de ceea ce se intampla in lumea fotbalului, dar asta nu este un motiv pentru a scrie altceva decat adevarul si de a nu prezenta faptele asa cum sunt, astfel incat putem spune ca a uitat ceea ce inseamna a fi un bun jurnalist.