Ciment portland - Generalitati

Ciment portland - Generalitati

Cimentul portland este liantul mineral cu cea mai larga intrebuintare;datorita proprietatilor sale chimice si fizico-mecanice deosebite. Prin com­pozitia si prin caracteristicile sale cimentul portland este de mai multe tipuri.

Cimentul portland se obtine prin macinarea fina - cu un adaos de ghips sau si cu alte substante - a clincherului rezultat din arderea pana la vitrifiere a unui amestec artificial sau natural de calcar si argila sau alte materii prime de compozitie similara. El este deci un liant multicomponent.

Cimentul portland in urma amestecarii cu apa formeaza o masa fluid-plastica, care ulterior se transforma intr-un corp tare. Astfel are loc intarirea cimentului. Acest proces se dezvolta treptat si presupune un complex de fenomene fizice si chimice, care se desfasoara simultan si succesiv in sistemul format.

In prima etapa a procesului, pasta fluida de ciment, care rezulta prin amestecarea cu apa, isi mareste consistenta, isi pierde fluiditatea. In continuare masa se compactizeaza, se transforma intr-un corp solid, fara ca in acest stadiu sa aiba o rezistenta importanta ; se spune ca s-a sfarsit priza. Priza reprezinta deci prima etapa a procesului de intarire. Mai departe are loc consolidarea pietrei de ciment, rezistentele sale cresc, atingand valori insemnate.

Proprietatea substantelor liante de a forma cu apa o pasta da posibilitatea punerii in lucru cu usurinta a mortarelor si betoanelor pregatite pe aceasta baza ; ca urmare a acestei proprietati se pot obtine piese prefabricate in forme foarte diferite, in conformitate cu cerintele constructiilor.

Fenomenele fizice si chimice care au loc in timpul procesului de intarire a liantilor decurg intr-un mediu neomogen, care se formeaza dupa amestecarea lor cu apa. In cazul intaririi cimentului portland, procesul devine deosebit de complex, deoarece este vorba de un liant multicomponent. Fiecare din componentii cimentului reactioneaza cu apa, rezultand noi formatiuni hidratate. Aceste reactii decurg concomitent, suprapunandu-se ; ele se pot influenta reciproc. Mai mult, noile formatiuni hidratate pot, de asemenea, sa intre in contact si cu mineralele nehidratate din ciment, complicand procesul intr-o masura considerabila. Asa se explica dificultatile in stabilirea cu precizie a cineticii procesului si a compozitiei noilor formatiuni obtinute. Simpla insumare a imaginilor privind intarirea mineralelor constituente ale clincherului de ciment portland nu poate da decat o vedere aproximativa a comportarii cimen­tului in ansamblu; totusi, studiul intaririi lor poate contribui la intelegerea intregului proces. Conditiile de intarire separata a fiecarui constituent mineralogic, evident, nu vor fi aceleasi ca in cazul intaririi lor in cimentul portland. Aceasta nu numai pentru ca ele se influenteaza reciproc, ci si datorita faptului ca starea in care se gasesc este diferita (formarea in clincher a fazei vitroase, solutii solide etc.).