Sistemul muscular

SISTEMUL MUSCULAR

Cuprinde toti muschii din organism; dupa locul ocupat si functia indeplinita, muschii sunt somatici si netezi.

Muschii scheletici (somatici) constituie componenta activa a sistemului locomotor, ei realizeaza prin contractii voluntare, miscarea organismului sau a diferitelor sale segmente.

Muschii somatici reprezinta 40% din masa organismului.

Participa la desfasurarea unor acte vegetative (respiratia, defecatia) si la realizarea formei corpului.

Mentin pozitia corpului prin contractii tonice (tonus muscular).

Sunt muschi striati care se contracta sub comanda sistemului nervos central.

Au forme variate: fusiforma (biceps, triceps), triunghiulara (piramidal abdominal), patrulatera (marele dorsal), trapezoidala (muschiul trapez), cupola (diafragmul), circulara (orbicularul buzelor, sfincterele).

Sunt bogat vascularizati, au inervatie dubla: somatica si vegetativa (reactii vasomotorii).

Structura unui muschi scheletic

Corpul muschiului - partea centrala, voluminoasa, numita si pantec.

format din fibre musculare striate;

invelit intr-o membrana conjunctiva (fascie musculara) care se prelungeste la nivelul tendoanelor;

sub fascie se gaseste o lama de tesut conjunctiv numita epimisium;

din epimisium pornesc spre interior septuri - perimisium - care delimiteaza fasciculele musculare;

din perimisium pornesc septuri - endomisium - care invelesc fiecare fibra musculara.

Tendoane extremitati de culoare alba-sidefie cu tesut fibros in structura lor

un tendon este originea - se insera pe osul fix, celalalt este inserctia ?- se insera pe osul mobil;

in general originea este unica, dar sunt si muschi cu mai multe origini: biceps, triceps, cvadriceps;

muschii lungi au tendoane cilindrice, cei lati au tendoane turtite (aponevroze).

Principalele grupe de muschi scheletici, dupa segmentele corpului, sunt:

1. muschii capului - dupa rol sunt:

muschii mimicii (pielosi, cutanati) - determina expresiile fetei: ex. frontal (increteste fruntea), occipital, orbiculari ai ochiului (inchid pleoapele), orbiculari ai gurii (inchid orificiul bucal);

muschii masticatori - participa la masticatie: temporali (ridica mandibula si o proiecteaza inapoi), maseteri si pterigoizi (ridica mandibula, o proiecteaza inainte, lateral sau o coboara);

muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari.

2. muschii gatului - in regiunea antero-laterala sunt:

pielos al gatului - increteste pielea gatului;

sternocleidomastoidian - prin contractie unilaterala inclina capul de aceeasi parte si rotesc capul de partea opusa, prin contractie bilaterala il apleaca spre spate (extensie);

muschii hioidieni;

3. muschii trunchiului - sunt grupati, dupa topografie, in;

Ÿ muschii spatelui si ai cefei - reprezentati prin:

muschii trapezi - (superficial) apropie omoplatii, trag capul spre spate sau de aceeasi parte;

marii dorsali - (superficial) cei mai lati muschi, coboara bratele si le apropie de trunchi (adductie);

muschii santurilor vertebrale (profund) - contribuie la mentinerea pozitiei verticale;

muschii ridicatori al scapulelor - ridica umarul, inclina coloana de aceeasi parte;

muschii romboizi - apropie scapulele de coloana;

dintati inspiratori (profund) ridica coastele si dintati expiratori - (profund) coboara coastele.

Ÿ muschii antero-laterali ai toracelui - reprezentati prin:

pectoralii mari - coboara bratele la orizontala, realizeaza flexia bratelor incrucisandu-le pe piept, rotesc medial bratele cand sunt pe langa corp;

pectoralii mici - trag scapulele inainte si in jos, ridica coastele (inspiratori auxiliari);

intercostali interni si externi - muschi inspiratori;

subclaviculari - intre clavicula si prima coasta pe care o ridica (inspiratori auxiliari);

dintatii anteriori (serratus) - executa miscari ale scapulei, ridica bratele la verticala (inspiratori auxiliari);

diafragm - are o portiune centrala fibroasa si una periferica musculara; separa cavitatea toracica de cea abdominala; are partea bombata (convexa) orientata spre torace; este strabatut de vena cava inferioara, canalul toracic si de aorta, esofag, nervii splanhnici, si nervii vagi; are rol major in respiratie.

Ÿ muschii antero-laterali ai abdomenului - sunt lati, participa la formarea peretilor abdomenului, actioneaza asupra coloanei vertebrale si ca o presa abdominala favorizand diferite procese (defecatia, circulatia, respiratia);

drepti abdominali - flexeaza toracele sau bazinul;

piramidali - situati anterior fata de muschii drepti abdominali

oblic intern, oblic extern si transvers al abdomenului - situati lateral fata de cei drepti abdominali.

4. muschii membrului superior -sunt grupati in:

Ÿ muschii umarului - deltoidul - muschiul principal al umarului, situat imediat sub piele, ridica membrul superior pana la orizontala (abductia bratului);

Ÿ muschii bratului - reprezentati prin:

biceps brahial, brahial - situati anterior, realizeaza flexia antebratului pe brat;

coracoidobrahial - anterior,

triceps brahial - situat posterior, realizeaza extensia antebratului la brat.

Ÿ muschii antebratului - reprezentati prin:

- muschi anteriori: flexori ai antebratului si ai mainii, flexori ai degetelor, (miscare din interior spre afara) ai antebratului; pronatori (miscare din afara spre interior) ai antebratului si ai mainii;

- muschi posteriori si laterali: extensori ai antebratului, mainii si degetelor, supinatori

Ÿ muschii mainii - sunt pe fata sa palmara si in spatiile interosoase si formeaza are aparat muscular complex;

5. muschii membrului inferior - sunt grupati in:

Ÿ muschii bazinului - in jurul articulatiei coxo-femurale sunt muschii fesieri cu rol in mentinerea pozitiei verticale, extensia coapsei pe bazin si rotatia ei laterala;

Ÿ muschii coapsei - grupati in urmatoarele loje: antero-mediala, laterala, posterioara

loja anterioara - muschiul croitor - cel mai lung muschi, coboara de la sold, fata externa pana la genunchi fata interna, este flexor al coapsei pe bazin si al gambei pe coapsa; muschiul cvadricepsul femural - situat sub croitor, se fixeaza pe tibie prin tendonul rotulian; este extensor al gambei la coapsa;

. loja mediala - trei muschi adductori (mare, scurt, lung) si un muschi drept medial, apropie coapsele intre ele;

loja posterioara - biceps femural, semitendinos (flexor al gambei), semimembranos;

Ÿ muschii gambei - sunt grupati in loja antero-laterala si posterioara;

loja anterioara - tibial anterior flexori dorsal si supinatori ai piciorului, muschii extensori al degetelor

loja laterala - muschiul peronier scurt si peronier lung;

loja posterioara - muschiul triceps sural, format din doi muschi:gastrocnemian si solear (superficial);

- muschiul tibial posterior si muschii flexori ai degetelor (profund) fac extensia labei si flexia degetelor;

Ÿ muschii piciorului sunt dorsal si plantar, realizeaza flexia/extensia degetelor, apropie/indeparteaza degetele.

Structura fibrei musculare striate de tip scheletic

Ÿ Ele au contractii voluntare si rapide, si numeroase nuclee asezate periferic.

Ÿ Sarcolema contine organite comune si specifice si un sistem tubular specific derivat din sarcolema (tuburi transversali T); reticulul endoplasmatic si sistemul tubular realizeaza cuplarea excitatiei cu contractia.

Ÿ Vazuta la microscopul electronic fibra musculara striata are aspect eterogen, prezinta o alternanta de discuri clare si discuri intunecate, situate la acelasi nivel in toate miofibrilele:

discurile intunecate - contin miofilamente de miozina, groase (100 Å) si sunt strabatute de zona H;

discurile clare - contin miofilamente subtiri (50 Å) de actina si sunt strabatute de membrana Z.

Structura fibrei miocardice contractile

Ÿ Prezinta miofibrile cu aspect striat, organizate in sarcomere.

Ÿ Are dimensiuni mai mici decat fibra musculara striata de tip scheletic si este ramificata.

Ÿ Celulele comunica prin sinapse electrice, la nivelul discurilor intercalare.

Ÿ Au un singur nucleu mare situat central, contin mai multe mitocondrii.

Structura fibrelor miocardice necontractile

Ÿ Intra in structura tesutului nodal excito-conductor.

Ÿ Celulele sunt alungite, fusiforme, cu striatii incomplet delimitate.

Ÿ Au un nucleu mic, central si sarcoplasma bogata in glicogen.

Structura fibrei musculare netede

Ÿ Are miofibrile omogene, fara striatii, nu este organizata in sarcomere.

Ÿ Are un nucleu mare situat central si putine mitocondrii.

Ÿ Formeaza muschii netezi si vasculari; muschii multiunitari (ex, muschii irisului) au fibre musculare netede separate, fara punti intercelulare, contractia lor este fina, gradata, nu se raspandeste pe distante mari.

Compozitia chimica a muschiului

Ÿ Muschiul contine apa 75-80 % si 20-25 % substanta uscata.

Ÿ Substanta uscata este reprezentata prin substante organice (99%) si anorganice (1%).

Ÿ Substante anorganice: saruri de Ca²⁺ (predomina), de Mg²⁺ si PO₄^3- (in cantitate mica).

Ÿ Substante organice: proteine contractile (actina, miozina), necontractile (mioglobina) si reglatoare (troponina, tropomiozina), substante neproteice cu rol energogen (glicogen, glucoza, ATP, CP), lipide.

Tipuri de contractii musculare

Contractia este principala forma de manifestare a activitatii musculare. Sunt:

1. contractie izometrica - caracterizata prin:

Ÿ lungimea muschiului ramane constanta, se modifica presiunea acestuia;

Ÿ este caracteristica musculaturii posturale, nu produce lucru mecanic extern;

Ÿ toata energia se pierde sub forma de caldura plus lucru mecanic intern;

2. contractie izotonica - caracterizata prin:

Ÿ lungimea muschiului variaza, ramane constanta presiunea acestuia;

Ÿ se realizeaza lucru mecanic extern si produce miscare;

Ÿeste caracteristica majoritatii muschilor scheletici;

3. contractie auxotonica - caracterizata prin:

Ÿ variaza si lungimea si tensiunea muschiului;

Ÿ intr-o activitate obisnuita fiecare muschi trece prin cele trei faze;

Ÿ initierea oricarei contractii este de obicei izometrica.

Fiziologia fibrei musculare 

1. Proprietatile muschilor

Ÿ Extensibilitatea - proprietatea de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare

substratul anatomic al extensibilitatii este dat de fibrele conjunctive si elastice din muschi.

Ÿ Excitabilitatea - proprietatea de a reactiona specific (prin contractie) la un stimul-prag

se datoreaza proprietatilor membranei (permeabilitate, conductanta ionica, polarizare electrica, pompe ionice);

muschii raspund la un excitant printr-un potential de actiune propagat, urmat de contractie;

intre manifestarea electrica de la nivelul sarcolemei (PAE) si manifestarile mecanice de la nivelul sarcomerului (contractie) are loc un lant de reactii fizico-chimice (cuplarea excitatiei cu contractia).

Ÿ Elasticitatea - proprietatea specifica muschiului de a se deforma sub actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma de repaus atunci cand forta a incetat sa actioneze.

baza anatomica a elasticitatii este data de fibrele elastice din structura perimisiumului;

Ÿ Plasticitatea - proprietatea muschilor viscerali de a mentine constanta tensiunea la diferite grade de distensie.

Ÿ Tonusul muscular -tensiunea permanenta a muschilor striati cu inervatie motorie somatica si senzitiva intacte:

in fiecare moment un anumit numar de fibre musculare din totalul fibrelor unui muschi se afla in contractie si determina o stare de usoara tensiune a musculaturii, caracteristica pentru starea de veghe;

dupa denervare tonusul muscular dispare;el este de natura reflexa (reflexe miotatice, monosinaptice);

se afla sub controlul paleocerebelului, al corpilor striati si al nucleilor din trunchiul cerebral ce contin neuronii de origine ai cailor extrapiramidale, care stimuleaza sau inhiba motoneuronii γ medulari;

prin contractia succesiva a unor grupe de fibre se asigura permanenta tonusului muscular, cu rol esential in mentinerea posturii normale, in mimica, in termoreglare..

asigurarea pozitiei normale a corpului se realizeaza prin contractii tonice posturale.

Ÿ Contractilitatea reprezinta capacitatea de a dezvolta tensiune intre capetele sale sau de a se scurta:

baza anatomica a contractilitatii o reprezinta sarcomerul, cea moleculara, proteinele contractile.

2. Mecanismul contractiei musculare

Ÿ Un motoneuron inerveaza mai multe fibre musculare, formand o unitate motorie.

Ÿ Sinapsa dintre butonii motoneuronului si fibra musculara se numeste placa motorie.

Ÿ PA ajuns in butonii motoneuronului deschide canalele ionice pentru Ca²⁺ a carui concentratie in butonul sinaptic creste si veziculele se sparg.

Ÿ Prin spargerea veziculelor are loc eliberarea mediatorului chimic (Ach) in spatiul sinaptic.

Ÿ Ach se leaga reversibil de receptorii sarcolemei si determina deschiderea canalelor pentru Na⁺.

Ÿ Influxul de Na⁺ determina o depolarizare locala, la un anumit nivel critic depolarizarea devine PA.

Ÿ Transmiterea sinaptica inceteaza cand Ach este decuplat de receptori.

Ÿ PA se transmite in toata sarcolema dar si in interiorul fibrei prin intermediul tubilor T conectati cu RE.

Ÿ Se deschid canalele ionice de Ca²⁺din RE si acesta difuzeaza rapid spre miozina si actina (cuplarea excitatiei cu contractia), Ca²⁺ determina formarea complexelor actomiozinice.

Ÿ Actina este tractata spre centrul sarcomerului, glisand printre miozina iar sarcomerul se scurteaza.

Ÿ Are loc scindarea ATP-ului datorita actiunii enzimatice a complexului actomiozinic.

Ÿ Faza de contractie (scurtarea sarcomerelor) decurge cu consum de energie, furnizata de ATP.

Ÿ Faza de relaxare consta in repolarizarea membranelor si reintroducerea, cu consum energetic, a Ca²⁺ in reticulul sarcoplasmatic, deci reinstalarea starii de repaus.

3. Manifestarile contractiei musculare

Ÿ Manifestari electrice - sunt reprezentate de potentialul de actiune al fibrei musculare.

stimularea fibrei musculare natural (placa motorie) sau artificial (curent electric) produce depolarizarea;

PA format se propaga de-a lungul fibrei musculare cu o viteza de 30 m / s;

fibra musculara se supune legii "tot sau nimic";

PA ale unei unitati motorii se sumeaza dand potentiale de placa motorie;

muschiul are contractie gradata, rezultata din cresterea numarului unitatilor motorii activate, functie de intensitatea si frecventa stimulilor;

activitatea electrica se poate inregistra, obtinandu-se electromiograma (EMG).

Ÿ Manifestari chimice

sunt initiate prin mecanismul de cuplare excitatie-contractie si asigura energia necesara proceselor mecanice;

metabolismul muscular este anaerob in primele 45-90 s ale unui efort moderat sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular sa regleze aportul de oxigen;

dupa primele 2 min de efort necesitatile energetice sunt satisfacute in cea mai mare parte aerob;

contractiile unice sau repetate de scurta durata folosesc energia produsa in repaus prin oxidarea substantelor energetice si acumulata in ATP si CP (fosfocreatina, creatinfosfat);

C₆H₁₂O₆ + 6 O₂ → 6 CO₂ + 6 H₂O + 38 ATP

cresterea concentratiei Ca²⁺ favorizeaza formarea complexului actomiozinic care determina cresterea activitatii enzimei miozin-ATP-aza care hidrolizeaza ATP - ul cu formare de ADP +H₃PO₄ + energie;

CP, mic rezervor de energie tisulara, asigura, pe termen scurt, refacerea ATP;

CP este descompus in creatina + H₃PO₄ + energie; si ADP + H₃PO₄ + energie →ATP

energia rezultata este folosita in timpul contractiei musculare;

efortul muscular de lunga durata epuizeaza rezervele de ATP si PC dupa care se intensifica respiratia celulara mitocondriala, care asigura energia necesara;

in acest caz oxigenul este insuficient, oxidarea glucozei realizandu-se in cea mai mare parte anaerob; se creeaza o "datorie de oxigen"si se acumuleaza acid lactic, toxic pentru muschi;

C₆H₁₂O₆ + 2 ATP →2C₃H₆O₃ (acid lactic) + 4 ATP

acidul lactic (1/5) prin oxidare formeaza CO₂ + H₂O + energie

dupa efort urmeaza perioada de refacere cand procesele oxidative se mai pastreaza intense o perioada pentru refacerea rezervelor de ATP si PC si metabolizarii acidului lactic;

in aceasta perioada se achita datoria de oxigen, respiratia celulelor musculare este integral aeroba;

C₆H₁₂O₆ + 6 O₂ → 6 CO₂ + 6 H₂O + 38 ATP si C₃H₆O₃ + 3O₂ →3CO₂ + 3 H₂O + energie

Ÿ Manifestari mecanice sunt reprezentate prin contractii musculare

se studiaza cu ajutorul miografului;

prin aplicarea unui stimul unic cu valoare prag se obtine o secusa musculara;

daca in loc de stimulare unica se folosesc stimuli repetitivi curba rezultata o sumatie de secuse numita tetanos.

secusa musculara poate fi izotonica sau izometrica; amplitudinea ei variaza proportional cu intensitatea stimulului, pana la o valoare maxima (antreneaza in contractie un numar tot mai mare de fibre pe masura ce intensitatea stimulului creste); durata ei este de 0,1s in muschiul striat si se compune din:

1. faza de latenta - durata depinde de tipul de muschi, in cel striat este de 0,01 s

dureaza din momentul aplicarii stimulului pana la aparitia contractiei;

acum are loc manifestarea electrica a contractiei;

2. faza de contractie - este partea ascendenta a inregistrarii grafice, dureaza 0,04 s in muschiul striat;
3. faza de relaxare - este partea descendenta a inregistrarii grafice, dureaza 0,05 s in muschiul striat;

tetanosul sau contractia tetanica poate fi:

a. tetanos incomplet: graficul prezinta un platou dintat, exprima sumarea incompleta a secuselor; stimulii repetitivi au frecventa joasa de 10 - 20 stimuli/secunda;

b. tetanos complet: graficul prezinta un platou regulat, exprima sumarea totala a secuselor; stimulii repetitivi au frecventa mult mai mare de 50 - 100 stimuli/secunda;

toate contractiile voluntare din organism sunt tetanosuri nu secuse deoarece comanda voluntara se transmite prin impulsuri cu frecventa mare;

contractia este o secusa in caz de: frison, sistola cardiaca si contractia obtinuta in urma reflexului miotatic.

Ÿ Manifestari termice - sunt rezultatul transformarilor biochimice din timpul contractiei.

randamentul contractiei musculare este de 30% (70% se transforma in caldura, 30 % in lucru mecanic);

deosebim o caldura de repaus, componenta a termogenezei (degajata tot timpul de muschi) si o caldura de activitate degajata in timpul contractiei;

muschii sunt principalii generatori de caldura prin: tonusul muscular si contractii mici si frecvente (frisoane) determinate de frig.

4. Fiziologia fibrei musculare netede

Ÿ Fibra musculara neteda intra in alcatuirea muschilor netezi viscerali.

Ÿ Acestia au proprietati specifice (automatism, plasticitate) si comune cu cei striati (excitabilitate, contractilitate).

Ÿ Musculatura neteda circulara prin ingrosare formeaza sfincterele (digestive, al vezicii urinare).

Ÿ Excitabilitatea fibrelor netede este mai scazuta decat a fibrelor striate.

Ÿ Prezinta contractii de tip secusa si tetanice.

Ÿ Secusa muschilor netezi este determinata de actiunea unui stimul-prag; are perioada de latenta mai lunga decat fibra striata; faza de relaxare este foarte lunga iar amplitudinea contractiei este mica.

Ÿ La muschiul visceral perioada de contractie este de 4 s iar relaxarea de 15 s.

Ÿ Contractiile tetanice se realizeaza prin actiunea repetata, succesiva si de durata a stimulilor-prag; ele stau la baza tonusului muscular neted.

Ÿ Automatismul musculaturii stomacului este datorat unui centru de automatism (pace-maker) situat in peretele gastric, la nivelul marii curburi.

Ÿ Datorita plasticitatii, tonusul muscular al fibrelor netede nu scade cand volumul cavitatii este mic si nu creste cand volumul cavitatii este mai mare.

Ÿ Transmiterea influxului de la o celula la alta se face prin puntile existente intre celule, placile motorii lipsesc.

Locomotia si ortostatismul

Sunt rezultatul activitatii fiziologice conjugate a sistemului osteoarticular (componenta pasiva), a sistemului muscular (componenta activa), a receptorilor, nervilor si a centrilor nervosi.

Grupele de muschi agonisti si antagonisti actioneaza intr-o anumita succesiune si sincronizare, realizata reflex sau voluntar, cu mentinerea centrului de greutate in poligonul de sprijin al corpului.

La antagonisti efectul contractiei unuia este anulat de relaxarea celuilalt; ex. biceps brahial si triceps brahial.

Cei agonisti sunt muschi care au in totalitate sau partial aceeasi actiune; ex. extensia unui membru.

Deplasarea la om se realizeaza prin mers biped, asociat cu mentinerea verticala a corpului.

Pozitia de echilibru stabil a corpului uman este cea de ortostatism.

Conditia necesara realizarii echilibrului stabil este ca verticala care trece prin centrul de greutate al corpului (situat in cavitatea abdominala, anterior vertebrelor lombare) sa cada in interiorul poligonului de sustinere format de talpile picioarelor in contact cu solul.

Echilibrul postural este asigurat prin actiunea antagonista a doua grupe de muschi scheletici situati in partea anterioara, respectiv posterioara, a trunchiului si a membrelor inferioare.

Notiuni elementare de igiena si patologie

Forta musculara

Depinde de proprietatile morfofunctionale ale muschilor si de intensitatea stimulilor.

Muschii lungi dezvolta o forta mai mare decat cei scurti.

Forta muschiului este direct proportionala cu suprafata de sectiune a fibrelor sale.

Efortul prelungit diminueaza forta de contractie - apare oboseala musculara.

Solicitarea muschiului prin antrenament creste forta musculara.

In contractii izometrice, fibrele musculare se ingroasa, muschiul se hipertrofiaza (ex la boxeri, culturisti).

In contractii izotonice, caracteristice muschilor lungi care efectueaza miscari mecanice, fibrele devin suple, elastice si se alungesc.

Oboseala musculara

Este determinata de contractia prelungita si sustinuta a muschiului.

Se datoreaza si este proportionala cu rata epuizarii glicogenului muscular la care contribuie si scaderea pH-ului intracelular, prin acumulare de acid lactic (inhiba unele enzime).

Se considera ca cea mai mare parte a oboselii musculare rezulta din incapacitatea proceselor contractile si metabolice ale fibrei musculare de a realiza in continuare acelasi lucru mecanic.

Dupa o activitate prelungita poate avea loc si o diminuare a transmiterii semnalelor nervoase la nivelul jonctiunii neuromusculare, urmata de diminuarea contractiei musculare.

Oboseala musculara se manifesta prin scaderea fortei musculare,a preciziei miscarilor, a excitabilitatii, alungirea fazei de relaxare care poate ajunge la contractura fiziologica, prin disparitia relaxarii.

Febra musculara

Apare in cazul practicarii unui efort fizic intens dupa o perioada mai indelungata de inactivitate.

La 2-48 ore apar dureri persistente, uneori foarte puternice (crampe), la nivelul grupelor musculare solicitate; aceasta se diminueaza sau dispare la reluarea aceluiasi tip de efort.

Prevenirea instalarii oboselii musculare se realizeaza prin gradarea progresiva a efortului, respectandu-se curba de efort pe parcursul zilei/saptamanii, activitatea fizici intensa sa alterneze cu pauze pentru refacerea capacitatii.

Intinderi si rupturi musculare

Sunt lezari ale muschiului sau ale tendoanelor produse in urma unor miscari bruste de rasucire, a unor eforturi musculare exagerate, a oboselii musculare sau a unor pozitii vicioase.

Daca gradul de intindere a muschiului este de 3 ori mai mare decat normal, apar rupturi in masa musculara.

Se manifesta prin: dureri locale intense, tumefiere si invinetirea zonei afectate.

Prevenire: viata echilibrata, alimentatie sanatoasa, "incalzirea"muschilor prin exercitii fizice pregatitoare.

Distrofiile musculare sau miopatii

Sunt ereditare, rar autoimune, cu severitate diferita, progresive si afecteaza mai ales copii si adolescentii (mai rar peste 30 ani).

Sunt degenerative - tesutul muscular scheletic este inlocuit succesiv cu tesut sclero-adipos iar sensibilitatea musculara scade pana la disparitie.

Atrofiile musculare sunt simetrice si afecteaza, mai ales, musculatura membrelor.

Se cunosc circa 60 de forme de distrofii si nu exista terapii care sa vindece boala; ex: distrofia Duchenne este X lincata recesiva, intalnita la baieti; distrofia scapulo-facio-humerala este autozomal dominanta, atrofia musculara Becker apare la 2-16 ani si are evolutie lenta pana la 35 ani.