Toxicomanii si dependenta de droguri

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Modul:Consiliere in Asistenta Sociala

Anul III,Gr 1

Toxicomanii si dependenta de droguri

Societatea, factor inhibitor sau favorizant

al victimizarii   consumului de droguri ilicite?

Influenta toxicomanilor, relativ limitata in prima jumatate a secolului XX, a cunoscut ulterior o importanta mereu crescanda, pana cand a devenit o problema mondiala ce nu mai cunoaste frontiere. Ea priveste toate tarile, toate straturile sociale, toate varstele, toate activitatile sociale. Drogul calatoreste de la intermediar la " dealers", pentru a ajunge la consumator prin intermediul unei retele cu ochiuri dese care se reface in caz ,ca s-a reusit distrugerea ei partiala.

Toxicomanul "dependent" va face orice ca sa-si procure drogul, adesea se face "dealer'' contribuind la cresterea numarului toxicomanilor. Astfel de-a lungul timpului a fost data si o definitie a toxicomaniei aparent anormala si prelungita manifestata de catre anumiti indivizi pentru substante toxice sau droguri pe care le-au cunoscut accidental sau le-au cautat cu intentie efectul analgezic, euforic ori dinamizator, aparenta care devine rapid obisnuinta tiranica si care atrage dupa sine aproape inevitabil cresterea progresiva a dozelor. Aceste substante sunt toxice din cauza unei mari nocivitati proprii si oarecum specifice pe care unii autori o numesc "puterea toxicogena" sau unei utlizari prea intense ori prelungite, provocand in organism reactii de adaptare ce se traduc printr-o toleranta paradoxala, printr-o stare de trebuinta imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante  in caz de obisnuire brusca. Unele toxicomanii pot antrena degradari organice, cateva dintre ele ducand, pe termen mai scurt sau mai lung, la decaderea fizica si mentala a individului.

Consumul de drog produce victimizare asupra eului personal, familiei dependentului, prietenilor, si nu in ultimul rand asupra fizicului.

Societatea considera ca dependenta reprezinta constrangerea la luarea unui drog a carei suprimare provoaca o indispozitie psihica si tulburari fizice. Dorinta de a absorbi periodic sau continuu o substanta pentru a obtine din acest fapt o placere sau a risipi o senzatie de indispozitie. Dependenta fizica reprezinta o stare adaptativa avand drept consecinta aparitia unei tulburari fizice intense cand este suspendata administrarea drogului sau dupa neutralizarea actiunii sale de catre un antagonist specific. Aceste tulburari constituie un sindron de dezobisnuire. Dependenta psihica este o stare caracterizata prin dorinta nestapanita de a reinnoi luarea unui drog fara ca sa urmeze in mod necesar o tendinta de crestere a dozelor sau fara sa apara un sindrom de dezobisnuire in caz de incetare a administrarii. O mare parte insa a efectelor drogului asupra mintii sunt produse chiar de minte.

Insa, felul in care este perceput un drog este influentat intr-o masura coplesitoare de opiniile celor din jur si de perspectivele societatii asupra efectelor acelui drog, deci se poate spune ca societatea este un factor de informare asupra fenomenului.

Putem afirma ca societatea te stigmatizeaza, nu te intelege pe tine, consumatorul, deci adanceste dorinta, " crank-ul" de a te cufunda in placerea drogului, insa stie cum e sa fii "high", cu toate acestea nu te accepta.

In Romania la momentul de fata nu exista un mediu de socializare pentru consumatori, exceptand locurile  care au ca scop procurarea si poate consumul drogului.

Distingem astazi drogurile "tari " de drogurile "slabe". Aceasta distinctie, foarte artificiala, nu tine cont de faptul ca drogurile numite "slabe" sunt foarte adesea poarta de acces a drogurilor "tari" si ca frecventa politoxicomaniilor minore nu mai permite sa le separam in mod schematic. Sunt considerate cu prea multa usurinta drept toxicomanii minore un anumit numar de mici dependente familiale fata de cateva substante inofensive in utilizarea frecventa si moderata, dar susceptibile, ca urmare a abuzului sau in anumite circumstante, de a crea un pericol individual si uneori social. Extinderea masiva a toxicomaniilor este un fenomen care nu dateaza de mai mult de treizeci de ani. Apar nenumarate marturii ale persoanelor care au consumat droguri. Astfel orice incercare de a intelege fenomenul dependentei trebuie sa inceapa ascultand ce spun consumatorii, cautand sa intelegem senzatiile reale, dandu-ne seama ca, fundamental, dependenta este resimtita ca o modificare a relatiei de puteri dintre persoana si drog. Cat despre baza stiintifica a producerii acestei modificari, mecanismele sunt atat de ordin psihologic cat si biologic. Drogurile ce provoaca dependenta au capacitatea de a oferi satisfactii. Ele determina eliberarea unor substante ce actioneaza asupra unor zone specifice ale creierului pentru a induce senzatia de placere. Experienta repetata a satisfactiilor de acest gen formeaza obiceiul cautarii drogului.

Din perspectiva cea mai simplista, dependenta este un obicei puternic, asimilat treptat, de cautare a drogului, iar gradul sau de influenta este variabil. Adesea dependenta mai reprezinta un aspect suplimentar, acela al noului rol social asumat.

Cu toate acestea, in ultimii douazeci si cinci de ani s-au depus eforturi sustinute pentru identificarea caracteristicilor fundamentale ale sindromului dependentei de droguri. Cercetarea a debutat in anii 1970 cu identificarea criteriilor ce pot definii aceasta stare graduala, cu faze succesive, care este dependenta de un drog. Astfel nu vom pune intrebarea  "Este aceasta persoana dependenta de drogul x?", ci " Cat de departe a ajuns aceasta pe drumul catre o dependenta totala de drogul x?". Riscul unui cosumator de a deveni dependent este influentat nu doar de proprietatile intriseci ale drogului si de modul de administrare ci si de gradul de expunere al individului la acel drog. Pentru a intelege bine tirania acestor toxicomani trebuie sa stim ca majoritatea drogurilor in cauza incep prin crearea trecatoare a unei dispozitii de bunastare fizica, a unei senzatii de euforie, a unei linistiri sau a unei exaltari psihice cautate cu aviditate de catre indivizi. Punandu-se intrebarea "cum devii toxicoman?", Ball spunea : "Intram in toxicomanie pe poarta durerii, pe cea a voluptatii si iesim pe cea a tristetii." Aceasta formula veche si-a trait traiul. Desigur, sunt si " toxicomanii justificate" prin durerile intolerabile ale cancerosilor, care nu cedeaza decat la morfina: "toxicomanii prin perseverare" la indivizi care, din lipsa de vointa, spun ca nu se pot lasa de drogul ce le-a fost necesar candva. Supararile, intristarile, tracul timizilor, dupa ce au cunoscut alienarea unei injectii sau revigorarea unui tonic, pot fi si ele o cale de intrare in toxicomanie, la fel ca o situatie conflictuala afectiva, un conflict interior persistent. Dar cel mai adesea este vorba de un fenomen de contaminare in care respectul uman joaca un mare rol. (Zamfir)

Care licean ar putea rezista presiunii grupului ce vrea sa-l faca sa fumeze un "joint"? In aceasta privinta, trebuie sa distingem foarte bine toxicodependentul de utilizatorul asa-zis "recreativ", adica cel ce "gusta" produsul, dar in general renunta la el.

Rolul contestarii societatii, al refuzului lumii asa cum este ea organizata explica in egala masura numeroasele debuturi in toxicomanie. Trebuie sa subliniem in fine, impreuna cu numerosi autori, ca drogatii provin, in marea lor majoritate, din familii dezmembrate sau tolerante. Deasemenea toxicomanii se cauta intre ei sau incearca sa-si faca adepti. Au un fler special pentru a se depista, a se apropia, a se recruta. Aceasta explica de ce exista atatea familii de toxicomani.

Oare este de vina societatea ca nu creeaza alternative, sau reprezinta o curiozitate sau comoditate evadarea intr-o alta dimensiune prin intermediul drogului?

Olievenstein defineste toxicomania in general ca pe tripla intalnire a unui produs, a unei personalitati si a unui context sociocultural. El insista pe diferenta pe care trebuie sa o facem intre utilizarea ocazionala, utilizarea "recreativa", si toxicomania in care toata existenta individului este alienata de relatia cu produsul. S-a crezut pe nedrept ca obisnuinta cu anumite droguri ar produce o imbunatatire a facultatilor intelectuale, o exaltare a imaginatiei si a puterii de creatie: dupa consideratiile unor indivizi straluciti, esteti sau poeti, cu o sensibilitate rafinata sau cu o imaginatie stralucitoare care ne-au dezvaluit deliciile senzatiilor lor sau si-au descris viziunile extraordinare, marea masa a toxicomanilor asculta de instincte mai sarace si mai rudimentare, iar degradarea lor morala este departe de a fi compensate prin slefuirea inteligentei. Indivizii nu gasesc, in pretinsele zboruri pe aripile opiumului sau hasisului ori in ameteala cocainei sau a alcoolului, decat ceea ce resursele facultatilor lor le permit sa invoce, si asta numai pentru un timp, inainte de a cadea destul de repede intr-o sterilitate spirituala neproductiva. Repercursiunile psihice ale toxicomaniilor sunt considerate si pun problema structurii personalitatii toxicomanului.

Oare drogul este singurul vinovat in geneza perturbarilor sau el nu face decat sa dezvaluie un dezechilibru anterior mai mult sau mai putin compensate pana atunci? Este drogul o ultima tentativa de a scapa de mutatia psihologica a unui psihic care se degraderaza? Toxicomania se inscrie foarte adesea in cadrul unei biografii psihopatice care dateaza din copilarie. Raspunsul nu este simplu si nici tulburarea nu este univoca, astfel Deniker crede ca personalitatea adevaratilor toxicomani este patologica poate purta in sine potentialitati psihotice, dar drogurile par sa joace un rol important in decompensarea acestor personalitati fragile: toxicomanul nu mai este decat o epava care asteapta o infectie sau o viata demna de mila dupa o perioada lunga de privare, de inanitiesi de denutritie. Aceasta decadere nu se produce decat la marii toxicomani. Multi toxicomani nu parcurg insa aceasta curba evolutiva in acelasi ritm sau cu aceeasi gravitate.

In ceea ce priveste complicatiile somatice ale toxicomaniilor, ele nu se invecineaza numai cu moartea dupa o "supradoza" , foarte periculoasa, sau cu sindromul starii de lipsa a drogului. Toxicomaniile antreneaza o serie de modificari.

Injectarea intravenoasa introduce o data cu produsul o serie de agenti infectiosi, bacterieni, chiar parazitari care pot fi la originea complicatiilor acute sau cornice, lista este insa lunga in ceea ce priveste aceste complicatii, in majoritate infectioase. "Singurul tratament eficace este abtinerea, care se afla la baza prevenirii si reabilitarii."( Nahas).

Ingrijirea toxicomanilor este o problema complexa, care implica sprijinul social. Totul este posibil, dar in acelasi timp totul este, uneori, iluzoriu. Important este ca toxicomanul sa nu fie lasat singur si mai ales sa nu pastreze contactul cu mediul nefast anterior. Nu trebuie sa uitam ca, in general, drogatul lanseaza un S.O.S., ca "toxicomania este o patologie care se naste din angoase si se vindeca cu ajutorul increderii"( F. Curtet).

Informarea cu privire la droguri, care suscita mult zel si bunavointa, poate fi cel mai bun sau cel mai rau dintre lucruri. Facuta sistematic in scoli, le poate trezi tinerilor interesul pentru fructul oprit la o varsta la care orice modalitate de opozitie fata de autoritate este buna de adoptat.

Prezentata parintilor, profesorilor, informatia poate fi utila, permitandu-le sa-si informeze copiii pe care ii ingrijesc, cu ocazia unui film, unei emisiuni de televiziune, unui accident relatat in presa, fara a dramatiza sau banaliza. Este necesar sa stim sa dialogam si sa trezim incredere, sa meditam la valorile esentiale ale vietii, la locul cuvenit imaginatiei si inteligentei (F.Curtet).

In ceea ce priveste structura psihica si comportamentala a potentialului consumator de droguri, trebuie subliniat cu toata claritatea ca nu exista un anumit tip de personalitate care sa manifeste prediospozitie fata de droguri.

Nu se poate asadar afirma ca ar exista o anume categorie " condamnata" sa recurga la acestea. Exista insa o serie de trasaturi psihologice care predispun la asa ceva, exista o serie de trasaturi care se intalnesc in mod frecvent la toxicomani. Acestia au de regula un control slab asupra eului propriu.

In loc sa ii identificam, sa ii ajutam sa se reabiliteze, sa prevenim consumul, ii marginalizam.  

In dorinta de a obtine o eventuala satisfactie imediata, ei sunt uneori incapabili sa gandeasca pe termen lung, sa inteleaga efectele de perspective ale actiunilor lor. Toxicomanul nu are o imagine pozitiva asupra persoanei proprii, nu constientizeaza pozitia sa in cadrul ansamblului social. De aici pana la comportamentul asocial sau antisocial nu mai este decat un pas. Nemultumit de lumea in care traieste, consumatorul de droguri respinge uneori de teama de a nu fii el insusi respins. El are tendinta de a se refugia, de a se ascunde, uita situatiile stresante. Lui ii este frica in egala masura de actele agresive ale semenilor lui, dar si de un posibil succes personal, care l-ar putea scoate din izolare. Tentatia " fructului oprit" poate sa-i indemne pe unii sa incerce, din pura curiozitate, efectele drogurilor. Ei se considera indreptatiti sa refuze concluziile la care au ajuns cei dinaintea lor, reclamand dreptul de a pune la indoiala totul inclusiv datele stiintifice despre efectele drogurilor si de a testa personal veridicitatea experientelor prezentate.

In droguri unii spera sa afle placerile pe care nu le gasesc in lumea din jur. Societatea poate fi uneori coventionala, rece si plictisitoare.

Atunci cand muzica zgomotoasa, asurzitoare, luminile intermitente, naucitoare si alcoolul nu li se mai par suficiente, sa le ofere senzatii noi, puternice. Fraza inselatoare " Dependenta este o prostie, eu ma droghez doar atata timp cat vreau" , a fost prea des repetata de toxicomanii care s-au lasat amagiti de ea simtind ca le sunt adulate asa zisele lor mari forte volitive, si ea s-a dovedit falsa. Unii specialisti au afirmat ca "Toxicomania nu este o boala, ci un mod de viata periculos. Dependenta de droguri nu reprezinta o problema si din aceasta cauza nu poate fi solutionata de medici. Ea nu este nici macar o problema de patologie individuala, ci este o chestiune sociala. Deoarece pana acum nici o metoda de combatere a toxicomaniei nu si-a dovedit variabilitatea, problema trebuie altfel abordata. Situatia grea in care se afla toxicomanii este determinata de represiunea efectelor de societate." Efectele acestei practice nocive se rasfrang asupra vietii materiale si spirituale si fac ca existenta consumatorilor sa fie simpla, monotona, cu rare ocazii de stimulare a manifestarilor intelectuale; toxicomanii sunt lipsiti de initiative, au o capacitate de creatie diminuata, inregistrand un proces individual si social redus. Individul nu incearca sa-si schimbe modul de viata, continuand sa traiasca in conditiile sociale si de sanatate ce-i sunt defavorabile. In prezent toxicomanii consuma un amestec deosebit de periculos pentru organism, respectiv cocaina si heroina obtinandu-se asa numitul ''speedball'', care da efecte catastrofale. Unele voci afirma ca " o societate evoluata trebuie sa permita cetatenilor ce o compun sa utilizeze nestingheriti droguri." Fara comentarii!

In concluzie este adevarat ca in prezent, majoriatea covarsitoare a statelor lumii a adoptat masuri legislative, ferme impotriva traficului de stupefiante si a culturilor ilicite, precum si pentru tratamentul si readaptarea toxicomanilor. In aceasta campanie mondiala impotriva toxicomaniei, in care heroinomia ocupa un loc preponderant, exista, uneori, si voci discordante care pot pune in pericol masurile adoptate in unele tari.

Consider ca singurii angrenati in lupta anti-drog suntem noi toti, fata de noi insine si fata de provocarile zilnice pe care ar trebui sa le depasim, astfel incat sa putem inlocui ceea ce este nociv si toxic cu ceea ce este natural.

Poate ne lipsesc doar mijloacele sau ideile, pentru a trai ceva mai puternic decat senzatia consumului, dar asta depinde de noi, de societate.

STUDIU DE CAZ

N.este elev in clasa a-XI-a, la liceul I.H din Bucuresti. Provine dintr-o familie instarita. De cateva luni, N a avut foarte multe absente nemotivate si a inregistrat o scadere din punct de vedere al nivelului scolar. N. a marturisit asistentului social ca a inceput sa consume cocaina si ca in cercurile pe care le frecventeaza se obisnuieste a se fuma marijuana. La rugamintea parintilor de a-si face un control medical, acesta a refuzat cu vehementa. In urma acestui refuz parintii si-au dat seama ca fiul lor devenise toxicoman. Astfel au luat hotararea de a-i oferi mai putini bani pentru satisfacerea dorintelor din timpul liber si de a petrece mai mult timp cu fiul lor, tocmai pentru a nu se mai simti singur si neajutorat.

BIBLIOGRAFIE

Apostu, Iulian, Familia si scoala in impas?, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,2008  

2. Curtet Francis, A droga é un pretexto

3. Dunareanu D. Ion, Moartea Alba.Studiu asupra drogurilor, Editura Academprint, 2000

4. Olievenstein Claude, Parada Carlos, Como un an ange cannibale: drogue, adolescents, société , 2001

5. Zamfir Elena, Preda M. , Diagnoza problemelor sociale comunitare.Studii de caz , Editura Eficient, 2000

***www.ana.gov.ro