Elemente metodologice de cercetare - maltratare

ELEMENTE METODOLOGICE DE CERCETARE - MALTRATARE

1. IPOTEZA DE LUCRU

Fenomenul delicventei juvenile este o problema a intregii societati distingandu-se prin amploare, complexitate, gravitate si multiple aplicatii asupra tinerei generatii. Pentru o mai buna si mai ales o corecta abordare a problemelor am pornit de la cunoasterea temeinica a fenomenului, bazandu-ma pe datele oficiale existente.

In demersul de identificare a cailor de prevenire a aparitiei si a recidivei fenomenului de delicventa prin intermediul familiei am formulat urmatoarea ipoteza:

Daca probabilitatile de abuz sub toate formele sale (fizic, emotional, sexual, neglijare) sunt identificate si investigate cat mai precoce (inca de la cea mai frageda varsta) si se intervine asupra familiilor aflate in situatie de risc sau in dificultate printr-un program de consiliere si sprijin, atunci problemele de adaptare si integrare sociala si comportamentele deviante sunt inlaturate sau ameliorate.

2 OBIECTIVELE CERCETARII

Pentru a verifica validitatea ipotezei am stabilit urmatoarele obiective in cadrul cercetarii:

• Identificarea familiilor respectiv a copiilor aflate in situatie de risc sau dificultate, cu ajutorul cadrelor didactice care le indruma procesul instructiv educativ scolar.
• Proiectarea si desfasurarea unui program de consiliere si sprijin pentru familiile identificate cu scopul constientizarii pericolului real reprezentat de delicventa juvenila pentru cresterea rolului socializator al familiei.
• Monitorizarea si evaluarea permanenta a rezultatelor obtinute ca baza pentru ajustarea si adaptarea continua a programului desfasurat la nevoie pentru problemele aparute pe parcursul cercetarii.

3 METODE DE CERCETARE

In evaluarea diferitelor tipuri de abuzuri se pot folosi metode si materiale standardizate cu scopul confirmarii unui diagnostic din domeniul relelor tratamente indreptate impotriva copilului sau in directia existentei unui comportament deviant manifestat de minor.

Scara pentru depistarea abuzului si a traumei

Acest chestionar, preluat dupa B Sanders, E. Becker-Lausen, include 35 de intrebari prin care se urmareste evaluarea atat a atmosferei generale din familie, cat si a modalitatilor cum este copilul tratat de parintii sai. Autorii recomanda urmatoarele categorii pentru interpretarea rezultatelor:

• scara de pedeapsa fizica peste 8 puncte la intrebarile 12, 15, 17, 21, 34.
• scara de abuz sexual peste 7 puncte la intrebarile 9,13, 29,30.
• neglijare, atmosfera stresanta peste 27 de puncte la intrebarile 2,7,10, 11, 14, 16, 19, 27, 30, 31, 33, 35.

Testul arborelui (Kock)

Desenul liber sau tematic constituie o foarte potrivita cale de evaluare a personalitatii de formare a copilului si a problemelor sale emotionale precum si a relatiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existentiala a capacitatilor pentru dificultatile sale de a se adapta la mediul social.

Aceasta proba psihodiagnostica consta in desenul unui arbore si urmareste proiectia inconstienta in realizarea sarcinii a variatelor aspecte ale personalitatii subiectului.

Conform unui simbolism elementar, trunchiul este asemanat structurii personalitatii, coroana raporturilor cu mediul, iar radacina este analizata in sens de siguranta, adaptare, afectivitate, atasament.

Se pot identifica astfel eventualele diferente intre ceea ce este si ceea ce vrea sa para subiectul investigat.

Chestionarul pentru investigarea stimei de sine.

Scala conceptiei despre sine incearca sa masoare cat de mult se pricepe subiectul pe sine insusi de a fi infractor, plecand de la presupunerea ca, daca el se percepe in acest fel inseamna ca asa este el in realitate.

Aceasta scala abordeaza variate aspecte autoestimarea, stabilirea imaginii de sine, increderea in alti oameni, sensibilitatea la critica, sentimente de fericire, reveria simptomelor psiho-somatice, sensibilitatea de a fi amenintat de altii, intensitatea discutiei, interesul parental, relatia cu tatal.

Fisa psihopedagogica - a fost instrumentul care a sintetizat observatiile cat si rezultatul altor metode de cunoastere a subiectului. Am consultat fisele psihopedagogice intocmite de profesori si diriginti, pe baza carora am facut aprecieri calitative asupra trasaturilor de personalitate ale minorului cat si asupra factorilor care exercita influenta asupra acestuia.

4 LOT DE SUBIECTI

In constituirea celor doua grupuri (experimental si martor) din cadrul universului cercetarii am apelat in selectia subiectilor, la o procedura preferentiala bazata pe experienta cadrelor didactice implicate in directia recunoasterii comportamentelor deviante si a dificultatilor de adaptare si integrare sociala la elevi.

Lotul experimental include 40 de elevi cu varste cuprinse intre 10 si 13 ani de la Scoala nr. 3 Tulcea, elevi nominalizati de invatatori sau de profesorul diriginte dupa o grila care contine urmatoarele criterii:

absente frecvente la scoala;

atitudine indiferenta fata de invatatura;

atitudine rebela fata de autoritatile scolare si reprezentantii ordinii;

tendinta de a se asocia cu elemente depravate;

utilizarea precoce si frecventa a unui limbaj obscen si violent;

minciuni si furturi frecvente, chiar inainte de varsta de 9 ani;

preocupari sexuale precoce;

consum de literatura pornografica;

Lotul martor alcatuit din acelasi numar de elevi de la o scoala aflata in vecinatate, Scoala nr. 1 Tulcea selectionati prin aceeasi procedura si respectand aceeasi conditie de varsta.

Am optat pentru vecinatatea celor doua scoli deoarece acest fapt apropia loturile vizate sub aspectul conditiilor de locuire (amplasarea scolilor intr-o zona de case) al oportunitatilor restranse de petrecere a timpului liber si al prezentei in zona a unei parti semnificative a comunitatii rromilor.

Nu am intampinat dificultati in obtinerea acceptului si a cooperarii directiunii, respectiv a corpului didactic din cele doua scoli in desfasurarea cercetarii.

5 DESFASURAREA CERCETARII

Primul pas in desfasurarea cercetarii a fost identificarea copiilor cu risc, in dificultate, cu conduite deviante din ambele scoli pe baza grilei de selectionare prezentata corpului profesoral.

Pe data de 02.02.2004 am participat la o sedinta cu cadrele didactice din cele 2 scoli vizate.

Am prezentat scopul si modalitatile de cercetare si avand in vedere subiectul urmarit am cerut cadrelor didactice sa nominalizeze elevii cu probleme din cadrul colectivelor pe care le conduc.

Directorii celor doua scoli au expus grila, iar profesorii, invatatorii, dirigintii au precizat elevii care se incadrau in respectivii indicatori, dar si in criteriul de varsta. 

Astfel am constituit atat lotul experimental cat si cel martor.

Pe data de 002.2004 am aplicat succesiv celor doua loturi de subiecti scara pentru depistarea abuzului si traumei (anexa1) chestionarul pentru investigarea stimei de sine (anexa2) si in final testul arborelui.

Dupa aplicarea testelor celor doua loturi de subiecti am intocmit un program de consiliere si sprijin pentru parintii subiectilor din lotul experimental, intitulat sugestiv, Viitorul copilului meu.

Programul de consiliere a inclus intalniri saptamanale cu parintii vizati, discutii pe marginea formelor de abuz, recunoasterea pericolului precum si a circumstantelor favorizante fenomenului de comportament antisocial.

Pe toata perioada desfasurarii programului am evaluat si urmarit permanent rezultatele, in functie de care am formulat propuneri cu caracter practic prin oferirea unui pliant informativ parintilor care au participat la intalnirile programului de consiliere.

Operationalizand scopurile urmarite am stabilit variabile independente si dependente in functie in care am selectionat, cules si prelucrat informatii relevante pentru gasirea unor raspunsuri concordante cu scopul urmarit.

Problema generala am descompus-o intr-o serie de probleme care vizau: amploarea fenomenului, formele de manifestare ale abuzului si comportamentului social, elementele care favorizeaza disfunctionalitatile din activitatea factorilor si din perspectiva identificarii diferitelor forme de abuz precum si care sunt formele si procedeele de integrare a copiilor cu comportament antisocial.

Din corelarea datelor obtinute in urma investigatiilor celor doua tipuri de esantioane precum si din convorbirile purtate cu parintii si cadrele didactice, am constat ca mediul viciat din care provin acesti copii lasa urme adanci in psihicul lor, ii deformeaza in sens antisocial.

Pornind de la convingerea, potrivit ipotezei de lucru, ca numarul factorilor care actioneaza convergent asupra copilului este foarte mare, ceea ce explica certitudinea sanselor aparitiei conduitei deviante, am recurs si la o cercetare empirica bazata pe metoda inductiva.

Am avut in vedere faptul ca in orice investitie stiintifica, cercetarea empirica, bazata pe metoda inductiva de cunoastere a fenomenelor constituie principiul metodologic de baza.

In cadrul intalnirilor cu parintii copiilor din lotul experimental, in primul rand m-a interesat actiunea de interventie in timp util in faza de ocrotire si preventie si nicidecum in cea de sanctionare.

Am prezentat acestora cateva sugestii pentru ameliorarea comportamentelor nedorite ale copiilor, prevenirea de esec scolar, abandon scolar etc, aratandu-le ca exista o relatie intre maltratarea copilului si comportamentul sau antisocial de mai tarziu ca viitor adult.

In cadrul programului de consiliere am intampinat anumite probleme din partea parintilor pe care tin sa le amintesc.

Desi intalnirile au fost fixate in functie de programul parintilor, la inceput acestia au fost reticenti, multi dintre ei, au refuzat sa participe, motivand diverse probleme.

Am observat, ca in general, au lipsit la sedinte parintii copiilor care creau cele mai multe probleme in scoala, dar si cei cu diverse probleme socio-economice (situatii de criza familiala, divort, saracie, parinti alcoolici).

In prima intalnire parintii au avut ca prima sarcina o prezentare din perspectiva rolurilor pe care le indeplinesc in viata cotidiana si din perspectiva copilului.

Majoritatea parintilor care au participat in prima faza, au intampinat dificultati in a se conforma sarcinii de prezentare impusa.

Tema care a suscitat cel mai mult interesul parintilor a fost abuzul emotional si neglijarea. Ei au inteles ca atacurile verbale si amenintarile, injosesc copilul si ii provoaca dureri sufletesti.

Copiii sufera emotional cand parintii ii ranesc si ii neglijeaza. Efectele emotionale ale abuzului pot dura toata viata si pot rezulta in autoapreciere negativa, probleme emotionale, probleme de comunicare.

Abuzul fizic a suscitat foarte mult interesul parintilor care sunt de parere ca bataia e rupta din rai. Ei au motivat ca de multe ori problemele financiare au presat de multe ori emotional familia.

Multi parinti au vazut in trebuintele copiilor o amintire a insucceselor lor si a lipsei banilor. In aceste situatii, copilul a fost batut, injosit, iar parintii nu si-au dat seama de ce o fac.

Programul de consiliere a avut ecou in scoala si de la intalnire la intalnire am avut o prezenta a parintilor din ce in ce mai mare.

Am insistat in mod deosebit pe cunoasterea familiilor care isi neglijeaza indatoririle fata de copil, ii abandoneaza, ii maltrateaza, copii care traiesc intr-o adevarata carenta familiala.

La sfarsitul programului toti cei prezenti au fost de acord cu ideea ca depistarea si investigarea probabilitatilor de abuz sub toate formele sale a copiilor, precum si consilierea familiilor aflate in dificultate, previn, inlatura sau cel putin amelioreaza comportamentele aberante.

Programul de consiliere si sprijin pentru parinti

VIITORUL COPILULUI MEU

Moto: ,,Parinti mai buni-copii mai buni,,

OBIECTIVE

1. Imbunatatirea interactiunilor parinti-copii

A arata mereu respect imbunatateste respectul fata de sine si abilitatea de a face fata problemelor. Lipsa de respect forteaza refuzul si cel al apararii ceea ce impiedica dezvoltarea si solutionarea in moduri care ne arata unele din experientele pe care ei le-au trait si asteptarile pe care si le-au dezvoltat ulterior.

Parintii care au experienta dominarii, atitudini pretentioase si autoritare cu proprii lor parinti, au nevoie sa experimenteze prietenia, ajutorul constant si la nevoie.

Parintii care au avut parinti pasivi si neinteresati necesita o relatie in care cineva este pozitiv angajat fata de ei. Parintii trebuie sa fie capabili sa vorbeasca despre lucrurile in care sunt ei implicati, lucruri care merg bine si care ii definesc pe ei ca altceva decat o problema.

2. Constientizarea de catre parinti a consecintelor diferitelor modele parentale de actiune si reactie asupra copilului.

Aceasta presupune a putea sa faca fata atat in ceea ce priveste functiile de ingrijire cat si functiile sociale. Trebuie sa-i stimulam pe parinti sa se gandeasca la consecintele modelelor de actiune si reactie. Cu cat parintii sunt mai imaturi cu atat este mai important a opri consecintele negative ale actiuni lor sau ale lipsei de actiune pe care o manifesta. Este important sa introducem moduri alternative de rezolvare a problemelor, pentru a face lucrurile mai usoare pentru ei.

Modificarea de rol si structura

Confundarea rolurilor este foarte obisnuita in multe din aceste familii. Copilul este deseori plasat in rol de adult. Se manifesta o lipsa de diferentiere intre membrii familiei si intre generatii.

Multi parinti nu cunosc nici un alt mod de a educa copii decat, cicalindu-i, iar daca asta nu reusesc se infurie pe ei. A ajuta parintii sa foloseasca strategii siguranta intai ca de exemplu sa indeparteze copilul inainte de a se descarca pe el, ii poate ajuta si pe parinti si pe copii.

4. Reducerea vinovatiei.

Multi parinti se lupta cu anxietati si depresii, au un sentiment difuz de vina care este puternic asociat cu respectul de sine scazut. Proprii lor parinti, i-au facut sa se simta responsabili si vinovati. Probabil ca nu ii putem ajuta pe acesti parinti in mod profund, dar incercarile de a le reduce vinovatia ar putea slabi presiunea.

5. Dezvoltarea unei perceperi mai realiste a copilului.

O perceptie mai realista, asupra copilului depinde de ajutorul dat parintilor de a-si intelege copilul si de a interpreta semnalele pe care le da. Acest lucru se poate obtine numai cu parintii si copii impreuna, atunci cand le aratam parintilor ce vrem.

Cand parintii sunt deosebit de imaturi, nevoia lor de a fi intelesi este mai mare asupra copilului, aceasta poate duce la rivalitatea intre parinti si copil si devine imposibil sa ajutam copii si sa imbunatatim atitudinea parintilor.

In abuzul fizic si emotional perceptia copiilor este deseori, distorsionata. Trebuie sa le aratam parintilor calitati ale copiilor pe care ei nu le recunosc. ii ajutam sa se concentreze asupra copilului.

6. Reducerea asteptarilor nerealiste asupra copilului.

Este dificil sa-i ajutam pe parinti sa isi modifice asteptarile asupra copiilor, acelea conform carora cel care da este copilul si ei sunt cei care primesc. Asteptarile parintilor asupra unui comportament aproape adult al copilului poate fi modificat invatandu-i despre psihologia copiilor.

7. Stimularea unui angajament pozitiv al copilului

Unii parinti au nevoie de ajutor pentru a se angaja pozitiv in interactiune cu copii lor. Ei au nevoie de adulti care nu numai sa-i ajute sa aprecieze copilul si sa se preocupe de el, dar care pot fi si modele ca parinti.

8. Stimularea empatiei cu copilul

Copiii trezesc agresiune si frustrare in parinti. Aceasta se intampla mai ales cu copii maltratati. Consecintele maltratarii sunt deseori problemele comportamentale si intarzierii in dezvoltare.

Copiii maltratati reprezinta de aceea deseori o greutate pentru parinti. Parintii pot fi stimulati sa-si exprime sentimentele despre copii.

Experientele negative reprimate ale parintilor stau deseori in calea dezvoltarii empatiei lor cu copilul. Un tata care a trait intr-o atmosfera de violenta si a supravietuit identificandu-se cu abuzatorul va avea dificultati in a empatiza cu trairile copilului asupra unui abuz similar in timp ce propriile trairi anterioare sunt blocate.

Cu cat mai mult reusim sa amelioram rezolvam cazurile de maltratare depinde de atitudinea noastra fata de familie, de faptul daca reusim sa recunoastem si sa empatizam cu copiii maltratati si parintii care au fost deseori in aceeasi situatie ca si copiii.

Programarea pe zile a terapiei de consiliere.

Nr. crt. Data Tema

06.02.2004 Abuzul fizic

102.2004 Abuzul emotional

20.02.2004 Neglijarea

27.02.2004 Abuzul sexual

PARINTI MAI BUNI - COPII MAI BUNI

,,Copilul trebuie sa inteleaga ca el este valoros prin el insusi si nu prin ceea ce ar putea face ceilalti.,,

,,Reduceti haosul interior al copilului si impartasiti-i cu durerea.,,

,,A ajuta copilul sa inteleaga situatia mai bine, ii poate reduce efortul si ii da posibilitati mai mari de a face fata situatiei.,,

,,Faceti viata mai plauzibila.,,

,,Sa fim sensibili la semnalele de ingrijorare si incertitudine transmise de copil pentru al le putea denumi si exprima fiind concreti.,,

,,Reduceti sentimentul de responsabilitate si vina al copilului pentru maltratare.,,

,,Este responsabilitatea parintilor sa aiba grija de copii si nu invers.,,

,,Unii adulti nu reusesc sa aiba grija de copiii lor. Unii pot invata. Altii nu.,,

,,Este responsabilitatea celorlalti adulti sa aiba grija de cei care nu reusesc ,,sa se ingrijeasca singuri.

,, Ajutati copiii sa isi exprime sentimentele.,,

,,Remarcati copilul.,,

,,Dati copilului o traire noua si diferita a relatiilor.,,

,,Ajutati copii sa faca fata situatiei,,

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

Avand in vedere ca in constituirea personalitatii copilului, rolul definitoriu revine parintilor, am realizat o analiza sociologica a principalilor indicatori ai familiilor din care provin subiectii cercetati .Pe baza documentelor scolare cataloage, fisa psihopedagogica, a elevului, si a informatiilor suplimentare obtinute de la cadrele didactice s-au putut desprinde urmatoarele:

1. Parintii

Varsta:

Tatal - 28% intre 30-35 ani    Mama - 30% intre 30-35 ani;

68% intre 36-46 ani 68% intre 36-46 ani;

3% intre 47-50 ani 2 % intre 47-50 ani

1 % peste 50 ani

nivel de instructie:

Tatal:

- 2 %fara studii, 3% scoala generala incompleta, 50% - 8 clase.

- 9% - 10 clase, 12 % scoala profesionala, 19 % 12 clase, 3 % scoala postliceala, 2 % facultate.

Mama:

- 3 % fara studii, 3 % scoala incompleta, 65 %-8 clase, 9%-10 clase, 12 %- scoala profesionala, 4 %, 12 clase, 3 % scoala postliceala, 1 % facultate.

Profesie:

Tatal: 50 %- muncitor, 25 %- agricultor, 2%- functionar, 2 %- intelectual, 15 %- fara ocupatie, 6 % alte situatii.

Mama:

30% - muncitoare, 20 % - agricultoare, 8 % functionara, 1 % intelectuala, 17 %- casnica.

Atitudinea fata de consumul de alcool:

Tatal: 30 % - ocazional, 15% ocazional excesiv, 52 % frecvent si exagerat;

Mama: 1 % nu consuma, 69 % - ocazional. 6 % - ocazional-excesiv, 24 % frecvent si exagerat.

Confesiunea religioasa a parintilor:

86 % - crestina, 3 % musulmana, 11 % - alte situatii

2. Caracteristici ale relatiilor in familiile din care provin subiectii vizati:

Structura cuplului parental:

33% - familii organizate, 30 % aparent organizata, 20% dezorganizata, 3% dezcompletata, 12% reconstituita.

Conduite agresive intre parinti

30% fara, 20% sporadice, 40% frecvente, 10% permanente

Conduite violente ale parintilor fata de minori

20% absente, 44% sporadice, 30% frecvente, 6% permanente

Timpul afectat de parinti pentru ingrijirea si educarea minorului

10% corespunzator, 30% insuficient, 10% inexistent. 

Coditii de locuit

35% beneficiaza de camera proprie, 65% nu au o camera proprie, 44% au avut un pat propriu, 54% nu au avut un pat propriu, 18% poseda biblioteca, 64% poseda cateva carti, 18% nu au posedat nici o carte, 48% dispun de aparat de radio, 52% nu au dispus de aparat de radio, 92% dispun de televizor, 8% nu dispun de televizor, 30% dispun de video, 70% nu au dispus de video.

Locuri predilecte de petrecere a timpului liber

in casa si in curte, 78% pe strada.

Frecventa comportamentelor deviante

62% o data, 15% de doua ori, 10% de trei ori, 5% de patru ori, 4% de cinci ori, 4% de peste cinci ori.

Persoanele care in aprecierea subiectilor i-au influentat in aparitia comportamentelor antisociale:

11% tatal, 9% mama, 19% unul din frati, 6% rude, 54% un prieten, 30% mai multi prieteni, 9% colegi, 3% alte persoane.

Din analiza acestor date se observa ca putini subiecti isi invinovatesc parintii, preferand sa dea vina pe anturaj.

Consider ca aceste manifestari sunt simptomatice pentru familia devianta, caracterizata prin discordie, ale carei conflicte subliniaza modul ei de existenta si careia membrii ii contesta identitatea si unitatea, plasand-o in deriva.

In acest tip de familie se produc cele mai numeroase traume psiho-afective si morale asupra minorilor, avand un efect nociv asupra educatiei lor.

Scara pentru depistarea abuzului si a traumei mi-a fost un real instrument pentru a da startul in demersul meu.

In urma aplicarii scarii abuzului si traumei celor doua loturi de subiecti chestionarul a scos la iveala urmatoarele aspecte:

Lotul experimental

• scara de pedeapsa fizica 22,5%
• abuz emotional 42,5%
• neglijare 55%
• abuz fizic si emotional 7,5%
• abuz emotional si neglijare 10%
• abuz fizic si neglijare 5%

Lotul martor

• scara de pedeapsa fizica 25%
• abuz emotional 35%
• neglijare 40%
• abuz fizic si emotional 10%
• abuz emotional si neglijare 7,5%
• abuz fizic si neglijare 5%

Din analiza datelor obtinute am observat ca lotul experimental si cel martor nu difera foarte mult din punct de vedere al tipurilor de abuz identificate. Neglijarea este pe primul loc fiind reprezentata de 55% in lotul experimental si 40% in lotul martor.

Abuzul fizic scade ca prezenta o data cu cresterea varstei copilului, situatia inversa observandu-se la neglijare.

Aplicarea chestionarului stimei de sine a relevat urmatoarele aspecte:

desi 75% din subiecti se autoconsidera o persoana puternica, totusi raspunsurile la intrebarea nu tot timpul gandesc despre mine in raport cu ceilalti nu a mai inregistrat cote la fel de mari 25%.

Se pare ca acesti elevi problema doar etaleaza o atitudine de siguranta si impunere in fata celorlalti, pentru ca in realitate nu se autopercep pozitiv in raport cu ceilalti.

La intrebarea din ce in ce inclin sa cred ca sunt mai bun raspunsurile inregistreaza 70% din cazuri. Acest fapt s-ar explica prin eroarea fundamentala de atribuire: acesti copii problema incalca mereu regulile grupului si fiind priviti intr-o maniera negativa tind sa-si piarda increderea in ei si in ceilalti care ii inconjoara.

Analiza desenelor rezultate in urma aplicarii testului arborelui a evidentiat prezenta urmatoarelor elemente:

• probleme de agresivitate si adaptare
• atasament manifestat preponderent fata de mama, pe fondul existentei unor probleme legate de tata
• nevoia unei afectivitati personale
• sentimente de frustrare ca urmare a abandonului afectiv, nevoie de protectie
• manie, violenta pe fondul unei anxietati dirijata uneori contra sinelui
• frica reactiva de o situatie traumatizanta reala

Studiul comparativ realizat pe cele doua esantioane a pus in evidenta intr-un mod cat se poate de convingator corelatia intre maltratarea copilului si conduita devianta de mai tarziu.

Procentele sunt foarte apropiate ceea ce demonstreaza inca o data, ca acesti minori cu comportament antisocial sunt posibilii delincventi de maine.

Majoritatea dintre acestia sunt copii problema din scoala, multi in prag de abandon scolar si prin urmare am considerat ca in aceasta faza este foarte necesara actiunea de interventie pentru prevenirea si ameliorarea fenomenului.

Dupa sustinerea programului de consiliere, Viitorul copilului meu, in cadrul lotului experimental am reaplicat scara pentru depistarea abuzului si a traumei celor doua loturi de subiecti cercetati (experimental si martor).

Reaplicarea chestionarului a relevat urmatoarele aspecte

Lotul experimental

• abuz fizic 5% fata de 22,5% inainte de aplicarea programului
• abuz emotional 27,5%; fata de 42,5%
• neglijare 27,5%; fata de 55%
• abuz fizic si emotional 4%; fata de7,5%
• abuz emotional si neglijare 4%; fata de 5%
• abuz fizic si neglijare 0% fata de 5%

32% din copiii lotului experimental, nu au mai prezentat nici o forma de abuz

Lot experimental

In urma interventiei in cadrul lotului experimental prin consilierea parintilor am constat o schimbare in bine a copiilor.

Din analiza datelor obtinute am observat o evolutie pozitiva a comportamentului parintilor fata de copii. La foarte multi dintre acestia a disparut cel putin o forma de abuz, iar la 32% din cazuri abuzul a disparut complet.

Rezultatele obtinute in urma reaplicarii chestionarului, au demonstrat ca intr-un mod mai mult sau mai putin formal,ca toata lumea are nevoie de sprijin in momente dificile.

Lotul martor

• scara de pedeapsa fizica 27% fata de 25%
• abuz emotional 36% fata de 35%
• neglijare 40% fata de 40%
• abuz fizic si emotional 12% fata de 10%
• abuz emotional si neglijare 7% fata de 7,5%
• abuz fizic si neglijare 6% fata de 5%

Lot martor

Rezultatele obtinute in urma aplicarii chestionarului lotului martor, scot cat se poate de bine in evidenta faptul ca, aici este nevoie de o interventie cat mai rapida a tuturor factorilor implicati in educatia copilului pentru ameliorarea conduitelor deviante. Daca in lotul experimental s-a vazut o schimbare in bine cel putin in atitudinea parintilor fata de copii, in lotul martor nu a intervenit aproape nici o schimbare. Ba mai mult diferite forme de abuz au crescut in procentaj.

Cand incercam sa ajutam parintii sa se gandeasca la consecinte, trebuie sa le indicam cateva posibilitati.

Aceasta le-ar putea la fel de bine creste teama. Cel mai bine este sa privim consecintele ca pe un raspuns sanatos la realitatea dureroasa. De multe ori in munca de ingrijire a copilului suntem confruntati cu alegerea dintre evitarea problemelor si recunoasterea lor, pentru a mentine cooperarea cu parintii.

In activitatea de consiliere a familiei un rol important il are imbunatatirea functiilor parentale si interactiunea intre parinti si copii.

Este dificil sa ajuti parintii, care ei insisi sunt marcati de anxietati referitor la propriile lor atasamente, sa devina parinti destul de buni.

Interdictiile la care au fost ei expusi in copilarie, pot fi asa de puternice, incat sa nu fie capabili sa recunoasca maltratarea copilului lor.

La un anumit nivel, parintii sunt constienti cat de rea este situatia chiar daca nu sunt capabili sa marturiseasca aceasta.

Cel mai adesea dificultatile pe care le au parintii cu copii lor, au radacini adanci in propria lor copilarie.

Relatia lor cu copilul este caracterizata prin proiectii ale propriilor lor conflicte nesolutionate si inconveniente.

Din corelarea datelor obtinute in urma investigatiilor celor doua loturi cercetate, precum si din convorbirile purtate cu parintii si cadrele didactice rezulta ca minorul cu comportament deviant, nu este un individ lipsit de educatie dimpotriva, majoritatea sunt educati in directie antisociala. Mediul viciat din care provin lasa urme adanci in psihicul lor, ii deformeaza.

Viata dezorganizata a minorului cu comportament antisocial atrage dupa sine si o scadere a nivelului de cunostinte.

O verificare mai atenta ne arata ca tot lipsindu-i cunostintele scolare, el nu este in general lipsit de cunostinte, ci poseda acele elemente de orientare care sunt necesare in viata lui specifica.

Astfel, ei nu stiu geografie, nu pot vorbi de clima, de reteaua de ape ale tarii, in schimb cunosc perfect regiuni intregi, specificul oraselor, mijloacele de comunicatie si, din acest punct de vedere, arata o neta superioritate fata de ceilalti colegi.

In privinta gandirii lor se observa existenta unei "logici" specifice care se indreapta permanent spre a descoperi relatii si metode care sa duca spre eludarea restrictiilor legale, morale pedagogice.

Latura emotiv-afectiva a personalitatii lor prezinta unele particularitati specifice. S-a putut observa o instabilitate emotiva care se manifesta prin trecerea brusca de la o stare emotiva la alta, au o susceptibilitate marita fata de ofense pur morale si fata de unele acte de injustitie (interpretate de ei ca atare).

Intreaga lor atitudine se caracterizeaza printr-o totala neincredere in oameni si o atitudine permanenta defensiva fata de adulti si autoritati.

De aici urmeaza o continua tendinta spre camuflaj si simulare, o inarmare permanenta spre aparare, spre conspirare, prin utilizarea unor mijloace adecvate: limbaj specific (argou), utilizarea de criptograme, unele dintre ele tradand mult spirit de inventivitate.

Conditiile vitrege ale vietii ii fac pe acesti minori sa caute in jocuri si distractii elementele de violenta care merg adesea pana la nerespectarea personalitatii fizice si morale a camarazilor lor.

Tonusul psihic mereu ridicat, modul in care se opun ambiantei apasatoare, continua euforie, necesara echilibrului lor, ii imping spre acte fizice si morale care ii lezeaza chiar si pe prietenii lor.

Ca urmare a lipsei elementelor educative, elaboreaza in ei o atitudine de dispret fata de alti oameni, care se manifesta chiar in cadrul jocurilor si distractiilor prin acte de violenta si cruzime.

S-a putut observa la acesti tineri lipsa solidaritatii, a unei prietenii in sens

propriu al cuvantului. Pe aceasta linie, nu am putut vedea la ei altceva decat forma negativa a acestui sentiment si anume complicitatea.

Ei sunt capabili de mari eforturi volitive (si de retinere) in vederea realizarii unui scop imediat. Scopurile mai indepartate, reprezentarile unor avantaje tardive nu-i pot influenta si mobiliza.

De aceea ei traiesc intr-un vesnic prezent, care se exprima si in limbajul lor.

Au o atitudine de respect neconditionat fata de superioritate fizica, morala sau intelectuala. Infruntarea unei astfel de superioritati ii imblanzeste si devin foarte supusi in prezenta lor.

Acest fapt dovedeste adesea lipsa de spirit profund, care se manifesta pe alt plan si intr-o marita sugestibilitate, care apare in asemenea conditii si senzorial.

Interesele lor se leaga de faptele caracteristice modului de viata, antisociala. Acest interes se vadeste nu numai in discutiile lor, in studiul de noi metode de lucru ci si in gusturile lor (aventuri active).

Pana si din lecturile si filmele cele mai instructiv-educative ei extrag acele elemente de violenta care au analogii cu viata lor (evadari, vagabondaje, batai), neretinand decat aceste sporadice elemente negative.

Si in fine, dar nu in ultimul rand, dorul netarmurit de libertate si independenta exalta necontenit din toate actele, faptele si vorbele lor.

In ceea ce priveste efectele dezorganizarii si carentele familiare asupra tulburarilor psihice ale minorului cu comportament antisocial se desprinde urmatoarea concluzie: un camin dezechilibrat, lipsit de armonie, conflictele puternice dintre parinti, chiar daca nu sunt finalizate prin disociere si dezorganizare formala, marcheaza profund viata copilului, determinandu-l sa traiasca sentimente intense de insecuritate si sa-si construiasca o imagine eronata asupra vietii.

Astfel, 68% din tulburarile de conduita ale subiectilor cercetati, rezulta din perturbatia evolutiei afective, determinata de carentele familiale.

In contextul studiului efectuat, am operationalizat conceptul carenta familiala care cuprinde deficitul afectiv, educativ material, intelectual, moral si social in diverse ipostaze si combinatii.

Probabilitatea de aparitie a comportamentelor deviante in randul minorilor este mai mare cu cat in cadrul familiei se manifesta disfunctii de ordin material.

Nivelul socio-economic modest este o caracteristica generala a majoritatii din care au pornit minorii cu comportamente deviante.

In familiile aparent organizate, caracterizate prin absenta sau restrangerea relatiilor morale sau afective intre soti ori prin instaurarea unor raporturi conflictuale puternice, tendinta catre savarsirea unor acte delincvente de catre copii este mare.

Studiul intreprins pune in evidenta ca aceste tip de familie este actualmente sursa majora a copiilor cu comportamente deviante, care grupeaza in acte infractionale.

Regimul educativ familial deficitar s-a dovedit principala cauza a rebuturilor din procesul de integrare si, implicit, cauza esentiala a deviatiei comportamentale a minorilor.

Desi, in prezent in Romania consumul de droguri nu inregistreaza inca nivelele ingrijoratoare, totusi datorita faptului ca el se manifesta intr-un mod embrionar, se impune a se lua masuri profilactice in scoli, licee prin distribuirea de pliante, afise cu scopul de a stopa tentatiile curiozitatii adolescentine.

Este impetuos necesara depistarea si tratarea medicala a celor care inhaleaza aurolac sau alte produse halucinogene pentru a-l impiedica sa devina ulterior viciosi incurabili.

Institutiile de invatamant, mai mult ca oricand, trebuie sa acorde o mai mare atentie scolarizarii tuturor minorilor, astfel incat toti copiii sa dobandeasca minimul de cunostinte necesare pentru a porni in viata.

Oricare greseala de tip managerial a cadrului didactic, un management defectuos poate conduce la deprecierea climatului educational, fapt ce faciliteaza abandonul scolar.

O atentie aparte trebuie acordata scolarizarii copiilor proveniti din familiile migratoare de rromi, care manifesta reticenta fata de astfel de activitati.

Ca elemente distincte ce pot fi avute in vedere ar fi urmatoarele:

- atragerea liderilor locali in scopul folosirii lor la influentarea pozitiva asupra celorlalti membri ai etniei in vederea trimiterii la scoala a copiilor;

- folosirea alternativelor de instruire centrata pe invatarea individualizata si personalizata;

- ajutorarea materiala si morala a familiilor de rromi care manifesta dorinta de a-si trimite copii la scoala;

- incurajarea copiilor de exceptie, care prin talentul si vointa lor se situeaza peste limita medie a varstei.

Apreciez ca acestui efort ar trebui sa i se ralieze intr-o mare masura cel al bisericii si al organismelor de binefacere, care, prin posibilitatile de care dispun, pot contribui la ajutorarea copiilor aflati in pericol.

Cele mai evidente efecte ale diferitelor forme de abuz aduse copiilor sunt observate in sfera comportamentului, copiii maltratati fizic fiind predispusi prezentarii unor tulburari de comportament.

De asemenea, abilitatea cognitiva si progresul in educatie sunt mai scazute in comparatie cu acei copii care nu au suferit abuz fizic. Un numar semnificativ de adolescenti, infractori, in copilarie au fost abuzati fizic, emotional sau sexual.

Daca la o varsta frageda dezvoltarea copiilor este distorsionata din cauza oricarei forme de abuz a adultilor asupra copiilor, ulterior acestia vor manifesta o incredere minima in parinti in general in adulti si se vor caracteriza prin inabilitatea de a tolera atasamentul, apropierea precum si prin incapacitatea de a controla impulsurile agresive.

Putem considera delincventul minor mai degraba un rebut social decat un rebut educativ (educatie in sens pozitiv).

In ceea ce priveste implicarea mass-mediei in calitatea de ocrotire si formare a minorilor, este necesara o mai mare penetrare a acesteia in preocuparile copiilor.

Diversi editori, intelegandu-si mai bine misiunea si responsabilitatea sociala, trebuie sa renunte la tiparirea si difuzarea publicatiilor cu caracter obscen, care, pe langa faptul ca degradeaza imaginea relatiilor nepersonale, contamineaza cu virusi foarte periculosi viata si comportamentul minorilor.

Mijloacele de informare trebuie sa constientizeze importanta rolului pe care il au, responsabilitatea lor pe plan social, cat si influenta pe care o exercita asupra minorului, suprasolicitand in prim plan : amoralul, nefirescul, excentricul in raport cu firescul.

Ar fi insa gresit sa se inteleaga ca o simpla enuntare a necesitatii unei actiuni concentrate din partea tuturor factorilor ar putea avea ca efect reducerea fenomenului infractional. O temeinica si riguroasa cunoastere a fenomenului se cere insa.

Iata de ce am considerat necesara, mai intai de toate cunoasterea chiar individualizarea fiecarui potential caz, astfel incat interventia sa se faca in timp util, in faza de ocrotire si preventie si nicidecum in cea ce sanctionare.

CONCLUZII

Pentru a emite pretentia ca am reusit sa prefigurez un autentic proiect de ocrotire a minorilor, am incercat doar sa creionez cateva din principalele obiective care s-ar impune sa fie avute in viitor, astfel incat problematica grijii fata de minor, a prevenirii si combaterii starii infractionale in randurile acestei categorii de populatie sa dobandeasca valentele unei actiuni unitare si riguroase.

Fara a reveni asupra concluziilor partiale din analiza cantitativa si calitativa a materialului, voi desprinde cateva constatari ce par a fi semnificative din punct de vedere pedagogic si psihologic.

In lucrarea de fata m-am oprit la cateva aspecte psihologice privind comportamentul antisocial al minorilor abuzati.

Programul de consiliere aplicat in esantionul parintilor lotului experimental a starnit atat interesul cadrelor didactice cat si al celorlalti parinti din scoala si din lotul martor, care au solicitat generalizarea programului.

Directorii celor doua scoli au primit programul de consiliere, care va constitui o baza pentru urmatoarele teme abordate in cadrul lectoratelor cu parintii din anul scolar viitor. Datele obtinute in urma investigatiei vor constitui o baza de date referitoare la elevii cu probleme.

Toti cei implicati in program au considerat ca aceasta tema nu trebuie abandonata mai ales in zonele defavorizate ale orasului, in astfel de zona fiind amplasate scolile supuse experimentului.

Trebuie sa nu uitam ca in societatea romaneasca de astazi, in special puberii, adolescentii si maturii tineri sunt produsele unei astfel de societati care a avut grija parinteasca de a altera insusi fondul biologic al natiunii manifestat prin existenta unei paturi sociale de handicap motor si psihic - afectiv in ambele cazuri, provenite din familii destramate, nu putini subiecti ai leaganelor si caminelor - scoala.

Ne referim la asa numita generatie obligatorie fortata de perioada ceausista.

Trecerea de la un sistem de valori (sau nonvalori) la altul a afectat intr-o masura considerabila societatea noastra.

Educatia primita in familia care a conservat anumite valori intra intr-o contradictie flagranta cu valorile cu care noua societate fals - democratica le prezinta in realitate.

Cum poate reactiona un puper sau adolescent care a fost educat sa nu fure cand mass-media il informeaza de incredibilele rupturi materiale si financiare? Ce sentimente ii va trezi? Cum va reactiona copilul sau adolescentul la cererile familiale provocate cel mai adesea de miezul saraciei? Care va fi atitudinea celor care provin din familii de alcoolici fata de alcool? Ce sentimente ii va crea copilul sau adolescentul - caruia parintii ii astupau ochii cu palma scenele de dragoste in filmele de la televizor cu scene pornografice pe care il intalneste la tot pasul? Ce a determinat in ultimul timp violenta si delincventa juvenila?

Si detaliile, intrebarile se pot multiplica, raspunsurile putand creiona tabloul psihologic al generatiei de astazi, pe drept favorizata, din punct de vedere al abordarii psihologice.

Din alt punct de vedere, cel al posibilitatilor de ocrotire, prevenire si combatere a fenomenului de delincventa in vederea ameliorarii cauzalitatii acestei stari de lucruri, apar alte intrebari la care m-am straduit sa gasesc cateva raspunsuri, conform unei metodologii specifice.

Studiul comparativ asupra rezultatelor anchetei efectuate pe cele doua esantioane de minori au pus in evidenta intr-un mod cat se poate de convingator ideea potrivit careia copilul nu este un primitor pasiv al cerintelor sau al constrangerilor venite din exterior, carora el trebuie doar sa li se supuna.

El isi are propriul sau sistem de preferinte si de referinte care, intocmai unei prisme, va selecta si aprecia intr-un anumit fel, influentele venite din exterior.

La agresivitate si ostilitate copilul nu va raspunde direct in raport ca adultul agresor, ci indirect, prin atitudinile si chiar actiunile agresive orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustrare, datorita regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descatusari bruste, prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora.

De aici, pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.

Un copil care se simte frustrat de dragostea si afectiunea celor din jur, se simte respins de acestia de care adesea este chiar maltratat, va invata modul de a reactiona agresiv, obiectul agresivitatii sale va fi nu numai persoana tatalui, a mamei sau a fratilor ci toti detinatorii autoritatii scolare sau ai ordinii.

Consider ca atitudinea noastra ca parinti, dascali, psihologi, asistenti sociali presupune o schimbare. Si schimbarea incepe de la mine, de la tine, de la fiecare dintre noi.

BIBLIOGRAFIE

Codul Penal

Constitutia Romaniei

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Dictionar de Psihologie Sociala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1981

Legea nr. 23 privind executarea pedepselor

Legea nr.140 privind modificarea Codului Penal

Institutul Roman pentru Drepturile Omului]: Instrumente universale, vol. I,

Buc., 1996

[Fundatia Internationala pentru copil si familie]: Curs practic de formare a

specialistilor in domeniul identificarii aspectelor de maltratare a copilului

Bogdan, T.: Curs de psihologie judiciara, Ed. Litografia Invatamantului, Buc., 1957

10) Bogdan, T.: Introducere in Psiholofia judiciara, Ed. Litografia

Invatamantului, Buc., 1973

11) Bogdan, T.: Probleme de psihologie judiciara, Ed. Stiintifica, Buc., 1973

12) Bogdan ,T.: Attachement et pers., vol. I, Paris, 1978

13) Branzei, P.: Adolescenta si adaptare, Ed. Centru de Cercetari pentru

Problemele Tineretului, Iasi, 1974

Canepa, G.: Evolution de la personalite antisociale et delinquance, 1970

Dumitriu - Tiron, E.: Psihologie Educationala. Elemente de socio-psiho-terapie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1981

Dragomirescu, V.: Psihologia comportamentului deviant, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1976

Empey, T.: American Delinquency, The Dorsei Press, Chicago, 1982

Eysenck, H.: Descifrarea comportamentului uman, Ed. Teora, Buc., 1998

Grossman, H., J.: Manual of Terminology and Clasification in Mental Deficinc, 1973

Ion, Pitulescu: Delincventa juvenila, Ed. M. Interne

Paunescu, C.: Coordonatele metodologice ale minorului inadaptat, Ed. Stiintifica, Buc., 1987

Piaget, G.: Psihologia inteligentei, Ed. Stiintifica, Buc., 1965

Popescu, Neveanu: Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Buc., 1978

Preda, V.: Profilaxia delingventei si reintegrarea sociala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1981

Pruna, T.: Psihologia judiciara, Ed. Chemarea, Buc., 1994

Radulescu, S.: Introducere in sociologia delincventei juvenile, Ed. Medicala, Buc., 1991

Rosca, A.: Delincventul minor, Ed. Institutului de psihologie, Cluj, 1932

Rosca, M.: Metode de psihodiagnostic, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc., 1972

Rudica, T.: Adolescenta si adaptare, Ed. Centrul de cercetari pentru Problemele Tineretului, Iasi, 1974

Strachinaru, I.: Devierile de comportament la copii, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1979

Schiopu, U.: Psihologia varstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc., 1981

Suceava, I.: Omul si drepturile sale, Ed. Militara, Buc., 1991

Staiculescu, Ana, Rodica; Rus, Mihaela: Elemente de sociologie, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2001

Zamfir, C.: Pentru o societate centrata pe copii, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Buc., 1997

Serban, Ionescu (coord.): Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, interventie, Buc., 2001

Anexa 1

SCARA PENTRU DEPISTAREA ABUZULUI SI A TRAUMEI B. SANDERS, E. BECKER-LANSEN (1995)

Acest chestionar incearca sa evalueze atmosfera generala de la tine de acasa si sa cuprinda ceea ce simti privitor la felul cum ai fost tratat sau esti tratat de catre parinti, respectiv de catre cei care te ingrijesc in mod curent.

Daca nu ai fost crescut de catre parintii tai biologici, te rugam sa raspunzi avand in vedere pe cei care te-au crescut.

Daca intrebarea se refera la ambii parinti si atitudinea lor o consideri diferita, atunci raspunde luand in considerare comportamentul parintelui mai sever. Raspunde, bifand numarul ce corespunde urmatoarelor definitii:

0 - niciodata;

1 - rar;

2 - uneori;

3 - foarte des;

4 - totdeauna.

Anexa 2

CHESTIONAR PENTRU INVESTIGAREA STIMEI DE SINE

Va rugam sa cititi cu atentie urmatoarele afirmatii si sa raspundeti in functie de urmatoarea grila, daca sunteti sau nu de acord cu ele.

acord total

de acord

mai putin de acord

dezacord total

1. Simt ca sunt o persoana puternica, egala cu ceilalti.

2. Simt ca am un numar mare de calitati.    1.2.4

Din ce in ce mai mult inclin sa simt ca sunt cel mai bun. 1.2.4

4. Fac si gandesc numai bine despre oameni.  1.2.4

5. Simt ca nu pot face prea multe.   1.2.4

6. Am o atitudine pozitiva fata de propria persoana. 1.2.4

7. In general sunt satisfacut de mine.  1.2.4

8. Am reusit sa ma respect pe mine din ce in ce mai mult. 1.2.4

9. Am certitudinea ca uneori pierd timpul. 1.2.4

10. Nu tot timpul gandesc pozitiv despre mine in raport

cu ceilalti. 1.2.4

Va multumim pentru colaborare.

Anexa 3

LOTURILE DE SUBIECTI CERCETATI

Anexa 4

Tabel de rezultate obtinute ,Scara pentru depistarea abuzului si traumei,, - lot experimental, inainte de aplicarea

programului

Legenda : Randurile colorate in gri reprezinta fetele iar cele albe baietii.

Anexa 5

Tabel de rezultate obtinute ,Scara pentru depistarea abuzului si traumei,, - lot experimental, dupa aplicarea programului

Legenda : Randurile colorate in gri reprezinta fetele iar cele albe baietii.   -,, a disparut respectiva forma de abuz.

Anexa 6

Tabel de rezultate obtinute ,Scara pentru depistarea abuzului si traumei,, - lot martor, inainte de aplicarea programului.

Legenda : Randurile colorate in gri reprezinta fetele iar cele albe baietii  

Anexa 7

Tabel de rezultate obtinute ,Scara pentru depistarea abuzului si traumei,, - lot martor, dupa aplicarea programului

Legenda : Randurile colorate in gri reprezinta fetele iar cele albe baietii.

-,, a disparut respectiva forma de abuz.