Batranetea definitii si caracteristici

Batranetea definitii si caracteristici

In literatura de specialitate perioada varstei a treia este definita prin prisma a trei criterii: cronologic, functional si ciclic. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) considera ca imbatranirea este un proces care se desfasoara de-a lungul vietii, incepand inca inainte ca noi sa ne nastem. Din perspectiva biologica, imbatranirea este considerata un fenomen care apare aproape la toate speciile animale, o rezultanta a interactiunii dintre factorii genetici, de mediu si cei ai stilului de viata care influenteaza longevitatea. Batranetea este un proces biologic natural si inevitabil care incepe la nastere.[1] Imbatranirea, ca fenomen al lumii vii, este un proces de regres, de deteriorare care afecteaza atat individul, cat si grupurile, populatia.

La nivelul individului, in sens larg, imbatranirea este considerata un fenomen multidimensional care include schimbarile fizice ale organismului uman dupa viata adulta, schimbarile psihologice care apar in mintea si capacitatile mentale si schimbarile sociale in modul in care persoana este vazuta, in ceea ce asteapta si ceea ce se asteapta de la ea. Ca atare, abordarea acestui fenomen trebuie sa fie una pluridisciplinara si interdisciplinara.[2] O problema importanta cu care se confrunta societatea moderna de astazi este reprezentata de "incaruntirea" populatiei Globului pusa pe seama scaderii natalitatii si a mortalitatii ridicate in randul persoanelor adulte. Imbatranirea populatiei este un fenomen mondial iar tara noastra se inscrie in acest tablou general, confruntandu-se cu schimbari demografice ingrijoratoare care au implicatii pe termen mediu si lung la nivel demografic, social, economic.

Interesul oamenilor, din diverse domenii, fata de o calitate a vietii mai buna, si, implicit, fata de aspectele si consecintele imbatranirii este reflectat in multimea de definitii, mai mult sau mai putin contestate, studii si clasificari. Cea mai uzuala clasificare a perioadei batranetii  umane cuprinde:

1. stadiul de trecere spre batranete: de la 65 la 75 de ani
2. stadiul batranetii medii: de la 75 la 85 de ani;
3. stadiul marii batraneti: peste 85 de ani.

O multime de cercetatori au incercat sa raspunda la intrebarea "De ce imbatranim?". Avand in vedere ca imbatranirea aduce schimbari evidente, in primul rand din punct de vedere biologic, cele mai multe dintre teoriile imbatranirii sunt de natura biologica.[4] Teoriile biologice presupun ca imbatranirea, inclusiv cea umana, este determinata in mare masura de un program existent in genele organismului. In functie de factorul incriminat in procesul de imbatranire, aceste teorii se grupeaza in mai multe clase: teorii genetice celulare, teorii non-genetice celulare, in care sunt incluse teoriile acumularii, cross-linkage-ului, a radicalilor liberi. Alte teorii care explica procesul de imbatranire sunt teoriile fiziologice, cum ar fi teoria sistemului imunitar, endocrin, teoriile evolutioniste clasice, teoriile ratei de viata.

Dar, cu toate ca fiecare dintre teorii a explicat cu succes o parte a acestui fenomen, nici una dintre ele nu a fost acceptata ca fiind o explicatie definitiv-valabila. Totusi nu se stie inca exact de ce inaintarea in varsta determina pierderea unor abilitati de functionare ale organismului uman. Se stie doar ca imbatranirea este un proces complex influentat de o varietate de factori, printre care se numara ereditatea, nutritia, boala, multiplele influente ale mediului inconjurator.[5]

Varsta de la care o persoana incepe sa fie considerata batrana difera in functie de epoca istorica si de cultura.[6] Un rol important in experentierea imbatranirii il are cultura, aceasta influentand perceptiile despre varsta a treia, atitudinile fata de rolurile, drepturile si responsabilitatile batranilor, precum si sistemele de ingrijire si suport a acestora. Imaginea batranetii care este vehiculata intr-o anumita societate este extrem de importanta pentru modul in care persoanele de varsta a treia sunt percepute de catre ceilalti, precum si pentru imaginea lor de sine. Desi varstnicii formeaza un grup heterogen si in ciuda dificultatilor reale de generalizare la varste inaintate, exista cele mai multe stereotipuri. Stereotipurile legate de varsta a treia pot fi pozitive sau negative iar o persoana poate sa detina multiple perspective despre o persoana sau un grup de batrani. Ele nu sunt fixe, ci se pot schimba o data cu trecerea timpului. Cele mai comune stereotipuri asociaza varsta a treia cu o sanatate si o functionare slaba, precum si cu o regresie la varsta copilariei. Ageismul si discriminarea varstnicilor constituie factori care priveaza societatea de abilitatile, talentele si contributia unei sectiuni maiore si in crestere a populatiei. Miturile despre batranete sugereaza diversitatea procesului de imbatranire, experientele existente in societate si faptul ca multe stereotipuri care fundamenteaza miturile prezentate, nu corespund intotdeauna realitatii. Exista mai multe modalitati de a combate aceste mituri si stereotipuri, printre care se numara realizarea unor campanii de constientizare publica prin intermediul carora sa se promoveze imagini pozitive despre varstnici si capacitatile.

Inainte de a considera adevarate stereotipurile si miturile despre varsta a treia este necesar sa se cunoasca atat nevoile cu care se confrunta persoanele de varsta a treia, cat si resursele de care dispun pentru a satisface aceste nevoi. Exista numeroase clasificari si teoretizari ale nevoilor umane dar cele mai cunoscute sunt piramida tebuintelor sau motivelor (Abraham Maslow, 1954) si teoria psihologica a curgerii (Csikszentmihalyi, 1990; 1997).[10] Aceste doua abordari teoretice considera ca nevoile cu care se confrunta o persoanade-a lungul vietii sale, pot fi grupate in cinci mari categorii nevoi axiologice de autodezvoltare (nevoia de adevar, de frumos, de sens si de unitate); nevoi de autorespect, de respect de sine; nevoi de apartenenta si dragoste; nevoi de siguranta si securitate; nevoi fiziologice: hrana, apa, sex, odihna, adapost, caldura etc. In satisfacerea majoritatii nevoilor, individul depinde de ceilalti, acest aspect subliniind esenta sociala a fiintei umane si faptul ca nevoile nu apar izolat si nu sunt izolate una de cealalta. Astfel, satisfacerea nevoilor nu este numai o problema a individului, ci si a societatii care trebuie sa isi asume responsabilitatea asigurarii bunastarii membrilor sai care prin resursele si capacitatile proprii nu isi pot satisface aceste nevoi si, in consecinta, nu se pot integra sistemului social.

Studiile arata ca exista o mare variabilitate si individualitate in ceea ce priveste experentierea procesului de imbatranire, si, implicit, in ceea ce priveste experentierea diverselor nevoi si satisfacerea acestora.[13] Punandu-se problema definirii nevoilor si a criteriilor pe baza carora se stabileste nevoia de un anumit serviciu, Bradshow (1972), descrie conceptul de nevoie sociala si propune patru categorii de nevoi: normativa, resimtita, exprimata si comparativa. In literatura de specialitate se vorbeste tot mai mult despre nevoia de asistenta sociala ,definita prin "resursele elementare minime necesare pentru o viata demna si o functionare sociala normala, neacoperite prin efortul persoanei/ familiei in cauza si nici de componentele de asigurare sociala ale sistemului de securitate sociala" si nevoia de asistenta sociala reziduala, care reprezinta nevoia de asistenta sociala neacoperita de sistemul de asistenta sociala, in cazul persoanelor de varsta a treia. Evaluarea nevoilor persoanelor de varsta a treia este reglementata de Legea Nr.17 din 6 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice si se realizeaza prin intermediul anchetei sociale care se elaboreaza pe baza datelor cu privire la: afectiunile care necesita ingrijire speciala; capacitatea de a se gospodari si de a implini cerintele firesti ale vietii cotidiene; conditiile de locuit; veniturile efective sau potentiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vietii. Pentru a stabili masura in care persoanele de varsta a treia se confrunta cu aceste tipuri de nevoi este necesara intelegerea aspectelor procesului de imbatranire rezultate din corelarea viziunii bio-psiho-socio-culturale a procesului de imbatranire cu ciclurile vietii. Procesul de imbatranire determina o serie de modificari in organismul uman care influenteaza buna functionare fizica a acestuia, intensitatea acestor modificari fiind accentuata de prezenta anumitor boli cronice. Astfel, diversele modificari pot fi evidentiate in domeniul functionarii senzoriale, la nivelul organelor si sistemelor anatomice, a starii de sanatate fizice si mentale, a functionarii psihomotorii, precum si la cel al personalitatii. Acest proces poate fi unul normal, numit "senescenta", sau unul patologic, considerat o accelerare si o exagerare a procesului normal de imbatranire, definit prin notiunea de "senilitate".

Inaintarea in varsta poate crea o situatie de dependenta sau de pierdere a autonomiei personale. Dependenta poate fi provizorie sau definitiva in functie de potentialul evolutiv al fiecarei afectiuni diagnosticate.[17] Nevoile persoanelor de varsta a treia dependente partial sau total, pot fi de natura medicala, socio-medicala, psiho-afectiva, iar acestea se stabilesc pe baza unei grile nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, care prevede criteriile de incadrare in grade de dependenta. Ingrijirea persoanelor dependente se poate realiza la domiciliu sau in cadrul institutiilor abilitate.

O alta categorie de nevoi cu care se confrunta persoanele de varsta a treia sunt generate de pensionare si situatia economica. Pensionarea poate sa fie perceputa ca retragere totala, pierdere sau recompensa. Criza pensionarii este depasita atunci cand varstnicul ii gaseste un sens, o semnificatie sau este pregatit pentru a face fata acestui moment. Veniturile persoanelor de varsta a treia tind sa reflecte diferentele din perioada activa, existand si persoane varstnice care traiesc in saracie. Saracia varstnicilor se inscrie in contextul mai larg al saraciei la nivelul intregii societati, cauzele date fiind atat de natura individuala, cat si structurala. Problemele cu care se confrunta varstnicii au mai degraba origini structurale decat individuale.[18]

Exista situatii in care persoanele de varsta a treia, pe langa nevoile care sunt cauzate de procesul imbatranirii in sine, se confrunta cu o serie de nevoi rezultate din producerea maltratarii din partea unui membru al familiei, al altor persoane din anturajul permanent al varstnicului sau necunoscute si chiar din partea institutiilor care, desi si-au asumat responsabilitatea respectarii drepturilor persoanelor varstnice, de multe ori le ignora sau nu le respecta. Abuzul impotriva varstnicilor, fie ca se produce in mijlocul familiei, fie ca apare intr-un mediu institutionalizat, poate lua diverse forme, cum ar fi: abuzul fizic, psihologic. Teama de a nu cadea victima, intalnita atat in randul persoanelor varstnice din zone cu rata inalta a criminalitatii, cat si la celelalte persoane varstnice, le poate afecta independenta, mobilitatea, sanatatea si bunastarea personala.[19]

Proasta locuire, aflata in stransa legatura cu problemele de sanatate, conduce la anxietate si pierderea respectului de sine, ceea ce are ca efect cresterea costului asistentei medicale si celei sociale.

Singuratatea si izolarea persoanelor varstnice si nu numai, genereaza nevoia de apartenenta, de a avea o viata caracterizata de sens si demnitate.

Toate periodizarile vietii umane considera ca moarte survine inevitabil in perioada batranetii, iar intelegerea mortii, definitia ei si atitudinea oamenilor fata de ea sunt influentate in mare masura de cultura carora le apartin. Raportarea fata de moarte depinde si de gen, religiozitate, educatie. Cercetarile calitative arata ca moartea poate fi perceputa ca un mister sau ca o pedeapsa. Varsta a treia aduce o crestere a duratei si frecventei cognitiilor pe tema vietii si a mortii si ridica o serie de nevoi cum ar fi cele corporale, de securitate psihologica, atasamentul interpersonal si energia spirituala, speranta.

Populatia de varsta a treia este o categorie sociala vulnerabila care se confrunta cu probleme specifice fata de celelalte segmente sociale. Asigurarea necesitatilor populatiei varstnice in vederea asigurarii unui trai decent, acopera o gama de preocupari, nu numai in plan economic, dar si social si psihosocial,[21] iar elaborarea programelor si serviciilor pentru persoanele de varsta a treia ar trebui sa tina cont de diversitatea acestui grup vulnerabil. Satisfacerea diverselor nevoi ale persoanelor de varsta a treia se realizeaza prin apelul la o serie de resurse, fie ele umane, materiale, economico-financiare, juridice etc. De multe ori, aceste resurse nu sunt la indemana si accesul persoanelor varstnice, fiind esentiala, astfel, implicarea familiei, rudelor, cunostintelor in buna functionare a celor care care au nevoie de ele.

Varstnicii au o serie de drepturi prevazute de Declaratia Drepturilor Omului, reglementarile legislative specifice persoanelor de varsta a treia. Persoanele varstnice care prezinta handicapuri sau deficiente mintale beneficiaza, la nivel mondial, de o serie de drepturi prevazute in Declaratia cu privire la Drepturile Persoanelor Handicapate si in Declaratia Drepturilor Deficientului Mintal.[22] Asistenta sociala a persoanelor varstnice trebuie sa asigure respectarea drepturilor persoanelor varstnice asa cum sunt ele reglementate in tratate si conventii internationale.