Evaluarea functionarii familiei

Evaluarea functionarii familiei

Primatul sistemului familial:

Dintre variatele sisteme de referinta pentru munca de asistare sociala, familia este de o importanta majora fiind considerata de Zimmerman " sistemul ecologic care hraneste individul "

Familia indeplineste functii de ingrijire esentiale, remarca Hartman, care considera familia ca si principalul agent al serviciului social care vine in intampinarea nevoilor sociale, educationale si de sanatate a membrilor sai. In interorul familiei se formeaza caractere, se invata roluri esentiale, iar copiii sunt socializati pentru o participare responsabila la viata sociala.

Intrucat familiile joaca un rol esential in intampinarea nevoilor membrilor sai ( sau esueaza in acest proces ) practicienii trebuie sa aiba abilitatile necesare evalurii functionarii familiei.

Cadrul sistematic in evaluarea functionarii familiei:

In cadrul familiei, toti membrii influienteaza si sunt influientati la randul lor, creand un sistem care are proprietati specifice si este guvernat de un set de reguli implicite specificand rolurile, structura de putere, formele de comunicare si modalitatile de a negocia si rezolva problemele. Deoarece fiecare familie este un sistem unic un cdru sistematic sau un " set " perceptual care le va permite sa analizeze si sa inteleaga coportamentul indivizilor in relatie cu modul de functionare a familiei.

In continuare vor fi prezentate cocepte care vor fi de folos asistentului social in intelegerea familiei ca si sistem, si il va pregati pentru evaluarea acesteia.

Homeostazia familiala :

Ca sisteme, familiile isi dezvolta mecanisme pentru a mentine echilibrul sau homeostazia structurilor ei, astfel ca acestea au tendinta de a limita repertoriul interactional al membrilor, la o sreie de comportamente familiale limitate si dezvolta mecanisme pentru a restaura echilibrul ori de cate ori acesta este amenintat.

Minuchin, ( 1974 ) vorbeste despre tendinta familiilor de a mentine modelele preferate cat mai mult timp posibil si sa opuna rezistenta schimbarii dincaolo de anumite comportamente specifice. Modelele alternative de comportament sunt admise, insa numai pana la o anumita limita a tolerantei. Atunci cand aceasta limita este depasita familia tinde sa-si invinovateasca membrii de neindeplinirea datoriilor familiale si sa recurga la apeluri de loialitate sau inducerea sentimentului de vinovatie.

2. Regulile familiei:

Homeostazia familiala este mentinuta in masura in care toti membrii familiei adera la un numar limitat de reguli sau acorduri implicite care prescriu drepturile, obligatiile unui comportament dezirabil in cadrul familiei.

Nescrise si subintelese , regulile reprezinta un set de prescriptii pentru comportament,care definesc relatiile si organizeaza modul in care interactioneaza membrii familiei.Din moment ce regulile sunt implicite (de exemplu legile nescrise care depasesc nivelul de constiintaal participantilor), ele trebuie sa fie deduse din observarea interactiunilor familiale.

Exemple de reguli subintelese care dicteaza comportamentul membrilor in relatie cu alegeri familiale vitale:

- Tatal are tot timpul ultimul cuvant

- Este ok sa vorbesti despre sex in fata tuturor,cu exceptia mamei

- Nu spune ceea ce simti de fapt

- Este important sa respecti intimitatea celorlalti membrii ai familiei

Familiile au formulate reguli care sunt usor de recunoscut si sunt afirmate foarte expplicit : "Adolescentii trebuie sa fie in casa pana la ora 10", "Copiii au voie doar 2 ore de tv pe zi", "Copiii nu raspund inapoi parintilor". In evaluarea sistemului familiei,practicianul este interesat de regulile implicite care conduc actiunile familiei,deoarece in masura in care aceste reguli sunt disfunctionale, ele pot avea efecte ascunse asupra familiei; de exemplu pot induce un rau emotional membrilor, limitand abilitatea familiei de a se acomoda cu aspectele schimbarii, si restrictionand alegerile oportuunitatile de crestere.

Deoarece regulile sunt implicite, raul pe care-l provoaca familiilor trece de multe ori neremarcat,iar membrii familiei sunt prinsi in situatii in care comportamentul loreste dictat de forte de care ei nu sunt constienti.Aderand la regulile disfunctionale, membrii familiei deseori perpetueaza si intaresc comportamentul problematic de care ei se plang.

Regulile difera drastic de la o cultura la alta.In cultura asiatica de exemplu regulile majore care guverneaza procesle familiei sunt asemanatoare cu urmatoarele.

- Nu atrage atentia asupra propriei tale persoane

- Respecta-i pe cei mai in varsta

- Evita cu orice pret sa-ti faci familia de rusine

- Fa cinste familiei tale

- Datoria copiilor este de a asculta si de a se supune

- Imparte ceea ce ai cu rudele tale

- Datoria sotiei este fata de sotul sau

Norme functionale si disfunctionale:

Normele care se gasesc in cadrul familiei pot sa fie functionale sau disfunctionale. Normele care au consecinte distructive penytru familie includ urmatoarele :

- " Tatal poate sa-si exprime nevoile si dorintele sale, dar ceilalti membrii ai familiei nu au acest drept decat daca nevoile lor corespund cu cele ale tatalui "

- " Ai grija ce spui in prezenta mamei, se poate supara "

- " Autocontrolul este o dovada de putere , nu-i lasa pe ceilalti sa-ti vada slabiciunile, aratand afectiune sau suparare "

- " Evita discutiile serioase referitoare la problemele familiei "

- " Nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul tau, arunca intotdeauna vina pe altcineva"

- " Nu fii diferit fata de alti membrii ai familiei "

- " Este important sa castigi argumentele, sa pierzi un argument inseamna sa-ti pierzi forta. "

Daca regulile sunt functionale, ele incurajeaza oarecum familia sa raspunda flexibil stresului provenit din mediu, nevoilor individuale si nevoilor familiei ca intreg. Asadar regulile functionale contribuie la dezvoltarea membrilor de familie ca persoane capabile, adaptabile si sanatoase.

Exemple de reguli functionale:

- " Toata lumea conteaza in aceasta familie - ideile si feedback-ul lor este important. "

- " Este acceptat faptul de a fi diferit - membrii familiei nu trebuie sa fie intotdeauna de accord cu ceilalti, sau sa le placa aceleasi lucruri. "

- " Este important sa-ti manifesti sentimentele pozitive fata de ceilalti membrii ai familiei. "

- " Este dezirabil sa vorbesti despre orice fel de sentiment - dezamagiri, frica, maine, critici, bucurii sau impliniri. "

- " Este important sa-ti rezolvi dezacordurile cu alti membri ai familiei. "

- " Este OK sa-ti recunosti greselile si sa-ti ceri scuze- ceilalti membrii ai familiei vor intelege si te vor sprijini. "

Avand in vedere toate acestea trebuie sa tinem minte ca toate familiile au reguli si comportamente atat functionale cat si disfunctionale, si ca identificarea ambelor categorii este critica pentru a realiza o evaluare echilibrata a functionarii familiei.

Intelegerea regulilor familiei intensifica evaluarea sistemului familiei.Deoarece familiile sunt guvernate de reguli, multe comportamente pe care asistentul social va trebui sa le observe vor fi cel mai probabil stilizate sau modelate.Trebuie sa fie atent la secventele comportamentale care se repeta in majoriatea ariilor vietii de familie

Incalcarea regulilor

Atunci cand regulile sunt incalcate si noi comportamente sunt introduse in in sistemul propriu, familia poate adopta modele obisnuite de a restaura echilibrul,de a mentine linia sistemului.Aceste moduri sunt deseori forme ale unui feedback negativ catre membrii,pline de "ar trebui",si "nu -uri",interdictie menita a modifica sau elimina comportamentele care deviaza de la norme.Iregularitatile din sistem pot fi contracarate de membrii familiei prin manie,depresie,tacere,vina,sau alte forme asemanatoare de comportament.

Urmatorul caz este un exemplu de presiune exercitata de o mama asupra fiicei sale,pentru a o face sa adere la regula "Nu te contrazice cu mama".

Fiica: Urasc sa traiesc la oras.Intr-o buna zi vreau sa stau la munte unde ninge

Mama: Nu ti-ar placea deloc acest lucru

Fiica: As vrea sa-mi placa.Ador zapada,copacii si linistea muntilor.

Mama: (Intensitatea vocii creste/iritatie evidenta) Din moment ce nua i trait nicioadata la munte ma indoiesc profund ca ai pute sa ai vreo autoritae asupra lor.Doar te gandesti ca ti-ar place, datd de fapt nu ti-ar place deloc.Urasc zapada.

Fica se cufunda in tacere in acel moment.

In scenariul precedent,insistenta mamei asupra propriului punct de vedere,reuzul de a accepta parerea fiicei sale spunand ca nu stie despre ce vorbeste,servesc ca si mecanisme de a descuraja comportamentul insistent al fiicei sale si de-a o impiedica sa dobandeasca mai multa autonomie.Asemenea comportamente care readuc echilibrul in sistem abunda in cadrul familiilor.

Daca una din regulile familiei este ca mania sa nu fie exprimata nici sub forma fizica nici sub forma verbala,membrii familiei pot sa se ignore unul pe celalat,pana cand membrul care a gresit isi cere scuze..Daca regula familiei este ca toti membrii familiei sa priveasca cu umor toete lucrurile negative care li se intampla,iar membrul care nu reuseste sa-si priveasca situatia cu umor va fi presat de alti membrii ai familiei pana cand va rade.Daca o alta regula este aceea de a considera familia pe primul plan,iar prietenii si alte activitati sunt lasate pe locul doi,alti membrii ai familiei pot sa induca sentimentul de vinovatie asupra unui membru care planuieste o activitate care exclude familia in zilele destinate acesteia.Rezulta astfel ca familia are o mare influenta asupra membrilor sai, in special asupra comportamentului si vietii lor,chiar daca acestia s-au separat de ani de zile.

Flexbilitatea regulilor

Posibilitatea de a influenta regulile sau de a descoperi altele noi variaza de la o familie la alta.Familiile care functioneaza optim au reguli care-i permit sistemului sa raspunda in mod flexibil la schimbari si sa elaboreze reguli noi care sa fie compatibile cu nevoile membrilor familiei.Sistemele disfunctionale au reguli rigide care ii impiedica pe membrii sa-si modifice comportamentul in timp ca raspuns la circumstantele schimbatoare si la presiune,astfel cristalizand relatii si roluri stereotipice.

Cu referire la flexibilitatea regulilor Becvar si Becvar(1988) au introdus conceptele de morfostazie si morfogeneza.Morfostazia descrie tendinta sistemelor spre stabilitate,,o conditie de echilibru dinamic.Morfogeneza se refera la capaciatea sistemului de a permite cresterea,creativitatea,inovatia si schimbarea.Un sistem trebuie sa fie capabila sa gaseasca un echilibru,sa ramana stabil in contextul schimbarilor si sa poata sa se schimbe in contextul stabilitatii.Intr-un sistem sanatos, regulile permit o schimbare canda acesata este necesara pentru a veni in intampinarea nevoilor individuale si ale familiei.Pe masura ce evaluam sistemul familiei trebuie sa identificam nu numai regulile familiei ci si gradul de flexibilitate/rigiditate al acestorasi a sistemului insusi.Aceasta poate fi observata prin evaluarea gradului de dificultate pe care o familie il are in reglarea si mentinerea unui echilibru dinamic ,ca si raspuns la diferitele schimbari care apar pe parcursul vietii,cum ar fi: maturizarea individului,emanciparea adolescentilor ,casatoria,nasterea,imbatranirea si moartea.

Tensiunile din familie sunt deseori cauzate de nasterea primului copil,venirea unuia din bunici pentru a locui impreuna cu familia,atingerea pubertatii de catre un adolescent,faptul ca sotia merge la serviciu,sustinatorul familieimse pensioneaza.Stresul se poate manifesta sub o forma extrema in familiile apartinand culturilor minoritare ale caror valori, credinte si perceptii se ciocnesc de cele ale culturii majoritare. Pe langa evaluarea referitoare la tensiunea abatuta asupra regulilor cauzata de schimbari si de evenimente interne,de asemenea mai trebuie evaluata masura in care regulile familiei ii permit sistemului sa raspunda in mod flexibil la presiunile societatii cum ar fi: pierderea locului de munca a sustinatorului familiei,catastrofe naturale sau politice care afecteaza familia.

Intr-un studiu destinat sa identifice caracteristicile vitale ale unei functionari optime referitoare la sistemul familiei, Lewis, Beavers, Gossett si Phillips(1976) disting 5 nivele de functionare a familiei: optim, adecvat, nivel mediu, de granita si cateva deranjate.

3. Continutul si nivelele proceselor de interactiune

Pentru a realiza o evaluarea adecvata a familiei si pentru a putea identifica reguli si comportamente importante este de asemenea esential sa intelegem conceptele de continut si procesualitatea interactiunilor.

Haide-ti sa ne imaginam , pentru un moment, ca, intr-un birou in cadrul unei agentii familiale are loc urmatorul interviu pe care il coordonati, cu domnul si doamna B. Astfel ca, in raspunsurile oferite de domnul B. La intrebarile dumneavoastra,el priveste spre doamna B. Si va spune ca de ceva timp este deprimata si bolnava,astfel ca au apelat la agentie cautand ajutor pentru problema "ei". Uitandu-va spre doamna B. Aceasta aproba.

In acest moment principala preocupare a asistentului social se indreapta spre ceea ce spune cuplul, adica continutul discutiei,insa in aceeasi masura el este interesat sa evalueze intelesul mesajului, sa observe modul in care sotii relateaza sau se comporta cand vorbesc despre problemele lor.Cu alte cuvinte asistentul social este si observator al proceselor care se petrec in cuplu pe masura ce ei discuta continutul problemei.Asadar asistentul social trebuie sa ia notite in minte despre faptul ca sotul este purtatorul de cuvant al sotiei sale (avand acordul tacit al acesteia)si ca problema care este definita de ambii soti o are in vizor pe sotie.Astfel ca ambii soti pierd din vedere orice impact pe care problema l-ar putea avea asupra sotului, chiar si un eventual rol pe care acesta l-ar putea avea in rezolvarea problemei sotiei sale..In acest caz sotia apare ca "persoana-problema", iar sotul ca si consultant al practicianului"

Anumite interactiuni comportamentale ofera informatii despre modul in care sotii definesc propria problema, despre modul in care relationeaza si permit cai de explorare in intelegerea propriei probleme.Regulile familiei sunt de obicei dezvaluite la nivelul proceselor- un nivel deseori ignorat de catre practicienii incepatori care acorda mai multa atentie la ceea ce clientul spune.El trebuie sa-si dezvolte sau sa-si ascuteasca abilitatea de observator pentru a putea fi atent la ceea ce oamenii fac in timp ce discuta despre problemele lor.

Secvente de interactiune

Pentru a putea intelege cat mai bine regulile familiale, practicianul trebuie sa acorde o mare atentie secventelor de interactiune ce au loc intre membrii familiei.Asadar in fiecare familie se joaca un scenariu, o serie de tranzactii in care se manifesta redundante de comportament si comunicare.Analiza acestora poate duce la descoperirea modelelor de adaptare functionalesi disfunctionale utilizate de membri ai familiei sau de intreaga familie.in familii cu probleme, aceste scenarii sunt distructive, intarind comportamentele neadaptate si normele disfunctionale.Analiza acestora poate duce la descoperirea modelelor de adaptare functionale si disfunctionale utilizate de membrii ai familiei sau de intreaga familie.In familiile cu probleme, aceste scenarii sunt distructive,intarind comportamentele neadaptate si normele disfunctionale.

Observarea acestor secvente interactionale distructive,ofera informatii referitoare la stilul de comunicare, la comportamentul disfunctional al indivizilor precum si la modalitatea in care toti membrii familiei intaresc interactiunile disfunctionale.

Urmatorul fragment este un extras dintr-o sedinta si se refera la primele minute din cadrul unei secvente cu o familie alcatuita din 4 membrii: domnul si doamna Andrew si cei doi adolescenti .Sunt evidentiate secvente comportamentale obisnuite(repetate) care au un impact negativ asupra sistemului.Un lucru important referitor la acest exemplu este acela ca doamna Andrew a fost cea care a contactat agentia familiala, plangandu-se ca fiica ei de 17 ani, Cristy, copilul adoptat, face viata familiei mizerabila cauzand certuri in familie.mai mult doamna Andrew spune ca Cristy este indiferenta si insensibila la nevoile celorlalti membrii ai familiei.

Mama: Cristy nu face nimic din ce i se spune.Nu-si indeplineste indatoririle, camera sa este un dezastru total si-l necajeste tot timpul pe fratele ei mai mic.Face lucrurile sa fie atat de neplacute, prea galagioasa, protestanta si certareata.Uitandu-se spre sotul ei, se pare ca sunt singura din familie care este ingrijorata de comportamentul ei.Sotul isi muta privirea de la sotie si isi indeparteaza picioarele de landa ale ei.

Mark, 15 ani: Duminica trecuta a stat toata noaptea afara , fara sa anunte pe nimeni unde merge.

Cristy: Nu e asa. Am sunat-o pe mama si i-am spus ca avem probleme cu masina.Nu a fost vina mea(nervoasa). Tot timpul este impotriva mea.

Mark: Erai afara si consumai alcool cu prietenii tai, de aceea nu ai venit acasa.

Mama: Cristy isi pastreza banii ei si face exact ce doreste in aceasta familie.Nu ma va asculta.

Cristy:Nici macar nu ai incercat sa ma intelegi.Nici unul nu ati incercat.

Mark:Ideea e ca nici tie nu-ti place de nimeni din familie.

Cristy:Ce stii tu despre asta?Imi provoci greata.

In acest exemplu se poate observa faptul ca familia apare ca fiind implicata intr-o ecranizare si odata ce cortina a fost ridicata, toti membrii familiei joaca dupa scenariul familial.Este, totusi, important de stiut ca scenariul familiei nu are inceput sau sfarsit, asta inseamna ca el poate fi"actionat" de fiecare membru al familiei, prin recitarea unui fragment de rol.In continuare, toti ceilalti membrii isi urmeaza stilul sau rolul obisnuit, chiar daca continutul observabil este diferit.

In scenariul precedent este de obswervat si succesiunea tranzactiilor care au avut loc:

- mama se plange de Cristy si reprezinta vorbitorul sotului sau, intentionand sa-l faca sa se simta vinovat referitor la raspunderea parentala.Raspunzand nonverval(uitandu-se la perdea)Domnul Andrew refuza sa participe deschis.

- Mark se alatura mamei sale,sprijina pozitia acesteia, aducand noi informatii despre Cristy care o pun intr-o lumina proasta

- Cristy se apara impotriva acuzatilor aduse de Mark negandu-le

- Mark intensifica atacul aducand noi acuzatii

- Mama continua sa se planga in legatura cu Cristy

- Mark opreste lovitura asupra mamei atacand-o din nou pe Cristy

- Cristy il ataca direct pe mark care areusit sa inlature atacurile lui Cristy asupra mamei sale.

Urmarind acest caz,precum si altele asemanatoare, practicianul identifica patternuri comportamentale si reguli ce conduc interactiunile familiei,dar care nu pot sa fie atat de vizibile intr-o singura tranzactie

De exemplu:

- Mama indeplineste rolul protestantului in interactiunea cu Cristy

- Tatal o lasa pe mama sa vorbeasca in numele sau si evita conflictul dintre ceilalti membri ai familiei ramanand tacut.

- Mark este in totlitate de acord cu mama sa si formeaza o puternica coalitie cu aceasta ,prin raportare la comportamentul surorii sale.Mama in mod tacit incurajeaza coalitia,prin faptul ca-i cere lui Mark sa nu se amestece.

- Mama si Cristy sunt intr-un dezacord permanent.Cristy este angajata atat in aparaea, in fata atacurilor lui Mark cat si ale mamei.

- Mark intervine in conflict in momentul in care Cristy o ataca pe mama sa, protejand-o si salvand-o astfel pe mama de furia Cristinei.

4. Explicatii circulare ale comportamentelor

Pentru a putea intelege mai bine conceptele de liniaritate si circulariate, dar si pentru a le putea diferentia mai bine,ne vom intoarce la cazul familiei Andrew.

Acesteia i-a fost aplicat un concept circular,demonstrand ca, comportamentul fiecaruia din membrii familiei devine un stimul pentru alti membri ai familiei din sistem.Aceasta este in contrast cu explicatia liniara asupra cauzelor comportamentului,in care evenimentul A cauzeaza evenimentul B, B cauzeaza C si asa mai departe.Adoptand o explicatie liniara a comportamentuluise va spune: "Cand mama o ataca pe Cristy,ea se apara"sau "Cand Mark o ataca pe Cristy ,ea il ataca inapoi". O explicatie circulara a comportamentului ar implica urmatoarele:"Cand mama o ataca pe Cristy, ea se apara ceea ce-l enerveaza pe Mark,care o ataca pe Cristy,care la randu-i il ataca si ea,ceea ce o face pe mama sa se planga in continuare de Cristy, care apoi o ataca pe mama."

Referitor la cele doua cocepte, Tomn(1981) subliniaza faptul ca explicatia circulara este sistemica si este preferata de catre practicienii sistemelor orientate si aceasta nu doar pentru faptul ca ofera mai multe alternative in interventia terapeutica.

In exemplul precedent,un practician care ar fi utilizat metoda liniara ar fi intervenit si ar fi oprit-o pe mamain a o mai ataca pe fiica, in timp ce un practician care a abordat calea circulara a cauzalitatii comportamentale ar fi tintit spre mama si Cristy, mama, Cristy si Mark sau spre intreg arcul patern al interventiei.

Tomn vorbeste depre trei tipuri de diferente care pot fi explorate cu folos in evaluarea familiei. Acestea includ diferentele dintre indivizi( Cine se enerveaza cel mai tare?), diferentele dintre relatii(Care este diferenta dintre modul in care mama o trateaza pe Cristy si modul in care-l trateaza pe Mark?) si diferente intre perioadele de timp(Cum s-a purtat cu Cristy anul trecut si cum se comporta acum)

Practicienii incepatori tind sa foloseasc persectiva liniara decat cea circulara in explicarea comportamentului si sa vada procesul interactional ca un proces actiune-reactie si sa plaseze responsabilitatea sau vina pe unul sau mai multi membri al caror comportament problematic este cel mai evident.

In concluzie am putea spune ca pentru ca aceasta perspectiva liniara sa fie contracarata, practicienii trebuie sa puncteze interlocutiunile in asa fel incat sa defineasca responsabilitatile tuturor membrilor familiei care contribuie la mentinerea interactiunilor disfunctionale.

5. Semnificatia de simptom in cadrul sistemului

Cand vorbim despre simptom ne referim la un termen care cuprinde nu doar plangerile individuale ci si atitudinea si convingerile altora, cum ar fi membri ai familiei, avocati, profesionisti, cu referire la ceva care este disfunctional in sentimentele, gandurile sau comportamentele acestor persoane(Frano, 1970).

Astfel ca in conceptia lui Frano aceste simptome nu sunt doar un termen intrapsihic, rezultatul unei boli, ele sunt o functie a intregului context de relatii sociale in care apar.Experimentele facute in terapia familiala au demonstrat ca , comportamentul deviant sau simptomele psihologice care au frecvent o etiologie obscuradin punc de vedere al psihologiei individului, pot fi decodate si facute inteligibile daca fac parte din matricea sistemului lor social intern.De astfel observarea si analiza atenta a proceselor intrafamiliale releva influenta reciproca a tuturor octavilor in perpetuarea unui comportament simptomatic sau maladaptiv.

Descrierea lui Rubenstein si Timmins(1978)despre patternurile relationale stabilite in familiile cu un membru depresiv serveste pentru a ilustra faptul ca indiferent de cauza depresiei, persoana depresiva are intotdeauna un partener (sot, sotie, copil sau chiar terapeut) ce asidura perpetuarea comportamentului depresiv.

In concluzie se poate spune ca simptomele sunt notiuni ale proceselor interactionale din cadrul familiei si pot sa fie schimbate prin modificari aduse acelorasi procese interactionale.

6. Evaluarea problemelor prin utilizarea abordarii sistemelor

Abordarea sistemica a problemelor familiei au o importanta deosebita inprocesul de evaluare deoarece permite strangerea unor date relevante.Multi clienti, chiar si cei care sunt considerati de familie ca fiind vicleni, sunt subiectivi, se considera victime ale unor persoane sau situatii pe care nu le pot controla.Deseori aceste persoane intra in consiliere pregatiti sa se planga mai degraba de cei care le cauzeaza problemele si nici de cum nu se angajeaza in efortul de a se schimba pe ei insisi.

Datorita perceptiei relative pe care o au in legatura cu cauzele problemelor, de cele mai multe ori, nu-i sunt oferite practicianului informatiile necesare care sa-i permita sa-si formeze o imagine clara despre cum aceste probleme pot fi rezolvate atat de client cat si prin implicarea celorlalti membrii ai sistemului familiei.Este important ca practicianul sa aiba un cadru conceptual adecvat si sa aiba abilitatea care sa-l insoteasca in identificarea temelor din cadrul familiei si sa obtina date relevante despre sistemul familial.

Fara o privire sistematica , accepta definitia pe care clientul o da problemei, isi concentreaza eforturile pe modificarea comportamentului acestei persoane selectionate si neglijeaza influenta pe care o au ceilalti membri ai familiei asupra problemei.De asemenea daca nu exista posibilitatea de a observa raportul subiectului cu ceilalti, de exemplu din cauza distantei geografice, trebuie sa se acorde atentie la relatarile subiectului prin explorarea unui numar de incidente critice ce ilustreaza comportamentele problematice in sistemul familial.Trebuie stabilite comportamentele, evenimentele, comunicarile si tranzactiile la modul secvential, care apar inainte, in timpul, sau dupa incidentul identificat.

De multe ori cerand clientului aceste relatari foarte amanuntite, descoperi ca si alte persoane decat familia restransa au un rol major in comportamentul subiectului- doica, bunicii.Apare astfel necesitatea redefinirii si extinderii cadrului sistematic pentru ca acesta sa poata cuprinde toti actorii pe care clientul nu i-a identificat anterior.

In asistarea clientului trebuie sa-i explicam acestuia necesitatea studierii intregii familii, sa-i explicam in ce fel problema lui influenteaza si este la randu-i influentata de toata familia, nu numai unul sau doi membrii ai ei cum credea clientul.Felul in care receptioneaza clientul pe de-o parte, si familia pe de alta parte, acest mesaj, depinde de modul non-acuzator, corect si clar de a fi prezentat.

7. Dimensiuni ale evaluarii familiei:

In cadrul acestui capitol vor fi prezentate dimensiunile evaluarii functionarii sistemului familial, care reprezinta un ghid in cercetarea si organizarea informatiilor detinute despre sistemul familial. Aceste dimensiuni ne vor ajuta sa clarificam patternurile interactionale specifice, si sa evaluam aspectele functionlale si disfunctionale ale operatiunillor din cadrul sistemului - ceea ce constituie o faza preliminara, necesara pentru planificarea interventiilor de schimbare.

Principalele dimensiuni studiate se vor referi la:

1. Granitele externe ale familiei.

2. Granitele interne si subsistemele familiei

3. Structurile de putere ale familiei

4. Procesele decizionale familiale

5. Afecte si sentimente exprimate in familie.

6. Scopuri ale familiei

7. Modele cognitive si mituri ale familiei.

8. Roluri.

9. Stiluri de comunicare intre membrii familiei.

10. Fortele din familie.

11. Ciclul vietii familiale.

Acasta lista contine criteriile de baza in evaluarea functionalitatii familiei.

Granitele externe ale familiei:

In mod necesar, familiile interactioneaza cu mediul si cu alte sisteme. Famiile difera insa prin gradul in care sunt deschise tranzactiilor cu celelalte sisteme si prin flexibilitatea granitelelor lor externe. Prin flexibilitate intelegem masura in care membrii familiei au voie sa dezvolte relatii emotionale in afara familiei si masura in acre se fac schimburi de informatii si materiale cu mediul.

Potrivit lui Kantor si Lehr ( 1975 ) exista trei prototipuri de granite familiale: inchise, deschse si aleatorii ( la intamplare ), fiecare dintre acestea implicand diferite modalitati de relationare cu mediul.

Sistemele familiale inchise:

Cei care detin autoritatea in familie creeaza un spatiu familial departe de cel al vecinatatii si comunitatii. Acest sistem familialinchis e caracterizat de reguli stricte care limiteaza tranzactiile cu exteriorul, rrestangand numarul obiectiilor, ideilor, influientelor si persoanelor care circula din sistem in exterior sau invers.

Caracteristic acestor sisteme familale inchise sunt: usile inchise, control parental excesiv asupra mijloacelor excesive care intra in familie, excursii supervizate, garduri inalte, supravegherea atenta a srainilor,etc.

Acaste lucruri sunt facute cu scopul protejarii teritoriului, feririi femilliei de intrusi, a pastrarii intimitatii. Autoritatea familiala mentine un control strict al traficului din perimetrul familiar iar fuctia granitei nu este impartasita cu outsiderii ci numai cu acei membrii ai familiei care dau dovada de conceptii similare.

Sistemele familale deschise:

In cadrul acestiu tip de sistem miscarile membrilor in familie sunt reglate printr-un consens de grup. Granitele familiilor sunt flexibile , extinzandu-se mai larg in comunitate, admitand influienta acesteia in interiorul familiei.

Atata timp cat nu se incalca normele familiei sau nu se face rau in mod particular cuiva, membrii familiei au voie sa se miste cum doresc.

Trasaturile tipice ale familiei deschise sunt: primesc multi musafiri, se viziteaza cu prietenii, participa la activitati externe ale comunitatii. Granitele deschise permit schimbul de benefecii cu alti membrii ai comunitatii, precum si schimbul liber de informatii cu o cenzurare minima a surselor mass-media.

Sistemele familiale aleatorii:

Indivizii din cadrul acestui tip de sistem dezvolta patternuri individuale ale granitelor cu exteriorul, urmarind stabilirea si apararea propriului teritoriu, precum si pe cel al familiei. Totodata aceste granite reprezinta conglomerate ale stilurilor individuale. Aceste stiluri individuale se ciocnesc la un moment dat, insa pentru ca nu exista patternuri fixe si membrii familiei nu simt nevoia sasi modifice stilul.

Caracteristicile unei vieti de familie care sunt in mod normal inchise intr-un spatiu familial, pot de asemenea sa treaca dincolo de casa. De exemplu expresiile conflictuale sau afective pot manifestate atat public cat si in intimitatea casei.

Cunostintele referitoare la cele trei prototipuri de structuri familiale, ar rebui sa ne ajute sa identificam modelele de granite ale familiilor pe care le vom intalni in practica. De asemenea aceste trei tipuri de sunt niste prototipuri numai, in viata reala, sistemul putand include aspecte din toate trei. Tocmai de aceea trebuie studiate fiecare in particular. In studierea acestor limite trebuie sa includem si rudele si cunostintele care sunt fac parte din patternul relatiilor extrafamililale.

In evaluarea familiilor din alte culturi, practicianul adesea va gasi un sistem de familie extins care include multe rude cu roluri si responsabilitati bine definite. In familiile anglo-saxone, de exemplu, practicianul poate gasi un bunic, un iubit sau un nas cu influiente considerabile in treburile familiei.

Subsistemele familiale si limitele intrafamiliale:

Fiecare familie dezvolta o retea de subsisteme ce coexista datorita unor interese bazate pe sex, varsta, functii de indeplinit pentru supravietuirea sistemului. Membrii familei pot apartine simultan mai multor subsisteme, sa intre in relatii reciproce cu si separate cu membrii familiei, nucleare, depinzand de subsistemele pe care le impartasesc - sot/sotie, mama/fiica, frate/sora, tata/fiu sau cu familia extinsa: bunica/nepoata, unchi/nepot, soacra/ginere. Fiecare subsistem poate fi considerat o " coalitie naturala " intre membrii participanti. Multe dintre aceste coalitii din interiorul familiai sunt legate de o anumita situatie. De exemplu Bunica isi contrazice fiica si ginerele in favoarea nepotului - coalitie bunica/nepot. Asemenea aliante pasagere sunt deci acracteristice subsistemelor temporare.

Alte subsisteme, cum sunt cele maritale, sau fraternale sunt mai durabile. Minuhin ( 1974 ) spunea ca formarea unor aliante stabile si bine definite intre membrii acestor subsisteme viatle sunt esentiale in functionarea familiei. Daca intre soti nu exista o alianta puternica, conflictele se revarsa asupra intregii familii, copiii fiind deseori captati de o parte sau de alta, in lupta pentru putere si control. El sustine ca limitele intre cele trei subsisteme trebuie sa fie clar definite pentru a nu permite interferente, dar flexibile, permiatand contactele si schimburile de resurse intre membrii lor. Tot Minuhin Spune ca in determinarea functionalitatii familiei, este mai importanta claritatea granitelor familiei decat compozitia ei.

Integritatea acestor limite ale celor trei subsisteme de baza, mariatal - intre soti, parentale - parinti/copii si fraternal, este determinta de legile ce guverneaza familia - de exemplu mama il cearta pe fratele mai mic, fratele mai mare intervine, mama il pune insa la punct - mama fiind cea care defineste clar granitele sistemului, legea: " copiii nu au voie sa-si asume rolul de parinte, doar in situatii clar delimitate, cand parintii pleaca de acasa si-l " investesc " pe fratele mai mare cu aceasta putere.

Claritatea limitelor unei familii poate fi un bun indicator al functionalitatii familiei.

Acelasi Minuhin spune ca toate familiile se afla undeva intre doua extreme in functionarea granitelor, la o extrema aflandu-se familiile cu limite difuze iar la cealalat familia cu limite foarte rigide.

In cadrul unui sistem cu limite rigide apropierea intre membrii familiei consta in faptul ca toti trebuie sa fie si sa gandeasca la fel. Apartenenta la o astfel de familie cere sacrificiul propriei autonomii descurajandu-se explorarea, activitatile independente si solutionrea problemelor pe cont propriu.

Pe de alta parte, membrii familiilor cu limite difuze, tolereaza un lung sir de comportamente individuale, insa este posibil ca de aici sa lipseasca sentimentele de solidaritate si loialitate familiala, si sentimentul apartenentei la sistem. Membrilor acestor familii le este dificil sa gaseasca suport in persoana altor membrii ai familiei. Organizarea familiai intr-un astfel de sistem este haotica, cu schimbari dese de lider.

Ceea ce ii poate afecta pe ceilalti membrii ai familiei si activa sistemul de suport sunt doar factori cu nivel inalt de stres care actioneaza asupra unui membru al familiei. De fapt aceste sisteme, tind sa nu raspunda la timpm si in mod adecvat atunci cand un membru al familiei are probleme ( de exemplu:parintii nu se ingrijoreaza cand adolescentul lor nu se intoarce acasa toata noaptea). In cazul celuilalt tip de sistem, in schimb, comportamentul unui membru afecteaza imediat pe ceilalti, membrii familiei tinzand sa raspunda la orice abatere de la comportamente obisnuite cu o rapiditate si intensitate excesiva, de exemplu, parintii se enerveaza daca copilu nu mananca tot din farfurie.

Aceste doua extreme nu sunt neaparat disfunctionale. Toate familiile le au intr-un grad mai mare sau mai mic, in diferitele momente ale diferitelor faze de dezvoltare si momente ale dezvoltarii lor. In primii ani dupa constituirea familiei, mama si copilul mic reprezinta un sistem foarte unit , tatal putand juca doar un rol periferic. Adolescentii se desprind din sistemul parinte - copii, pe masura ce cresc si devin pregatiti sa-i paraseasca. Ceea ce trebuie sa ne atraga atentia este durata relatiilor apartinand unuei asau alteia dintre extreme, caci aceasta indica prezenta unor modele prost-adaptative si a unor legi care nu tin cont de nevoile de dezvoltare ale membrilor familiei.

Exemple dintr-o familie cu limitele inchise sunt: mama si copilul se coalizeaza impotriva tatalui, mama cedeaza din functiile parentale, aderand la subsistemul fratern: " Ma port cu fiica mea ca si cu o sora ", un copil cu tendinte " parentale " poate adera la un subsistem executiv, coalizandu-se cu parintii impotriva fratilor sai.

Exemple din familiile cu limitele difuze : coalitiile se pot forma, dar le sunt fragile si tranzitorii, bazate pe satisfactii imediate, care, odata obtinute membrii respectivei coalitii se despart. Datorita acestiu stil tranzictional, membrii acestor familii sunt izolati, fara a fi capabili sa utilizeze resursele emotionale ale familiei.

In afara luarii in considerare a acestor doua procese mentionate, practicianul trebuie sa acorde atentie situatiei in care familia cu probleme indica un " tap-ispasitor ", vinovat pentru tot ceea ce nu merge bine in familie, asigurand rolul de tinta a frustrarilor familiei, asigurand o baza de solidaritate a restului membrilor familiei. De multe ori, fiind cei mai slabi, copiii sunt cei care devin " tapul ispasitor " si dand astfel sansa parintilor sa eludeze propriile probleme maritale prin concentrarea asupra " copilului cu probleme ". Grav este faptul ca de multe ori aceasta povara este dusa de copil pana la varsta adulta, el continuand rolul cu care s-a obisnuit.

Un alt tip de coalitie care poate reprezenta un factor de stres se refera la si la relatiile membrilor familiei cu outsiderii, de exemplu, bunicii carelocuiesc in afara caminului parintesc, ofera adapost copiilor intrati in conflict cu parintii.

De retinut este si faptul ca,pana si asistentul social poate comite greseala de a formao coalitie cu unul din membrii familiei. Un caz extrem ar fi: familia care a fost asistata cu unele interventii psihologice timp de 30 de ani, de o serie intreaga de profesionisti.In tot acest timp s-a stat de vorba cu sotul doar de doua or. Trebuie acordata atentie si faptului ca, chiar daca avem pacienti individuali in terapie, problemele lor trebuie privite intr-un context mai larg al relatiior maritale si de familie.

Structuri de putere in familie:

In stransa relatie cu procesul formarii subsistemelor si cu negocierea coalitiilor intr-o familie, se afla vicisitudinile reactiilor de putere in cadrul sistemului. Prin putere intelegem, capacitatea unui membru al familiei de a induce schimbari in comportamentul atlui membru. Totodata, cu cat o persoana este mai capabila sa satisfaca nevoile celorlalti membrii ai familiei, cu atat acea persoana este mai puternica in cadrul familiei. In aceste nevoi sau trebuinte se inscriu cerinte de suport material, rang social, dragoste, afectiune si intelegere, elemente pe care o persoana este capabila sa o acorde altora.

Toate familiile isi dezvolta o structura de putere care defineste influienta relativa pe care fiecare membru o are asupra altor membrii ai sistemului, si cine, si in ce masura va participa la procesul decizional. Prin dezvoltarea acestei structuri de putere, sistemele dobandesc capacitatea de a mentine comportamentele indivizilor in limitele acceptate de a furniza conducerea necesara pentru mentinerea functionarii familiei si maximizarea posibilitatilor de supravietuire a grupului.

Distributia si echilibrul puterii:

In general, familiile sunt vazute ca o singura structura de putere monolitica - fie sotul,fie sotia ia toate deciziile, sau ambii participa in mod egal. De fapt,intr-o familie exista mai multe structuri de putere. Sotiile pot sa aiba o mai mare influienta in luarea anumitor decizii, iar sotii in altele, in functie de intelegerile dintre cei doi. Astfel, din moment ce ambii parteneri sunt implicati in luarea deciziilor privitoare la familie ( desi poate nu in aceeasi masura ) este important sa determinam cine si in ce decizii are cea mai mare influienta si cum este distribuita puterea in familie, stabilindu-se astfel o balanta a puterii decizionale.

Si copii joaca un rol important in aceasta structura de putere, ei avand capacitatea de a influienta deciziile luate de sot sau de sotie, asumandu-si astfel si un rol decizional.

Minuchin ( 1974 ) a observat ca anumite familii dezvolta un " copil parental " care se ocupa de treburile parintilor in absenta acestora. Daca acest copil este delegat corespunzator ca avand autoritate, atunci sistemul familial poate sa functioneze uniform si calm iar copilul poate sa-si dezvolte simtul responsabilitatii si anumite capacitati peste cele adecvate varstei sale. Daca parintii renunta in a-si mai asuma responsabilitatile si nici nu confera in mod explicit autoritate altui membru al familiei, copilul va fi fortat sa preia controlul si responsabilitate luarii deciziilor care sunt peste capacitatea luarii deciziilor care sunt peste capacitatea varstei sale , ceea ce poate produce stres care deseori cauzeaza rebeliunea adolescentina si proasta indrumarea celor mai mici.

Cultura joaca un rol important in alocarea puterii in cadrul familiilor. De exemplu Zaborowski si herzog ( 1952 ) fac descrierea unei evreice. " Era o evreica perfecta, rabdatoare, muncitoare, curata, tacuta, supusa lui Dumnezeu si sotului sau, devotata copiilor saipropria sa fiinta nu era importanta.

Multe culturi sunt exclusiv orientate spre barbat, definind rolul femeii ca fiind subordonata barbatului, lipsind-o de orice fel de putere.

Din cauza mai multor factori complexi, incluzand industrializarea, un nivel mai inalt de educatie al femeii si intrarea sa pe piata muncii si miscarea pentru drepturi egale, familiile din societatea vestica tind sa se indrepte spre o definire mai egalitara a rolurilor barbat - femeie, chiar si asa multe familii continua sa sufere din cauza dificultatilor de rezolvarea discrepantelor dintre definirea traditionala si cea egalitara a rolurilor barbat - femeie.

Stuart ( 1980 ) creeaza un program numit " gramul de putere " pentru a aprecia inegalitatile de putere in cadrul unui mariaj si pentru a se asigura de variatele arii de decizie in care se presupune ca individul are autoritate in luarea deciziilor. Acesta ofera sotilor o lista de probleme in care cuplurile iau de obicei deciziile impreuna care include urmatoarele aspecte:

1. Unde locuieste cuplul.

2. Ce slujba isi ia sotul.

3. Cate ore lucreaza sotul.

4. Daca lucreaza sotia.

5. Ce slujba isi ia sotia.

6. Cate ore lucreaza sotia.

7. Numarul de copii din familie.

8. Cand sa recompenseze sau cand sa pedepseasca copiii.

9. Cat timp sa petreaca cu copii.

10. Cand sa aiba contact social cu rudele.

11. Cand sa aiba contacte sexuale.

12. Cum sa faca sex.

13. Cum sa cheltuiasca banii.

14. Cum si cand sa-si urmareasca propriile interese.

15. Cand si la care biserica sa mearga.

Apoi fiecaruia dintre soti i se cere sa estimeze cine are responsabilitatea luarii deciziilor in mod obisnuit, in ce masura, in ce probleme, utilizand urmatoarea scala:

1. Aproape intotdeauna sotul ia deciziile

2. Sotul dupa consultarea sotiei

3. Amandoi impart deciziile in mod egal

4. Sotia ia decizii dupa consultarea cu sotul

5. Aproape intotdeauna sotia ia deciziile

Dupa realizarea acestui lucru sotii sunt rugati individual sa estimeze ariile de decizie in functie de autoritatea dorita si in final cuplurile sunt rugate sa negocieze o balanta dezirabila de putere in problemele care prezinta cea mai mare importanta pentru relatia lor.

Avand in vedere cele de mai sus acest instrument cuprinde trei faze:

1. Pentru prezent

2.Cum ar dori sa fie

3. Negocierea " zonelor fierbinti" pentru soti si a unor noi reguli de luare a deciziilor

Modificari in structura de putere

In aprecierea sistemului familial este critica intelegerea faptului ca puterea de baza a unei familii se poate schimba odata cu aparitia unor factori stresori,interni sau externi care supun sistemul la o presiune la care familia trebuie sa se adapteze.De exemplu, contributia sotiei cu un venit independent creste puterea acesteia in cadrul familiei, prin urmare cu cat este mai inalt nivelul de educatie al femeii in raport cu cel al sotului, cu atat este mai mare puterea ei. Astfel cu cat creste numarul de femei care intra pe piata ocupationala sau urmaresc obtinerea unui grad cat mai inalt de educatie ca urmare a schimbarilor sociale permanente, cu atata par schimbari mai dinamice in balanta de putere a familiilor.

Puterea de baza a familiei se poate schimba insa si ca rezultatal al altor factori.Influenta sau autoritatea unei figuri cu putere se poate diminua daca persoana respectiva nu dovedeste control eficient in perioade de criza.Pe de alta parte, daca acesta manuieste cu succes o criza puterea sa creste in mod evident.

In cazul familiilor emigrante schimbari de putere pot sa apara cand barbatul nu-si gaseste un loc de munca stabil in noua tara.De exemplu in familiile portoricane sensul expresiei a fi un "barbat intreg"(macho completo) are mare legatura cu ceea ce inseamna sa lucrezi sa fii un protector si un furnizor pentru propria familie.

Atunci cand barbatul nu poate sa-si gaseasca o slujba si o face femeia,rolurile se inverseaza cauzand presiuni puternice asupra familiei,reorganizand puterea in familie si deseori determinand sotia sa-si dispretuiasca sotul, pe care nu-l mai poate vedea ca pe un "macho"(Mizio, 1974).

Familiile intalnesc o multitudine de situatii stresante (pierderea locului de munca, boli psihice, accidente,intrarea sotiei pe piata muncii) care pot sa puna la incercare echilibrul de putere si sa cauzeze schimbari drastice.De fapt impactul emotional a acestor factori determina lupta pentru putere si control intre membrii familiei.

Astfel in asistarea sistemelor familiale nu trebuie doar sa determinam modul in care este distribuita puterea ci si daca in conditiile aparitiei unor schimbari echilibrul puterii este amenintat.De asemenea trebuie sa evaluam masura in care regulile familiei permit sistemului sa realoce puterea in mod flexibil si sa ajusteze rolurile pentru a face fata situatiilor de schimbare.In final trebuie sa evaluam cum vad sotul si sotia investitiile de putere din cadrul familiei, deoarece este posibil ca ambii soti sa fie multumiti de un anumit aranjament chiar daca acesta distribuie puterea in mod inegal, in aceasta situatie nu trebuie sa incercam sa facem ajustari daca nu apar probleme semnificative in acest aspect.

Puterea "informala", detinatorul ascuns al puterii in familie

Este important sa avem in vedere faptul ca intr-o familie puterea poate fi detinuta explicit de cineva, dai si implicit,tacit de altcineva.De exemplu, unul dintre parteneri este recunoscut formal ca fiind detinatorul puterii in familie,acesta este de obicei sotul, avand mai multe resurse economice,un statut social si prin urmare mai multe de spus in luarea deciziilor privitoare la familie.Totusi puterea ii poate fi uzurpata prin formarea de diferite coalitii in cadrul familiei,cum ar fi o alianta intre copil si bunica slabeste substantial puterea parintilor.In mod similar, intr-o familie patriarhala, dominata de barbat,mama si fiica pot forma un bloc de putere care poate submina autoriatatea tatalui.

Desi majoritatea culturilor par dominate de barbati, asistentii sociali nu trebuie sa se grabeasca in a trage concluzii referitoare la detinerea puterii in cadrul familiei.La un nivel acoperit, ascuns femeia este cea care de multe ori detine rolul de conducator

Puterea ascunsa pe care femeile o au in anumite culturi in ciuda statutului lor subordonat a fost definita ca fiind un paradox, de catre unii autori.Vorbind despre femeile italiene, Rotunno si Mc.Goldrick(1982,pag 347) observa ca " in ciuda faptului ca barbatii reprezinta figura autoriatara centrala si femeile sunt considerate servitoarele lormamajoaca un rol foarte puternic, inspecial in ceea ce priveste afectiunea fiului sau(lucru pe care sotia nu poate sa nu-l observe)".

Acelasi tip de paradox a fost observat si in cultura evreiasca de catre Herz si Rosen(1982, pag 374) "sotiile erau de multe ori considerate inferioare sotilor lor.Pe de alta parte insa erau extrem de puternice in rolul pe care il indeplineau in casa.In viata de zi cu zi ele iau conducerea luand decizii importante in legatura cu destinul familiilor lor" acesta este desigur un paradox: femeile sunt puternice insa in acelasi timp sunt obligate sa nege acest lucru, asumandu-si un rol mai putin important in familie .

Unele persoane isi exercita puterea ascunsa intr-o familie utilizand mijloace emotionale sau psihice. Un astfel de exemplu este descris de Haley: o familie proaspat emigrata din Germania in SUA ii ceer ajutorul pentru a vindeca o mare obsesie a femeii manifestata prin spalarea mainilor si corpului de nenumarate ori pe zi.Explorand familia, Haley descopera o structura de putere in mod traditional masculina- sotul pretindea sotiei supunere completa, purtandu-se tiranic.Incercand sa obtina controlul asupra comportamentului sotiei el i-a impus numarul de dusuri pe zi si ora la care sa le faca.Incapabila sa se opuna in mod deschis sotului, cu exceptia spalarii mainilor sotia accentueaza acest simptom, folosindu-l ca pe o arma si in alte situatii- sotul ii cere sa fie casa curata, dar ea nu o poate intretine pentru ca de indata ce incepe sa faca curatenie trebuie sa se spele pe maini, astfel sotul este cel care ajunge sa faca curatenie.Asadar dupa cum afirma Haley, desi sotul insista sa fie stapan deplin in casa " el este detronat printr-o simpla spalare a mainilor".

Ca si adultii, si copiii pot sa castige controlul in familie prin manipulare simptomatologiei externe.Astfel de copii primesc cel putin satisfactie de moment prin atentia primita in urma izbucnirilor si escapadelor lor, episoadelor psihotice etc.De asemenea copii etichetati ca "rai, bolnavi, slabi sau diferiti au nevoie de atentie si consideratii speciale, mai mult jucarea acestui rol ii scuteste deseori de responsabilitati si de necesitatea confruntarii cu realitatea dincolo de limitele stabilite de familie.

Trebuie sa mentionam si faptul ca de multe ori familia suporta tacit perpetuarea acestor simptome prin dezvoltarea unor patternuri specifice de comportament.Parintii suporta sau chiar intaresc comportamentele criticabile ale copiilor prin neputinta de a rezista amenintarilor, pedepse amanate, interesul sau deinteresul fata de simptomele copilului.

Evaluarea puterii:

In evaluarea structurii puterii in cadrul sistemului familial trebuie avute in vedere o serie de factori si anume:

- ce trebuie sa examinam, cine este desemnat ca lider in mod formal, in ce masura puterea este detinuta in familie de coalitii ascunse si in ce masura puterea ascunsa este detinuta de membri care manifesta o simptomatologie extrema, si nu in ultimul rand trebuie sa luam in considerare rolul culturii in determunarea distribuirii puterii in cadrul sistemului familial.

De retinut este si faptul ca lupta pentru putere , la fel ca si coalitiile distructive care se formeaza ca si rezultat al acestei lupte, se manifesta deseori in procesele familiei , in dinamica ei. Observatiile asupra interactiunilor din cadrul familiei de obicei scot la iveala " un proces emotional incarcat in care sunt propuse, acceptate, modificate, blocate, testate, rupte, respinse si tradate coalitii formate in cadrul familiei, intr-un proces constant si continuu" ( Sluzki, 1975, pag69 ) presupunand lupta pentru putere ( cine detine controlul asupra cui ) Informatii cheie in legatura cu acest proces pot fi obtinute avand in vedere urmatoarele intrebari in timpul examinarii familiei:

1. Cine ce face si cine comenteaza asupra acestui lucru?

2. Cine vorbeste in numele cui?

3. Cine vorbeste primul?

4. Cine vorbeste in acelasi timp cu altcineva?

5. Cine pe cine intrerupe?

6. Cine este de accord cu cine

7. Cine vorbeste cel mai mult?

8. Cine decide cine va conduce?

9. Ale cui idei sunt in general acceptate atunci cand familia trebuie sa ia o decizie?

10. Cine pare sa aiba ultimul cuvant in luarea deciziilor, indiferent cui ii apartine ideea pe care familia o discuta?

Asadar, ceea ce ne intereseaza este functionalitatea structurii de putere in intampinarea nevoilor psihologice si promovarea sanatatii sistemului. Intrebarile de evaluare referitoare la functionalitatea structurii de putere includ:

1. Este structura de putere a familie destul de stabila pentru a permite sistemului sa- si mentina functiile de baza intr-o maniera disciplinata, sau structura de putere se schimba pe masura ce membrii se lupta pentru putere?

2. Baza de putere o detine subsistemul executiv sau o coalitie ascunsa?

3. Sunt membrii familiei multumiti de acesat impartire relativa a familiei?

Procesele decizionale in familie:

Stilul decizional este strans legat de problema detinerii puterii in familie. Familia se caracterizeaza din acest punct de vedere Familia se caracterizeaza din acest punct de vedere pe o scara cu doua extreme : de la grupul familiei fara lider, in care nimeni nu are puterea de a organiza luarea de decizii, pana la familia in care o persoana detine controlul strict si rigid asupra luarii deciziilor.

Desi stilul decizional este esential in functionarea sistemului , familia in cele mai multe cazuri nu alege in mod constient un mod special de operare in luarea deciziilor, de cele mai multe ori se adopta stilul decizional al familiei de origine a celor doi soti. Conflictele persistente din anumite familii se datoreaza de cele mai multe ori incapacitatii sotilor de a rezolva , in timp, la un nivel acoperit, diferentele de asteptari privitoare la distrbuirea puterii si stilului de a lua deciziile. Pe masura ce apar copii in cadrul sistemului, este posibil ca si ei sa fie atrasi in interiorul conflictului pe masura ce nici unul dintre parinti nu iese complet invingator in lupta pentru putere.

Pentru a putea evalua functionalitatea proceselor decizionale din familie, este important sa intelegem ingredientele vitale care sunt inerente in rezolvarea efectiva a situatiilor problema din cadrul sistemului familial.

Aceste ingrediente sunt:

1. Luarea deciziilor pretine un feed-back deschis si autoexprimarea intre membrii familiei. Satir (1967 )calsifica sistemele interpersonale in 2 categorii, in functie de autonomia individuala a membrilor sistemului si libertatea sa de exprimare in cadrul acestuia. Avem astfel: sisteme inchise si sisteme deschise.

Membrii unui sistem inchis trebuie sa aiba aceleasi opinii, sentimente, dorinte, insa de asemenea trebuie sa fie atenti la ceeea ce spun deorece o exprimare prea deschisa face ca ei sa fie considerati devianti, sau etichetati ca " nebuni " de catre ceilalti membrii ai sistemului, opiniile diferite fiind privte ca amenintatoare , cerandu-li-se sa se abtina in vederea ramanerii in sistem.

In schimb, sistemul deschis permite schimburi de pareri intre membrii sai, detinerea de opinii, atitudini si sentimente diverse fara a fi judecati in sens negativ. Diferentele sunt privite ca fiin naturale si sunt considerate bine venite, mai mult, membrii sistemului utilizeaza mecanisme ca negocierea diferentelor, compromisul, acceptarea parerilor contradictorii. Intr-un sistem deschis, membrii acestuia pot sa spuna ceea ce gandesc fara teama autodistrugerii sau a ranirii celorlalti membrii ai sistemului

In sistemele care nu permit feed-back-ul in ceea ce priveste sentimentele, preferintele si opiniile, membrii sai sunt presati sa-si ignore propriile nevoi si dorinte si sa se conformeze, fara dreptul de a se plange la procesele prost-adaptative din cadrul sistemului. Fara un feed-back deschis si autoexprimare libera, procesele decizionale nu raspund nevoilor membrilor individuali, nevoi care apar pe masura ce sistemul trece prin diferite faze de tranzitie si dezvoltare care cea adaptari la factori stresori interni si externi si la crize.

2. Procesul efectiv de luare a deciziilor necesita din partea fiecarui membru al familiei un set de atitudini, incat toti membrii sistemului " conteaza ", nevoile lor vor fi luate in considerare in luarea deciziilor care il pot afecta pe membrul respectiv.

Satir ( 1967 ) identifica in acest sens patru solutii:

a) Persoana isi neglijeaza propriile interese ( " Eu nu contez " ). Actionand din aceasta pozitie oamenii trateaza diferentele folosind supunerea, scuzarea, acordul in negocielile cu ceilalti indiferent de nevoile lor reale.

b) Persoana il neglijeaza pe celalalt ( " Tu nu contezi " ). Din aceasta pozitie se utilizeaza in exces refuzul, invinovatirea celuilalt, acuzatiile aduse celuilalt, nelasand nici o sansa de negociere a unor puncte de vedere diferite.

c) Persoana se autoneglijeaza si il si neglijeaza pe celalalt ( " Nici unul nu contam " ). Ea opereaza prin parasirea campului sarcinii, schimbarii subiectului discutiei, prin discutiei, prin discutii irelevante, care nu conduc la posibilitatea unor negocieri deschise si directe.

d) Persoana ia in considerare cererile tuturor partilor implicate ( " Eu contez, dar conteaza si si ceilalti la fel " ). De pe aceasta pozitie persoana negociaza deschis si clar diferentele cu ceilalti si le permite si acestora saa fac la fel.

Satir descrie cea de-a patra pozitie ca fiind singura solutie viabila in negocierea diferentelor dintre sine si ceilalti, ea permitand membrilotr sa se dezvolte in mod individual, ramanand in acelasi timp parte a sistemului. Prin cotrast celelalte trei parti pozitii promoveaza supravietuirea individuala pe seama celorlalti membrii ai familiei, cauzand conflicte, intrigi si resentimente in cadrul sisemului, ceea ce poate bloca dezvoltarea familiei. Inainte ca familia sa devina un cadru optim pentru dezvoltarea individului, toti membrii trebuie sa fie luati in cosiderare, in sensul ca trebuie sa se tina cont de nevoile lor in luarea deciziilor care ii afecteaza. Fiind constienti de faptul ca in luarea deciziilor se tine cont de nvoi si nu de putere, membrii familiei vor contribui in mod productiv la acest proces. De exempl, si copii trebuie sa-si exprime opiniile, chiar daca puterea este detinuta de parinti.

3. Procesul decizional pretinde membrilor familiei sa gandeasca in termeni de " trebuinte " mai degraba decat solutii. Familia este deseori conditionata de experientele de viata sa gandeasca solutiile problemelor in termeni dihotomici, ( " Fie facem cum vrei tu, fie cum vreau eu, unul dintre noi trebuie sa piarda " ). Acest mod de gandire exclude practic negocierea si compromisul. Uneori, el ia forma: " Daca ma iubeste o sa faca ce vreau eu. Daca nu faci cum vreaueu, esti rau. " ( Satir 1967 )

Concentrandu-se pe cuplul pierede - castiga in solutionarea problemelor, membrii familiei evita orice tip de negocieri care pot deriva din nevoile celor implicati. Nevoile incluzand, de exemplu, nevoia de a fi crezut, nevoia de a fi luat in considerare, de care ar trebui sa se tina seama pentru a ajunge la o solutie satisfacatoare pentru toti.

4. Procesul decizional pretinde membrilor sai producerea de alternative, ceea ce se apropie mult de modul de a lucra in grup, numit " brainstorming "; membrii familiei sunt chemati sa ofere diferite optiuni indiferent de realismul lor fara a fi criticati sau cenzurati.

In acest caz, asistentul social este chemat sa determine pana la ce nivel familiile identifica alternative, in contrast cu celalalt stil si anume de a se certa asupra celor doua solutii concurente.

5. Procesul decizional necesita din partea membrilor familiei, abiliatatea de a cantari alternativele. Luarea deciziilor se poate face dupa ce au fost stranse toate informatiile privitoare la problema respectiva si au fost ascultati toti membrii familiei sau din contra, deciziile pot fi luate in mod impulsiv, fara strangerea de informatii relevante sau fara a lua in considerare nevoile membrilor familiei in relatia cu posbiliele solutii.

6. Procesul decizional eficient, necsita de asemenea finalizarea deciziilor, cu acordul si participarea tuturor, prin acordarea de diferite sarcini fiecarui membru al familiei.

Planul punerii in aplicare a unei decizii este la fel de importanta ca si luarea ei. Unele sisteme sunt atat de dezorganizate si haotice incat membrii lor au mari dificultati in luarea deciziei, sau in punerea in aplicarea a acesteia.In alte sisteme, membrilor le lipseste motivatia necesara in vederea finalizarii deciziei, deoarece punctul lor de vedere nu a fost luat in considerare in procesul de luare a deciziei respective. Asadar, un punct de baza in evaluarea familie pentru asistentul social este de a verifica gradul in care membrii familiei finalizeaza decizia.

7. Procesul decizional pretinde si existenta posibilitatii de reevaluare si reconsiderare a deciziilor deja luate pe baza unor informatii sau nevoi nou aparute. Din acest punct de vedere unele sisteme sunt mult mai flexibile decat altele.

Retineti ca intotdeauna, pentru evaluarea stilului decizional al familiei trebuie cautati patterni functionali si disfunctionali in toate aceste zone. Amintiti-va de asemenea ca abilitatile de luare a deciziilor prezentate mai sus incurajeaza optimul de functionare a familiilor asa cum este perceput in culturile vestice. Aceste abiliatati lipsesc de obicei din familiile cu probleme si deseori nu sunt suficient de dezvoltate nici macar in familiile functionale din culturile vestice. Astfel de abiliatati lipsesc cu desavarsire din familiile apartinand altor grupuri culturale. De aceea ele nu pot fi aplicate cu forta in aceste familii, decat daca suntem siguri ca ele vor facilita functionarea familiei sinu vor fi cauza unor " rupturi prin faptul ca demoleaza niste modele " ( patternuri adanc intiparite si sanctionate cultural )

Afecte si exprimarea sentimentelor in familie:

Lewis (1976 ) spune ca sentimentele exprimate in familie sunt in stransa legatura cu structura sisemului. In cadrul unui sistem cu granite rigide , structura neclara s nediferentierea membrilor, dispozitiile afectife predomnante par a fi de neajutorarae, disperare, depresie, anxietate, ostilitate culpabilitate, cinism sau apatie. Comentand toate acestea, mai tarziu ( 1977 ) Beavers speculeaza asupra motivelor pentru care un asemenea climat negativ creeaza disfunctionalitati. El crede ca punctul central ar fi asteptarile fiecaruia din partea celorlalti.

In familiile cu probleme, membrii lor cred ca diferentele de opinii in mod inevitabil au un rezultat distructiv, ca interactiunile umane sunt in mo necesar de opozitie. A aprecia aceasta expectanta inseamna a intelege rezultatul modelelor comunicationale perturbate: prevenirea conflictelor. Explica de asemenea, dispozitia afectiva neplacuta ce predomina in aceste familii din moment ce alternativa ar fi evitarea conflictului, ramanand astfel singur, fie de a te angaja in conflicte, ceea ce ameninta eul, relatiile lui si sistemul familial.

Prin contrast, Beavers arata ca in familia cu o functionaliatate optima, gasim o atmosfera optimista, calda si afectuoasa, bazata pe sentimentul ca diferentele dintre oameni pot produce satisfcere, iar deschiderea spre altii si exprimarea clara a sentimentelor vor fi recompensate pozitiv.

Chiar daca familia, privita ca intreg, dezvaluie o caracteristica a familiei cu privire la dispozitia si tonul afectiv, si anume ca exista si stiluri individuale care variaza de-a lungul unei scale, admisa in familie. Unele persoane par amorfe emotional, cu mari dificultati in a intra in orice tip de relatii ineractionale, deoarece nu sunt in stare sa se exprime suficient de clar si intens. Altele par a fi capabile doar un anumit tip de afect: vinovatie, manie si nu si cele de tandrete si dragoste. In timp ce unele persoane raspund greu la emotiile altora, alte persoane sunt un adevarat barometru sensibil si imediat. In final, unle persoane sunt in mod incurabil optimiste, in timp ce altele sunt pesimiste.

Masura in care membrii familiei sunt capabili sa-si exprime dragostea si grija unii pentru altii reprezinta dimensiunea esentiala a evaluarii. Clientii variaza mult intre ei in modul in care sunt in stare sa se exprime. De exemplu: raspunzand la intrebarea asistentului social, daca i-a spus vreodata fiicei ca o iubeste, un client a declarat: " N-as putea face asta niciodata. A-si manifesta dragostea prin atingere fizica sau alte expresii nonverbale este foarte dificil pentru unii.

Multi parinti nu-si mai alinta copiii (nu-i mai strang in brate ) dupa ce acestia sunt destul de mari ca sa se imbrace, sa manance si sa se ingrijeasac singuri. Prima dintre cerinte in evaluarea afectelor este de a aprecia " stilu familial " prin urmatoarele:

1. In ce masura sunt exprimate verbal sau nonverbal dragostea si afectiunea si de catre cine ?

2. In ce masura aceste comportamente sunt percepute si agreate de catre destinatar ?

3. In ce masura este membrul de familie nesatisfacut de nivelul slab al mesajelor afecuoase de la el spre altii si de la altii spre el ?

4. In ce masura doreste individul cresterea numarului de mesaje afectuoase de la el spre altii si de la altii spre el ?

5. Cat de fexibili sunt indivizii si sistemul ca intreg pentru a face schimbari in aceasta zona? Care sunt limitele la toleranta?

In concluzie, se recomanda ca asistentul social sa evalueze familii din doua puncte de vedere: afectul familiei ca intreg si afectele indivizilor venind in intampinarea nevoilr de baza. Asistentul social trebuie sa accorde atentie modelelor, patternurilor etnice si culturale.