Asistentul social

ASISTENTUL SOCIAL

Calitatile personale si atitudinea asistentului social

Se afirma deseori ca unii oameni au calitati deosebite de observatori, astfel ei isi vad mult usurata munca cu clientul. Aceste calitati sunt efectul unui anumit profil psihosocial, rezultat combinat al unor conditii biologice si al unor caracteristici ale mediului social in mijlocul caruia s-au format si al efortului pe care ei insusi l-au facut pentru a se forma. Unii oameni sunt simpatici, altii antipatici, cei simpatici au sanse de a fi investigatori sociali mai buni decat cei care inspira altora sentimente de neincredere, chiar de repulsie..

Asistentul social trebuie, deci sa aiba o atitudine de interes fata de cel caruia ii vorbeste, stiind sa asculte cu grija ceea ce i se spune, fara sa manifeste semne de nerabdare sau de plictiseala.

Interesul fata de clienti este de fapt (atunci cand este sincer) un rod al -curiozitatii stiintifice.

Cine este bine pregatit teoretic, cine cunoaste aspectele infinite ale dramelor omenesti, este firesc interesat de tot ceea ce este viata umana.

Nu numai interes si curiozitate infinita se cere in munca cu oamenii, ci si o mare dragoste fata de acestia. Un om adevarat se simte solidar cu semenii sai, raspunzator in oarecare masura de soarta fiecarui om in parte, dator sa-l inteleaga si sa-l ajute in limita puterilor lui, cu atat mai mult, trebuie sa aiba aceasta dragoste de oameni cei care lucreaza in asistenta sociala, de vreme ce insusi rostul misiunii lor este sa inteleaga si sa ajute pe semenii sai sa se descurce in situatiile dificile in care se pot afla.

Un om care are defectul de a fi egoist, un om care nu se gandeste decat la sine, la cum sa-i mearga lui mai bine, la nevoie strivind in calea lui pe altii, nu sa-i ajute, acela nu poate fi un bun asistent social.

Cel care nu este suficient de altruist ca sa aiba sentimente de iubire fata de semeni, trebuie macar sa respecte formele traditionale create in viata sociala pentru a o face posibila si anume formele politetii. Adica nu facem si nu spunem nimic din ceea ce i-ar putea jigni sau indurera, prin toate gesturile si cuvintele noastre le aratam respectul pe care il avem fata de persoana clientilor.

A asculta interesat, a fi politicos, sunt deci atitudini care se pot capata prin experienta, dar cu greutate, pentru ca cel care nu este sincer interesat de viata altora, cine nu exprima sincer o solidaritate cu altii, ramane rece, lipsit de caldura. Acest lucru se simte si rezultatul este antipatia si esecul in munca sociala.

Greutatile pe care le poate intampina un lucrator social sunt mult mai mici decat ale altor anchetatori ai vietii sociale, care muncesc in domeniile sociologiei concrete, sau psihologiei sociale.

In aceste discipline anchetatorul este pus in situatia de a justifica prezenta lui intr-o familie. Este greu sa-i explici unui om neinformat, ca alcatuiesti o ancheta cu scopul exclusiv de a afla "psihologia sociala", "limbajul" , sau alte asemenea lucruri, in spatele carora, cel anchetat este dispus sa vada mai curand capcane indreptate impotriva lui. A castiga increderea oamenilor in asemenea conditii este mult mai greu si este necesara o buna experienta ca sa poti ajunge totusi la rezultate bune.

Asistentul social ia contact cu clientii in conditii clare si de la inceput acceptate de acestia. El vine -SA AJUTE-, pe cel anchetat si deci de cele mai multe ori el este asteptat si primit cu bunavointa.

Rare sunt cazurile in care lucratorul social are alte roluri decat de indrumator, sfatuitor si colaborator activ la rezolvarea unor probleme de asistenta, adica de prestator de servicii. Exista desigur si situatii in care asistentul social instrumenteaza impotriva unui om sau a unei familii, atunci cand se afla in fata unei fapte imorale, ducand de pilda la decaderea parintilor din autoritatea lor fata de copil, dar si in aceste cazuri rolul asistentului social este clar si invariabil, sunt lamuriti sa primeasca ancheta.

Asistentul social nu cerceteaza doar situatia cazului, dar actioneaza impreuna cu acesta, urmand uneori o munca foarte indelungata. Cazurile cu care urmeaza sa lucrati sunt impuse de necesitatile vietii si ancheta sociala nu este decat un prim pas, nu un scop in sine. Tinta lui este actiunea de asistenta si de aceea ancheta trebuie purtata in asa fel incat sa nu ingreuneze actiunea.

Simpla prezenta a lucratorului social chiar in faza anchetei, este de fapt o actiune, dovedind ca, societatea prin el a luat in mana rezolvarea unui caz, ceea ce este adeseori suficient pentru a determina mobilizarea fortelor familiei, individului aflat in impas, pentru recapatarea nadejdii si a increderii in ziua de maine. Este necesar ca lucratorul social sa se gandeasca bine asupra acestor probleme, pentru ca sa-si controleze cat se poate de atent atitudinile, si sa judece cu fiecare nou prilej fiecare pas care urmeaza a fi facut pentru succesul actiunii sale, care nu este alta decat, de a repune individul sau familia in stare de functionalitate normala in societate.

Din toate gesturile si vorbele noastre trebuie sa razbata seriozitatea. Asistatul trebuie sa aiba sentimentul ca, luand contact cu noi a avut sansa de a cere sfatul unui om destoinic, in care poate avea incredere. El trebuie sa aiba convingerea ca e ascultat, ca situatia lui este bine inteleasa, ca vrem sa-l ajutam, fara insa sa fim complicii lui atunci cand este in greseala.

Locul intrevederii

Uneori, cel care are nevoie de ajutor se prezinta personal la sediul primariei sau a serviciului social. In general, in toate agentiile care au contact cu publicul, functionarii trebuie sa aiba deprinderea politetii, sentimentul ca esti intr-adevar in serviciul public si nu publicul in serviciul tau. Clientul care se prezinta la asistenta sociala trebuie primit cu toata atentia. Incaperea trebuie sa fie curata, ordonata, deoarece biroul de asistenta sociala nu este numai un birou de informatii ci si de consultatii. Oamenii vin cand nu-si pot rezolva singuri o situatie. Trebuie sa li se dea o indrumare, un sfat.

Uneori sfatul este de natura juridica, lamurind drepturile care le are si caile prin care le poate obtine. Alteori consultatia este pedagogica, constand din sfaturi cu privire la rezolvarea greutatilor pe care le ridica un "copil problema".

Alteori consultatia are un caracter mai intim, pentru obtinerea unor sfaturi privind conflicte de ordin moral. Sunt cazuri in care este necesar (daca vrem sa lucram profesional ) ca un membru al unei familiei sa fie chemat la biroul de asistenta sociala, anumite convorbiri capatand astfel un caracter mai "oficial" prin insusi faptul ca au loc intr-un birou.

Este strict necesar, daca vrem sa lucram profesional, in conditii optime, ca asistentul sa aiba posibilitatea de a ramane singur cu clientul, fara prezenta unor persoane straine, pentru a se putea, nu numai, acorda toata atentia celui cu care se vorbeste dar si pentru a-i da certitudinea discretiei, de asigurare a pastrarii secretului profesional.

Crearea acestor conditii e necesara, daca vrem ca din consultatia pe care o da asistentul social, sa traga toate foloasele prin convingerea celui cu care se vorbeste.

Cea mai des intalnita si cea mai buna modalitate de luare a contactului este aceea a vizitei facute la domiciliul asistatului, acolo fiind principalul nostru camp de actiune. Vizita la domiciliu pune pe asistat in situatia de a se simti mai degajat, in ambianta obisnuita lui. Oricat de bine am aranja biroul nostru el nu poate oferi totusi toate conditiile necesare ca asistatul sa se simta nestingherit. Aceasta modalitate de efectuarea unei anchete sociale ne ofera un summum de informatii suplimentare necesare unei investigatii sociale cum ar fi modul de comportare cu ceilalti membri de familie, observatiile pe care le facem asupra obiectelor casnice, mobilierului, modului de desfasurare a vietii de familie, igiena locuintei, dotarilor existente, etc. Investigatia sociala se mai poate efectua la locul de munca al clientului.

In nici un caz intrevederea nu trebuie sa aiba loc la domiciliul nostru. Pentru a putea face munca de asistenta sociala trebuie in primul rand sa ne organizam viata noastra si nu sa o dezorganizam transformandu-ne locuinta intr-un birou public iar pe membrii de familie in secretari ai nostri, care sa dea informatii celor care ne cauta.

Timpul intrevederii

Ca regula generala, data si ora vizitei la domiciliu se anunta din vreme, tinand seama de programul nostru general si in special de necesitatile efectuarii anchetei sociale, de urgenta pe care o prezinta cazul respectiv (divort, adoptie, internare in camin de pensionari sau cronici, etc.)

Uneori este nevoie ca vizita sa nu fie anuntata (ex. un copil se afla in plasament, nu este indicat sa anuntam vizita). Trebuie sa constatam situatia de fapt asa cum se petrece in mod obisnuit si nu aranjat in mod special pentru a face fata unei vizite anuntate. Trebuie sa ne gandim de fiecare data, daca anuntam vizita sau nu, dupa specificul cazului respectiv.

Vizitele la vecini, rude, prieteni, la locurile de munca ale clientului se fac de asemenea, anuntat sau nu, dupa cum este cazul. Ori de cate ori este posibil, se anunta sosirea pentru a nu pierde timpul.

Daca nu este posibil, sau socotim ca nu este prudent sa anuntam vizita, vom efectua o vizita neprevazuta. Ora la care mergem in familia asistata sau la diversi informatori, trebuie judecata   in raport cu orele de serviciu ale acestora. Uneori este necesar sa nu gasim acasa decat unul din membrii familiei, alteori este util sa-i intalnim adunati pe toti. Vizitele vor fi in asa fel calculate, incat sa obtinem maxim de eficienta. Intrevederea trebuie sa aiba o durata care sa corespunda necesitatilor de investigatie si actiune prevazute pentru vizita respectiva. Nu sunt indicate nici vizite prea scurte, care lasa impresia de superficialitate, nici prea lungi, care au darul de al obosi pe asistat. Primele vizite trebuie sa fie scurte, pe masura ce asistatul s-a obisnuit cu noi, acestea se pot prelungi, dar niciodata sa nu se transforme in vizite dincolo de timpul necesar obtinerii de informatii

Variantele intrevederii

In majoritatea cazurilor, investigatia sociala este o "ancheta discreta", in sensul in care, ea trebuie sa se desfasoare in conditii care permit clientului sa spuna intreg adevarul, in mod sincer, fara sa se jeneze de ceva. Ancheta sa fie efectuata fara martori, dand asistatului certitudinea ca vom pastra pentru noi tot ceea ce declara, ca stim sa pastram secretul profesional. Cele spuse de asistat constituie un adevarat "secret profesional" acesta, neputand fi comunicat nimanui, cu exceptia celor care sunt legati ca si noi de secretul profesional si care trebuie sa cunoasca situatia, intrucat colaboreaza la rezolvarea acestui caz: medici, psihopedagogi, juristi, directori de agentii etc.

Modalitati de luare a contactului cu clientul

Vizita, constituie modalitatea cea mai indicata, in aceasta situatie ancheta prezentand cele mai mari avantaje. Legatura directa cu cel investigat, posibilitatea de a-i urmari reactiile in cursul convorbirii si a ne modela in consecinta atitudinea, sunt lucruri care fac indispensabil acest gen de contact. Legatura telefonica este uneori necesara pentru anumite comunicari pe care le facem celui cu care lucram sau pentru a-i cere unele lamuriri. Dar valoarea ei este mica. Neavand in fata pe cel cu care vorbim, nu putem avea indiciile pe care ni le pot semnala fie unele reactii ale lui fata de cele spuse de noi, fie unele ezitari care sa traduca intentia lui de a ne insela prin cele afirmate. Se evita obtinerea de informatii esentiale la telefon.

Legatura prin corespondenta este si mai putin indicata. Nu seamana nici cu o convorbire telefonica unde mai putem sesiza inflexiunile vocii care sa ne arate, cat de putin, reactia celui caruia ii comunicam ceva sau intentia lui de a ne ascunde ceva, de a ne relata modificat o situatie. In plus, nu putem avea raspunsul imediat al asistatului, o intrebare a lui, care sa ne permita sa reparam imediat o greseala facuta. Orice greseala, orice confuzie nu pot fi remediate decat dupa un interval de timp mai indelungat, fiind depasit momentul de actiune al nostru.

Atitudinea asistentului social

Asistentul social este profesionistul care activeaza in domeniul asistentei sociale, al carui rol este de a monitoriza si asista familiile aflate in situatie de risc, copii in dificultate, batrani singuri, persoane cu handicap, evalueaza nevoile comunitatii, actioneaza ca mediator in mijlocul comunitatii antrenand toate resursele necesare pentru rezolvarea situatiilor de criza.Aceasta interventie are ca obiectiv acordarea de ajutor persoanelor in nevoie in vederea restabilirii si/sau dezvoltarii capacitatiilor de functionare normala.

In prezent, in documentul care clasifica profesiile din Romania (COR) este inclusa profesia de asistent social, ca fiind persoana care a urmat studii universitare in domeniul asistentei sociale.

In politica sociala de reconversie profesionala, Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale a aprobat furnizarea de cursuri de instruire pentru formarea de lucratori sociali.Astfel, multi absolventi de liceu care lucreaza asista la diferite categorii sociale defavorizate, dupa ce au urmat astfel de cursuri,insa trebuie sa-si completeze studiile.

Pregatirea minima si profilul asistentului social

- Studii universitare in domeniul asistentei sociale.

Cunostinte in domeniul legislatiei privind asistenta sociala nationala(prezinta avantaj si cunoasterea celei internationale), codul familiei;

Aptitudini de comunicare (verbala si nonverbala)si de relationare sociala;

Cunostinte generale de psihologie si diferentiata (psihologia copilului, persoanei varstnice, persoanei cu handicap, femeii gravide, dependentilor de alcool sau de substante psihotrope)

Utilizarea calculatorului, avantaj limba straina;

Trasaturi de personalitate:

maturitate in relatiile interpersonale;

echilibru emotional si incredere in sine;

inteligenta sociala ( capacitatea de a se adapta la situatii sociale inedite, neprevazute)

bun negociator si o capacitate mare de previziune;

capacitatea de a lua decizii cu nivel inalt de responsabilitate in timp util;

toleranta si rabdare cu oameni diferiti;

simtul datoriei;

spirit organizatoric;

spirit de observatie;

rezistenta la oboseala si stress;

capacitatea de interpretare a datelor divergente si integrarea lor intr-un plan unitar;

stare de sanatate buna.

Performanta asistentului social

Performanta este data de gradul de reusita in solutionarea durabila a cazurilor sociale de care asistentul social se ocupa. Poate fi declarat succes in munca asistentului social momentul in care beneficiarul sau clientul sau se poate autosustine si nu mai este dependent de ajutorul asistentului social. Esential in evaluarea performantei este sa se surprinda atat aspectele cantitative ( cate cazuri a instrumentat asistentul social intr-un anumit interval de timp) cat si cele calitative( gradul de dificultate al cazurilor, rezolvarea durabila)

Drept criterii de evaluare a eficientei activitatii asistentului social pot fi utilizate analiza produsului (rezultate partiale si finale), procesul (modul concret de lucru).

Produsul este reprezentat in prima faza, de modificarile constatate in conduita si situatia beneficiarului ca efect al interactiunii sale cu asistentul social, apoi de solutiile gasite pentru solutionarea cazului respectiv. Procesul implica observarea sistematica a cazului, planificarea, organizarea activitatilor si cooperarea cu beneficiarul dar si cu membrii echipei multidisciplinare.

In indeplinirea sarcinilor asistentului social este necesar un ansamblu de trasaturi de personalitate cum ar fi tenacitatea, curiozitatea, dorinta de autodezvoltare, stapanirea de sine la care se adauga o serie de aptitudini, cum sunt:

Intelegerea psihologiei persoanei aflate in dificultate

Spiritul de observatie-permite o buna diagnoza asupra cazului, il ajuta pe asistentul social sa descopere problemele si sa-si orienteze eforturile in rezolvarea acestora.

Empatia - capacitatea de apropiere cognitiva si afectiva fata de beneficiar.

Patrunderea in lumea interioara a beneficiarului permite stabilirea unei bune relatii cu implicatii pozitive in solutionarea problemei.

Comunicativitatea- limbajul este un instrument esential in munca asistentului social.

Capacitatea de exprimare clara, inteligibila, adoptata nivelului de intelegere al beneficiarului constituie un factor de reusita. Un rol la fel de important il detine si comunicarea nonverbala(mimica, gestica) care o insoteste pe cea verbala. Dat fiind faptul ca asistentul social intocmeste rapoarte de activitate, completeaza ancheta sociala, face recomandari, comunicarea in scris presupune un stil concis si obiectiv.

Aptitudinea organizatorica - asistentul social lucreaza cu o fiinta dezorientata marcata de criza pe care o traverseaza. Asistentul social trebuie sa organizeze si sa planifice propria munca astfel incat sa poata fi luat ca model de catre beneficiar. Punctualitatea la intalnirile pe care le stabileste cu beneficiarul trebuie respectata.

Atentia distributiva- ajuta la supravegherea spatiului si elementelor cadrului in care are loc discutia.

Imaginatia- pe baza povestirilor beneficiarilor si a informatiilor obtinute despre trecutul biografic al beneficiarului, asistentului social trebuie sa proiecteze rezolvarea situatiei prin mijloace adecvate. O prevedere autentica este un start bun in munca sociala.

Tactul- este dat de abilitatea de a stabili relatii adecvate cu beneficiarul, de a avea o atitudine justa, de a exercita o influenta pozitiva. Tactul se manifesta si prin modul de a actiona prompt in diferite situatii si in conformitate cu deontologia profesiei sociale. Obiectivitatea in manifestarea exigentelor precum si exprimarea laudei necesita mult tact.

Optimismul- gandirea pozitiva, atitudinea increzatoare in fortele proprii si in potentialul beneficiarului sunt elemente care tonifica si consolideaza o relatie interpersonala.

Energia fizica si psihica- munca sociala presupune interactiunea cu multi oameni de diferite conditii si categorii. Intalnirile cu acestia pot fi mari consumatoare de energie.

Rezistenta- sensibilitatea accentuata la oboseala, la conditii de mediu vitrege scade capacitatea de intelegere a informatiilor, diminueaza atentia, modifica tonusul afectiv. Sanatatea buna si rezistenta este un atu pentru asistentul social.

Vointa- se face apel la vointa pentru activarea resurselor psihice, fizice si morale.

Este o trasatura de personalitate care conduce la perseverenta, la atitudine de sustinere constanta in munca de planificare, organizare, verificare in pofida unor blocaje care pot aparea( obstacole interne sau externe).

Creativitatea- este aptitudinea de a reconstrui materialul informational pentru al face accesibil beneficiarului, de a cauta noi mijloace, cai de reintegrare sociala a beneficiarului.

Spirit critic- asistentul social joaca si rolul de evaluator, examinator, el trebuie sa aprecieze veridicitatea spuselor beneficiarului si a altor persoane din anturajul sau de a distinge falsul adevar. Spiritul obiectiv duce la intelegerea corecta a situatiilor, este un indicator de control al datelor culese pe parcursul investigatiilor.

Ansamblul aptitudinilor asistentului social este dinamic, ceea ce inseamna ca in cazuri diferite si in etape diferite ale muncii sale, aptitudinile indeplinesc roluri diferite, fiind cand in prim plan, fie construind numai fondul in efectuarea cu succes a muncii.

Succesul in munca sociala depinde nu numai de pregatirea profesionala, de exercitiul practic in domeniul asistentei sociale si de existenta acestor aptitudini, dar si de nivelul de cultura generala, de atitudinea fata de viata in general, de propriile aspiratii, de propriile valori.

In activitatea practica, cinstea, cumpatarea si harnicia sunt atribute esentiale in actiunile pline de umanism pe care le va efectua asistentul social.

Acestea sunt cateva repere pe care le vom avea in vedere atunci cand ne dedicam actiunii de ajutorare a semenilor nostri.

Rolul asistentului social este de a oferi informatiile necesare, de a consilia beneficiarul si familia, de a fi coordonator, educator si observator al reactiilor beneficiarului.

Rolul de sfatuitor si intrepret este foarte important deoarece el stabileste astfel legatura dintre pacient si echipa de ingrijire. In calitate de coordonator, el face legatura dintre beneficiar si diferiti membri ai echipei pluridisciplinare, urmarind respectarea programului. In rolul de educator asistentul il invata pe beneficiar cum sa se adapteze la situatia actuala, cum sa devina independent. Rolul de observator este esential deoarece permite constatarea progreselor, a stagnarilor sau chiar a regresiei.

Toate aceste roluri ale asistentului social presupun o pregatire profesionala teoretica cat si practica adecvata.