Obiectivele campaniilor de protectie a consumatorilor

Obiectivele campaniilor de protectie a consumatorilor

Campul foarte larg de actiune, in cadrul caruia puterea publica sau diversele organismele guvernamentale trebuie sa intervina pentru a asigura o anumita protectie sociala, precum si natura deosebit de complexa a relatiilor dintre ofertanti si consumatori, au pus societatea in alerta, determinand-o sa intervina prin diverse programe de protectie a consumatorilor, cu largi reverberatii asupra intregului sau sistem economico-social.

Intr-un asemenea context, s-a considerat util ca in vederea conturarii principalelor aspecte asupra carora trebuie sa se concentreze actiunile ce urmeaza a fi incluse in cadrul programelor de protectie a consumatorilor, sa fie supuse atentiei cateva aspecte cadru, carora le vor fi subordonate, la inceput, obiectivelor generale ale respectivelor programe si apoi ale revendicarilor sau ale diferitelor alte aspecte, aparute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii in hrana consumatorilor.

Pornind de la un asemenea cadru, Organizatia Natiunilor Unite, prin rezolutia 32/248 din aprilie 1985, a stabilit o serie de principii directoare pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in elaborarea si consolidarea politicii si legislatiei pentru protectia consumatorilor.

Potrivit acestui cadru de principii, drept principale obiective asupra carora ar trebui sa se concentreze fiecare tara si miscarile de aparare a drepturilor consumatorilor, se contureaza urmatoarele :

facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor;

incurajarea unor nivele ridicate ale eticii celor angajati in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor catre consumatori;

asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;

promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;

incurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o larga gama de produse, la preturi avantajoase acestora;

stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;

protectia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaza sanatatea si siguranta lor;

promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor;

asigurarea accesului consumatorilor la informatiile corecte, care sa permita acestora sa faca o alegere conforma dorintelor si necesitatilor personale;

crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

asigurarea posibilitatii unei despagubiri efective a consumatorilor, in cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate in cadrul pietei.

Principiile conturate de Organizatia Natiunilor Unite si recomandate guvernelor statelor membre ale acestei organizatii mondiale, prin natura lor se adreseaza puterii de stat, administratiei publice.

Se considera insa ca este necesar ca programele de protectie a consumatorilor, din tarile care trec, in aceasta perioada, spre o economie de piata, sa cuprinda in structurile lor si ale aspecte generale, de larga audienta in cadrul consumatorilor si cu o frecventa ridicata in cadrul revendicarilor individuale formulate de catre ei.

Dintre acestea, o importanta deosebita prezinta urmatoarele :

F   obligarea statului de a asigura o pozitie dominanta a consumatorului pe piata, pozitie garantata prin legi sau alte acte normative specifice, precum si prin programele de protectie a consumatorilor alcatuite de diversele sale institutii;

F   impunerea ideii potrivit careia, protectia consumatorului trebuie interpretata ca o problema publica, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice si diferite acte departamentale legate de intregul proces de comercializare si consum al marfurilor;

F   inlaturarea discriminarilor in domeniul serviciilor si instaurarea principiului potrivit caruia, in asigurarea serviciilor catre consumatori, sa se aiba in vedere excluderea diferentelor si a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist si particular;

F   includerea raspunderii subiective a celui care ofera bunuri sau asigura diferite servicii, cu raspunderea obiectiva sau asa-numita "raspundere pentru rezultate";

F   impunerea obligativitatii producatorilor de bunuri de consum si prestari de servicii de a emite documente asupra utilitatii si serviciului asigurat, iar in functie de anumite particularitati ale bunului sau serviciului si alte documente care sa garanteze siguranta consumului si securitatea in procesul de utilizare.

Prin natura sa, miscarea de aparare a consumatorilor imbraca doua aspecte : ea reprezinta, in primul rand, o lupta constienta a consumatorilor care indeamna la grupare si exprimare nonviolenta, in cadrul unui stat de drept, a nemultumirilor fata de ofertele de bunuri si servicii ce li se fac; in al doilea rand, ea poate fi avuta in vedere ca o actiune, sau pachet de actiuni ale puterilor publice si profesionale, ce rezulta din constientizarea necesitatilor privind lupta impotriva unor practici abuzive din cadrul pietei.

In lumea contemporana, pornindu-se de la o asemenea larga si echivoca definire a miscarii respective, s-au conturat doua curente, primul mai moderat, al doilea suficient de incitant, ambele deosebit de tentante pentru organizatorii miscarii respective si foarte frecvent speculate de unele partide politice in lupta lor pentru putere.

Pornind de la complexitatea problemelor pe care le presupune un sistem eficient de aparare a drepturilor consumatorilor, organismele guvernamentale sau neguvernamentale cu atributiuni in domeniu, trebuie sa aiba in vedere in permananta o politica coerenta privind consumatorul.

Satisfactia consumatorului, ce poate fi definita prin distanta dintre oferta si asteptari, se va realiza numai atunci cand atat producatorul, cat si comerciantul, desfasoara o succesiune de activitati ce au in vedere, in principal, urmatoarele obiective : eficienta, calitatea, volumul, timpul, locul, achizitionarea, promptitudinea, precum si imaginea fabricantului si a vanzatorului in general, a produsului in special.

La aniversare, ANPC lanseaza o noua initiativa care se adreseaza tinerilor, pentru ca formarea cumparatorilor responsabili de maine este o prioritate a noastra: ANPC Junior, ghidul, prietenul si partenerul de joaca al tanarului consumator din Romania.  Importanta materiei "Protectia consumatorilor" a fost recunoscuta de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, care in anul 2002 a semnat un protocol de colaborare cu ANPC care prevede:

colaborarea in procesul de educare si formare a elevilor din invatamantul preuniversitar;

identificarea elevilor din invatamantul preuniversitar pe ani de studii si clase specializate, care urmeaza sa-si insuseasca cunostinte in materia protectiei consumatorilor;

ANPC va asigura toate informatiile utile si va acorda consultanta de specialitate necesara procesului de invatamant;

colaborarea pentru elaborarea unor manuale scolare;

ANPC va sprijini Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului in formarea unor cadre didactice specializate;

ANPC impreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului vor organiza dezbateri, simpozioane si alte forme de comunicare, precum si concursuri pe teme de protectie a consumatorilor.