Stingerea incendiilor de padure

Stingerea incendiilor de padure

Probleme:

I.   Clasificarea padurilor si caracteristicile acestora

II.     Clasificarea incendiilor de padure

III.  Organizarea si desfasurarea interventiei

IV.  Exemple

I Clasificarea padurilor si caracteristicile acestora

Padurile, prin specificul lor, prezinta un accentuat pericol de incendiu. Acest fapt constituie mari raspunderi pentru organele locale ale puterii de stat, pentru organizatiile obstesti, pentru organele specializate in domeniul exploatarii si prelucrarii lemnului, pentru unitatile de pompieri si fiecare cetatean, tinandu-se seama de faptul ca teritoriul tarii noastre este ocupat de 6.328.830 ha paduri, din care 74,71% foioase si 25,29% rasinoase.

Desi activitatea de prevenire a incendiilor s-a imbunatatit, totusi in sectorul forestier au izbucnit incendii destul de numeroase, insa fara consecinte grave ca urmare a interventiei prompte a subunitatilor de pompieri si cetatenilor.

Cele mai mari incendii de padure izbucnite in tara noastra in ultimii ani sunt : padurea culmea Balasina, muntele Parangul, Prundul Bargaului, Comuna Pestisani.

Consecintele incendiilor de padure sunt numeroase ducand la:

pierderea de suprafete impadurite;

scaderea umiditatii solului;

dezvoltarea in zonele unde a izbucnit incendiul a daunatorilor;

scaderea valorii estetice, economice si igienice a padurilor,

degradarea florei si faunei;

prejudicierea parchetelor de exploatare;

distrugerea constructiilor existente in padure sau vecine cu aceasta;

producerea de victime omenesti.

Problemele complexe si specificul interventiilor pentru stingerea incendiilor de padure impun o organizare si conducerea ferma a actiunii care se realizeaza prin comandamente de stingere constituite pe plan judetean in conformitate cu planul de aparare impotriva incendiilor in masa.

Clasificarea padurilor si caracteristicile acestora
Padurile sunt:

de foioase (stejar, artar) care au frunza cazatoare

- de rasinoase (brad, pin, molid) care au frunza (.acele) tot timpul anului

In paduri exista lemn sub forma de copaci ,resturi de material lemnos rezultat din exploatarea lemnului (aschii, crengi, frunze, bucati de lemn de la taierea copacilor) stivuite in gramezi de diferite dimensiuni si zona de litiera.

Litiera este compusa patura vie sau moarta a solului compusa din licheni, muschi, ierburi, arbusti, cetina coniferelor, frunze si crengi uscate din copaci, radacinile descoperite, cioturi si doboraturi.

Clasificarea incendiilor de padure

a)pe sol sau de litiera (arde patura vie si moarta din muschi, iarba, frunze si cetina); viteza de ardere atinge 1 km/ora, iar inaltimea flacarilor variaza intre 2-3 m, functie de intensitatea arderii;

b)incendii de coronament (in acest caz ard coroanele copacilor); viteza de ardere intre 8 si 25 km/ora functie de intensitatea arderii, 8 km/ora pentru incendii lente, 25 km/ora pentru incendii rapide si peste 25 km/ora pentru incendii violente;

c) (cand arde masa de turba);

d)incendii combinate de litiera si coronament - care apar mai des la padurile tinere de rasinoase, unde nu s-au luat masuri de curatire a vegetatiei, crengilor Si a altor resturi lemnoase aflate la partea inferioara a copacilor;

e) incendii de doboraturi in portiunile de padure unde copacii au fost calamitati de furtuni puternice (masivele paduri din judetele Suceava, Mures, Arges).

II. Caracteristicile incendiilor izbucnite la paduri

A. Incendiile de litiera

Materialele combustibile ard pe sol, incendiul se propaga rapid prin arderea frunzisului a crengilor uscate si arbustilor. De asemenea se produce prin ardere distrugerea materialului lemnos fasonat si depozitat in stive, copacii doborati prin taiere in vederea fasonarii si scoarta copacilor nedoborati in partea lor inferioara.

Propagarea incendiilor este determinata de

starea de uscaciune a vegetatiei aflata la suprafata solului;

cantitatea de material combustibil existenta pe acea suprafata;

prezenta curentilor permanenti de aer specifici zonei respective;

locul izbucnirii incendiului in zone cu teren framantat (incendiile izbucnite la piciorul pantei, se vor propaga cu mai mare repeziciune spre varful inaltimilor in comparatie cu cele izbucnite la coama acesteia).

Incendiile de litiera se dezvolta inegal, se propaga in salturi pe directii diferite in raport cu schimbarile de sens ale curentilor de aer si de starea de umiditate a materialelor intalnite. Incendiile de litiera pot fi lente si rapide.

Incendiile lente se manifesta cu flacari care ating uneori inaltimi de 3 m distrugand puietul si lastarisul din zona. Pe timpul arderii se dezvolta temperaturi de 800-1200 grade Celsius in raport de esenta lemnului, gradul de umiditate a acestuia si de cantitatile de substanta supuse arderii; se degaja fum mult de culoare cenusiu inchis.

In zona de ardere se consuma mari cantitati de oxigen fapt ce duce la un moment' dat la aparitia fenomenului de absorbtie a marii cantitati de aer din zonele neincendiate si formarea vartejurilor care ridica la mare inaltime, scantei, jaratec sau bucati de lemn in stare arzanda si le poarta la distante mari, unde cazand genereaza noi focare de incendiu.

Incendiile de litiera se pot propaga la coronamentul copacilor ne-incendiati prin intermediul arbustilor ce au atins inaltimea coronamentelor in special in cazul incendiilor de rasinoase.

Incendiile rapide sunt caracterizate de viteza foarte mare a propagarii incendiului. In acest caz nu avem de-a face cu patrunderea focului in masa lemnoasa si distrugerea ei totala, ci mi mult cu o parjolire, adica numai cu arderea frunzisului uscat si a ramurilor tinere fara a fi distrus corpul copacilor. Incendiul se propaga prin salturi in special in zonele de mare uscaciune pe directia sensului de miscare a curentilor de aer ramanand intinse suprafete de litiera neafectate de incendiu.

B. Incendiile de coronament

Izbucnesc indeosebi in padurile de rasinoase, dezvoltarea lor fiind mult favorizata de rasina pe care o contin crengile si trunchiul arborilor si a terebentinei din componenta frunzelor.

Incendiile se transmit de la arbore la arbore cu viteze care sunt in functie de viteza vantului si de pozitia padurii din punct de vedere topometric. In cazul incendiilor de coronament la rasinoase, acestea se transmit de la coroana la coroana, propagarea fiind intens ajutata de conurile de brad aprinse, acestea plesnesc si imprastie bucati care purtate de vant aprind coroanele copacilor.

Incendiile de coronament in plina dezvoltare au forma unui zid de foc care inainteaza deasupra padurii sub forma unui val urias. Asemenea incendii inainteaza pe fronturi largi, marimile variind in functie de deschiderile versatilor si distrug totul in calea lor. Din studierea unor incendii de coronament care au izbucnit in strainatate, s-a stabilit ca in urma unui incendiu lent, ard complet patura moarta si coroanele copacilor, indeosebi ramurile mai putin groase, iar in cazul incendiilor rapide patura moarta de pe solul padurii arde partial.

Incendiile de coronament pot fi lente, rapide si violente

Ele sunt caracterizate de viteze de propagare mari astfel:

incendii lente cu viteze de propagare de pana la 25 km/ora;

incendii rapide cu viteze de propagare de pana la 25 km/ora;

incendii violente , depasesc viteza de 25 km/ora.

C. Incendiile subterane

Izbucnesc in special in padurile seculare pe solul carora s-a depus de-a lungul anilor o patura groasa de frunze uscate, crengi, resturi lemnoase care au putrezit si au format un strat de putregai. Ele distrug radacinile arborilor si copacilor si in conditii favorabile se pot propaga si la litiera.

Incendiile au ca indice de manifestare din exterior indeosebi fumul care iese prin diferite crapaturi prin care de altfel se face si alimentarea zonei de ardere cu oxigen din. atmosfera si au contur de manifestare neregulat, functie de crapaturile existente in stratul mort si obstacolele pe care le intalnesc in cale. Viteza de inaintare este mica, atingand maximum 1 km in 24 ore.

D. Incendiile combinate de litiera si coronament

Apar asa cum s-a mai aratat si in clasificarea incendiilor de padure lastarisul si arbustii sunt mediu favorabil de transmitere a incendiului la coroanele arborilor. In ambele cazuri incendiul se transmis de la sol (lastaris, arbusti) la coroana copacilor, cu ajutorul caldurii care a dat posibilitatea distilarii produselor volatile continute de rasini, constituind astfel un mediu propice de transmitere a flacarilor la inaltime prin arderea gazelor volatile puse in libertate. De fapt, acest proces are loc in mod continuu in cazul incendiilor mari de rasinoase care aprind instantaneu coroanele si dau aspectul de val de foc.

E. Incendiile in zonele de doboraturi

Zona de doboraturi reprezinta fie o portiune de padure calamitata (ca urmare a unor furtuni insotite de averse masive de ploaie ce au doborat un insemnat numar de arbori si care nu pot fi curatati de crengi in curs de exploatare in parchetele de lucru), fie o portiune de padure in curs de exploatare in care operatiunea de taiere nu este urmata imediat de curatirea si scoaterea masei lemnoase si scoaterea din zona, aceasta ramanand pe locul de taiere.

Incendiul in zona de doboraturi de regula, are aspectul unui rug urias, arborii fiind prinsi uni de altii prin coroanele respective.

Asemenea incendii dau mult de lucru in operatiunile de localizare si lichidare, intrucat se dezvolta repede din cauza existentei cetinei si a scoartei uscate a copacilor. In cazul cand incendiul se afla in plina dezvoltare, flacarile ating inaltimi mari in jur de 30 m, se degaja fum si gaze toxice din zona incendiata.

Concluzionand cele aratate mai inainte, rezulta ca :

- dezvoltarea incendiilor are Ioc pe directia vantului, cateodata prin salturi, viteza de inaintare variind functie de viteza vantului;

- pe un teren inclinat si un vant slab, incendiul inainteaza incet avand forma unui arc de cerc;

- pe un teren accidentat si pe un vant puternic incendiul creste progresiv in forta, pana la creasta, si se dezvolta in forma de 'V';

- daca terenul este putin accidentat, vantul slab , vegetatia uscata si uniforma, inaintarea incendiului este inceata, pe un front liniar, in cazul in care vantul se schimba inaintarea devine rapida.

Dezvoltarea incendiilor este influentata de terenul accidentat, de intensitatea vantului , variatiile de intensitate si felul vegetatiei.

Organizarea, conducerea si desfasurarea actiunilor de stingere

Interventia pentru stingerea incendiilor de padure se organizeaza din timp de catre organele silvice si de catre pompieri, stabilindu-se efectivele si materialele necesare pentru localizarea si lichidarea incendiului, fapt ce va permite in caz de incendiu concentrarea fortelor si mijloacelor necesare in timp foarte scurt.

Conducerea interventiei se asigura de catre comandamentele de stingere a incendiilor de padure a caror putere si competenta se stabileste din timp PRIN PLANUL DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR IN MASA , iar periodic prin sedinte de informare si pregatire ce asigura instruirea personalului pentru rezolvarea situatiilor de urgenta in caz de incendiu, care de regula are urmatoarea componenta :

un vicepresedinte al prefecturii;

comandantul unitatii sau subunitatii de pompieri;

comandantii unitatilor M.Ap.N. din zona;

directorul Inspectoratului Silvic;

Seful Ocolului Silvic;

Delegatul politiei;

Seful Autobazei sau a firmei de transport;

Seful Inspectoratului sanitar.

Garda de mediu

In caz de incendiu, comandantul interventiei trebuie sa ia urmatoarele masuri:

- concentrarea muncitorilor forestieri din exploatarile forestiere in apropierea zonei incendiate;

- concentrarea la locul incendiului a locuitorilor din comunele apropiate;

- interventia subunitatilor de pompieri cu grupe de militari si

autocamioane de interventie;

solicitarea la subunitatile M.Ap.N., M.A.I. si serviciilor publice de pompieri a efectivelor necesare lucrului de cooperare dinainte stabilit si ale carui date sunt inscrise in documentarea operativa;(planul de aparare impotriva incendiilor in masa)

- asigurarea mijloacelor de transport necesare pentru deplasarea efectivelor complementare pentru interventie ,( autobuze, scoli de soferi, unitati militare, etc);

asigurarea uneltelor pe efectivul detasamentelor de lucru;

asigurarea asistentei sanitare si a hranei pentru efectivele care lucreaza;

asigurarea legaturilor la locul incendiului si cu esaloanele superioare prin aducerea in zona incendiata a mijloacelor de legatura radio din dotarea subunitatilor si unitatilor M.A.I. si M.Ap.N.

Substante stingatoare

In cazul incendiilor izbucnite la paduri se folosesc urmatoarele substante stingatoare:

- ape, spumele, substante chimice, pamant, alte mase pulverulente, explozivi.

Recunoasterea

Se executa pe mai multe directii, de grupe dotate cu mijloace radio care vor raporta situatia intalnita in zonele recunoscute si vor propune masuri privitoare la localizarea si lichidarea incendiilor. Grupele vor fi comandate de subofiteri sau ofiteri.

In situatia incendiilor de proportii cele mai eficiente sunt recunoasterile aeriene executate de catre comandantul unitatii sau un ofiter din centrul operational cu experienta in stingerea incendiilor la padure.

Acesta trebuie sa tina legatura radio cu personalul aflat in zona incendiata, sa-i comunice rezultatul observarii (limitele incendiului, directia ori directiile de propagare, situatia obiectivelor aflate in zona incendiata), ce forte se indreapta spre focare din localitatile limitrofe zonei incendiate, hotararea si masurile ce trebuie luate de personalul aflat la bord. Cand recunoasterea se executa de pe sol, in componenta echipelor de recunoastere trebuie optat personalul silvic care cunoaste bine situatia zonei incendiate, poate conduce echipele de recunoastere pe drumurile cele mai scurte si poate furniza sefului stingerii toate datele necesare elaborarii hotararii. In acest caz, recunoasterea se executa parcurgand intregul perimetru incendiat din foisoare sau de pe puncte dominante daca acestea permit observarea intregii zone incendiate.

La recunoastere se stabilesc urmatoarele

felul incendiului (de litiera, de coronament, subteran, etc.);

felul padurii (foioase, rasinoase);

viteza de propagare a incendiului si directia vantului

zone de lastaris abundent, portiuni de padure cu ingramadiri de uscaturi, depozite de lemn sau turba;

prezenta pericolului pentru diferite constructii amplasate in interiorul padurii, pentru centrele populate si diferite culturi, pe directia de propagare a incendiului.

- posibilitatile de schimbare a directiei de propagare a incendiului functie de schimbarea de directie a vantului;

- limitele atinse de incendiu;

- existenta diferitelor obstacole pe directia de deplasare a incendiului (apa, drumuri, vai neimpadurite, portiuni defrisate, zone amenajate special pentru limitarea propagarii;

- aliniamentele pe care trebuie executate obstacolele, atunci cand acestea nu exista;

- aliniamentul pe care trebuie pus focul, atunci cand se foloseste procedeul de stingere 'foc contra foc';

caile de acces pentru afluirea fortelor catre zona incendiata;

- posibilitatile de folosire a tehnicii de lupta din dotarea subunitatilor de pompieri;

- posibilitatile pentru asigurarea organizarii sistemului de legaturi prin agenti, telefon, radio;

rularea fortelor si hranirea acestora;

necesitatea folosirii unor subunitati speciale;

necesitatea folosirii subunitatilor militare.

3. Stingerea incendiului

Pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit in paduri s-au folosit in functie de felul incendiului diverse metode si procedee de la cele mai simple pana la cele mai complexe. Practica interventiilor a scos in evidenta faptul ca stingerea incendiilor se bazeaza in prima faza de dezvoltare pe :

- actiunea organului silvic care printr-o concentrare rapida a personalului prezent la locul incendiului sau aflat in apropierea acestuia, poate asigura localizarea si lichidarea incendiului in faza incipienta;

- concentrarea rapida a fortelor prevazute in" planul de aparare impotriva incendiilor in masa "folosindu-se orice mijloc de transport din zona;

stabilirea din timp a dispozitivelor detasamentelor de lucru sau in functie de situatii, dirijarea acestora pe axele principale de actiune;

la toate incendiile de paduri, in primul rand, este necesar sa se asigure localizarea acestora pe cat posibil in limitele gasite sau in situatii de evolutie pe o limita ce se va stabili de catre seful stingerii care, de regula, in prima faza este organul silvic sosit la locul incendiului.

Stingerea incendiilor la litiera

Se realizeaza prin folosirea de procedee mecanice si chimice. Din grupa procedeelor mecanice fac parte :

baterea portiunilor incendiate cu maturi de nuiele, lopeti;

inabusirea focului cu pamant sau nisip;

crearea obstacolelor pentru lichidarea propagarii incendiului (doborarea
copacilor si curatirea unei fasii in latime variabila de intreaga masa lemnoasa, saparea unor santuri, baraje sau centuri);

stingerea incendiilor cu apa atunci cand exista aliniamente de pe care pot actiona cu tehnica de lupta din dotarea detasamentelor de pompieri.

Din grupa procedeelor chimice fac parte

imprastierea in zona de ardere a unor substante chimice solide sau lichide care au rolul de a lichida incendiul cu ajutorul aparaturii de sol sau cu ajutorul avioanelor speciale amenajate pentru imprastierea substantelor chimice din dotarea unitatilor agricole sau a firmelor specializate.

Localizarea incendiilor de litiera se asigura prin incercuirea cu detasamente de oameni, a suprafetei incendiate si prin concentrarea fortelor principale pe directia de intindere a incendiului.

Fortele concentrate la locul incendiului pentru localizare se pot organiza pe un detasament frontal atunci cand pe flancuri nu se poate amplasa datorita conditiilor locale de relief sau pe 3-4 detasamente dintre care doua frontal, doua laterale si eventual unul din spate, atunci cand incendiul se gaseste in plina dezvoltare. Repartizarea fortelor pe detasament se va face in functie de directiile principale de intindere.

Pentru localizarea incendiului se va actiona prin batere folosind tarnuri improvizate, lopeti, greble, etc., completandu-se aceasta actiune cu executarea unor centuri de oprire mineralizate, late de 1 -2 m si prin sapaturi adanci pentru indepartarea paturii moarte si a resturilor lemnoase.

Exemplu: la incendiul de padure din apropierea Comunei Pestisani, fortele au fost organizate pe trei detasamente cu care s-a incercuit incendiul. Incendiul a fost de litiera, insa prin efectele lui a distrus padurea in diverse portiuni, insumand o suprafata de 100 ha.

Actiunea de distrugere a padurii s-a manifestat indeosebi asupra trunchiurilor copacilor prin carbonizarea scoartei acestora. Pentru lichidarea incendiului se vor folosi:

- pamant sau alte mase pulverulente proiectate asupra incendiului cu ajutorul uneltelor sau a altor agregate;

- apa sub forma de ploaie, refulata asupra incendiului cu galeata stingator, pompa manuala, motopompa si API;

- substante chimice sub forma solida sau lichida, imprastiate sau pulverizate cu vermorele, din avion sau prin bombe chimice.

Stingerea incendiilor subterane

Pentru stingerea incendiilor subterane, se va proceda in primul rand la stabilirea traseului incendiului prin indici exteriori, fum si caldura degajata de incendiu. Dupa stabilirea conturului incendiului, se trece la localizarea acestora prin incercuirea cu o centura de oprire lata de 1-2 m, executata printr-o sapatura adanca de indepartare a turbei. Santurile se umplu cu apa sau peretii digurilor lor se stropesc cu substante chimice pentru a le mari rezistenta la foc. Dupa ce a fost localizat, se trece la descoperirea focurilor prin sapaturi si la lichidarea acestora prin batere folosindu-se dupa caz pamant.

In operatiunile de lichidare, o atentie deosebita se va da verificarii radacinilor si cioatelor pentru a nu ramane focare ascunse ca ulterior sa duca la reizbucnirea incendiului.

Din operatiunile de localizare si lichidare a incendiilor de litiera si subterane au rezultat cateva concluzii care trebuie retinute:

- procedeul de stingere prin baterea focarelor pe directiile de inaintare cu ajutorul uneltelor si a unor mijloace improvizate cu care se loveste marginea focului sau se arunca pamantul pentru inabusirea lui, este eficace dar obositor si necesita mana de lucru, prin schimb, pentru continuitatea operatiunilor, deoarece intreruperea lucrului duce la reizbucnirea incendiului;

- executarea centurilor sau barajelor pentru oprirea incendiului, procedeu care se aplica de regula atunci cand incendiul nu inainteaza rapid, se face cu ajutorul uneltelor manuale sau daca terenul permite cu pluguri si buldozere; acest procedeu se foloseste combinat cu primul pentru a se realiza lichidarea incendiului ajuns pe centura de oprire;

- in situatia cand exista posibilitatea folosirii apei, ea se va utiliza sub forma pulverizata; apa va avea eficacitate mai mare daca va avea imbunatatiri cu produse chimice care sa-i reduca tensiunea superficiala, asigurand patrunderea ei in adancimea paturii moarte a solului.

- dupa caz si posibilitate, se vor folosi substante chimice care asigura la cald peliculizarea lor si punerea in libertate a gazelor inerte, care contribuie la inabusirea incendiului;

- in timpul operatiunilor de localizare si lichidare a incendiilor de litiera, se vor lua masuri ca acestea sa nu se transmita la coroanele copacilor, stingerea fiind deosebit de grea.

In situatia cand exista acest pericol, actiunea detasamentelor de flancuri si a celor din spate, trebuie dirijata astfel incat sa poata impiedica transmiterea incendiilor la coronament prin boscheti, tufisuri, uscaturi, iar in cazul cand totusi unele coroane ale arborilor au fost incendiate, acestea trebuie sa fie repede localizate, de obicei prin doborarea lor pana cand incendiul nu se dezvolta.

Incendii de coronament

Pentru localizarea si lichidarea incendiilor de coronament, este necesar sa se foloseasca metode si procedee adaptate ritmului de inaintare a acestora. De regula, incendiile de coronament impun concentrarea unor forte numeroase si bine organizata in vederea actiunii ce o vor desfasura.

Situatia unui incendiu de coronament trebuie bine determinata prin executarea de recunoasteri complexe, de obicei dirijate pe mai multe directii. Rezultate foarte bune s-au obtinut prin recunoasterile aeriene care au dat posibilitatea sa se stabileasca rapid situatia incendiului si sa se transmita datele necesare comandamentelor organizate pentru stingerea incendiilor.

Exemplu: recunoasterile aeriene executate in masivele Balasina-Mures, Parangul Petrosani si la alte incendii cu aparate de zbor cu viteze mici, au asigurat in bune conditiuni recunoasterea de amanunt a zonei incendiate.

Din cauza vitezei mari de inaintare si indeosebi a efectelor directe ale incendiului, acesta nu poate fi oprit intotdeauna pe limita imediata pe care este gasit si trebuie intampinat pe un obstacol natural sau artificial, benzi de izolare create din timp sau executate in vederea acestui scop. Latimea barajului de oprire influenteaza intr-o mare masura asupra localizarii incendiului. Barajul de oprire se realizeaza perpendicular pe directia de inaintare a incendiului, la o distanta calculata in functie de viteza de inaintare, felul si inaltimea padurii, de durata operatiunilor de creare a barajului, functie de mana de lucru existenta si mijloacele tehnice la dispozitie..

Operatiunile de creare a barajelor se efectueaza dupa indicatiile date de comandamentul de stingere constituit din care fac parte specialisti ai Ministerului de Resort si organelor de pompieri.

Barajele se executa prin defrisarea arborilor, folosindu-se in acest scop fierastraie cu motor electric si manual sau metoda exploziei. Copacii doborati trebuie indepartati din zona defrisata, iar aceasta curatita. Daca nu exista posibilitatea indepartarii copacilor, arunci vor fi orientati cu trunchiul taiat catre directia de unde se asteapta incendiul. In acest caz, este necesar ca barajul de oprire sa fie supravegheat de oameni dotati cu mijloace de stingere a scanteilor care ar putea sa cada pe coronamente.

Este necesar de asemenea sa se asigure supravegherea padurii in adancime pe directia de inaintare a incendiului, in spatele barajului de oprire, cu scopul de a stinge orice incendiu declansat de scanteile purtate in vant, organizandu-se echipe de patrulare pe directia de propagare, instalandu-se observatori dotati cu binoclu in foisoarele existente pe inaltimi dominante sau copaci inalti. Observatorii trebuie dotati cu mijloace rapide de legatura, stabiliti de radio sau posturi telefonice.

Barajele de oprire sunt si mai eficace daca sunt aparate si de o linie de tevi care sa intre in actiune in momentul apropierii incendiului. Folosirea masinilor de lupta din dotare se face in functie de caile de acces in masivul paduros incendiat si de existenta surselor de apa. Cele mai eficace masini de lupta raman motopompele care sunt usor manevrabile si se gasesc in dotarea camioanelor de interventie impreuna mari cantitati de furtun.

Prin crearea barajelor de oprire se impune accentul pe actiunea de intampinare a incendiului de front. In asemenea situatii dozarea fortelor se face la detasamentul frontal, dar nu trebuie neglijata nici actiunea detasamentelor de flancuri care de cele mai multe ori printr-o actiune eficace de stingere pe partile laterale pot ajunge catre varful incendiului, concurand astfel la actiunea intreprinsa de detasamentul frontal. Detasamentul care actioneaza in spate trebuie sa inlature orice posibilitate de izbucnire a incendiului trecand la lichidarea micilor suprafete de copaci ramasi incendiati. In situatia cand incendiul de coronament este deosebit de puternic si nu exista siguranta ca poate fi localizat in limita unui baraj de oprire se foloseste procedeul cunoscut sub denumirea 'foc contra foc

Acest procedeu se poate folosi cu succes daca se respecta urmatoarele conditii:

contra-focul sa fie declansat de pe limita din fata a unui baraj natural sau
artificial;

- contra-focul sa fie declansat la o distanta destul de mare de frontul de inaintare a incendiului in asa fel incat sa aiba posibilitatea sa defriseze prin ardere o portiune destul de lata pana la ajungerea incendiului in zona contra-focului;

- sa existe posibilitatea de impingere a contra-focului in intampinarea incendiului, trebuie sa existe multa atentie pentru ca acesti factori (vant, curenti locali) sa nu actioneze in sens contrar si sa declanseze un alt incendiu;

- intalnirea dintre incendiu si contra-foc sa se faca pe o suprafata suficient de descoperita; daca aceasta nu exista in mod natural, atunci sa se realizeze printr-o suprafata devastata de contra-foc;

- contra-focul se lanseaza in intampinarea incendiului numai dupa ce s-au luat toate masurile de supraveghere a intregii zone si a imprejurarilor;

- declansarea contra-focului sa coincida cu un moment de acalmie a

incendiului;

- pe tot timpul aplicarii acestui procedeu sa existe ordine si disciplina

desavarsita, asigurandu-se instruire de amanunt a personalului care declanseaza contra-focul. Pentru reusita acestui procedeu este necesar :

sa se aleaga in mod judicios baza de plecare;

sa fie amplasate la fata locului toate mijloacele necesare;

sa fie amplasat in dispozitive personalul de supraveghere;

sa fie anuntati cei interesati asupra orei declansarii contra-focului.

Acest procedeu pentru stingerea incendiilor de paduri nu se foloseste decat in ultima instanta. Ele nu se vor folosi in conditiile existentei unui vant puternic sau la baza unor masive paduroase cu versanti prea inclinati sau cu relief accidentat.

O atentie deosebita se va acorda mai ales in perioada cand clima este foarte secetoasa si vanturile mai intense, deoarece in aceste cazuri este suficient o scanteie pentru a lua foc vegetatia combustibila. Pe timp de seceta se vor lua de catra organele locale o serie de masuri ca:

crearea unor bariere de incendiu si a unor drumuri forestiere pentru a patrunde in masivele inaccesibile;

informarea zilnica a cetatenilor prin presa, radio si TV, despre pericolul de incendiu care-1 prezinta seceta excesiva;

realizarea unor reportaje, filme, interviuri la TV, difuzate de programele nationale de mai multe ori la inceputul verii;

popularizarea regulilor PSI speciale si difuzarea unor brosuri cu materiale de propaganda impotriva incendiilor

Incendiile de doboraturi

Se pune accent pe localizare mai ales cand zona calamitata se invecineaza cu suprafete impadurite. Pentru localizare se vor crea centuri de oprire curatindu-se limitele zonei de doboraturi ,de orice vegetatie care ar contribui la propagarea incendiului .

La stingerea principalelor focare din zona de doboraturi se trece cand exista o situatie de acalmie a incendiului, supraveghindu-se intreaga zona. In actiunea de lichidare a focarelor se va proceda la verificarea atenta a fiecarui trunchi doborat si la lichidarea focarelor ascunse in radacini, scorburi. Daca se dispune de forte de lucru este indicat ca odata cu operatiunea de lichidare a focarelor ascunse sa se curete copacii de creasta carbonizata pentru a se inlatura reaprinderea si pe cat posibil scoaterea lor din zona.

Operatiunile de localizare si trecerea la lichidarea lor sunt mult usurate daca exista posibilitatea folosirii motopompelor sau masinilor de lupta de la care sa se echipeze numarul de tevi necesare.

Localizarea si lichidarea incendiului se organizeaza pe sectoare. Daca zona de doboraturi se afla pe versantii muntilor, sectoarele se organizeaza de-a lungul lor, numarul variind in functie de marimea zonei de doboraturi. Fiecare sector este condus de un organ silvic care trebuie sa aiba la dispozitie muncitori forestieri dotati cu uneltele necesare.

Dupa stingerea incendiului intr-o zona de doboraturi este indicat ca aceasta sa intre imediat in exploatare pentru a se inlatura pericolul de izbucnire a unui nou incendiu. Faptul ca in zonele impadurite se afla localitati cu gospodarii cetatenesti imprastiate pe suprafete mari, grupuri sociale pentru muncitorii forestieri sau obiective turistice care in cazul incendiilor de proportii pot fi amenintate de incendiu, se impune o atentie deosebita din partea sefului stingerii.

Pe timpul recunoasterii aeriene se va stabili directia de propagare si pericolul ce-1 reprezinta incendiul pentru localitatile din apropiere si masurile de protectie a lor. Existenta acestora impune folosirea unor forte suplimentare care trebuie sa execute:

realizarea unor baraje in jurul acestora prin doborarea copacilor apropiati;

- curatirea zonei de material combustibile;

acoperirea invelitorilor combustibililor cu prelate umede;

realizarea unor rezerve de apa in apropierea lor;

- instalarea echipelor de vanatori de scantei pe fiecare gospodarie amenintata care sa descopere si sa lichideze orice inceput de incendiu;

- evacuarea din zona a bunurilor materiale, a oamenilor, a animalelor.
Stingerea incendiilor de padure in conditii deosebite

Incendiile de paduri pot fi provocate in caz de razboi de bombardamente de aviatie, artilerie, rachete sau prin aruncarea asupra acestora a diverselor materiale incendiate. Loviturile nucleare sau substante incendiare date asupra unor obiective aflate in paduri sau in apropierea acestora pot provocai incendii de mari proportii cunoscute sub numele de 'furtuni de incendiu'.

In asemenea cazuri incendiile cuprind coronamentele copacilor si se manifesta sub forma violenta cu viteze foarte mari indeosebi in padurile de foioase. Incendiile provocate de loviturile nucleare la padurile de rasinoase impun operatiuni de amploare si mijloace numeroase.

In prima faza este indicat sa se realizeze localizarea pe un front cat mai larg si la distanta destul de mare de incendiu.

Pentru a inlatura actiunea distructiva a efectelor nucleare sau a diferitilor agenti toxici asupra oamenilor care vor actiona in operatiunile de stingere, se vor lua masuri de protectie.