Stingerea incendiilor la podurile cladirilor

STINGEREA INCENDIILOR LA PODURILE CLADIRILOR

Probleme

1. Caracteristici constructive ale podurilor cladirilor.

2. Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor

3. Organizarea si desfasurarea actiunilor pentru stingere. Reguli de lucru si protectie a muncii.

1. Caracteristici constructive ale podurilor cladirilor.

Podurile sunt parti importante ale constructiei cladirilor. Unele poduri mari sunt compartimentate prin pereti contra incendiilor, pereti laterali sau principali pana la acoperis care au practicate goluri pentru usi, uneori neprotejate si fara inchideri speciale contra incendiilor. De regula, intrarea in pod se face pe scarile interioare, dar sunt si constructii care sunt prevazute cu scari fixe de incendiu, amplasate in dreptul lucarnelor sau luminatoarelor, legatura dintre sol si pod facandu-se prin intermediul lor.

In podurile cladirilor industriale intalnim incaperi utilizate pentru ascensoare cu sali de masini, camere de colectare, canale de fum etc, iar in cele ale cladirilor de locuit exista, uneori, si mansarde improvizate folosite ca locuinte sau depozite de materiale combustibile. Cand acoperisurile au o suprafata mare sau o executie complexa, in pod sunt construite diverse ansambluri constructive din lemn, de forme diferite.

Punctele periculoase mai importante in podurile constructiilor, sunt:

canalele de fum practicate in planseul podului;

zona canalelor de ventilatie;

incaperile mansardelor si camerele de colectare.

2. Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor.

Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor depind de destinatia si amplasarea podurilor si de particularitatile elementelor de constructie ale acoperisului si ale planseelor.

Incendiile in poduri se propaga cu repeziciune mare datorita abundentei de material lemnos uscat, sub forma elementelor de constructie ( podina, ansambluri constructive din lemn, astereala, termoizolatii), a prezentei instalatiilor de ventilatie, a mansardelor, lipsei compartimentarilor si existentei golurilor pentru usi neprotejate cu inchideri speciale contra incendiilor, a formarii tirajului de aer ( curenti de aer ascendenti) favorizat de existenta lucarnelor si a luminatoarelor din poduri, incendiile se propaga rapid si in toate directiile, degajand cantitati mari de fum, gaze toxice si caldura, mai ales in cazul celor necompartimentate, cand se formeaza tirajul de aer fumul inunda in scurt timp podul, incaperile de la etaj si casa scarilor, fapt ce ingreuneaza foarte mult actiunea de stingere.

In cazul planseelor combustibile este posibila prabusirea elementelor de constructie ale acoperisului la etajele inferioare. Viteza de propagare este mai mare cand incendiul  s-a extins la acoperis, el putandu-se extinde de-a lungul coamei si cornisei acestuia, in situatia cand focul a cuprins elementele de constructie combustibile.

In cazul acoperisurilor cu invelitori combustibile ( paie, stuf, sindrila, sita, etc ) incendiul cuprinde cu repeziciune intreaga suprafata a acestora, iar in exterior se manifesta violent, cu flacari inalte si fum intens, Curentii de aer ascendenti ridica la mare inaltime paiele si alte parti din elementele combustibile supuse arderii, sau numai scantei si jaratec, si le transporta la distante mari, putand intalni substante combustibile si genera noi incendii.

Cand invelitorile sunt realizate din tabla, incendiile se manifesta doar in pod, caracterizandu-se prin arderea asterealei si a celorlalte elemente de constructie ale acoperisului. In acest caz proportiile incendiului se pot stabili prin observarea schimbarii culorii tablei invelitoare ( brumarie sau rosie ) sau pe timp de iarna prin topirea zapezii in zona ce arde mai intens.

La incendiile izbucnite la poduri apar urmatoarele caracteristici:

q arderea a cuprins numai podina podului;

q arderea a cuprins astereala si invelitoarea combustibila;

q incendiul a izbucnit in mansarda.

Cand incendiul a cuprins numai podina podului, propagarea acestuia este favorizata de prezenta materialului combustibil din care este confectionata podina si de tirajul format in poduri, in special in cele fara compartimentari, datorita lucarnelor, luminatoarelor si a altor goluri deschise. Initial, propagarea se face mai lent, din interior spre exterior, si este insotita de degajari de fum mult, din oxid si dioxid de carbon, iar temperatura variaza intre 900 -1000° C.

Prezenta planseelor cu goluri permite si ea propagarea ascunsa a incendiului, pe orizontala, iar acumularea in zona coamei acoperisurilor creeaza pericolul inaintarii la astereala si la elementele portabile ale acoperisului putand duce la prabusirea acestuia, la inlesnirea patrunderii incendiului prin planseu la etajele inferioare, deci la generalizarea lui in intreaga constructie, la inundarea cu fum la caturile inferioare prin casa scarilor, ingreunand evacuarea persoanelor si bunurilor materiale, precum si interventia la incendiu.

In cazul podurilor etanse ( cu lucarne si luminatoare inchise ) arderea este mai intensa datorita prezentei oxigenului in mediul inconjurator. Pe masura ce se acumuleaza o mare cantitate de fum arderea devine mai lenta ca o consecinta a micsorarii procentului de oxigen din zona.

Pana la executarea desfacerilor in acoperis propagarea incendiului se face mai mult orizontal, fiind favorizata de prezenta materialelor combustibile din compunerea podinei. In aceasta situatie, propagarea incendiului se va face de la cornise spre coama si de-a lungul acoperisului daca elementele portante sunt ignifugate, viteza de ardere si de propagare a incendiului este mai mica, dar jaratecul aprins, care cade de pe podina combustibila neprotejata, poate duce la aprinderea acestuia facilitand propagarea incendiului spre caturile inferioare in momentul iesirii incendiului la suprafata inferioara are loc o dezvoltare brusca a arderii datorita afluirii spre locul incendiului a unei mari cantitati de aer proaspat care va intretine si intensifica, contribuind la propagarea incendiului pe intreaga suprafata a invelitorii, daca aceasta este combustibila.

Cand incendiul a cuprins invelitoarea combustibila si prin intermediul materialelor combustibile din componenta acoperisului, s-a propagat in intregul pod, arderea se manifesta cu violenta, flacarile ies prin lucarne si luminatoare, iar tirajul format contribuie la cresterea puternica a intensitatii arderii. In aceste conditii are loc pierderea capacitatii portante ate elementelor de sustinere prabusirea lor in pod si la etajele inferioare fiind iminenta.

Incendiile izbucnite la mansarde pot lua forme de dezvoltare complicate datorita marii varietatii de substante combustibile aflate in incaperile acestora. Din mansarde incendiul se propaga cu repeziciune prin golurile existente si pe cai ascunse, cuprinzand suprafata intregului pod.

3. Organizarea si desfasurarea actiunilor pentru stingere. Reguli de lucru si protectie a muncii.

Recunoasterea

Aprecierea locului incendiului si a proportiilor acestuia se face din exterior dupa fum, flacari, locul de topire a zapezii, culoarea invelitorii din tabla. Pentru recunoastere se folosesc scarile interioare care ajung la pod si care se gasesc pe caile probabile de propagare a incendiului, scarile de incendiu sau autoscarile din dotarea pompierilor, acoperisurile constructiilor vecine, pe care se pot instala scari.

Echipa de recunoastere trebuie sa fie insotita de persoane care cunosc topografia locului ( ingineri, tehnicieni etc. ) si isi va incepe activitatea din podul incendiat. La podurile cu suprafata mare se recomanda ca recunoasterea sa se execute pe mai multe directii, comandantul interventiei stabilind locul si ora de intalnire a echipelor ce au executat recunoasterea.

Pe timpul recunoasterii se va stabili:

prezenta persoanelor in poduri si mansarde, caile si mijloacele de evacuarea a acestora, locul incendiului, suprafata incendiata, caracterul incendiului si directiile de propagare, caracteristicile constructive ale elementelor podului si acoperisului, starea lor si tipul invelitorii;

instalatiilor electrice si de ventilatie sub tensiune si necesitatea deconectarii lor;

pericolul propagarii incendiului la etajele inferioare;

pozitia lucarnelor si a luminatoarelor din apropierea locului incendiat, daca acestea pot fi folosite pentru evacuarea fumului, introducerea dispozitivelor de stingere in pod sau dirijarea incendiului pe verticala ;

prezenta zidurilor contra incendiilor care pot fi folosite pentru amplasarea servantilor;

existenta scarilor necesare realizarii dispozitivelor de lupta;

necesitatea si locul unde se vor executa deschideri in acoperis pentru patrunderea servantilor in pod, precum si a locurilor unde se vor executa obstacole pentru limitarea incendiului.

Substante stingatoare.

Pentru stingerea incendiilor izbucnite in poduri si la acoperisuri se recomanda folosirea apei refulata cu tevi de refulare tip B. Servantii vor folosii pentru protectie mastile contra fumului si gazelor de oxid de carbon, sau cartus polivalent, dar mai ales aparatele de respirat cu aer comprimat.

Stingerea   

Pentru stingerea incendiilor izbucnite in poduri, se organizeaza, de regula, doua sectoare de interventie unul in podul incendiat, iar in cazul invelitorilor combustibile si pe acoperis; altul la etajele inferioare, in interiorul cladirii. Misiunea sectorului de stingere din, pod este si sa protejeze elementele portante ale acoperisului, localizand si stingand focarele  descoperite, sa evacueze fumul, sa demoleze si sa demonteze elementele de constructie distruse prin ardere, care pot provoca accidente, sau pe cele care sunt in pericol de a fi incendiate. De asemenea acestui sector i se va incredinta si misiunea de limitare a incendiului prin crearea obstacolelor de-a lungul intregii suprafete supuse arderii cu latimi de 2 - 4 m, si prin desfacerea hidroizolatiilor si termoizolatiilor pentru descoperirea cailor ascunse de propagare.

Pentru crearea unor obstacole pe directia de propagare a incendiului si grabirea ritmului lucrarii vor fi concentratii toti servantii toporasi din garda de interventii. Dimensiunile obstacolelor se stabilesc in functie de combustibilitatea elementelor constructive, de conditiile atmosferice, viteza vantului etc, iar pe aliniamentul lor se vor destina tevi cu misiunea de protejare a acestor obstacole si limitarea propagarii incendiului. Pentru patrunderea in podul incendiat in vederea actiunii de stingere, servantii, vor executa deschideri in zona corniselor, cat mai aproape de locul incendiat si apoi vor actiona cu jetul de sus in jos si din departe spre aproape.

Materialele arse se demoleaza si se depoziteaza in pod, asezandu-se in apropierea elementelor portante, in scopul evitarii prabusirii lor. Planseele se demoleaza incepand din partea exterioara a focarului, spre centru. In vederea evacuarii fumului si produsilor arderii incomplete, supraincalziti, se vor executa deschideri in coama, luandu-se masuri deosebite impotriva prabusirii asupra servantilor care indeplinesc aceasta misiune. Actiunea servantilor pe acoperis este admisa doar in cazul existentei invelitorilor combustibile cu conditia ca acestia sa fie asigurati si sa aiba la dispozitie cai sigure de retragere. Accesoriile de stingere vor fi asigurate cu cordite. Deplasarea servantilor pe acoperisuri se face numai pe coama, de catre un numar limitat de oameni asigurati si numai la ordinul comandantului intrerventiei.

Cand are loc propagarea rapida a incendiului, comandantul interventiei ia masura executarii unor intervale de siguranta prin taieri si demolari. La executarea acestor operatiuni servantii trebuie atentionati sa nu demoleze elementele de sustinere ale acoperisului intrucat prin aceasta are loc pierderea capacitatii portante a elementelor de sustinere, fiind posibile prabusiri.

Cand se intervine pentru stingerea incendiilor in mansardele cladirilor, se va actiona astfel:

se dezveleste acoperisul intr-un loc prin care se va refula .apa pulverizata direct asupra focarelor de ardere din incaperea incendiata;

daca incendiul a luat proportii, patrunzand si in interiorul peretilor dubli cu umplutura, se va proceda la desfacerea acestora si va continua refularea apei pana la lichidarea completa a focarelor.

Incendiile izbucnite la podurile ce au acoperisuri cu invelitori combustibile, cat si cele din eternit sau tigla, pun probleme deosebite comandantului interventiei datorita

incendiilor care cuprind pana la sosirea garzii de interventie intreaga suprafata invelitorii, arderea manifestandu-se violent cu flacari inalte;

curentilor de aer ascendenti pot lua parti aprinse de invelitoare si jaratec care ridicate la mare inaltime si purtate de vant pana la distante de 600 - 800 m, pot provoca noi incendii la locul de cadere;

datorita temperaturilor ridicate gudronul din componenta cartonului asfaltat se topeste si se scurge pe sol, producand arsuri pe partile neprotejate ale corpului servantilor sau creand pericolul izbucnirii altor incendii.

Actiunea de dezvelire a invelitorilor se va desfasura astfel:

-pentru invelitorile din carton asfaltat, se desfac mai intai sipcile de carton, apoi se desface invelitoare de la coama, iar cartonul este strans sul, prin impingerea de catre servanti cu picioarele, de la coama spre cornise.Inainte de expedierea acestora pe sol, servantii vor atentiona personalul , pentru a preveni eventualele accidente;

-invelitoarele de sindrila, sita, stuf si paie se desfac tot de la coama spre cornisa. Pentru desfacere, se vor folosi cangile din dotarea masinilor de lupta, cu ajutorul carora se vor smulge snopii de paie sau stuf sau parti din sindrila, in ordinea inversa a fixarii pe astereala;

-pe timpul actiunii de stingere a incendiilor la acoperisurile cu invelitori din tigla, eternit sau azbociment, desfacerea va incepe de la coama, prin indepartarea olanelor de la creasta, dupa care tiglele vor fi desfacute cu mana si depuse in partea opusa propagarii incendiului. Pentru a nu sporii valoarea pagubelor prin aruncarea si distrugerea materialelor neafectate de incendiu, acestea vor fi trecute din mana in mana, pana la sol, unde se vor depozita in stive. Indepartarea tiglelor se poate face si prin folosirea unui plan inclinat, de la cornise la sol, format din una-doua scanduri lungi.

Placile de eternit sau azbociment se desfac cu ajutorul toporaselor, scotandu-se placa cu placa, din cuiele de fixare pe sipci, depozitandu-se si evacuandu-se, apoi, la fel ca si tiglele.

In ceea ce priveste lucrul cu apa, se atrage atentia asupra faptului ca refulandu-se apa cu jetul compact se ajunge la distrugerea tiglelor si a placilor, datorita fortei de soc a acestuia.De asemenea, aruncandu-se mari cantitati de apa pe tiglele sau placile de eternit sau azbociment supraincalzite se va obtine o contractie rapida a acestora, urmata de spargerea lor in bucati mici,  care pot rani grav pe servanti, motiv pentru care se va folosi jetul pulverizat, si aceasta numai in cazul aparitiei flacarilor.

Succesul in actiunea de stingere la acoperisurile cu pod se obtine numai prin introducerea sefilor de teava direct in pod, prin locase de patrundere realizate cat mai aproape de incendiu, unde, de pe pozitii de lupta aflate in apropierea zidurilor portante sau corniselor, asigurati cu corzi si cordite si echipati cu aparate izolante, acestia vor putea sa lichideze incendiul, in timpul cel mai scurt.

Se interzice cu desavarsire lucrul servantilor de pe sol si refularea apei pe invelitori incombustibile, cat si amplasarea acestora pe coama acoperisurilor, daca invelitorile nu sunt combustibile, iar incendiul nu se propaga, prin lucarne si luminatoare la exterior.

Cand interventia se face in timp scurt e posibil ca incendiul sa nu fi cuprins intreaga suprafata a acoperisului, in acest caz servantii vor fi amplasati pe acesta astfel incat sa aiba in fata directia de propagare a incendiului. Concomitent cu actiunea de stingere a incendiului seva lucra si la realizarea obstacolelor impotriva incendiului.