NORMELE SI RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV

1. Normele de drept administrativ

Normele de drept administrativ sunt acele norme ce reglementeaza raporturile sociale care apar intre autoritatile administratiei publice in realizarea sarcinilor executive, intre acestea si particulari.

Normele de drept administrativ au o structura externa, tehnico-juridica, care se exprima in articole si alineate, si o structura interna, logico-juridica, care cuprinde ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

Ipoteza normei de drept administrativ, de regula mai dezvoltata decat in alte norme de drept, stabileste imprejurarile, conditiile si subiectele la care se refera dispozitia. Ea poate contine definitii, principii, scopul activitatii unui organ, intelesul unor termeni. Dupa modul de determinare, ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata.

Ipoteza absolut determinata precizeaza cu exactitate imprejurarile in care se aplica dispozitia (de exemplu, competenta legala a unei autoritati publice se stabileste intotdeauna printr-o ipoteza absolut determinata).

Ipoteza relativ determinata stabileste generic imprejurarile in care se aplica norma, organul care o aplica urmand sa stabileasca in concret aceste imprejurari (este vorba despre puterea discretionara sau competenta de apreciere a autoritatii administratiei publice).

Dispozitia normei de drept administrativ cuprinde fondul, continutul propriu-zis al reglementarii si indica conduita pe care trebuie sa o urmeze subiectele la care se refera. Dispozitiile pot avea un caracter onerativ atunci cand subiectele sunt obligate la a face ceva, prohibitiv, cand subiectelor li se interzice savarsirea unor actiuni (de exemplu normele cu caracter contraventional) si caracter permisiv, cand se lasa subiectelor posibilitatea de a face sau nu ceva.

Dispozitia poate fi absolut determinata sau relativ determinata.

Sanctiunea normei de drept administrativ prevede consecintele juridice ce decurg in cazul nerespectarii normei. Dupa gradul de determinare, sanctiunile pot fi determinate, relativ determinate , alternative sau cumulative.

In dreptul administrativ exista

sanctiuni administrative disciplinare,

sanctiuni administrative contraventionale,

sanctiuni administrative patrimoniale,

masuri de constrangere cu caracter nesanctionator

masuri de executare silita

masuri cu privire la actele juridice in general (anulari, suspendari, cai de atac).

Clasificarea normelor de drept administrativ se poate face dupa mai multe criterii:

a) dupa criteriul sferei de curpindere a normelor, acestea pot fi:

norme generale, avand o sfera larga de aplicare;

norme speciale care reglementeaza o anumita grupa de raporturi sociale

norme exceptionale, adoptate in anumite cazuri.

Aceasta clasificare are importanta in procesul de aplicare a normelor de drept administrativ in sensul ca norma speciala se aplica cu prioritate fata de reglementarea generala, iar norma de exceptie se va aplica cu prioritate atat in raport cu norma generala cat si cu cea speciala.

b)    dupa criteriul gradului de impunere a normelor

norme cu caracter imperativ (norme obligatorii de executat sau de realizat);

norme cu caracter prohibitiv (care interzic anumite fapte sau acte administrative);

norme cu caracter permisiv prin care subiectelor raporturilor juridice administrative li se permite sa nu faca un anumit act sau fapt.

2. Raporturile de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ reprezinta relatiile sociale care au fost reglementate, direct sau indirect, adica prin interventia unor fapte juridice, de catre normele dreptului administrativ.

Pentru ca norma juridica sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga un raport de drept administrativ este necesar sa intervina un fapt de care insasi norma juridica leaga aplicarea sa. Este vorba de faptele juridice administrative, ce pot fi impartite in evenimente si actiuni sau inactiuni ale omului.

Evenimentele sunt acele imprejurari (fapte naturale) ce se produc independent de vointa omului si de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice administrative.

Actiunile sunt fapte voluntare de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice administrative.

Inactiunile reprezinta nesavarsirea unor fapte prevazute de lege (de exemplu nesolutionarea in termenul legal a unei cereri) si ele pot determina aparitia unor raporturi juridice.

Faptele juridice administrative pot fi savarsite de functionari publici sau de aprticulari. De asemenea, ele pot fi impartite in licite (cand produc efecte juridice legale) si ilicite (cand produc efecte juridice ilegale).

Trasaturile raporturilor de drept administrativ

unul dintre subiecte este intotdeauna un purtator al autoritatii publice;

este vorba de raporturi de putere care apar in sfera relatiilor sociale reglementate de dreptul administrativ.

Raportul de drept administrativ se compune din trei elemente:

subiecte,

obiect,

continut.

Obiectul raporturilor de drept administrativ il constituie acele actiuni sau inactiuni, ori fapte materiale care se realizeaza in sfera administratiei publice si de care norma juridica leaga nasterea, modificarea sau stingerea unor drepturi  si obligatii din acest domeniu.

Continutul raporturilor de drept administrativ il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor ce revin subiectelor acestora. Fiecare autoritate a administratiei publice indeplineste anumite atributii stabilite prin lege, totalitatea lor formand competenta.

Raporturile de drept administrativ se particularizeaza prin faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice reprezinta si o obligatie a acestora, fara posibilitatea pentru ele de a hotari singure daca le exercita sau nu. In principiu, drepturile si obligatiile autoritatilor administratiei publice nu pot fi transmise sau cedate unei alte autoritati administrative, exceptiile fiind stabilite expres de lege.

Categoriile de raporturi juridice de drept administrativ

1. Raporturile care se formeaza in cadrul administratiei publice, in special cu privire la organizarea si functionarea administratiei publice. Ele pot fi raporturi de subordonare, de colaborare si de participare.

raporturile de subordonare - in cazul acestora unul din subiecte actioneaza ca o autoritate ierarhic superioara, avand dreptul de a conduce, a indruma, a controla si a anula actele emise de organul ierarhic inferior si chiar de a-l sanctiona pe cel subordonat;

raporturile de colaborare - subiectele raporturilor de drept administrative se afla pe aceeasi pozitie si actioneaza impreuna pentru realizarea unui scop comun;

raporturile de participare - subiectii participa la exercitarea unor atributii pe care legea le da in competenta unui organism colegial, fata de care subiectii se pot afla in raporturi de subordonare.

2. Raporturile care se formeaza intre un subiect de drept ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. Si aceste raporturi pot fi de subordonare, de colaborare si de aprticipare.

3. Raporturile de utilizare a serviciilor publice, in cadrul carora pot sa apara doua situatii:

cand legea obliga organele administratiei publice sa le presteze;

cand legea lasa la precierea organelor administratiei publice prestarea unui serviciu public.

4. Raporturile care privesc solutionarea conflictelor juridice dintre o autoritate a administratiei publice sau chiar o autoritate publica, in general, si alte structuri administrative sau particulare (persone fizice sau juridice), fiind vorba despre raporturi de natura procesuala.