Declaratia de la Berlin si Tratatul de la Lisabona

Declaratia de la Berlin si Tratatul de la Lisabona

c La 25 martie 2007, liderii UE adopta Declaratia de la Berlin[1] ce marcheaza 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma. Aceasta a fost semnata de "cei trei presedinti" ai Uniunii: din partea Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, din partea Comisiei Europene, José Manuel Barroso, iar din partea Consiliului, cancelarul german Angela Merkel.

Varianta finala a Declaratiei este una de compromis intre pozitii uneori divergente[2]. In pofida opozitiei unor membri, Declaratia a fixat anul 2009 ca termen pentru incheierea reformei institutionale a Uniunii si, implicit, pentru intrarea in vigoare a Tratatului Constitutional European.

Textul reafirma principiile si idealurile care stau la baza constructiei europene: 'Pentru noi, fiinta umana este centrala, demnitatea sa este inviolabila, drepturile sale sunt inalienabile, iar barbatii si femeile sunt egali in drepturi. Noi aspiram la pace si libertate, la democratie si la statul de drept, la respect reciproc si la responsabilitate, la prosperitate si securitate, la toleranta, dreptate si la solidaritate'.

Declaratia mentioneaza reusitele UE (modelul social european, piata si moneda unica). De asemenea, se arata ca Uniunea este cel mai bun raspuns la sfidarile cu care se confrunta statele membre si care depasesc granitele europene, cum ar fi terorismul si concurenta pe o piata globalizata. Protectia mediului si politica energetica sunt preocupari comune majore.

Nu este uitat nici spiritul de deschidere al Uniunii, care va continua sa promoveze democratia si prosperitatea si dincolo de frontierele sale. "Europa este viitorul nostru comun' se arata in incheierea textului. 

c In cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 21-22 iunie 2007, s-a stabilit forma finala a tratatului de reforma a Uniunii. Acesta va inlocui vechiul tratat constitutional.

c La 13 decembrie 2007, sefii de state si de guverne au semnat Tratatul de la Lisabona care va avea rol de "Constitutie europeana" si care aduce o serie de modificari actualei organizari a UE. El modifica Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele CE, in vigoare in prezent, fara a le inlocui. Tratatul va pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor. El isi propune sa creeze[3]:

1. O Europa mai democratica si mai transparenta. La baza functionarii UE stau trei principii democratice: egalitatea democratica, democratia reprezentativa si democratia participativa.

Tratatul de la Lisabona confirma principiul egalitatii democratice, afirmand ca cetatenii trebuie sa se bucure de atentie egala din partea institutiilor europene, consolideaza democratia reprezentativa prin acordarea unui rol mai important Parlamentului European si printr-o mai mare implicare a parlamentelor nationale si dezvolta democratia participativa prin noi mecanisme de interactiune intre cetateni si institutii, printre care se numara, de exemplu, initiativa cetatenilor.

In plus, Tratatul de la Lisabona clarifica natura relatiilor dintre statele membre si Uniunea Europeana.

Se are in vedere:

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de catre cetatenii Uniunii Europene, va avea noi atributii privind legislatia, bugetul european si acordurile internationale. Prin faptul ca se va recurge mai des la procedura de codecizie in cadrul elaborarii politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o pozitie de egalitate cu Consiliul, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor nationale: parlamentele nationale vor participa intr-o masura mai mare la activitatile Uniunii Europene, in special datorita unui nou mecanism care le permite sa se asigure ca aceasta intervine numai atunci cand se pot obtine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiaritatii). Alaturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor nationale va conduce la consolidarea caracterului democratic si la cresterea legitimitatii actiunilor Uniunii.

O voce mai puternica pentru cetateni: datorita initiativei cetatenilor, un milion de cetateni din diferite state membre vor putea cere Comisiei sa prezinte noi propuneri politice.

Cine si ce face: relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana va deveni mai clara odata cu clasificarea competentelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaste explicit, pentru prima data, posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din Uniune.

2. O Europa mai eficienta, cu metode de lucru si reguli de vot simplificate, cu institutii eficiente si moderne pentru o Uniune Europeana cu 27 de membri, capabila sa actioneze mai bine in domenii de prioritate majora pentru Uniunea de astazi.

Tratatul de la Lisabona nu schimba fundamental structura institutionala a Uniunii, care se va baza, in continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce cateva elemente noi menite sa amelioreze eficienta, coerenta si transparenta institutiilor, astfel incat acesta sa poata raspunde mai bine exigentelor cetatenilor europeni:

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificata din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel incat procesul decizional sa se desfasoare mai rapid si mai eficient. Incepand din 2014, calcularea majoritatii calificate se va baza pe sistemul dublei majoritati, a statelor membre si a populatiei, reflectand astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obtine atunci cand o decizie este adoptata prin votul a 55% din statele membre, reprezentand cel putin 65% din populatia Uniunii.

Un cadru institutional mai stabil si mai eficient: Tratatul de la Lisabona creeaza functia de presedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani si jumatate, introduce o legatura directa intre alegerea presedintelui Comisiei si rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispozitii referitoare la viitoarea structura a Parlamentului European si la reducerea numarului de comisari si include reguli clare privind cooperarea consolidata si dispozitiile financiare.

O viata mai buna pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaza capacitatea UE de a actiona in diverse domenii de prioritate majora pentru Uniunea de azi si pentru cetatenii sai precum libertatea, securitatea si justitia (combaterea terorismului sau lupta impotriva criminalitatii). Intr-o anumita masura, Tratatul se refera si la alte domenii, printre care politica energetica, sanatatea publica, schimbarile climatice, serviciile de interes general, cercetare, spatiu, coeziune teritoriala, politica comerciala, ajutor umanitar, sport, turism si cooperare administrativa.

3. O Europa a drepturilor, valorilor, libertatii, solidaritatii si sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifica si consolideaza valorile si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga lume.

Drepturile cetatenilor si Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie. Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale.

Libertate pentru cetatenii europeni: Tratatul de la Lisabona mentine si consolideaza cele "patru libertati", precum si libertatea politica, economica si sociala a cetatenilor europeni.

Solidaritate intre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul ca Uniunea si statele membre actioneaza impreuna intr-un spirit de solidaritate in cazul in care un stat membru este tinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mana omului. De asemenea, se subliniaza solidaritatea in domeniul energiei.

Mai multa siguranta pentru toti: Uniunea va beneficia de o capacitate extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce va aduce avantaje directe in ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a lupta impotriva criminalitatii si terorismului. Noile prevederi in materie de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au, de asemenea, obiectivul de a intari capacitatea Europei de a raspunde la amenintarile la adresa securitatii cetatenilor europeni.

4. Europa ca actor pe scena internationala. Promovandu-si valorile si interesele pe plan international, UE este cea mai mare putere comerciala din lume si cel mai important furnizor de ajutor catre tarile in curs de dezvoltare. Prin Tratatul de la Lisabona, Europa se va putea exprima cu mai multa fermitate in domeniul relatiilor sale externe.

Pentru a mentine libertatea, securitatea si prosperitatea pe tot continentul, Uniunea Europeana trebuie sa joace un rol cat mai activ pe scena mondiala. In contextul globalizarii, statele membre nu pot face fa a singure unor provocari, precum asigurarea rezervelor de energie, schimbarile climatice, dezvoltarea durabila, competitivitatea economica si terorismul. Uniunea Europeana, vazuta ca un intreg, este singura care poate oferi solu ii la aceste probleme. In aceste conditii, instrumentele de politica externa de care dispune Europa vor fi regrupate atat in ceea ce priveste elaborarea, cat si adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. Va utiliza forta dobandita de Europa in domeniul economic, umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial, respectand, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe a UE.

Noul Serviciu european pentru actiune externa se va sprijini pe resursele institutiilor UE si ale statelor membre pentru a oferi Inaltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea va avea o personalitate juridica unica[4], ceea ce ii va intari puterea de negociere determinand-o sa fie mai eficienta pe plan mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile internationale. Tratatul da, astfel, posibilitatea Uniunii sa incheie acorduri internationale si sa adere la organizatii internationale. Prin urmare, UE va putea sa se exprime si sa actioneze ca o singura entitate.

Definind rolul pe care UE trebuie sa il joace in lume, Tratatul de la Lisabona abordeaza si problema politicii de securitate si de aparare comuna, admitand ca aceasta face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. In acest context, este introdusa si o "clauza de solidaritate", prin care Uniunea Europeana si statele membre sunt chemate sa actioneze in comun in cazul in care un stat membru devine tinta unui atac terorist.

Se acorda o mai mare importanta principiilor care stau la baza actiunilor Uniunii Europene: democratia, statul de drept, libertatile fundamentale si drepturile omului, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii. Tratatul de la Lisabona introduce, pentru prima data, o baza juridica specifica pentru acordarea ajutorului umanitar si prevede posibilitatea infiintarii Corpului voluntar european de ajutor umanitar.

Tratatul de la Lisabona urmeaza sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009, dupa ce (si daca) va fi validat[5] de toate cele 27 de state care compun Uniunea Europeana.

Acest document complicat a starnit din nou intrebari si chiar controverse legate de cat timp se va mai putea vorbi de identitate si suveranitate nationala, sau unde ar trebui sa stea limita puterii Uniunii. Va functiona acest sistem in care unele state vor fi obligate sa faca ceea ce altele vor, prin votul majoritatii? Adevaratele efecte ale acestui tratat se vor vedea dupa multi ani.