Actele administrativ-jurisdictionale

ACTELE ADMINISTRATIV-JURISDICTIONALE

1. Notiunea de act administrativ-jurisdictional

Teoria a clasificat actele administrative in trei categorii: acte administrative de autoritate, acte administrative de gestiune si acte administrative cu caracter jurisdictional. Aceasta din urma categorie are urmatoarele caracteristici:

sunt acte administrative intrucat emana de la un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul administratiei publice;

sunt acte de jurisdictie intrucat prin ele se solutioneaza, dupa o anumita procedura, prevazuta de lege, un conflict juridic ivit intre un serviciu public si un particular.

In acelasi sens se exprima si definitia data notiunii de Legea contenciosului administrativ, la art. 2 lit. (d): "act administrativ-jurisdictional - actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare".

Controlul instantelor de contencios administrativ asupra actelor administrativ-jurisdictionale

Indepartandu-se de la vechea filozofie a contenciosului administrativ, aceea a administratiei active, sau a administratorului-judecator, cum a mai fost numita, Constitutia Romaniei din 2003 marcheaza un moment de cotitura in aceasta privinta, stabilind, la art. 21, alin. (4), ca "Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite". Aceasta schimbare trebuia sa vina, in sensul cerut de evolutia civilizatiei, a democratiei constitutionale. Lumea in care am intrat, Uniunea Europeana, este dominata de justitie administrativa si nu de jurisdictii administrative.

Aceasta schimbare de optica la nivelul legii fundamentale nu putea ramane fara consecinte la nivelul Legii contenciosului administrativ, astfel incat Legea nr. 554/2004 preia, ad litteram, textul constitutional - la art. 6 alin (1), in totala opozitie cu prevederile legii anterioare care instituia un control limitat al instantelor de contencios asupra actelor administrativ-jurisdictionale.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu-si propune sa defineasca si sa explice notiunea de act administrativ-jurisdictional, misiune ce revine legii speciale care instituie o astfel de jurisdictie, ci are in vedere reglementarea aspectelor de ordin procedural legate de exercitarea cailor de atac impotriva actelor administrativ-jurisdictionale.

In concret, art. 6 din lege instituie obligatia partii vatamate care, nemultumita fiind de un act administrativ cu caracter jurisdictional, voieste sa-l atace in contencios, sa notifice organului jurisdictional administrativ faptul ca nu opteaza pentru calea de atac administrativ-jurisdictionala (cazul A), sau, daca a exercitat o asemenea cale de atac, sa notifice intentia de a renunta la ea (cazul B). In aceste situatii partea are la dispozitie un termen de 15 zile pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, care curge fie de la notificare - in cazul A , fie de la comunicarea deciziei organului administrativ jurisdictional sesizat ce atesta renuntarea la jurisdictia speciala administrativa - in cazul B.

Ipoteza care ar putea ridica unele probleme de interpretare este aceea in care partea ce se considera vatamata, optand pentru o procedura jurisdictional-administrativa, renunta, inainte de a se emite o decizie - actul administrativ jurisdictional - la aceasta, si se adreseaza instantei de contencios administrativ cu o plangere impotriva actului administrativ propriu-zis. Problema ce se pune este de a sti daca, fiind in situatia de a nu exista un act administrativ jurisdictional, mai sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 4).

Analizand acest caz, prof. Antonie Iorgovan considera ca "dupa cum rezulta din art. 7 alin. 2 al legii, partea va trebui sa exercite procedura prealabila necontencioasa", interpretand deci renuntarea la procedura jurisdictional administrativa ca fiind absoluta, cu efecte retroactive, ca si cum n-ar fi fost exercitata deloc.

Jurisprudenta contenciosului administrativ din ultimii ani a asimilat procedura prealabila chiar si cu o plangere verbala, facuta cu ocazia unei audiente la conducatorul autoritatii administrative emitente a actului atacat. Cu atat mai mult, o plangere scrisa, facuta in cadrul unei proceduri jurisdictional-administrative speciale, care de regula este si motivata, nu poate tine locul procedurii prealabile? De ce s-ar impune o temporizare a solutionarii litigiului, ca sa nu mai spunem si de riscul decaderii din dreptul la actiunea in contencios in cazul in care litigiul aflat la organul jurisdictional-administrativ a avut o durata mai indelungata, si nu s-ar aplica in astfel de situatii prevederile art. 6 alin. (4) din lege: "Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii." Consideram ca acest text legal, coroborat cu norma constitutionala a caracterului facultativ al procedurii jurisdictional-administrative, permite renuntarea, in orice moment, la aceasta procedura si introducerea actiunii la instanta de contencios administrativ impotriva actului administrativ, insotita de decizia ce atesta renuntarea.

Un alt temei in sustinerea acestei interpretari este principiul tratamentului juridic egal in situatii similare: de ce renuntarea la procedura jurisdictional-administrativa speciala, in faza de "fond" sa fie sanctionata altfel decat renuntarea la calea de atac, care constituie tot o procedura jurisdictional-administrativa speciala.

Prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar trebui sa fie aplicabile doar in cazul in care partea nu exercita deloc calea actiunii jurisdictional-administrative, nu si in ipoteza exercitarii urmata de renuntare.