Unitati taxonomice ale regionarii turistice

Unitati taxonomice ale regionarii turistice

Principalele caracteristici a fenomenului turistic este spatialitatea. In ultimele decenii s-a produs o difuzie a activitatii turistice in spatii din ce in ce mai vaste, acestea fiind prezente in mod organizat in majoritatea regiunii Terrei, iar pe de alta parte s-a accentuat tendinta de concentrare in arelale sau regiuni cu traditie situate la distante mai convenabile, de marile aglomerari.

Aceste doua fenomene in aparenta contradictorii dar strans legate intre ele, contribuie la etalarea unei mari varietati de manifestare ale turismului mondial actual si in acelasi timp permit si impun separarii unei unitati teritoriale diversificate, insa ierarhizate pe nivel cu grade de integrare diferite.

Avand in vedere structura deosebit de complexa a fenomenului turistic se procedeaza astfel:

pornind de la unitati elementare de tipul punctului sau obiectivului turistic, asocierea acestor complexe simple pe spatii restranse si printr-un grad de valorificare adecvat se formeaza complexe si centre turistice.

In functie de extinderea si diversificarea fenomenului turistic, in teritoriu se ajunge la categorii cu suprafete tot mai mari si niveluri de integrare si functionalitate cum ar fi: areal, zona, regiune turistica. Dupa unii autori se pot folosi si alte categorii cum ar fi: subzona si subregiunea turistica, dar este necesara o selectie cat mai clara, in urma acestui proces ramanand  unitatii taxonomice cu sens apropiat(areal, zona turistica).

Punctele turistice - reprezinta un element sau resursa cu valoare turistica si infrastructura necesara punerii lui in valoare(acesta fiind simpla de obicei) fiind reprezentata de cai de comunicare iar in unele fiind create baze de cazare si alimentatie simple.

2) Resursa turistica poate sa fie naturala: pestera, cascada, lac, monument geologic, sau antropic: manastire, cetate, monument, muzeu si are extensiune redusa, se gaseste in afara asezarilor(cele naturale). Se poate face o departajare intre punct turistic si obiectiv turistic in sensul ca obiectivul beneficiaza de cai de acces.

Complex turistic are intelesuri diferite si poate fi situat sus, sau deasupra centrului turistic, in functie de extensiunea teritoriului si de elementele pe care le integreaza.

In unele situatii sensul centrului turistic se apropie de cel ale punctului turistic (complex hotelier si de tratament) sau se confunda cu centrul turistic. Privit la nivel superior, complexul turistic concentreaza pe suprafete relative restranse apropiindu-se de punctul turistic( complex hotelier de tratament), in acest caz apare confuzia cu areal turistic, din aceste motive utilizarea categoriilor respective este mai restrictiv - trebuind adecvata unei situatii concrete.

4) Centrele turistice - reprezinta un rezultat al concentrarii spatiale a mai multor resurse turistice, de obicei de acelasi tip, dispun de infrastructura unica menita sa serveasca toate obiectivele.

Daca resursele turistice sunt variate, centrul se va specializa in practicarea unui anumit tip de turism(se practica turistic polivalent in forme variate).

Exista doua subcategorii:

statiunea turistica - reprezinta o entitate de sine statatoare, turismul absorbind peste 50% din populatia activa;

localitatea turistica - se suprapune unui habitat asezare, cu functie turistica - este o functie complementara.

Arealul turistic  - suprafata teritoriala destul de variabila ca si extindere in care se gasesc mai multe obiective turistice izolate sub forma de complexe si in cele mai multe cazuri una sau mai multe centre turistice. In situatia existentei unui singur centru turistic, acesta indeplineste rolul de nod polarizator al arealului( arealul turistic Depresiunea Dornei, Vatra Dornei)

6) Zona turistica constituie o categorie taxonomica de rang superior arealului care cuprinde un numar insemnat de puncte sau centre turistice, multe fiind grupate sub forma de complexe, areale, toate aflate in legaturi de complementaritate.

Dupa cum accentueaza Pompei Cocean, principiul trasat care confera unitate si separarea ei este functionalitatea, axata de obicei pe un grad avansat de specificitate sau specializare, astfel zona turistica este un sistem spatial functional care asigura desfasurarea unui ciclu complex cu finalitate deplina de mare complexitate sub aspectul serviciilor(zona turistica a vaii Loarei, Toscana). De cele mai multe ori  zonele turistice nu se suprapun unor diviziuni de ordin administrative, economic, tocmai din necesitatea asigurarii complementaritatii.

7) Regiunea turistica reprezinta nivelul taxonomic cel mai inalt sub aspectul extensiunii si al gradului de integrare, cuprinde teritorii vaste in care fenomenul turistic se desfasoara in intreaga lui complexitate, in cadrul lui se diferentiaza zonele turistice, areale, cu numeroase centre, puncte si obiective turistice. Ca nivel teritorial, de obicei regiunile turistice sunt inferioare tarilor, individualizandu-se in cadru, acestea uneori depasesc granitele statale, avand grad superior (Muntii Alpi).

Cele doua unitati taxonomice de rang superior, zona turistica si regiunea turistica, par usor de confundat insa intre ele se pot face diferentieri:

extensiunea teritoriala a regiunilor turistice este mai mare decat al zonelor turistice;

zona turistica se constiuie ca un sistem functional cu grad avansat de specializare pe cand regiunea turistica cuprinde mai mult subunitati(zone) destinate teritoriilor dar care se subordoneaza  cererii turistice complexe si diversificate;

in cazul zonei turistice predomina un anumit tip de turism recreativ-curativ, pe cand regiunii turistice ii este caracteristica asocierea a doua sau chiar 3 tipuri de turism(polivalent).

cele doua unitati difera si sub aspectul potentialului turistic al importantei regiunii turistice cu potential mai mare si mai variat de importanta nationala, pe cand zonele turistice pot fi de importanta provinciala, regionala.

Caracteristica principala a zonei turistice este specificitatea, iar a regiunilor turistice este diversitatea in unitate.

Tipologia regiunilor, a zonelor si centrelor turistice.

Practicarea unui turistm polivalent cu forme variate de organizare si manifestare, nu se poate face cu o departajare clara dupa criteriul timpului de turism. Astfel turismul recreativ de agrement si sporturile de iarna se imbina cu cel curativ in regiunile  montane, iar turismul balnear se imbina cu cel culturalizant in regiunile litorale. In cadrul criteriului "tipului de turism" turismul imbinat cu spatiul concret de manisfestare a fenomenului turistic din care, de fapt, el deriva, se individualizeaza 4 tipuri de regiuni turistice:

regiuni litorale

regiuni montane

regiuni a turismului cultural

regiuni turitice complexe

1. Regiuni turistice litorale sau balnear maritime.

se caracterizeaza prin asocierea unor factori naturali proprii, plaja, insolatie soare prin dotari tehnico-materiale si servicii calitative superioare(puternic concentrate spatial);

activitatile turistice manisfera o accentuata sezonalitate prin climatul sezonal de 3 luni sau subtropical de 6 luni. Acestea sunt regiuni care concentreaza cea mai mare parte a

fluxurilor anuale in America de Nord si Europa.

2. Regiuni turistice montane

prin valorificarea unu suport natural valoros conditionat prin clima, fauna, manifestat prin peisaje pitoresti. Dotarile se concentreaza in statiuni mai mici decat cele litorale, facilitati climatoterapeutice, sporturi de iarna. Caile de acces rutiere si feroviare sunt modernizate si completate de transporturile pe cablu, in cazul muntilor inalti se diferentiaza o dubla sezonalitate hivernala si estivala care pot fi sensibil atenuate prin existenta izvoarelor minerale si termale. Cea mai complexa regiune montanta de acest tip: Muntii Alpi, Muntii Pirinei, Muntii Scandinaviei, Muntii Tatra, centrul insulei Hokkaido.

3. Regiuni turistice de tip cultural

sunt mai reduse si se leaga de vestigiile unei civilizatii stravechi, dezvoltate in arii naturale, cu conditii hidrografice favorabile agriculturii, dar fara valente peisagistice deosebite, Gangele si Palestina. In Europa, se contureaza din perioade mai recente, feudale si capitaliste, Bazinul Parisului si Valea Loarei, si Anglia de SE, Italia, Grecia.

4. Regiuni turistice complexe

comporta o imbinare a resurselor naturale cu cele antropice, fiecare participand in proportii diferite de la un caz la altul si cuprind o varietate de elemente.

Regiunile turistice care se desfasoara in regiunile turistice litorale, montane si pe suprafete de zeci de mii de kmp, incluzand mari orase si megalopolisuri, regiuni din SE-ul Australiei, statul California.

Tipologia zonei turistice.

Zonele turistice balneare au aparut si s-au dezvoltat in timp datorita unor mari bogatii de ape minerale, mofete si namoluri. De la centre izolate de cura s-a ajuns la o reteta de stationare balneara la balneoclimaterice, relativ grupate in teritorii, grupate intre ele dar cu anumite specificatii. Repartitia stationara este conditionata de fasia de discontinuitate geomorfologica(falii). Zonele turistice terapeutice sunt numeroase in Europa unde unele erau vizitate de romani. NE-ul Masivului Central Francez, Vichy- Le Puy, SE-ul Germaniei cu Baden-Baden, zona de extremitate estica a Boemiei, zona din centrul Subcarpatilor Getici, Calimanesti, Olanesti, Gavora. Tot aici se includ regiunile balnear-maritime, zona turistica litorala a Georgiei - Suhumi-Batumi, zona litoralului bulgaresc, Cote d'Agent la Golful Biscaya.

Zonele turistice montane si al sportului de iarna.

se individualizeaza in cazul regiunilor turistice de acelasi tip, in cazul regiunilor alpine Chamonix, in Elvetia - Alpii Retici, Alpii Bavariei, zona Denver Colorado Springs ca zone montane distincte, Zakopane -Polonia.

Zona turismul cultural

ocupa teritorii mai restranse si sunt prezente indeosebi in cadrul lumii vechi, in general cuprind cateva centre turistice cu vestigii istorice, arhitectura deosebita ex: numeroase muzee, zona Venetia, Padova, Verona, Florenta, Piza, Latium cu Roma, Micene Argos,  Corint, Flandra cu Bruges.