Posibilitati de diversificare a produselor si serviciilor turistice

POSIBILITATI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR SI SERVICIILOR TURISTICE

1 Planurile strategice, instrumente utile de lucru pentru modelarea serviciilor turistice

Pentru managementul unei agentii de turism, strategia serviciilor distribuite consumatorului constituie planul de actiune menit sa asigure obtinerea unor rezultate economice pozitive in confruntarea cu competitorii ei.

In elaborarea unei strategii competitive a serviciilor turistice, managerii agentiilor au in vedere urmatoarele componente:

identificarea, analizarea si selectionarea elementelor de baza ale strategiei;

intelegerea necesitatilor ce se ivesc in aplicarea strategiei;

integrarea elementelor de baza intr-un plan strategic cuprinzator si consistent.

In general, strategia de servicii, inclusiv cele turistice, se bazeaza pe urmatoarele elemente:

a) agentia de turism, care administreaza elementele tangibile ale serviciilor: investitiile, echipamentele, produsul turistic, procedeele;

b) conceptul de servicii: modul cum ar dori agentia sa i se aprecieze serviciile;

c) sistemul de distributie a produselor turistice;

d) competitorii: agentiile si alti prestatori care ofera aceleasi categorii de servicii;

e) consumatorii: beneficiarii ofertelor de servicii.

Aceste elemente, interrelationale intr-o forma schematica, se prezinta in figura 1.

Figura 1

Setul de elemente care compun strategia se poate modifica in cursul desfasurarii activitatilor, ceea ce va determina modificarea planurilor agentiei de turism (din cauza modificarilor de mediu, a mutatiilor in consumul turistic etc.), asa cum rezulta din figura 2.

Figura 2

Pentru reusita in activitatile desfasurate (profitabilitatea) agentia de turism trebuie sa stapaneasca aceste elemente de baza intr-o asa maniera incat ele sa se integreze organic si armonios in obiectivele de activitate ale firmei. Aceste obiective vor fi realizabile numai in conditiile in care, pentru fiecare produs turistic sau serviciu, va exista o orientare strategica, clar formulata, in concordanta cu nevoile pietei si al segmentelor de piata, care vor fi in masura sa accepte produsele oferite.

Din aceste considerente, strategia serviciilor turistice apeleaza la conceptul de marketing si in cazul elaborarii unor noi strategii partiale ca, de exemple:

strategia gamei de servicii: o agentie de turism poate sa-si extinda sau sa-si restranga paleta serviciilor, dupa oportunitatile pe care le ofera piata;

strategia de preturi si tarife: gama de produse turistice ale unei agentii se va restrange sau se va largi in functie de posibilitatile de aliniere a preturilor si tarifelor la tarifele competitorilor;

disponibilitatea ofertelor: majoritatea agentiilor de turism din tara noasta nu dispun de o baza materiala proprie (exceptand mijloacele de transport turistic: autocare, microbuze si autoturisme).

In consecinta, ofertele agentiilor sunt plafonate la nivelul bazei materiale (in primul rand de cazare) pe care o pot obtine pe baza de contracte sau intelegeri prealabile de la prestatorii directi de servicii.

Mobilitatea in conceperea si realizarea produselor turistice va depinde deci de relatiile de colaborare statornice intre agentiile de turism si prestatori care, la randul lor, isi stabilesc conditiile generale de vanzare a serviciilor pe care le presteaza:

strategia calitatii: dupa cum s-a stabilit, argumentul esential al competitivitatii produselor si serviciilor turistice este calitatea serviciilor prestate, in functie de care se determina si eforturile promotionale de patrundere, mentinere sau extindere pe diferite segmente de piata;

conceptul de produs turistic: nici o agentie de turism nu risca lansarea la intamplare pe piata a unui produs turistic. Pregatirea pentru comercializare incepe din momentul in care studiile atesta utilitatea produsului si va continua pana in momentul cand produsul va fi apt pentru a fi comercializat. Planurile strategice se diferentiaza deci si din punct de vedere al particularitatilor produsului, dictate, inainte de toate, de sezonalitatea activitatii turistice, pe durata ciclului de viata al produsului, si de conditiile in care produsul creat va putea fi valorificat.

In planurile strategice ale noilor produse managementul agentiilor de turism trebuie sa includa urmatoarele sectiuni:

localizarea consumului serviciilor (tara, zona, statiunea etc.);

dimensiunile capacitatilor receptoare de care poate dispune o agentie de turism;

controlul operatiunilor de prestare a serviciilor.

In functie de aceste elemente, graficele precedente pot fi inserate in figura 3.

Figura 3

Analiza conceptelor din figura 3 confirma ideea ca elementele inserate sunt interreletionale: prin urmare, sinergia componentelor nu va fi valabila daca managerii agentiilor de turism nu vor acorda atentia necesara pentru studierea comportamentelor competitorilor. Ca atare, pentru un manager nu este suficient sa-si cunoasca temeinic propria agentie si clientela, ci trebuie sa stie si cum actioneaza intreprinderile competitoare (turistice, hoteliere, de transport etc.). Informatiile pe care le poate obtine managerul despre activitatea intreprinderilor concurente sunt tot atatea elemente care contribuie la orientarea politicii proprii in elaborarea planurilor strategice. Studierea atenta a competitorilor este necesara fiecarui manager, nu atat pentru a-i imita, ci pentru a se distinge de acestia.

Analiza mediului concurential nu vizeaza deci, in principal, preluarea ideilor bune ale altor firme. In sprijinul acestui concept ideea predominanta a strategiei consta in preocuparea de a se distinge de competitori si de a se plasa, in acest fel mai bine decat acestia pe piata.

In concluzie, printre multiplele sarcini ce revin managerilor agentiilor de turism, o preocupare esentiala este si coordonarea cu rigurozitate a modului in care elementele de baza ale planurilor strategice se incadreaza in obiectivele adoptate pentru a desfasura o activitate turistica profitabila.

Tot in atributiile managerului intra si verificarea periodica a modului cum se transpun in practica aceste planuri strategice, cat si revizuirea conceptului de produs turistic, in concordanta cu cerintele de diversificare a componentelor serviciilor oferite.

2 Diversificarea serviciilor turistice

Punerea in valoare a patrimoniului turistic national, al unei zone, statiuni, localitati etc., este strans conditionata de continutul prestatiilor turistice, de diversitatea si nivelul calitativ al serviciilor oferite de organizatorii calatoriilor turistice si de prestatorii de servicii pentru turisti.

Printre motivatiile care determina un turist al zilelor noastre sa accepte o anumita forma de turism, o anumita varietate de aranjamente turistice, o anumita destinatie a calatoriei etc., se numara si factorul de atractivitate denumit generic "agrement", respectiv placerea, destinderea, divertismentul care insotesc odihna activa a turistului, atat de mult solicitata in petrecerea agreabila a timpului liber in perioada concediilor sau vacantelor

La prima vedere, notiunea de odihna activa (vacanta activa) pare o contradictie, un nonsens, deoarece pentru multi turisti perioada de vacanta este conceputa ca o forma de odihna in care se urmareste eliberarea totala de preocuparile zilnice, prin placerea de a nu face nimic, prin recreare (somn prelungit, odihna pe plaja, lectura etc.).

Timpul liber total (zilnic, saptamanal sau anual) de care dispune populatia este in continua crestere. Ori, in conditiile in care durata timpului consumat pentru odihna pasiva ramane aproape constanta, se inregistreaza o continua crestere a cererii populatiei pentru odihna activa, ca o forma agreabila de petrecere (consumare) a timpului liber disponibil.

Cresterea preocuparilor populatiei pentru formele de odihna activa este stimulata si de efectele poluante tot mai accentuate ale aglomeratiilor (centrelor) de tip urban (de exemplu, poluarea aerului, apei, poluarea fonica, vizuala etc.) provocate de furnicarul zilnic al circulatiei oamenilor si al vehiculelor tot mai numeroase din aceste aglomeratii civile. Acesti factori poluanti actioneaza continuu asupra cresterii tensiunii fizice si psihice a omului din societatea contemporana, fenomen care se traduce prin oboseala nervoasa (stres) provocata de ritmurile trepidante ale vietii moderne, cu daune sensibile asupra sanatatii nervoase.

Ca o contrapondere a efectelor de stres, specialistii recomanda ca, in timpul liber, sa se recurga la activitati diametral opuse preocuparilor profesionale cotidiene. Deoarece perioadele concediilor ofera posibilitati extraprofesionale, odihna activa se transforma treptat in "vacanta activa", respectiv intr-o forma de deconectare, de descarcare nervoasa, intr-un procedeu modern de tratament fara administrarea de medicamente, menit sa amelioreze efectele nocive ale suprasolicitarilor nervoase amintite.

Pe masura ce consumul turistic se transforma tot mai mult intr-o forma specifica a consumului de masa, asemenea preocupari pentru includerea in aranjamentele oferite a unor formule cu variante optionale de vacante active ocupa o pondere crescand in prestatiile de servicii turistice.

Intre odihna activa propriu-zisa si odihna pasiva nu exista limite precise. Chiar si in cazul unor aranjamente traditionale, de tipul "totul inclus" (I.T. Inclusive Tours), in care turistului i se asigura o gama convenita de servicii la locul de vacanta, se inregistreaza frecvent manifestari spontane de cereri optionale pentru acele activitati de agrement, divertisment, destindere de timp liber (leisure time, loisir), care intrunesc aprecieri pozitive din punctul de vedere al atractivitatii, diversitatii, originalitatii si nivelul calitativ al prestatiilor.

In acest fel practica turistica consemneaza noi procese si mutatii structurale in componenta clientelei, prin trecerea treptata a unui numar apreciabil de turisti  "pasivi" sau "conditionat pasivi", in categoria "conditionat activi" si recreativ "activi".

Problematica delimitarii comportamentelor active sau pasive devine mai lesne de inteles, daca se ia in considerare si clasificarea de mai jos, care, cu tot caracterul ei succint, reflecta potentialul solicitarilor de servicii intr-o statiune (areal) in care turistul s-a decis sa-si petreaca timpul in vacanta.