Posibilitati de armonizare a legislatiei romanesti in domeniul impozitelor indirecte cu legislatia tarilor din Uniunea Europeana

Posibilitati de armonizare a legislatiei romanesti in domeniul impozitelor indirecte cu legislatia tarilor din Uniunea Europeana

Etapele parcurse de Romania in procesul de pregatire a aderarii la

Uniunea Europeana

Romania a semnat la 1 februarie 1993 Acordul de asociere la Uniunea

Europeana, care a intrat in vigoare la 1 februarie 199 .

Acordul European, asa cum mai este el numit, a statuat cadrul juridic si institutional al raporturilor romano-comunitare, avand ca obiectiv fundamental pregatirea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Cererea oficiala de aderare la Uniunea Europeana a fost inaintata la 2 iunie

199 , insotita de o strategie nationala de preaderare si de o declaratie prin care era exprimata vointa politica de orientare cu fermitate a Romaniei catre obiectivele fundamentale economice, politice si monetare ale Uniunii - spatiu de stabilitate si prosperitate al continentului nostru.

Cu ocazia formularii solicitarii de a obtine calitatea de membru, Romania a acceptat fara rezerve obiectivele fundamentale ale Uniunii, inclusiv strategiile si instrumentele sale. Acest angajament ireversibil este necesar pentru a se asigura functionarea dupa aceleasi reguli a tuturor componentelor vietii economice si

sociale a Uniunii Europene.

Decizia istorica a Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din 0 - decembrie 9 a consacrat intrarea Romaniei intr-o noua faza a procesului de integrare europeana prin deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana.

La 15 februarie 2000 au fost declansate oficial negocierile de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, in avansarea acestora urmand sa se tina cont de indeplinirea de catre tara noastra a obligatiilor asumate in cadrul Acordului European si al Criteriilor de la Copenhaga si Madrid, si anume:

stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si respecta drepturile minoritatilor;

existenta unei economii functionale de piata, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei in cadrul Uniunii;

capacitatea de a indeplini obligatiile de membru, inclusiv aderarea la uniunea economica si monetara si la cea politica;

capacitatea de a implementa in mod efectiv acquis-ul comunitar.

In acest context, reperul final pentru preluarea acquis-ului comunitar si indeplinirea criteriilor de aderare il reprezinta sfarsitul anului , data pana la care Romania isi propune sa definitiveze lucrarile de pregatire pentru aderarea la

Uniunea Europeana.

Acquis-ul Comunitar

Aderarea implica acceptarea totala a drepturilor si obligatiilor prezente si potentiale referitoare la sistemul Uniunii si cadrul sau institutional, cunoscute sub denumirea de acquis comunitar, prin intermediul caruia Uniunea Europeana isi pune in practica obiectivele si care evolueaza continu.

La data aderarii, Romania va trebui sa aplice acquis-ul Uniunii din acel moment si, mai mult, sa asigure implementarea efectiva a acestuia, lucru care necesita, in special, stabilirea unei administratii publice sigure si eficiente.

In domeniul fiscal, atentia Uniunii Europene este indreptata in primul rand spre impozitele indirecte, acest lucru reflectandu-se in Acordul European prin mentionarea, la articolul 70, a impozitarii indirecte ca fiind unul din domeniile prioritare de armonizare a legislatiei cu Acquis-ul comunitar.

Impozitele indirecte in contextul pietii unice intracomunitare

Crearea Pietei Interne este punctul central al unificarii economice in cadrul Uniunii  Europene. Prin aceasta, statele membre ale Uniunii au creat un spatiu economic european omogen in care barierele vamale si comerciale au fost desfiintate. La baza pietei interne se afla cele patru libertati fundamentale: libera circulatie a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor.

Obiectivul major al reglementarilor comunitare privind impozitele indirecte il constituie crearea in cadrul uniunii economice a pietii unice in care sa domine concurenta loiala si ale carei caracteristici sunt similare cu cele ale unei piete nationale.

Pentru realizarea liberei circulatii a bunurilor este esential sa fie reduse diferentele intre statele membre in domeniul fiscalitatii aplicabile schimbului de bunuri. Doua sunt motivele care determina existenta, inca, in cadrul Uniunii Europene, a frontierelor fiscale:

1) frontierele fiscale garanteaza ca impozitele care se aplica asupra consu- mului revin statului membru in care acestea sunt consumate (principiul tarii de destinatie);

2) frontierele fiscale joaca un rol important in cadrul luptei impotriva fraudei fiscale si in prevenirea deturnarii fluxurilor comerciale.

Aceste motive fac ca, deocamdata, frontierele fiscale sa fie indispensabile. Procesul  armonizarii impozitelor indirecte cuprinde acele masuri care sunt

necesare pentru garantarea crearii si functionarii pietii interne unice, astfel incat sa fie prevenita distorsionarea concurentei si sa devina posibila desfiintarea obstacolelor din calea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor.

De asemenea, pentru functionarea corespunzatoare a pietei interne, pe langa armonizarea legislativa, un accent din ce in ce mai mare este pus pe reglementarile care sa statueze obligatii in vederea cooperarii administrative si a asistentei reciproce intre statele membre.

Administratiile fiscale din statele membre au un rol direct in aplicarea politicii fiscale si in colectarea resurselor proprii ale Uniunii Europene, motiv pentru care trebuie sa asigure dezvoltarea capacitatii operationale in ariile lor de competenta.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana implica alinierea la reglementarile pietei interne unice si asumarea responsabilitatii de a respecta permanent obligatiile ce decurg din aceasta calitate.

Este important ca legislatia Uniunii Europene sa fie incorporata eficient in legislatia nationala a Romaniei, dar tot atat de important este ca aceasta sa fie corect aplicata, prin intermediul structurilor administrative corespunzatoare fiecarui domeniu. Aceasta reprezinta o conditie prealabila necesara formarii increderii reciproce indispensabile bunei functionari a pietei unice interne.

Prioritatile  procesului de aderare convenite de Romania cu Uniunea

Europeana au fost inscrise in Parteneriatul pentru Aderare.

In domeniul impozitarii, Parteneriatul pentru Aderare adoptat in luna octombrie 1999 mentioneaza intre prioritati alinierea legislatiei in domeniul TVA si accizelor, intarirea cooperarii administrative si asistentei reciproce si imbunatatirea eficientei administratiei fiscale, obiective care se incadreaza in masurile necesare alinierii tarii noastre la reglementarile pietei unice.

Pentru programarea actiunilor si masurilor necesare in vederea avansarii in indeplinirea criteriilor de aderare, ca obiectiv general, si in indeplinirea prioritatilor Parteneriatului pentru Aderare convenita cu Uniunea Europeana, ca obiectiv intermediar,, Romania a elaborat documentul intitulat Programul national de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana", in cadrul caruia un loc important este ocupat de Programul national de adoptare a acquis-ului comunitar".

Programul national de aderare este actualizat anual, in functie de modificarile

intervenite in legislatia romana si in sistemul de administrare a acesteia.

Dimensiunea si tendintele in evolutia impozitelor indirecte

In anul 19 , impozitele indirecte la nivelul Uniunii Europene au fost in

suma de cca 1000 de miliarde euro, respectiv 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor

membre ale Uniunii Europene, din care taxa pe valoarea adaugata % din PIB

(respectiv 50% din volumul total al impozitelor indirecte), accizele 3,5% din PIB si

alte impozite indirecte 3,4 din PIB.

Fata de anul 1980, ponderea impozitelor indirecte in PIB, in anul 199 , a

crescut cu un punct procentual, de la ,8% la 13,8%, datorita majorarii marimii

relative a veniturilor din taxa pe valoarea adaugata, de la 6,0% la 6,9 .

Structura impozitelor indirecte difera de la un stat membru la altul, astfel:

Danemarca are cea mai mare pondere in PIB a taxei pe valoarea adaugata si a

accizelor, in timp ce Italia inregistreaza cea mai mica pondere a taxei pe valoarea

adaugata, iar Germania si Austria au cea mai redusa pondere a accizelor.

Asemenea diferente sunt determinate de variatiile care exista in nivelul

cotelor de impozite, gradul de cuprindere a bazei de impozitare si in dimensiunea

evaziunii fiscale si au implicatii asupra miscarii libere a produselor si serviciilor in

cadrul pietei unice.

In anul 2000, in Romania, impozitele indirece au reprezentat 11 % din PIB,

din care taxa pe valoarea adaugata 6,3% si accizele 2,6%.

Deoarece impozitele indirecte pot constitui bariere fiscale care afecteaza

direct circulatia libera a produselor si serviciilor in cadrul pietei unice, armonizarea

acestora a progresat cel mai mult in Uniunea Europeana.

Asa cum s-a aratat, in masura solicitata de functionarea pietei unice,

armonizarea impozitelor indirecte, este o obligatie prevazuta in mod expres prin

articolul 93 din Tratatul de la Maastricht.

Trecerea la piata unica, incepand cu 1 ianuarie , si desfiintarea controalelor si

formalitatilor vamale, pentru comertul cu produse si servicii intre statele membre, au scos

mai mult in evidenta obstacolele fiscale existente inca in cadrul pietei unice si limitele

prezente ale armonizarii fiscale a impozitelor indirecte.

Armonizarea taxei pe valoarea adaugata (TVA)

Principalele momente ale armonizarii TVA in Uniunea Europeana sunt:

- introducerea unui sistem unitar;

- trecerea de la principiul destinatiei la principiul originii, in materie de TVA;

adoptarea  unui mecanism de decontare pentru evitarea realocarilor importante de TVA intre bugetele diferitelor state membre.

Adoptarea principiului originii presupune ca, pentru produsele si serviciile care  circula dintr-un stat membru, TVA se aplica in statul de origine care face

"exportul"), iar in statul de destinatie (care face importul") nu se mai plateste TVA la produsele si serviciile respective consumate. Corespunzator, TVA se va face venit la bugetul statului de origine, unde are loc productia, si nu la bugetul statului de destinatie, unde are loc consumul. Aplicarea  acestui principiu ar simplifica administrarea TVA si ar reduce oportunitatile de frauda fiscala.

In cazul trecerii la principiul originii, cerintele pietei unice si, in primul rand, ale asigurarii unei competitii libere, nedistorsionate impun amortizarea cotelor de TVA in  cadrul Uniunii Europene, adica sa nu se practice niveluri diferite ale acestor cote de la un stat membru la alt stat membru. Ratiunea amortizarii provine din nivelurile diferite ale cotelor de TVA, aplicate in statele de origine, care distorsioneaza localizarea investitiilor productive, favorizand statele membre cu cele mai mici cote de TVA.

Introducerea unui sistem de corectie pentru prevenirea realocarilor semnificative de TVA din bugetele statelor membre de destinatie in bugetele statelor membre de origine este necesara intrucat un stat membru pe teritoriul caruia se consuma produse si servicii produse in alt stat membru nu ar accepta sa piarda din TVA, mai ales in conditiile de disciplina bugetara riguroasa acceptata prin semnarea Pactului de stabilitate si crestere. Un asemenea sistem de corectie ar

putea functiona pe baza datelor privind TVA inscrise in documentele de inre-

gistrare a obligatiei fiscale sau a calculelor la nivel macroeconomic, folosindu-se informatia din conturile nationale, ajustata cu elementele necuprinse in baza de impozitare pentru TVA.

Statele membre nu au ajuns la un consens asupra trecerii la principiul originii in domeniul TVA, dar au fost de acord cu un sistem tranzitoriu, caracterizat de urmatoarele elemente:

) se mentine principiul destinatiei. Trecerea de la principiul originii nu este abandonata si ramane un obiectiv pe termen lung al amortizarii fiscale;

se renunta la controlul fiscal la frontierele dintre statele membre. Aceasta inseamna ca un stat membru, de destinatie, nu mai incaseaza TVA ca urmare a controlului fiscal la frontiera pentru produsele si serviciile venite din statele membre de origine, ci firmele, in localitatile unde se afla, au obligatia de a declara TVA datorata si de a o varsa la buget. In mod evident, riscul de frauda fiscala creste, iar pentru mentinerea lui sub control, este necesar un amplu schimb de informatii intre autoritatile fiscale din statele membre;

se continua eforturile pentru amortizarea cotelor de TVA. In acest sens, Comisia Europeana a facut propuneri repetate (ultima in 1998) pentru folosirea

numai a doua categorii de cote, una standard, care sa se situeze intre 15% si 25%,

si una redusa. Consiliul ministrilor finantelor si economiei a fost de acord pentru mentinerea minimului cotei standard de TVA la %, statele membre urmand sa faca toate eforturile pentru a nu depasi acest minim cu mai mult de 10 puncte procentuale, atunci cand isi fixeaza propriile cote standard de TVA. Aceasta marja de 10 puncte  procentuale nu a fost depasita. Totodata, statele membre pot opta pentru una sau doua cote de TVA reduse, dar mai mari de 5%, in cazul unui numar mai restrans de grupe de produse si servicii stabilit prin a sasea Directiva TVA. Cota TVA zero poate fi, in continuare, mentinuta in conditiile in care: exista argumente sociale clar definite, de aceste cote beneficiind consumatorii finali. De asemenea, cotele de TVA super-reduse pot fi mentinute pana la introducerea sistemului definitiv de TVA.

Simplificarea sistemului TVA si cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale.

Desi trecerea la un sistem definitiv al TVA era prevazuta pentru sfarsitul anului

, totusi Uniunea Europeana functioneaza si astazi cu un sistem al TVA considerat tranzitoriu. Uniunea Europeana a facut progrese in armonizarea TVA, dar administrarea TVA continua sa fie complicata, solicitand multe formalitati care necesita timp si costuri pentru a fi indeplinite, in timp ce fraudele fiscale sunt in crestere.

Statele   membre recunosc ca piata unica ramane fragmentata fiscal. Renuntarea la controlul fiscal la frontierele dintre statele membre, in conditiile mentinerii principiului platii TVA la destinatie, nu conduce si la inlaturarea conceptului de frontiere fiscale in cadrul circulatiei produselor si serviciilor intre statele membre. Produsele si serviciile care trec dintr-un stat membru in alt stat membru trebuie "marcate", intr-un fel sau altul, avand un regim fiscal al TVA diferit de cel aferent produselor si serviciilor nationale. Aceasta inseamna costuri importante pentru aplicarea procedurilor fiscale.

Pornind de la realitatea ca statele membre nu sunt inca pregatite pentru trecerea la principiul de origine pentru plata TVA, Comisia Europeana a propus o stategie de imbunatatire a operarii sistemului TVA in contextul pietei unice cu

doua directii principale de actiune:

) simplificarea, modernizarea si aplicarea mai uniforma a reglementarilor

TVA;

) intarirea cooperarii administrative si a prevenirii fraudelor.

Simplificarea, modernizarea si aplicarea mai uniforma a reglementarilor existente au in vedere, in principal:

introducerea unei noi proceduri de restituire a TVA pentru cheltuielile efectuate de catre o firma in alte state membre, respectiv printr-o singura declaratie TVA in statul membru unde isi are sediul (in loc sa depuna cate o declaratie in fiecare stat membru unde a efectuat cheltuieli);

precizarea tratamentului TVA pentru comertul electronic cu produse trimise clientilor in forma digitala (de exemplu un program de radio, muzica etc.). In acest caz, din punctul de vedere al impozitarii, comertul electronic este considerat ca un serviciu si se aplica TVA acolo unde consumul are loc;

- stabilirea de reguli pentru facturile electronice;

aplicarea TVA si la serviciile publice postale, asfel incat sa fie restabilita

neutralitatea TVA in raport cu serviciile postale private care sunt supuse la plata TVA;

- rationalizarea derogarilor si optiunilor in aplicarea TVA etc.

Intarirea cooperarii administrative si a prevenirii fraudelor in domeniul TVA necesita optimizarea functionarii sistemului VIAS si definirea mai buna a drepturilor si responsabilitatilor in efectuarea schimbului de informatii pentru verificarea indeplinirii obligatiilor de plati, alocarea de catre statele membre a resurselor necesare unui control eficient, o mai buna coordonare a obiectivelor politicilor nationale de control al TVA.

Se impune sa subliniem ca, in cazul persoanelor fizice care se deplaseaza

dintr-un stat membru in alt stat membru si efectueaza cumparaturi pentru uz personal, se aplica principiul originii la plata TVA (incepand cu anul 1993). Aceasta inseamna ca persoanele respective sunt impozitate la fel ca si cetatenii acelui stat pe teritoriul caruia efectueaza cumparaturile. La reintoarcerea in tara, impreuna cu cumparaturile facute, persoanele fizice nu mai sunt impozitate din nou. Exista unele exceptii pentru care se aplica, in continuare, principiul destinatiei, cum sunt masinile noi (sau cu o vechime mai mica de 6 luni), vanzarile prin posta peste o anumita limita, cumparaturile care depasesc o anumita limita. In acest context, calatorii care circula intre statele membre pot face  cumparaturi in aeroporturi (si alte puncte de trecere a frontierelor) cu plata integrala a TVA. Prin urmare, regimul de duty free" nu mai este aplicat calatorilor intre statele membre, ci numai acelora care ies din spatiul Uniunii Europene.

Armonizarea in domeniul accizelor

Accizele reprezinta un punct important al bugetelor statelor membre, respectiv, la nivelul Uniunii Europene, 3,5% din PIB, adica cca 248 miliarde euro, in anul 1997 in anul 1980, ponderea accizelor in PIB a fost de 3,2 ).

In Romania, accizele reprezinta numai 2,6% din PIB (in anul 2000) cu aproape un punct procentual mai putin ca in Uniunea Europeana, datorita atat unor cote de accize mai mici, cat si evaziunii fiscale mai ridicate (de exemplu, sunt bine cunoscute piata neagra a alcoolului si contrabanda cu tigari).

Caracteristicile accizelor cu impact pentru armonizarea fiscala:

a) sunt impozite pe consumul unui numar restrans de produse si se practica in toate statele membre. Fiind un impozit indirect, legat insa direct de tranzactiile comerciale si libera circulatie a produselor in cadrul pietei unice, este supus armonizarii fiscale;

b) de regula, produsele alese pentru aplicarea accizelor au o serie de particularitati: productia si vanzarea lor sunt supravegheate de catre stat; elasticitatea cererii in raport cu venitul este supraunitara; consumul produselor determina externalitati negative (cresc cheltuielile de sanatate, pentru mediu etc), de aceea, accizele sunt folosite si ca un mijloc de descurajare a consumului produselor respective;

c) produsele  care poarta majoritatea accizelor sunt produsele din tutun, bauturile alcoolice si produsele petroliere. Uniunea Europeana permite aplicarea si a unor alte impozite asupra acestor produse (de exemplu, impozite verzi" pentru protejarea mediului), daca nu constituie bariere pentru comertul din piata unica. De

la un stat membru la altul, se intalnesc si alte produse purtatoare de accize.

Armonizarea vizeaza, in primul rand, produsele care poarta accize in toate statele membre, urmarindu-se o uniformizare a definirii produselor, unitatilor de masura si a exceptiilor;

d) accizele se calculeaza pe baza unor cote procentuale aplicate la pret si/sau a unor sume fixe pe unitatea de produs. In statele membre, exista diferentieri insemnate in marimea relativa si absoluta a accizelor asezate pe acelasi produs. Diferentele mari intre nivelul cotelor de accize de la un stat la altul se explica nu numai prin politicile de descurajare a consumului, dar si prin faptul ca, de exemplu, tutunul si vinul prezinta o importanta mare in agricultura unor state membre care practica accize mari. Aceste diferente mari distorsioneaza insa competitia pe piata unica si constituie un stimulent important pentru fraude fiscale (contrabanda cu tigari si bauturi alcoolice). Armonizarea cotelor de acciza conduce la diminuarea acestor efecte negative. Pentru produsele care fac parte din aceeasi grupa si se afla in competitie unele cu altele, cum sunt mai ales produsele din tutun si bauturile alcoolice, este necesar ca accizele sa fie relativ egale pentru a nu afecta competitia;

e) in Uniunea Europeana, indiferent in ce stat membru se fabrica produsele purtatoare de accize sau daca provin din import, plata accizelor se face in statul membru in care produsele se consuma. In acest scop, plata accizelor se considera suspendata pana  in momentul in care produsele in cauza sunt declarate ca fiind puse pe piata pentru vanzare. Armonizarea impune reguli uniforme pentru evidenta stricta a circulatiei si depozitarii produselor purtatoare de accize in cadrul Uniunii Europene.

In consecinta, armonizarea accizelor in Uniunea Europeana vizeaza baza de impozitare, cotele de accize, miscarea produselor purtatoare de accize intre statele membre. Armonizarea fiscala este un fapt implinit pentru baza de impozitare si miscarea produselor purtatoare de accize in cadrul Uniunii Europene. Nu exista inca un consens al statelor membre cu privire la aplicarea

de cote unice de accize pentru acelasi produs la nivelul intregii Uniuni

Europene (asa cum a propus Comisia Europeana in anul , in perspectiva trecerii la piata unica).

Periodic,  Comisia Europeana analizeaza situatia accizelor si prezinta propuneri Consiliului Uniunii Europene pentru adancirea armonizarii acestora, simplificarea reglementarilor si prevenirea fraudelor fiscale.

Armonizarea accizelor la bauturile alcoolice

Armonizarea accizelor la bauturi alcoolice a vizat definirea unitara a produselor purtatoare de accize, care sunt grupate astfel: bere; vin; bauturi spirtoase; produse intermediare.

De asemenea, armonizarea a urmarit introducerea unor cote unice de acciza. Comisia Europeana a facut o propunere in acest sens, in perspectiva trecerii la piata unica, dar statele membre nu au ajuns la un consens. Ca atare, Uniunea Europeana a stabilit obligatia practicarii unor cote minime, in sume fixe pe unitatea de produs, dupa cum urmeaza:

- alcool si bauturi spirtuase - 550 euro pe hectolitrul de alcool pur. Se pot aplica cote mai mici pentru distileriile mici;

- produse intermediare - 45 euro pe hectolitru;

- vin si vin spumos - 0 euro pe hectolitru;

- bere - 0,748 euro pe hectolitru/ grade Plato sau 1,87 euro pe hectolitru/ grade de alcool de produs finit. Pentru producatorii mici, se pot practica cote reduse, dar nu mai mici de 50% din cota standard.

Cotele de accize stabilite efectiv de catre statele membre sunt diferentiate. De exemplu: la alcool etilic, intre 645 36 euro pe hectolitru (Italia) si 5880 26 euro pe hectolitru (Suedia). Cote mai mari sunt in statele membre nordice; la vin, intre 0 euro pe hectolitru (Austria, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania) si 318,99 euro pe hectolitru (Suedia).

In Franta, care este tot un mare producator de vinuri, acciza este simbolica,

respectiv 3,35 euro pe hectolitru.

Armonizarea accizelor la produsele petroliere

In statele membre, politicile fiscale privind accizele si alte impozite la produsele petroliere au tintit, pe langa alimentarea bugetelor cu venituri relativ constante si importante, indeplinirea si a altor obiective economice si sociale, ca de exemplu:

- protejarea mediului. De pilda, accizele sunt mai mari la produsele petroliere cu plumb, decat la cele fara plumb (se promoveaza principiul poluatorul plateste");

sustinerea agriculturii. Accizele sunt mai mici la combustibilii pentru masini, daca acestia sunt fabricati din produse agricole (bio-carburanti);

- realizarea unei proportii optime intre diferitele surse de energie (carbune, petrol, nucleara etc.);

- luarea in considerare a competitiei intre diferitele mijloace de transport. De exemplu, la unele produse petroliere, accizele sunt diferite in functiei de destinatie: combustibil pentru motoare; industrie si comert; incalzire;

- deplasarea treptata a poverii fiscale de la forta de munca la alte surse de venit, intre care energia.

Fiind obligatoriu doar un nivel minim al accizelor, intre statele membre exista diferente semnificative in nivelul cotelor de accize, care afecteaza competitia din piata unica. Astfel, la 20 iulie 2001, la benzina fara plumb, cea mai mica acciza era de 297,63 euro/1000 litri in Grecia, iar cea mai mare, de 814,89 euro/1000 litri in Marea Britanie.

Diferentele la nivelul accizelor intre statele membre care sunt si vecine constituie un stimulent in plus pentru fraude fiscale. De exemplu, acciza pe un litru de benzina este mai mare cu 0 euro in Irlanda de Nord fata de Republica Irlanda,

iar pentru diesel, diferenta este de 0,5 euro.

In perioada 1994 20 0, volumul de astfel de produse inregistrat oficial ca tranportat catre Irlanda de Nord s-a redus la jumatate. Tentatia de a raspunde cererii prin importuri neoficiale este pur si simplu enorma". De aceea, armonizarea cotelor de accize ramane un obiectiv pe termen lung al Uniunii Europene.

Comisia Europeana a facut propuneri (in anul 1992) pentru introducerea unui impozit armonizat, in vederea stimularii reducerii emisiei de dioxid de carbon (CO2) si rationalizarea folosirii resurselor de energie. Desi aceasta propunere era in corelare si cu reducerea impozitelor pe forta de munca, totusi nu a intrunit consensul in Consiliul ministrilor finantelor si economiei.

De asemenea, acest consens nu a fost realizat nici pentru o noua propunere (facuta in anul 997) de a mari limitele minime ale accizelor la produsele petroliere, precum si pentru a extinde sistemul Uniunii Europene de accize la gazele naturale, carbune si la energia electrica (produse carora, in prezent, nu li se aplica nici o reglementare a Uniunii Europene).

Putem concluziona ca:

impozitele indirecte reprezinta un venit important in bugetele statelor membre. Exista diferente insemnate intre nivelurile relative ale impozitelor

indirecte intre diferitele state membre;

- impozitele indirecte sunt legate direct de tranzactiile comerciale cu produse si servicii. Diferentele in politicile fiscale nationale cu privire la bazele de impozitare si la cotele de impozit pot constitui bariere importante in competitia din piata unica;

- adoptarea principiului destinatiei (acolo unde are loc consumul) pentru plata TVA si a accizelor, in conditiile desfiintarii controlului fiscal la frontierele intre statele mebre, a complicat administrarea acestor impozite si a marit oportunitatile de frauda fiscala;

- Uniunea Europeana a armonizat baza de impozitare pentru TVA, dar nu a reusit sa armonizeze si cotele de TVA. In prezent, exista obligatia unei cote minime de TVA de 5% si recomandarea ca statele membre sa nu stabileasca cote de TVA care sa depaseasca limita minima cu mai mult de 10 puncte procentuale;

- Uniunea Europeana considera ca armonizarea TVA trebuie sa duca in final la trecerea de la principiul destinatiei la cel al originii (plata TVA la locul de origine al produselor) ceea ce ar simplifica mult administrarea acestui impozit. Aceasta masura ar impune si unificarea cotelor de TVA la nivelul statelor membre pentru a nu se distorsiona alocarea resurselor;

- armonizarea accizelor vizeaza baza de impozitare, cotele de accize si miscarea produselor purtatoare de accize intre statele membre, deoarece obligatia de plata a accizelor este suspendata pana in momentul eliberarii acestor produse pentru consum;

- Uniunea Europeana a reglementat accizele pentru trei grupe de produse; produse din tutun; produse alcoolice; produse petroliere. Nu exista inca reglementari ale Uniunii Europene pentru gaze naturale, carbune, energie electrica

si alte forme de energie;

- armonizarea este considerata ca implinita pentru baza de impozitare si miscarea produselor purtatoare de accize intre statele membre. La cotele de accize, exista numai limite minime obligatorii. Diferentele intre cotele de accize reprezinta un stimulent pentru contrabanda cu produsele purtatoare de accize.

Armonizarea in domeniul taxelor vamale

Procesul de armonizare legislativa al Romaniei la cerintele comunitare se bazeaza pe crearea conditiilor pentru aplicarea uniforma a legislatiei de baza, respectiv a Codului Vamal, a Regulamentului Vamal si a Statutului personalului vamal, pe de o parte, si pe imbunatatirea legislatiei in functie de necesitatile operatorilor economici in concordanta cu experienta europeana, pe de alta parte.

Prevederile Codului si Regulamentului Vamal sunt armonizate cu legislatia vamala comunitara aplicarea acestora facandu-se in mod unitar. Nu exista deosebiri de aplicare fata de legislatia comunitara, in special in ceea ce priveste utilizarea nomenclaturii tarifare, informatiile tarifare obligatorii, regulile de origine, valoarea in vama, procedurile si regimurile vamale de import si export, regimurile economice, tranzitul, documentul administrativ unic, datoria vamala, recuperarea debitelor.

Au fost create la nivel central structuri administrative noi pentru pregatirea punerii  in practica a prevederilor referitoare la protectia marcilor de fabrica si a masurilor impotriva marfurilor contrafacute si a marfurilor pirat.

In vederea elaborarii Tarifului vamal integrat, care sa fie compatibil cu cel comunitar, exista preocupari sustinute. S-a generalizat vamuirea computerizata a marfurilor si a fost implementat Sistemul informatic integrat vamal, care a determinat accelerarea procesului de vamuire si reducerea timpilor de asteptare si eliberare a marfurilor in vama.

In continuare, procesul de armonizare legislativa se va axa pe:

- continuarea procesului de intarire a cooperarii administrative prin realizarea schimbului reciproc de informatii cu administratiile vamale ale statelor membre ale UE;

- amplificarea relatiilor de cooperare si colaborare cu institutiile abilitate sa desfasoare activitati specifice in vederea combaterii si eliminarii fenomenelor infractionale.

Principalele domenii avute in vedere in procesul de armonizare a legislatiei vamale sunt:

- Procedurile de intrare, referitoare la: principiile introducerii si scoaterii bunurilor din tara; inscrierea marfurilor in documentele vamale; obligatiile ce revin operatorilor si autoritatii vamale privind declararea, schimbarea destinatiei, precum si  distrugerea marfurilor. Nu exista diferente de fond intre prevederile legislatiei romane si cele ale legislatiei comunitare.

- Plasarea marfurilor sub un regim vamal cu prevederi referitoare la: definitia regimurilor; stabilirea regimurilor; clasificarea regimurilor in definitive si suspensive; declaratia vamala corespunzatoare unui regim; conditiile de depunere, acceptare; controlul documentelor; controlul marfurilor. La acest capitol nu exista diferente fata de legislatia comunitara.

- Proceduri simplificate pentru prezentarea si declararea marfurilor si

libera circulatie a marfurilor aplicabile  urmatoarelor categorii: importul si exportul de presa, curent electric si marfuri transportate prin conducte; trimiterile cu titlu gratuit de publicatii; combustibili pentru aprovizionarea aeronavelor.

- Valoarea in vama, cu precizari privind definirea valorii in vama; stabilirea cheltuielilor care se includ in valoarea in vama; definirea cursului de schimb; ridicarea din vama a marfurilor; garantarea drepturilor de import; declaratia pentru valoarea in vama; procedurile de contestare; obligativitatea aplicarii deciziilor comitetului tehnic. Modelul declaratiei pentru declararea valorii in vama precum si instructiunile de completare ale acesteia sunt similare cu cele utilizate in U.E. In acest domeniu nu exista diferente fata de legislatia vamala comunitara.

Exista insa unele dificultati in aplicarea acestor prevederi, generate de tendinta unor agenti economici in ceea ce priveste subevaluarea unor marfuri.

- Regimul de export consta in scoaterea definitiva a marfurilor romanesti de pe teritoriul Romaniei. Exista diferente la acest capitol fata de legislatia comunitara in ceea ce priveste referirile la statutul comunitar al marfurilor sau la obligatia respectarii anumitor prevederi specifice legislatiei U E.