Cererea turistica

Cererea turistica

1. Definitia cererii turistice

Cererea de turism se poate defini ca fiind cantitatea solicitata de o persoana (sau de intreaga clientela) dintr-un anumit produs sau serviciu turistic, oferit de o firma data, la un tarif bine precizat, intr-o zona si un interval de timp delimitate, in anumite conditii de mediu si ca raspuns la un program de marketing dat.

Cererea turistica este deci formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii, pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.

Pentru a localiza si defini riguros nevoia de turism, vom pleca de la piramida lui Maslow care se reprezinta ca in fig. 2.

Concretizandu-se intr-o multitudine de nevoi particulare (nevoia de a vedea rudele, de a face tratament, de a cunoaste si admira natura etc.) se poate observa relativ usor ca nevoia de turism nu se regaseste explicit pe nici una din treptele acestei piramide, prezentand deci particularitatea ca se situeaza pe mai multe trepte deodata.

Nevoi de

realizare a

aspiratiilor

Nevoi de stima si

recunoastere

Nevoi de apartenenta

Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice

Fig. 2. Piramida lui Maslow

Nevoia de turism este mai mult decat o nevoie fiziologica, decat nevoia de securitate, decat nevoia de integrare. Asadar, nevoia de turism se deosebeste esential de celelalte nevoi ale omului prin aceea ca este o nevoie multipla, foarte complexa, care nu se poate acoperi decat cu un ansamblu de bunuri materiale si servicii.

Cererea turistica se manifesta practic printr-un numar infinit de variante, nuantate sau nuantabile de la un client potential la altul in functie de:

tipologia socio-profesionala, familia si forma de turism in care se desfasoara calatoria turistica a clientului interesat;

caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat;

sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice in functie de structura serviciilor;

motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.

Cererea turistica se clasifica in:

cerere periodica

cerere ocazionala

Periodicitatea cererii trebuie inteleasa ca o manifestare generala a cererii de servicii turistice in cursul unei perioade de referinta, avandu-se in vedere ca periodicitatea consumului turistic nu afecteaza decat intr-o mica masura aceeasi oferta de servicii la intervale apropiate. In acest caz se face abstractie de unele forme impuse de manifestare periodica a cererii turistice cum ar fi cazul calatoriilor de afaceri, tratamente balneomedicale, vanatoarea sau pescuitul.

O alta clasificare a cererii adoptata in turism este:

cerere ferma

cerere spontana

Totusi, cererea ferma nu comporta in toate imprejurarile un grad ridicat de urgenta si se manifesta cu o elasticitate variabila la diferite categorii de populatie.

Coeficientul de elasticitate a cererii de consum in functie de venit este raportul dintre modificarea relativa a cheltuielilor unei grupe de familii, cu un anumit venit mediu de persoana, pentru o anumita marfa sau serviciu si modificarea relativa a veniturilor acestei grupe de familii; el exprima procentul de crestere pentru o anumita marfa sau serviciu, cand veniturile respective cresc cu 1%. A fost introdus de A. Marshall in 1890.

Formula de calcul este:

E = Dy/y : Dx/x ^. x/y

in care x - pretul unei anumite marfi (serviciu); Dx - modificarea pretului acestei marfi (serviciului); y - cererea marfii (serviciului); Dy - modificarea acestei cereri.

Pretul este o categorie economica proprie productiei de marfuri si reprezinta expresia baneasca a valorii unei marfi, iar tariful este forma de plata a serviciilor prestate.

Nivelul veniturilor, tarifelor, distanta si durata calatoriei nu sunt singurele elemente care pot influenta cererea turistica. Trebuie cunoscute si obiceiurile de a calatori ale cetatenilor si motivatiile care-i incita sa intreprinda calatorii in scopuri turistice.

2. Stari ale cererii

Pe piata turistica putem vorbi de urmatoarele stari ale cererii:

1. Cererea negativa - este starea cea mai negativa dorita de firma de turism, manifestandu-se printr-o anumita adversitate a unor categorii de public fata de oferta firmei (de exemplu, oferta de turism intr-o tara in care s-au inregistrat atentate asupra turistilor).

2. Cererea absenta sau inexistenta este generata de cauze foarte diverse (lipsa informatiilor, lipsa veniturilor, tarife exagerate, servicii necorespunzatoare). Firma trebuie sa descopere adevaratele motive si sa initieze programe de marketing stimulativ prin care sa se inlature indiferenta potentialilor clienti.

3. Cererea latenta - exista dorinta de a face turism, dar lipseste produsul turistic care sa satisfaca aceasta cerere sau, daca produsul exista, unele bariere il fac inaccesibil.

4. Cererea efectiva imbraca, la randul ei, mai multe forme: cererea in dezvoltare, cererea deplina, cererea in declin, cererea neregulata sau fluctuanta, cererea excesiva, cererea indezirabila.

I.4.3. Tipologii de cerere turistica

In practica analistii disting trei categorii principale de turisti, cu diferentieri sensibile in ceea ce priveste aspiratiile si manifestarile lor de cerere pentru produsele turistice si pentru destinatiile de vacanta:

turisti 'de lux' - pentru care constrangerile economice nu sunt de natura sa influenteze in sens restrictiv alegerea formulelor si destinatiilor;

turisti 'activi' - care dispun de resursele financiare necesare sau sunt in cautarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar intre mijloacele lor economice si cererile pentru calatoriile de vacanta;

turisti 'pasivi' - ale caror aspiratii pentru achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele conditiilor lor economice.

4. Comportamente generatoare de cerere turistica

Motivatia turistica generatoare de cerere turistica este intotdeauna profund personala, subiectiva, determinata de impulsuri endogene (psihologice) si exogene (influentate de mediu). Impulsurile exogene pot fi pozitive - manifestate printr-o atractie fata de un obiectiv turistic, o statiune, o forma de turism sau negative - manifestate prin retinerea fata de o anumita forma de turism sau de o formula de vacanta.

Nu se poate face o clasificare stricta a motivatiei turistice fara a intra intr-o sablonare, o incorsetare. Totusi, gruparea motivatiior intra in doua mari categorii:

motivatii care exprima refuzul consecintelor negative ale mediului din centrele urbane si industriale in care traieste turistul;

motivatii de tip pozitiv care se identifica cu intersul bine definit pentru anumite obiective turistice sau cu anumite atractii de importanta deosebita (culturale, artistice, sportive etc.)

Analistii au impartit clientela turistica in cinci categorii:

psihocentrici;

cvasipsihocentri;

mediocentri;

cvasialocentrici;

alocentrici.

NUMAR

TURISTI

Psiho Cvasi Medio Cvasi

centrici psiho centrici alocentrici Alocentrici

centrici DISTANTA

Fig. 3. Cererea turististica in functie de personalitatile turistilor

Motivatiile turistice au intotdeauna un caracter subiectiv si nu pot fi decat conditionat generalizate, de aceea cercetatorii care se ocupa cu analiza circulatiei turistice sunt nevoiti sa recurga la elaborarea unor modele de evaluare a consumului turistic menite sa substituie insuficienta datelor si incertitudinea comparabilitatii lor.

Marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a dus la necesitatea elaborarii unor indicatori valorici de comparatie a acestui consum specific de marfuri si servicii. Astfel, cercetatorii recurg la asa numitul 'cos de consum turistic' care exprima valoarea totala a serviciilor si a marfurilor consumate de un turist mediu intr-o unitate de timp de vacanta la o destinatie turistica.

Pentru cererea turistica variabilele susceptibile de a fi retinute pentru elaborarea modelului amintit sunt alese in functie de diferite date disponibile, prin care pot fi amintite: cheltuielile totale ale calatoriei pentru diferite forme de turism; venitul disponibil al turistului; numarul innoptarilor in anul precedent in diferite zone de destinatie; repartitia pe zone de destinatie a calatoriilor in functie de efectele factorilor de atractie turistica; frecventa calatoriilor turistice; raportul intre costul vietii din zona, localitatea, tara de origine si zona, localitatea, tara de destinatie a calatoriilor; nivelul tarifelor comparabile intre regiunile de destinatie; efectele ofertelor de formule de vacanta ale diferitelor agentii de voiaj competitoare.