Inceputurile navigatiei

Inceputurile navigatiei

Originile navigatiei se pierd in negura timpurilor. Oamenii primitivi, in cautare de hrana si conditii mai bune de viata, utilizand mijloace simple de plutire, au traversat rauri si fluvii, au navigat in lungul malurilor raurilor si marilor pe mari distante. Adesea drumul lor era fara intoarcere, tinuturile noi mai bogate si ospitaliere, devenind noua lor patrie.

Descoperiri arheologice atesta faptul ca in mileniul al saselea i.Hr., zeci de kilometri erau strabatuti de-a lungul coastelor Mediteranei, de populatiile bastinase, cu corabii cu panze. In paralel, o intensa navigatie se desfasura pe coastele de S.E. ale Asiei, in insulele din Polinezia si in Oceania, cu ajutorul pirogilor si joncilor.

In urma cu doua mii de ani romanii puneau chiar necesitatea de a naviga inaintea vietii: Navigare necesse, vivere non necesse.

Definitii

Cuvantul navigatie isi are originea in cuvintele latine navis, insemnand "nava" si agere, "a conduce".

Navigatia este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de determinare a pozitiei navei si a drumului de urmat in siguranta intre doua puncte de pe suprafata Pamantului.

Navigatia este insa nu numai o stiinta, ci si o arta. La inceputuri a fost cu siguranta doar o arta. Deplasarea dintr-un punct in altul se facea numai pe baza indemanarii si experientei. In timp, dezvoltarea metodelor specifice, instrumentelor, tabelelor matematice etc., au facut din navigatie o adevarata stiinta.

In general, navigatia maritima este impartita, in functie de mijloacele folosite, in patru mari categorii: navigatie costiera, navigatie estimata, navigatie astronomica si navigatie electronica.

Unele clasificari sunt mai detaliate cuprinzand subcategorii precum: navigatia radar, navigatia hiperbolica etc.

Navigatia costiera este navigatia in care pozitia navei se determina cu ajutorul observatiilor la reperele de la coasta.

Prin repere intelegem in primul rand constructiile speciale realizate in cadrul amenajarilor hidrografice de navigatie asa cum sunt farurile, balizele, geamandurile etc., dar si alte constructii precum cladiri , turnuri, furnale, ori elemente topografice naturale: stanci, mici insule, capuri etc.

Intrucat in apropierea uscatului se afla cele mai multe pericole de navigatie, conducerea navei in zonele costiere impune o atentie deosebita si o mare acuratete in determinarea punctului.

Navigatia estimata este navigatia in care pozitia navei se determina in functie de pozitia initiala pe baza informatiilor de drum si distanta date de echipamentele de navigatie. Acuratetea navigatiei estimate este data si de calculul sau aprecierea influentei factorilor exteriori (vant, curent) in abaterea de la drum si variatia vitezei navei.

In practica navigatiei, determinarea pozitiei estimate se face cel mai des grafic, pe harta de navigatie. Au fost dezvoltate totusi si metode de determinare prin calcul a punctului navei.

Sistemele moderne de navigatie inertiala si navigatie Doppler au la baza principiile navigatiei estimate.

Navigatia astronomica este navigatia folosind observatiile la Soare, Luna, planete sau stele pentru determinarea pozitiei navei. Navigatia astronomica a fost folosita intens o lunga perioada de timp, in special la traversade. Aparitia odata cu evolutia tehnologica a sistemelor hiperbolice de navigatie si mai apoi utilizarea pe scara larga a navigatiei cu sateliti, mult mai precisa si mai expeditiva, au condus la reducerea utilizarii navigatiei astronomice in determinarea pozitiei navei.

Navigatia electronica este navigatia in care sunt folosite mijloacele electronice in determinarea pozitiei navei. Utilizarea odata cu progresul tehnologic a radiogoniometrelor, radarelor, receptoarelor pentru  sistemele hiperbolice si apoi a celor de navigatie cu sateliti a crescut considerabil precizia determinarii pozitiei navei.

In navigatia electronica rolul ofiterului de cart in determinarea pozitiei navei este mult diminuat, acesta avand aproape cu continuitate coordonatele geografice ale navei.

Navigatia in conditii speciale trateaza desfasurarea navigatiei in zone in care conditiile impun masuri suplimentare reglementate prin conventii internationale sau izvorate din practica generatiilor de navigatori.

Navigatia fluviala se ocupa cu studiul drumului de urmat in siguranta intre doua puncte pe un curs navigabil de apa interioara. Navigatia se face in principal pe baza unei bune cunoasteri a caracteristicilor cursului de apa  pentru zona in care se naviga si a comportarii navei in functie de acestea. Determinarea pozitiei navei se face in functie de reperele de la mal.