Teoria democratiei reinterpretate

TEORIA DEMOCRATIEI REINTERPRETATE

Aparitia lucrarii Teoria reinterpretata a democratiei este motivata de catre autor de faptul ca ea reprezinta o reactie la schimbarile produse in jurul nostru. Giovanni Sartori mai publicase o alta lucrare intitulata Teoria democratiei,o lucrare bine cotata,insa,chiar el afirma ca au aparut nenumarate teorii "noi" asupra democratiei si drept urmare era necesara o noua abordare asupra politicii si in special asupra democratiei. Lucrarea, vasta si temeinic argumentata, aduce in discutie teoriile clasice si contemporane ale democratiei, teorii fundamentate pe experienta istorica transmisa din generatie in generatie, inca din Grecia antica. Pornind de la premisa ca democratia este un sistem bazat pe o gandire coerenta si lucida, aceasta carte isi propune sa sistematizeze si sa clarifice complicata retea de teorii si argumente ce vizeaza modelul democratic.   

Cuprins: Dezbaterea contemporana . Poate democratia sa fie orice? . Democratia etimologica . Limitele realismului politic . Perfectionism si utopie . Democratia guvernata si democratia care guverneaza . Democratia verticala . Ce nu este democratia . O teorie procesual-decizionala a democratiei . Probleme controversate clasice . Ce este democratia? Definitii, dovezi si preferinte . Democratia greceasca si democratia moderna . Libertate si lege . Egalitatea . Liberism, liberalism si democratie . Piete, capitalism, planificare si tehnocratie . O alta democratie? . Mizeria ideologiei

Premisa de la care porneste autorul este aceea ca "intre conditiile democratiei ,cea mai putin invocata este aceea ca ideile gresite despre democratie fac ca democratiile sa mearga prost". Cu alte cuvinte,un regim democratic nu poate functiona fara cunoasterea pe deplin a teoriei democratiei insa democratia nu inseamna doar dobandirea puterii politice prin organizarea de alegeri libere ci mult mai mult. Este necesar ca ideile despre democratie sa fie aplicate intr-o maniera prin care sa se tina cont de particularitatile locului si timpului,cu alte cuvinte de specificul unor tari.Astfel,ideile democratice sunt puse in practica sub forma unor norme sau proceduri si institutii care promoveaza valorile si principiile din teoria democratica.   

Primul lucru pe care Sartori il face in cartea sa este sa respinga teoriile clasice de definire a democratiei prin prisma " vointei poporului" ,care reprezinta sursa autoritatii si a "binelui public" sau "comun",elemente ce reprezinta scopul urmarit de regimurile democratice. El respinge aceasta abordare pe motiv ca nu ar exista nici una nici alta. Astfel ,metoda democratica se ocupa cu "ordinea institutionala de acces la deciziile politice,in care indivizii dobandesc puterea de a decide prin mijloacele luptei competitive pentru castigarea voturilor populatiei". Cu alte cuvinte,la Sartori democratia presupune preocuparile legate de forma statului,stabilirea modului in care trebuie create normele care emana din autoritatea statului,pe scurt,este vorba de metoda constituirii ordinii sociale.

Teoria democratiei reinterpretate este structurata in doua parti. Titlul primei parti se numeste Dezbaterea contemporana si in acest capitol,Sartori face o distinctie intre teoria normativa si teoria empirica a democratiei,astfel,teoria normativa se axeaza pe idealurile si valorile democratiei in timp ce teoria empirica porneste de la fapte,de la modul in care democratiile functioneaza si ce reprezinta ele in lumea reala.

Autorul realizeaza in prima parte a lucrarii sale o delimitare conceptuala a termenilor care definesc democratia pentru a elimina eventualele confuzii.

"Modul nostru de a utiliza termenii de democratie si guvernare democratica creeaza cea mai mare confuzie. Daca termenii nu sunt definiti in mod clar si daca nu convenim asupra lor ,oamenii vor trai intr-o inevitabila confuzie a ideilor,favorizabila demagogilor si despotilor"(Tocqueville)

Cu acest citat deschide Sartori primul capitol si reprezinta si obiectivul sau,acela de a clarifica confuziile,notunea de democrate fiind una difuza s plurivalenta,deoarece,ea a devenit un cuvant onorific universal,as cum a prezentat Orwell lucrurile "In cazul unui termen ca democrata nu numai ca nu avem o definite acceptata,dar incercarii de a formula una i se rezida din toate partleAparatorii tuturor regimurilor sustn ca acestea sunt democratice,temandu-se ca ar fi nevoit sa renunt la acest termen daca el ar ajunge sa aiba un sens anume".

Tradus mot a mot,in sensul grecesc al cuvantului ,democrata inseamna "puterea poporului",faptul ca puterea apartne poporului .Problema sesizata de Sartori este aceea ca des literar democrata inseamna puterea poporului observam ca realitatea nu corespunde termenului din doua considerente.

In primul rand,putem observa ambiguitatea termenului de demos,notunea de popor desemnand concomitent toata lumea sau o parte majoritara nedeterminata,marea parte a multmii. La momentul aparitei notunii de demokratia ,demos-ul vizat era o comunitate membra a polis-ului grecesc,ce actona prompt ca un corp decizional colectiv,ori,in prezent,corpul politic este mai mare s in concluzie,conceptul de popor nu mai poate desemna o comunitate concreta ci doar un construct abstract.    

Cel de-al doilea element al democratei il reprezinta puterea(kratos).    Harold Lasswell definese puterea ca fiind un termen abstract, insa, in liniii mari el desemneaza capacitatea unui individ sau a unui grup de indivizi de a schimba capacitatea unui individ sau a unui grup de indivizi de a schimba comportamentul altor indivizi sau grupuri in sensul dorit.

Reputatul politolog roman Anton Carpinski considera ca puterea politica este 'capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat sa-si indeplineasca obligatiile pe care le impun obiectivele colective, mobilizand resursele societatii in vederea asigurarilor obiectivelor propuse'

Din aceasta perspectiva am putea spune ca puterea politica este mijlocul prin care se constituie, infiinteaza si dureaza o societate. In literatura marxista romaneasca puterea politica era definita ca 'o functie sociala generalizanta care consta in luarea deciziei la nivelul intregii societati, in conformitate cu interesele clasei dominante si in a le asigura indeplinirea prin autoritatea suverana, prin mijloacele fortei publice'.

Adevarata problema identificata de Sartori este insa legatura dintre demos s kratos dar s distinctia dintre detinatorii titulari ai puterii si cei care o exercita de fapt,puterea fiind in cele din urma un exeritium pe care,insa,poporul nu este capabil sa il realizeze. Cu alte cuvinte,desi poporul detine puterea,el nu este capabil sa realizeze exercitiul puterii decat prin reprezentare si referendum,cu alte cuvinte pentru exercitatea puterii este necesara delegarea puterii ce presupune constituirea unor elite sau a unei clase politice care isi asuma un anumit rol in organizarea si conducerea societatii.

In concluzie,puterea apartne poporului si acest fapt stabileste un principiu referitor la sursele si legitimitatea puterii,astfel,puterea este legitima numai daca vine in mod real de jos,numai daca este o emanate a vointei poporului si numai daca se bazeaza pe un anumit consens fundamental.

In definirea puterii politice trebuie pornit de la faptul ca aceasta este in primul rand o notiune ideologica, ce exprima, interpreteaza si fundamenteaza de pe pozitiile si din perspectiva intereselor unei forte social-politice, realitatea politica.Orice forta social-politica si cu atat mai mult una care se afla la conducerea societatii, are o anumita viziune despre societate si pe care si-o impune in practica prin putere.

Acest fapt este valabil atat in cazul societatilor totalitare unde exista o unica forta social-politica care prin putere, organizeaza si conduce societatea, isi promoveaza interesele, cat si in societatile democratice. In cazul acestora din urma unde intalnim forte politice aflate la putere si forte politice ale opozitiei si intr-un caz si in altul avem de-a face cu o putere politica bazata pe aceleasi principii fundamentale, urmarind in esenta aceleasi scopuri si interese, ceea ce le deosebeste fiind modalitatea proprie de infaptuire, caile, mijloacele, ritmurile, intr-un cuvant paradigmele doctrinare.

Componenta ideologica a puterii este data de emitentul politic, de cel care o detine si o exercita in scopul sau.Rolul oricarei puteri politice este acela de a asigura corespunzator cu interesele claselor sau categoriilor sociale apartinatoare, coeziunea si functionalitatea diferitelor structuri si organisme, echilibrul colectivitatilor ce alcatuiesc societatea cu compatibilitatea activitatilor ce se desfasoara.Aceasta calitate a puterii politice decurge din faptul ca orice putere este, in esenta ei, purtatoarea intereselor comune ale unei comunitati, in cazul societatii democratice, a majoritatii. Prin urmare, ea trebuie sa apere si sa promoveze interesele acestei majoritati, care, cel putin teoretic, exclude imixtiunea din afara ei, intrucat in orice conditie, o eventuala forta de imixtiune se afla in contradictie cu majoritatea.
Altfel spus, scopul puterii politice este de a asigura existenta societatii, posibilitatea functionalitatii acesteia.

Sartori sustinea in celebra sa lucrare Teoria democratiei reinterpretate ca, in cele din urma, comportamentul politic al indivizilor depinde de ideea generala despre ceea ce este, ceea trebuie sa fie si ceea ce poate fi democratia. Cand se sustine faptul ca un sistem politic este mai democratic sau mai putin democratic decat altul, evaluarile indivizilordepind de ceea ce considera a fi adevarata democratie. Multi teoreticieni au incercat sa defineasca democratia exact dupa comportamentul lor politic, asa cum arata Sartori.

Tot Sartori ilustreaza existenta democratiei printr-o conditionare: daca relatia dintre cei guvernati si cei care guverneaza se supune principiului conform caruia statul este in slujba cetatenilor, si nu cetatenii sunt la cheremul statului, guvernul exista pentru popor, si nu invers atunci exista democratie.

Tot in continuarea acestei idei, Abraham Lincoln intr-un discurs la Gettysburg din 1863. a oferit o caracterizare memorabila a democratiei spunand ca aceasta este "o guvernare a poporului, de catre popor, si pentru popor". Aceste afirmatii ofera o perspectiva sugestiva asupra democratiei, chiar daca in literatura de specialitate pare simplista in raport cu mecanismele actuale ale democratiei. Conceptul de democratie a evoluat, dupa cum am precizat, si sub aspectul politic aceasta poate imbraca mai multe forme, avand in vedere faptul ca, la fel ca si politica in general, si democratia se bazeaza pe relatia dintre guvernanti si guvernati. Din aceste relatii putem desprinde cu usurinta mai multe tipuri de democratie, pe care le vom prezenta succint in cele ce urmeaza.

Din ceea ce am observat in ideile ce au fost expuse in randurile de mai sus, putem afirma ca in umbra conceptului de democratie de alfa ideea de suveranitate a poporului, sua a majoritatii cetatenilor: autoritatea suprema in interiorul unei societati, trebuie sa revina indivizilor ce formeaza societatea, si nu unor elite sau minortati oligarhice sau unui singur individ care sa detina puterea deplina.