Securitatea sociala in dreptul comunitar; principii fundamentale: nediscriminarea bazata pe cetatenie si plata indiferent de resedinta; Fondul social european

Securitatea sociala in dreptul comunitar; principii fundamentale: nediscriminarea bazata pe cetatenie si plata indiferent de resedinta; Fondul social european

CONCEPTE CHEIE:

Coordonarea sistemelor de securitate sociala

Principii fundamentale ale securitatii sociale

Domenii de aplicare

Fondul social european

Avand in vedere aceasta situatie, articolul 51 al Tratatului CEE instituie doua principii comunitare in domeniul securitatii sociale, in beneficiul lucratorilor migranti:

'Consiliul, hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei, va adopta, in domeniul securitatii sociale, masurile necesare pentru stabilirea liberei circulatii a lucratorilor; in acest scop, va institui un sistem care sa permita lucratorilor migranti si celor dependenti de ei:

a) totalizarea, pentru obtinerea si mentinerea dreptului la prestatii ca si pentru calculul acestora, a oricarei perioade luate in considerare de catre diferite legislatii nationale;

b) plata de prestatii persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre'.

Asadar, se urmareste coordonarea prevederilor legislatiilor privind securitatea sociala, in scopul evitarii instituirii de obstacole pentru libera circulatie a fortei de munca.

Conform dispozitiilor art.51, lucratorul strain rezident al tarilor Uniunii Europene va trebui sa perceapa prestatii sociale in aceleasi conditii ca si nationalii, indiferent de teritoriul pe care el rezideaza.

Coordonarea regimurilor de securitate sociala, de care am amintit, nu vizeaza elaborarea unui sistem autonom de securitate sociala propriu lucratorilor migranti. Sistemele nationale subzista, dar acestea devin permeabile in corelarea cu celelalte sisteme de securitate sociala.

In acest spirit a fost elaborata si Recomandarea Consiliului nr. 92/441/CEE, din 24 iunie 1992, privind criteriile comune relative la resursele si prestatiile satisfacatoare in sistemele de protectie sociala, precum si Recomandarea Consiliului nr.92/442/CEE, din 27 iulie 1992, privind convergenta obiectivelor si politicilor de protectie sociala.

Ca si in celelalte domenii, dispozitiile cu caracter de principiu ale Tratatului CEE au fost dezvoltate la legislatia derivata. Astfel, printr-o serie de regulamente, printre care cele purtand numerele 1408/7l referitor la aplicarea regimurilor de securitate sociala salariatilor, lucratorilor independenti si membrilor familiilor acestora care se deplaseaza in interiorul Comunitatii si 574/72 care stabileste modalitatile de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 sunt cele mai importante, s-a structurat un sistem comunitar al securitatii sociale destinat sa desfiinteze pe cat posibil limitarile teritoriale in aplicarea diferitelor scheme de securitate sociala existente in cadrul Uniunii.

Dar, complexitatea acestor regulamente, ca si dificultatea concilierii sistemelor autonome ale statelor membre cu cerintele Comunitatii, au determinat anomalii, pe care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a nu le-a putut rezolva. Ca urmare, legislatia comunitara s-a imbogatit cu alte regulamente ce au amendat pe cele doua amintite (2001/83, 1305/89, 2332/89, 1247/92, 1945/93).

In sfarsit, pentru a se lua in considerare atat evolutiile la nivel comunitar, inclusiv hotararile Curtii de Justitie, cat si modificarile legislative la nivel national, precum si pentru a se evita existenta unor norme de coordonare complicate si voluminoase, a fost adoptat Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului nr. 883/2004/CE din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala , care abroga Regulamentul nr. 1408/71.

Preambulul Regulamentului nr. 883/2004 subliniaza ca este necesar sa se respecte caracteristicile speciale ale legislatiei nationale privind securitatea sociala si sa se realizeze doar un sistem de coordonare, in cadrul acestei coordonari fiind necesar a se garanteze tratamentul egal in Comunitate, conform diferitelor legislatii nationale, pentru persoanele in cauza.

Persoane acoperite

Avandu-se in vedere diferentele majore ce exista intre legislatiile nationale cu privire la persoanele acoperite, Regulamentul 883/2004 a optat pentru principiul conform caruia el se aplica resortisantilor unui stat membru, persoanelor apatride si refugiatilor rezidenti pe teritoriul unui stat membru, care fac sau au facut obiectul legislatiei de securitate sociala dintr-unul sau mai multe state membre, precum si membrilor familiilor acestora si urmasilor lor.

Regulamentul se aplica, de asemenea, urmasilor persoanelor care s-au aflat sub incidenta legislatiei unuia sau mai multor state membre, indiferent de nationalitatea acestor persoane, daca urmasii lor sunt resortisanti ai unui stat membru, ori persoane apatride sau refugiati care isi au rezidenta intr-un stat membru (art. 2).

2. Principii

Principiile fundamentale ale securitatii sociale, retunte in cuprinsul Regulamentului nr. 883/2004 sunt urmatoarele:

2.1. Tratamentul egal

Este, probabil, cel mai important principiu. El este inscris in articolul 4 al, in care se mentioneaza: 'Daca prezentul regulament nu prevede altceva, persoanele carora li se aplica prezentul regulament se bucura de aceleasi prestatii si fac obiectul acelorasi obligatii, in conformitate cu legislatia unui stat membru, ca si resortisantii acelui stat membru'.

2.2. Tratamentul egal cu privire la prestatii, venit, fapte sau evenimente

Art. 5 al Regulamentului nr. 883/2004 instituie principiul tratarii anumitor fapte si evenimente ce au loc pe teritoriul altui stat membru ca si cum ar fi avut loc pe teritoriul statului membru a carui legislatie se aplica.

Totusi aplicarea acestui principiu nu trebuie sa interfereze cu principiul cumularii perioadelor de asigurare, de activitate salariata sau lucrator independent sau rezidenta finalizate in conformitate cu legislatia altui stat membru, cu cele finalizate conform legislatiei statului membru competent.

2.3. Cumularea perioadelor

Regulile de coordonare trebuie sa garanteze ca persoanele care se deplaseaza in interiorul Comunitatii, precum si persoanele aflate in intretinerea acestora si urmasii acestora, isi pastreaza drepturile si avantajele dobandite sau in curs de a fi dobandite.

Aceste obiective trebuie sa fie atinse in special prin cumularea tuturor perioadelor luate in considerare in conformitate cu diferite legislatii nationale, in scopul dobandirii si mentinerii dreptului la prestatii si al calcularii valorii acestor prestatii, precum si prin oferirea de prestatii diverselor categorii de persoane acoperite de regulament.

2.4 Renuntarea la regulile de rezidenta

Prestatiile in numerar care se platesc in conformitate cu legislatia unuia sau mai multor state membre sau in conformitate cu Regulamentul nr. 883/2004 nu fac obiectul nici unei reduceri, modificari, suspendari, retrageri sau confiscari in temeiul faptului ca beneficiarul sau membrii familiei acestuia isi au rezidenta intr-un stat membru, altul decat cel in care este situata institutia responsabila de furnizarea prestatiei (art.7).

2.5. Prevenirea suprapunerii prestatiilor

Articolul 10 al Regulamentului nr.883/2004 dispune ca, daca nu se prevede altceva, el nici nu confera, nici nu mentine dreptul la mai multe prestatii de acelasi tip, pentru aceeasi perioada de asigurare obligatorie.

2.5 Pastrarea drepturilor la pensie complementara ale lucratorilor salariati sau nesalariati care se deplaseaza in interiorul Comunitatii.

Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind pastrarea drepturilor la pensie complementara ale lucratorilor salariati sau nesalariati care se deplaseaza in interiorul Comunitatii, are ca scop principal salvgardarea drepturilor celor afiliati la regimuri complementare de pensie care se deplaseaza dintr-un stat membru in altul al Uniunii Europene si de a contribui astfel la suprimarea obstacolelor in ceea ce priveste libera circulatie a lucratorilor salariati sau nesalariati in Comunitate. Aceasta protectie priveste drepturile la pensie cu titlu de regimuri complementare atat voluntare cat si obligatorii, cu exceptia regimurilor acoperite initial de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.

In intelesul directivei, prin pensie complementara' se inteleg pensiile pentru limita de varsta si prestatiile de invaliditate si urmas daca sunt prevazute de regulile unui regim de pensie complementara stabilit conform legislatiei si practicii nationale, destinate sa completeze sau sa inlocuiasca prestatiile acordate de regimurile legale de securitate sociala pentru aceleasi riscuri.

2.6. Principiul statului unic

Este necesar ca persoanele care se deplaseaza in comunitate sa faca obiectul sistemului de securitate sociala al unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispozitiilor legislatiei nationale aplicabile, precum si complicatiile care ar putea rezulta din aceasta cauza (art. 11 alin.1)

2.7. Neacceptarea dezavantajelor

Curtea de Justitie a decis ca unui lucrator nu i se pot crea dezavantaje ca urmare a aplicarii legilor comunitare (cazul Schmitt, nr.29/88).

3. Domenii de aplicare

Cat priveste domeniile luate in considerare, art.3 al Regulamentului nr. 883/2004 prevede ca dispozitiile inscrise in el se vor aplica legislatiei ce acopera urmatoarele ramuri ale securitatii sociale:

a) prestatia de boala

b) prestatia de maternitate si cea echivalenta de paternitate

c) prestatii de invaliditate

d) prestatii de limita de varsta ;

e) pensia de urmas;

f)  prestatiile in cazul unor accidente de munca si boli profesionale;

g) ajutorul de deces;

h) ajutorul de somaj;

i)  prestatia pre-pensie[1]

j)  indemnizatia familiala.

Se aminteste, totodata, ca Regulamentul se va aplica tuturor sistemelor de securitate sociala generale si speciale, bazate pe contributii sau necontributive, precum si sistemelor legate de obligatiile unui angajator sau armator.

4. Stabilirea legislatiei aplicabile

Referitor la legea aplicabila, Regulamentul nr. 883/2004 stabileste, la art. 11, ca regula generala aplicarea legislatiei statului membru in care persoana interesata isi desfasoara activitatea ca salariat sau lucrator independent (Lex Laboris).

Regulamentul nr. 883/2004 prevede o serie de derogari de la regula generala. Acestea se refera la:

4.1. Lucratorii detasati si cei independenti (art.12)

O persoana care exercita o activitate salariata intr-un stat membru pentru un angajator care in mod normal isi desfasoara activitatile acolo, si care este trimisa de angajatorul respectiv in alt stat membru pentru a lucra pentru angajator, continua sa faca obiectul legislatiei primului stat membru, cu conditia ca durata anticipata a lucrului sa nu depaseasca 24 de luni si sa nu fi fost trimisa sa inlocuiasca alta persoana.

4.2. Exercitarea de activitati in doua sau mai multe state membre (art.13)

O persoana care in mod normal exercita o activitate salariata in doua sau mai multe state membre face obiectul :

a) legislatiei statului membru de rezidenta, daca execita o partea substantiala a activitatii sale in statul membru respectiv sau daca desfasoara o activitate salariata pentru diferite intreprinderi sau diferiti angajatori al caror sediu social sau punct de lucru se afla in state membre diferite, sau

b) legislatiei statului membru in care este situat sediul social sau punctul de lucru al intreprinderii sau angajatorului al carui salariat este, daca nu exercita o parte substantiala a activitatilor sale instatul membru de rezidenta.

Cat priveste persoana care in mod normal exercita o activitate independenta in doua sau mai multe state membre, aceasta face obiectul:

a) legislatiei statului membru de rezidenta, daca exercita o parte substantiala a activitatii sale in statul membru respectiv, sau

b) legislatiei statului membru in care este situat centrul de interes al activitatilor sale, daca nu isi are rezidenta intr-unul din statele membre in care exercita o parte substantiala a activitatii sale.

5. Principiul divizarii

In cazul anumitor prestatii de securitate sociala, se poate aplica principiul divizarii platii. Acest principiu, care priveste prestatiile substantiale sau pe termen lung (invaliditate, batranete, pensii de urmas), implica divizarea sarcinii financiare, daca este in folosul solicitantului, intre institutiile competente din statele membre in care acesta a lucrat si a contribuit de-a lungul carierei sale proportional cu marimea perioadei de timp in care a lucrat in fiecare stat.

6. Dispozitii speciale privind persoane ce-si au resedinta in afara statului competent 

Intrucat dreptul de a primi ajutor de somaj depinde in mod normal de disponibilitatea de a munci a solicitantului in statul competent, s-au inscris in Regulamentul 883/2004 dispozitii speciale care sa permita somerilor sa mearga in alt stat membru pentru a cauta de lucru, fara sa-si piarda dreptul de a primi ajutorul de somaj de la institutia competenta. Conform art. 64, persoana care doreste sa-si pastreze prestatia trebuie sa se inregistreze la serviciile de angajare ale statului competent ca o persoana in cautare de lucru si sa ramana disponibila pentru cel putin 4 saptamani dupa ce a devenit somera. Institutia competenta poate autoriza plecarea sa inainte de expirarea acestui termen.

7. Regimul resortisantilor din tarile terte

Prin Regulamentul CE nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 vizand extinderea dispozitiilor Regulamentului CEE nr. 1408 si ale Regulamentului CEE nr. 574 la resortisantii din statele terte care nu sunt deja acoperiti de catre aceste dispozitii pe temeiul nationalitatii lor, s-a urmarit asigurarea tratamentului echitabil cetatenilor din tarile terte care rezideaza in mod legal pe teritoriul statelor membre al Uniunii, prin asigurarea drepturilor si obligatiilor comparabile cu cele ale cetatenilor Uniunii Europene, favorizandu-se astfel nediscriminarea in viata economica, sociala si culturala, precum si apropierea statutului lor juridic de cel al resortisantilor statelor membre.

Totusi, Regulamentul nr. 859/2003 nu confera acestora dreptul de intrare, sedere sau rezidenta, nici cel de acces pe piata muncii a vreunui stat membru. Dispozitiile comunitare privind securitatea sociala nu sunt aplicabile decat in masura in care cel interesat este in mod prealabil in situatia de rezidenta legala pe teritoriul unui stat membru. Legalitatea rezidentei este o conditie prealabila a aplicarii acestor dispozitii.