Reflectii asupra conceptului de stat-natiune

Reflectii asupra conceptului de stat-natiune

15. Preliminarii. Sub aspect politico-juridic, statul este in prezent, ba se estimeaza chiar ca va ramane si in viitorul previzibil, principalul subiect de drept atat in plan intern, cat si in plan international. In acest sens, Hagen Schulze noteaza: "statul national, inevitabil in secolul trecut ca leagan al societatii industriale nascande si mecanism de rezolvare a conflictelor si care, in plus, a constituit singurul cadru pentru institutiile democratice si constitutii nu mai reuseste azi sa satisfaca nevoile oamenilor; alte structuri mai largi vor trebui sa i se asocieze ( . ). Desi statul national si-a pierdut din importanta, el nu este inca superfluu, caci multe dintre institutiile sale juridice si politice, de la constitutie si legislatie pana la organizatiile administrative, nu sunt deocamdata inlocuibile. Pentru moment, doar cadrul statului national poate asigura protectia institutiilor democratice si liberale"[1].

Cu toate aceste asigurari, nu poate fi ascuns faptul ca, in general vorbind, statul-natiune este astazi in criza. O criza pusa in evidenta atat de noile abordari privind rolul statului, ca instrument de organizare a societatii, cat si de tensiunea dezbaterilor asupra ideii de natiune, ca formatiune sociala.

Pe de o parte, statul contemporan este slabit atat de presiunea unor factori externi, cat si a unor factori interni. Din exterior actioneaza provocarile procesului de globalizare, in fata carora statul se dovedeste lipsit de parghiile juridice si economice necesare pentru a-si apara interesele. Din interior este minat de comunitatile locale si regionale, care solicita limitarea functiilor sale reglatoare. Altfel spus, in fata provocarilor externe statul este prea slab, iar in fata provocarilor interne el pare a fi prea puternic.

Pe de alta parte, dar in stransa legatura cu rolul statului, se constata o criza ideologica cu privire la natiune, vazuta ca si comunitate politica. In realitate, statul modern, care a fost principalul agent de instituire a natiunii, pe baza unor programe culturale capabile sa omogenizeze diferitele identitati regionale (etnice, religioase), face fata din ce in ce mai greu acestei misiuni, in conditiile democratizarii crescande a societatii contemporane.

16. Raportul dintre statele nationale implicate in procesul de integrare si Uniunea Europeana. Unele controverse, cu privire la raportul dintre Uniunea Europeana si statele nationale implicate in procesul de integrare, provin din faptul ca se opereaza cu intelesuri diferite ale notiunii de "suveranitate". Pe de o parte, adeptii teoriei federaliste, care au propus metoda neofunctionalista de integrare, au pornit de la intelesul material, economic al notiunii de suveranitate, iar pe de alta parte, euroscepticii au in vedere intelesul formal, juridic al acestei notiuni. Cum se intampla de cele mai multe ori, dreptatea se situeaza intre extreme.

In esenta, conceptul de "stat" desemneaza modul de organizare a unei comunitati umane, organizare prin care o autoritate se exercita asupra populatiei situate pe un anumit teritoriu. Prin urmare, existenta statutului este conditionata de reuniunea a trei elemente, respectiv: elementul formal (puterea politica sau puterea de stat); elementul uman (poporul sau natiunea); elementul material (teritoriul). Intre aceste trei elemente, care se presupun cu necesitate pentru existenta statului, rolul principal il joaca puterea de stat, a carei principala dimensiune este suveranitatea.

Unele controverse, cu privire la raportul dintre statele nationale implicate in procesul de integrare si Uniunea Europeana, provin din faptul ca se opereaza cu intelesuri diferite ale notiunii de suveranitate. Pe de o parte, adeptii teoriei federaliste, care au propus metoda neofunctionalista de integrare, au pornit de la intelesul material, economic al notiunii de suveranitate, iar euroscepticii, pe de alta parte, au in vedere intelesul formal, juridic al acestei notiuni.

In aceste conditii generale, cand statele nationale suporta un proces de corodare, provocat atat din exterior, cat si din interior, forma clasica a statului-natiune trebuie sa se reformeze institutional. Dar pentru a indeparta cat mai mult scepticismul pe care il provoaca orice explicatie generala, argumentarea trebuie sa continue catre situatiile concrete, particulare, pentru a pregati sistemul conceptual necesar oricarei abordari rationaliste. Mai corect spus, argumentarea trebuie construita in maniera cat mai obiectiva, pentru a reflecta adecvat realitatea. Castigul, oricat ar parea de neinsemnat, merita efortul.