Procedura de Infringement

Procedura de Infringement

temei legal - art. 258, 259, 260 din TfUE (in fostul TCE art. 226 și 228)

obiectul acțiunii = corijarea conduitei statelor care au incalcat dreptul comunitar in scopul de a inceta aceasta incalcare sau de a-și revizui poziția in raport de norma respectiva

cine are calitate procesuala activa: Comisia și statele membre (statele membre pot sesiza Curtea de Justiție doar daca nu s-a emis in termen de 3 luni avizul motivat al Comisiei)

procedural, avem 2 etape:

etapa necontencioasa:

in urma unei plangeri din partea resortisanților statelor membre sau in urma investigațiilor proprii, Comisia poate ajunge la concluzia ca un stat membru nu a reușit sa-și respecte obligațiile care incumba in virtutea dreptului comunitar

intr-o asemenea situație => i se da posibilitatea statului membru sa-și expuna punctul de vedere in cadrul unui dialog scris, care incepe cu o scrisoare de notificare formala

daca in urma acestui dialog Comisia nu gasește raspunsul statului satisfacator, emite un aviz motivat

in ipoteza in care statul nu se conformeaza acestui aviz, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție (de aceea se vorbește in doctrina de o putere discreționara a Comisiei)

etapa contencioasa:

aceasta etapa se desfașoara in fața Curții de Justiție și se incheie prin hotararea pronunțata de catre Curte, fiind posibile 2 soluții:

a) fie se constata ca statul membru și-a incalcat obligațiile stabilite de dreptul comunitar

b) fie ca nu a incalcat aceste obligații

hotararea Curții are efect declarativ

in aceasta etapa, statului nu i se aplica sancțiuni pecuniare, cu 1 singura excepție - in situația in care se constata ca statul nu și-a indeplinit obligația de a comunica masurile de transpunere a unei directive

sancțiunea este doar o suma forfetara sau daune-cominatorii

daca statul nu inceteaza incalcarea normei comunitare și nu ia masurile necesare pentru executarea hotararii Curții, Comisia ii cere sa-și prezinte poziția și sesizeaza apoi Curtea de Justiție și propune suma forfetara sau cuantumul penalitaților cu titlu cominatoriu ce urmeaza a fi platite de statul respectiv (art. 260, fostul 228)

Curtea pronunța o noua hotarare prin care obliga statul la plata sancțiunilor pecuniare in limitele cerute de Comisie

Cazurile ce pot duce la declanșarea procedurii de infringement

lipsa notificarii masurii de transpunere sau de implementare a directivelor

neconformitatea legislației naționale cu cea comunitara

aplicarea necorespunzatoare a normelor comunitare

raspunderea statelor este una obiectiva, nu este intemeiata pe ideea de culpa și nici condiționata de producerea unui prejudiciu

ea poate fi antamata indiferent daca este vorba de obligații pozitive sau negative, de diligența sau de rezultat

exemple de scuze din partea statelor:

absența prejudiciului

faptul ca nu a fost afectat comerțul internațional

faptul ca incalcarea nu rezulta din acțiunile unor agenți ai statelor (au dat vina pe particulari :)

exista niște remedii locale pentru problema ivita (nu se poate invoca faptul ca daca s-a incalcat o norma comunitara, cetațenii se pot adresa instanțelor naționale pentru a se remedia situația)

practici administrative pe care resortisanții le cunosc și le parcurg

lipsa infrastructurii sau faptul ca indeplinirea obligațiilor presupune niște investiții, un anumit timp

diverse situații excepționale in care s-au aflat (inundații, etc. - situații ce se apreciaza insa de la caz la caz)