Principiile politicii comerciale comune

Principiile politicii comerciale comune

politica comerciala comuna are in vedere relatia dintre Uniunea Europeana (statele membre) si statele terte.

Principiile politicii comerciale comune (fostul art. 133, alin. 1 din TCE, actualul art. 207, art. 1 din Tratatul asupra functionarii Uniunii Europene):

1. modificarea tarifelor;

2. incheierea unor acorduri tarifare si comerciale;

3. uniformizarea masurilor de liberalizare a comertului;

4. politica exporturilor si a masurilor de protectie comerciala;

Comisia este institutia care asigura executarea masurilor stabilite la nivel comunitar. Ea are doua posibilitati: recomanda statelor membre metodele optime de cooperare intre ele, astfel incat sa se evite aparitia unor dificultati economice si/sau autorizeaza, atunci cand este cazul, adoptarea unor masuri de protectie nationala.

Practicile comerciale neloiale

practicile comerciale neloiale pot fi intalnite in cadrul relatiilor comerciale externe ale Uniunii Europene (relatia cu state terte);

ele sunt: dumpingul, subventiile, obstacolele in calea comertului, contrafacerea.

1. Dumpingul

- sediul materiei: (initial Regulamentul nr. 2423 din 1988, apoi Regulamentul 3283 din 1994, astazi abrogate) Regulamentul nr. 384 din 1996; Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene;

- notiune: un produs este considerat ca face obiectul practicii de dumping, daca pretul sau de export spre Uniunea Europeana (intr-unul dintre statele membre) este mai mic decat pretul pentru un produs similar, comparabil, aflat in cursul obisnuit al comertului, asa cum a fost acesta stabilit pentru statul exportator (art. 1);

- pentru a determina daca un produs face obiectul unei practici de dumping se compara valoarea normala, obisnuita si pretul de la export al produsului in cauza. In scopul unei comparatii corecte, se au invedere urmatoarele aspecte:

- caracteristicile fixe, stabile ale produsului in cauza (spre ex.: cantitate, dimensiune, concentratie etc.);

- taxele la import si cele indirecte;

- reducerile, rabaturile;

- transportul, asigurarea, manipularea, incarcarea si alte cheltuieli subsidiare (intretinere, curatare etc.);

- ambalarea;

- creditul, costurile dupa vanzare, comisioanele legale, conversiile monetare (mai ales pentru statele ce nu au trecut la euro);

- nivelul comertului etc.

- rezultatul comparatiei se concretizeaza intr-o limita/marja de dumping, care este definita ca fiind acea suma cu care valoarea normala depaseste pretul la export;

- cand limitele de dumping oscileaza, pot fi stabilite si medii ponderate;

- conditia esentiala pentru aplicarea taxelor de protectie fata de practicile de dumping este sa se cauzeze un prejudiciu:

- un prejudiciu material adus industriei comunitare;

- amenintarea cu un astfel de prejudiciu;

- intarzierea aparitiei unei astfel de industrii comunitare;

- nu intra in categoria prejudiciilor care determina practici de dumping, acele pierderi cauzate de alti factori, cum ar fi:

a) volumul si preturile importurilor, care nu sunt supuse practicilor de dumping;

b) variatiile cererii:

c) schimburile intervenite in modelele de consum (preferintele consumatorilor);

d) practicile comerciale restrictive;

e) concurenta dintre producatorii straini si cei comunitari:

f) acei factori care vizeaza dezvoltarea tehnologica si productivitatea industriei comunitare.

2. Subventiile

- sediul materiei: (initial Regulamentele nr. 2423 din 1988, apoi Regulamentul nr. 3284 din 1994 si nr. 2026 din 1997, astazi abrogate) Regulamentul nr. 597 din 2009 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unor subventii din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene;

- subventiile pot fi acordate de catre guvernul tarii de origine a produsului importat (guvernul statului de export) sau de catre guvernul unui stat intermediar (de tranzit), din care produsul este exportat catre Uniunea Europeana (in orice stat membru);

- putem vorbi despre o subventie, daca sunt indeplinite doua conditii, cumulative:

a) sa existe o contributie financiara din partea unui guvern al tarii de origine/de export/de tranzit;

b) in acest mod se obtine un beneficiu (spre ex.: cucerirea acelei piete, deoarece costul scade, ducand la scaderea pretului de vanzare);

- nu sunt supuse masurilor de protectie subventiile nespecifice (art. 4 din Regulament);

- ex.: statul roman pote acorda subventii nespecifice industriei auto, cum ar fi alocarea de fonduri pentru imbunatatirea fluxului tehnologic, care ar duce la scaderea pretului.

3. Obstacolele in calea comertului

- sediul materiei: (initial Regulamentul nr. 2641 din 1984, in prezent, abrogat) Regulamentul nr. 3286 din 1994; Regulamentul (CE) nr. 125/2008 al Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 privind adoptarea procedurilor comunitare in domeniul politicii comerciale comune in vederea asigurarii exercitarii de catre Comunitate a drepturilor care ii sunt conferite de normele comertului international, in special de cele instituite sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului;

- in acceptiunea Regulamentului, pot fi prejudiciate nu numai importurile comunitare, ci si exporturile, motiv pentru care sunt supuse prevederilor Regulamentului numai acele practici comerciale internationale ce pot fi atribuite statelor;

- nu intra in sfera de aplicare a Regulamentului acele practici comerciale incorecte ce apartin intreprinderilor, cel putin in masura in care praticile respective nu pot fi imputate statelor;

- notiune: sunt considerate obstacole in cale acomertului acele practici in privinta carora reglementarile internationale comerciale stabilesc un drept la actiune. Un astfel de drept exista atunci cand reglementarile in cauza fie interzic cu desavarsire o practica, fie confera partii afectate de practica dreptul de a cere eliminarea, inlaturarea efectului practicii in discutie;

- in cazul in care se constata ca este necesara actiunea in interesul Uniunii Europene, in scopul de a se asigura exercitarea drepturilor acesteia, in acord cu reglementarile internationale specifice, pot fi adoptate urmatoarele masuri:

a) suspendarea sau retragerea oricarei concesii rezultate din negocierile de politica comerciala;

b) majorarea taxelor vamale ori introducerea unor taxe asupra importurilor;

c) stabilirea unor restrictii cantitative sau luarea oricaror alte masuri prin care se modifica, se schimba conditiile de import ori de export sau care afecteaza in alt mod comertul cu statul tert in cauza.

4. Contrafacerea

- sediul materiei: (initial Regulamentul nr. 3842 din 1986, apoi Regulamentul nr. 3295 din 1994, in prezent abrogate) Regulamentul nr. 1383 din 2003; Regulamentul (CE) nr. 1172/2007 al Comisiei din 5 octombrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala; Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala;

- autoritatile vamale intervin in cazul marfurilor admise in libera circulatie (vanzare-cumparare), cand exista suspiciuni ca acestea sunt contrafacute;

- Regulamentul nu se aplica urmatoarelor categorii de marfuri:

a) marfurilor care poarta o marca de comert avand consimtamantul titularului acesteia, dar care sunt admise in libera circulatie fara consimtamantul acestuia;

b) marfurilor admise in libera circulatie care poarta o marca de comert, dar potrivit altor conditii decat cele convenite cu titularul marcii;

c) marfurilor aflate in bagajul personal al calatorilor sau marfurilor trimise in partide mici, de natura necomerciala, in limitele stabilite de exceptarile de la plata taxelor vamale;

- Regulamentul interzice punerea in libera circulatie a marfurilor in legatura cu care s-a constatat ca sunt contrafacute, in urma parcurgerii procedurii prevazute de Regulament (art. 5);

- fara a se incalca celelalte drepturi la actiune aflate la dispozitia titularului marcii de comert, statele membre adopta masurile necesare, astfel:

- autoritatile competente pot sa distruga marfurile contrafacute ori sa dispuna de aceste marfuri in afara canalelor comerciale, in asa fel incat sa se reduca la minimum pagubirea titularului marcii, fara nici un fel de compensare pentru acesta;

- statul ia masuri care sa aiba consecinta de a lipsi in mod real pe cel raspunzator de importantele beneficii ale tranzactiei si sa descurajeze asemenea