QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente stiinte politice

Principalele institutii politice si decizionale ale Aliantei NATO



Principalele institutii politice si decizionale ale Aliantei NATO


  1. Consiliul Atlanticului de Nord


Consiliul Atlanticului de Nord[1] (NAC) este investit cu autoritate politica si puteri decizionale reale si este alcatuit din reprezentantii permanenti ai tuturor tarilor membre, care se reunesc cel putin o data pe saptamana. Consiliul se reuneste si la nivel mai inalt, respectiv al ministrilor Afacerilor Externe, ministrilor Apararii sau al sefilor de guvern, dar exercita aceleasi puteri decizionale si autoritate, iar statutul si validitatea hotararilor sale sunt aceleasi indiferent de nivelul reuniunii. Consiliul joaca un rol important in raport cu opinia publica si difuzeaza declaratii si comunicate care explica marelui public si guvernelor tarilor care nu sunt membre ale Aliantei orientarile si deciziile sale.



Consiliul este singurul organism al Aliantei a carui autoritate deriva explicit din Tratatul Atlanticului de Nord, in termenii caruia a primit insarcinarea de a crea organisme subordonate. Astfel, au fost constituite numeroase comitete si grupuri de planificare pentru a sprijini activitatea Consiliului sau pentru a-si asuma responsabilitati in domenii specifice cum ar fi planificarea apararii, planificarea nucleara sau problemele militare.

Consiliul ofera, asadar, guvernelor tarilor membre un for unic pentru consultari pe scara larga asupra tuturor problemelor legate de securitatea lor, fiind cel mai important organism de decizie din cadrul NATO. Toate cele 16 tari membre NATO au aceleasi drepturi de a-si exprima opiniile la discutiile Consiliului. Deciziile luate prin consens sunt expresia vointei colective a guvernelor tarilor membre. Toate guvernele tarilor membre participa la elaborarea orientarilor de catre Consiliu sau sub autoritatea acestuia in consens, regula pe care se bazeaza toate deciziile.

Fiecare guvern este reprezentat in Consiliu de un Reprezentant permanent cu rang de ambasador, secundat de personal politic si militar sau de delegatii la NATO, de dimensiuni variabile.

Cand Consiliul se reuneste in aceasta formula este denumit "Consiliul Permanent". Bianual si, uneori, mai frecvent, Consiliul se reuneste la nivel ministerial, fiecare natiune fiind reprezentata de ministrul Afacerilor Externe. Reuniunile Consiliului se pot desfasura si in sesiuni ale ministrilor Apararii. Reuniunile la varf, cu participarea sefilor de stat si de guverne, au loc atunci cand trebuie examinate probleme deosebit de importante sau in momente cruciale pentru evolutia politicii de securitate a Aliantei.

Cu toate ca ritmul normal al sedintelor Consiliului este de cel putin una pe saptamana, in caz de necesitate, el poate fi convocat foarte rapid. Reuniunile sale sunt prezidate de Secretarul General al NATO sau, in absenta sa, de Secretarul General adjunct. Ambasadorului sau Reprezentantului Permanent cu cea mai lunga investitura in cadrul Consiliului i se confera titlul de Decan al Consiliului. Indeplinind in principal o functie de ceremonie, Decanul poate fi solicitat sa joace un rol oficial mai specific, de exemplu in convenirea intalnirilor si discutiilor in timpul alegerii unui nou Secretar General. La reuniunile ministeriale ale ministrilor Afacerilor Externe, rolul de Presedinte onorific este conferit, pe rand, in ordinea alfabetului englez si pe o durata de un an, unuia dintre ministrii Afacerilor Externe din tarile membre. Ordinea ierarhica in Consiliul Permanent este stabilita in baza duratei serviciului, dar la reuniunile Consiliului la orice nivel Reprezentantii Permanenti sunt  asezati in ordinea alfabetica, a statelor, conform alfabetului englez. Aceeasi procedura este urmata in intreaga structura de comitete a NATO.

Problemele examinate si deciziile luate la reuniunile Consiliului se refera la toate aspectele activitatilor Organizatiei si se bazeaza adesea pe rapoartele si recomandarile pregatite, la cererea Consiliului, de catre comitetele din subordine. Atat reprezentantii nationali cat si Secretarul General pot aduce in discutie diferite probleme. Reprezentantii

Permanenti actioneaza conform instructiunilor primite din tarile lor si furnizeaza colegilor lor informatii si explicatii asupra punctelor de vedere si pozitiilor adoptate de propriile guverne.

In acelasi timp, ei isi informeaza propriile guverne asupra punctelor de vedere exprimate si pozitiile luate de alte guverne, comunicandu-le noile evolutii si tinandu-le la curent cu situatia obtinerii consensului asupra subiectelor sau domeniilor importante in care punctele de vedere nationale sunt divergente.

Atunci cand trebuie luate hotarari, acestea trebuie adoptate in unanimitate si de comun acord. Nu exista vot sau hotarare luate pe baza majoritatii. Fiecare tara reprezentata in Consiliu sau in oricare din comitetele sale subordonate isi pastreaza deplina suveranitate si intreaga responsabilitate a propriilor decizii.

Activitatea Consiliului este pregatita de comitetele subordonate cu responsabilitati pentru domenii specifice ale politicii Aliantei. O mare parte a acestei activitati implica actiunea Comitetului politic la nivel inalt (SPC) alcatuit din Reprezentanti Permanenti adjuncti, uneori, in functie de tema, sprijiniti de experti nationali corespunzatori. In astfel de cazuri, comitetul este cunoscut sub denumirea de SPC(R). Comitetul politic la nivel inalt are responsabilitati specifice in pregatirea majoritatii declaratiilor si comunicatelor publicate de Consiliu si se reuneste anterior intalnirilor ministeriale in scopul elaborarii unor astfel de texte ce sunt trimise Consiliului spre aprobare. Alte aspecte ale activitatii politice pot fi abordate de Comitetul politic obisnuit, alcatuit din consilieri politici din cadrul delegatiilor nationale.

Atunci cand Consiliul se reuneste la nivelul ministrilor Apararii ori abordeaza probleme de aparare si chestiuni legate de strategia de aparare, alte comitete superioare, cum ar fi Grupul executiv de lucru, pot fi solicitate ca principale organe de consultanta.

Daca pe agenda de lucru a Consiliului se afla probleme financiare, pentru pregatirea activitatii Consiliului va fi insarcinat Biroul Superior pentru Resurse ori Comitetele militar sau civil pentru buget. In functie de tema discutiei, respectivul comitet superior cu responsabilitati in domeniul de referinta isi asuma rolul de coordonator in pregatirea reuniunilor Consiliului si se conformeaza hotararilor Consiliului.

Secretariatul Consiliului este format de personal din cadrul departamentelor si birourilor corespunzatoare ale Secretariatului international si in particular, din cadrul Secretariatului Executiv, care indeplineste un rol coordonator in asigurarea executarii mandatelor Consiliului si in inregistrarea si difuzarea deciziilor acestuia. Secretarul Executiv este si Secretarul Consiliului.



Comitetul pentru planificarea apararii


Comitetul pentru planificarea apararii (DPC) este alcatuit, in mod normal, din Reprezentantii Permanenti dar se reuneste la nivelul ministrilor Apararii de cel putin doua ori pe an si se ocupa cu majoritatea problemelor de aparare si subiectelor legate de planificarea apararii colective. Cu exceptia Frantei, toate tarile membre sunt reprezentate in acest for. Comitetul pentru planificarea apararii ofera principii calauzitoare pentru autoritatile militare ale NATO si, in limitele responsabilitatilor sale, are aceleasi functii si atributii, precum si aceeasi autoritate ca si Consiliul, in problemele tinand de competenta sa.

Activitatea Comitetului pentru planificarea apararii este pregatita de un anumit numar de comitete subordonate cu responsabilitati specifice si, in mod deosebit, de Comitetul pentru analiza apararii, care supravegheaza procesul de planificare a fortelor armate in cadrul NATO si examineaza alte aspecte legate de structura militara integrata. Ca si Consiliul, Comitetul pentru planificarea apararii apeleza la comitetele superioare cu responsabilitati specifice relevante pentru preparative si indeplineste activitatile rezultate in urma hotararilor sale.


3. Grupul de Planificare Nucleara


Ministrii Apararii din tarile membre care fac parte din Comitetul NATO pentru planificarea apararii se reunesc la intervale regulate in cadrul Grupului pentru planificarea nucleara (NPG), unde dezbat probleme specifice, de politica, asociate cu fortele nucleare. Aceste discutii acopera o gama larga de subiecte privind politica nucleara, incluzand desfasurarea, siguranta, securitatea si longevitatea armelor nucleare, comunicatiile si sistemele informationale, controlul armelor nucleare, precum si chestiuni mai complexe de interes comun, cum ar fi proliferarea nucleara. Politica nucleara a Aliantei este analizata permanent iar deciziile sunt luate in comun in scopul modificarii sau adaptarii acesteia conform noilor evolutii, precum si in scopul actualizarii si ajustarii procedurilor de consultare si planificare.

Activitatea Grupului pentru planificare nucleara este pregatita de un comitet executiv al NPG alcatuit din membri ai delegatiilor nationale apartinand tarilor participante la NPG. Comitetul executiv desfasoara o activitate detaliata in numele Reprezentantilor Permanenti NPG. In mod obisnuit se reuneste saptamanal dar si de cate ori este necesar. Alte organisme superioare infiintate de NPG si subordonate acesteia sunt Grupul NPG de nivel inalt (HLG) si Grupul de nivel inalt pentru protectia armelor (SLWPG). Aceste grupuri, prezidate de Statele Unite si alcatuite din experti si entitati decizionale nationale, se reunesc de cateva ori pe an pentru a discuta aspecte privind planificarea si politica nucleara a NATO, precum si probleme vizand siguranta si securitatea armelor nucleare.





Conform Art. 1 din Acordul intre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord, cu privire la statutul fortelor lor, semnat la Londra, 19 iunie 1951, "Consiliul Atlanticului de Nord" inseamna consiliul stabilit prin art. 9 al Tratatului Atlanticului de Nord sau orice alte organe subordonate ale acestuia, autorizate sa actioneze in numele sau.

Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }