Politica agricola

Politica agricola

O data cu semnarea Tratatului de Lisabona (13 dec. 2007) survin schimbari la politicile agricole. In primul rand fara sa schimbe structura, noul tratat inlocuieste piata comuna cu cea interna. In baza Tratatului de la Lisabona, politica agricola comuna ne-a decuplat de la politica comuna de pescuit. Prin acest nou tratat sunt consfintite schimbari la nivelul procedurilor legislative.

Apare o clasificare generala a competentelor:

exclusive

partajate

de coordonare

Pe aceasta baza si in legatura directa cu principiul subsidiaritati, Parlamentele nationale pot sa adreseze presedintilor P.E. , ai Consiliului si ai Comisiei un aviz motivat referitor la conformitatea unui proiect de act legislativ din domeniul politicilor agricole.

Procedura de codecizie devine procedura legislativa ordinara, inlocuind practic procedura de consultare care este actualmente in vigoare. Parlamentul European devine colegislator pentru Politica Agricola Comuna (PAC). Codecizia este procedura ordinara dar noul tratat ridica anumite probleme de interpretare, dat fiind faptul ca stipuleaza exceptii de la procedura ordinara in favoarea Consiliului.

Potrivit Art. 42. 2., in cadrele regulilor concurentei se prevede ca la nivelul Consiliului si la propunerea Comisiei se pot autoriza diverse forme de ajutor, cum ar fi pentru protectia exploatarilor defavorizate din motive diferite sau in cadrul unor programe de dezvoltare economica.

Art. 43. 3. stipuleaza faptul ca, la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta decizii relative la fixarea pretului, a ajutoarelor si a limitarilor cantitative ale acestora.

Cu toate aceste interpretari, actualmente nu ne putem gandi ca Parlamentul European ar declina competentele sale in materie de fonduri pentru agricultura in favoarea Consiliului, fiindca in acest caz s-ar goli de continut codecizia stipulata prin noul tratat. In cadrul reformelor fundamentale la nivelul PAC, fixarea cuantumului fondurilor si subventiilor, constituie elementele esentiale. In concluzie se impune un acord interinstitutional de cooperare in vederea clarificarii structurilor si nivelurilor decizionale care gestioneaza PAC.  

Modificari la nivel executiv in cadrul PAC

Conform Art. 290 din Tratat, un act legislativ poate delega Comisiei puterea de a adopta acte non legislative de interes general care completeaza sau modifica anumite elemente neesentiale ale unui act legislativ. Actul legislativ va delimita obiective, continuturi si durata pentru care aceste competente pot fi delegate fixand totodata conditii de revocare de catre Parlament sau de catre Consiliu.

Art. 291 prevede stabilirea unor competente executive la nivelul Comisiei sau Consiliului intrucat anumite conditii uniforme de executie a actelor juridice se pot dovedi necesare imediat.

Aspecte de ordin financiar

Tratatul de la Lisabona contine modificari semnificative si la nivel financiar. Cea mai mare parte dintre noile dispozitii financiare au un caracter general. Pentru a simplifica procedura de executie a bugetului anual se elimina distinctia intre dispense obligatorii si dispense non-obligatorii. Consiliul primeste si aici puteri de decizie care se refera la dispensele non-bligatorii si Parlamentul primeste competente legate de dispensele obligatorii (practic, subventii agricole).

Exista o noua procedura bugetara anuala care modifica si simplifica procedurile anterioare. Se creeaza o procedura legislativa speciala pentru adoptarea unui buget anual prin decizie concertata intre Parlamentul European si Consiliu.

Ca urmare a eliminarii proiectului de buget, cele doua lecturi care functionau dupa vechiul tratat sunt inlocuite de o lectura unica.

Cum se face?

Comisia prezinta propria  propunere de buget cel mai tarziu la 1 septembrie. Consiliul adopta pozitia sa si mai apoi o transmite Parlametului cel mai tarziu la 1 octombrie. Daca la nivelul Consiliului exista obiectii, acestea vor fi comunicate impreuna cu motivatia lor Parlamentului.

Noua procedura stabileste trei voturi parlamentare:

Primul vot cu majoritate calificata priveste amendamentele la proiectul de buget

Al doilea vot cu majoritate simpla, priveste rezultatele comitetului de conciliere care reuneste reprezentanti ai Consiliului si uneori, membri reprezentand Parlamentul European (in cazul in care exista divergente). Comitetul de conciliere (mare noutate), acesta intrupeaza (exprima) dialogul intre cele doua ramuri de autoritate bugetara. Daca Parlamentul si Consiliul nu aproba si nu ajung la un punct comun in 21 de zile, Comisia este obligata sa prezinte un nou proiect de buget. Tratatul nu defineste numarul exact al membrilor si nici nivelul de reprezentare al Consiliului. Exista doua subiecte sensibile care vor trebui negociate intre Parlamantul European si Consiliu si care vor trebui formalizate intr-un acord institutionalizat. Pe de alta parte, anumite decizii privesc exclusiv Parlamentul European. Spre exemplu, durata mandatului plenar al reprezentantilor in Comitetul de Conciliere si limita competentelor de negociere, alegerea reprezentantilor si raporturile intre Comitetul de conciliere si Comisia de buget a Parlamentului European.

Trebuie sa avem in vedere o a treia varianta de vot, in cazul special al respingerii proiectului comun de catre Consiliu. In aceasta situatie, votul Parlamanetului European va decide sa confirme ansamblul sau numei o parte dintre amendamentele adoptate in lectura unica. Astfel spus, Parlamentul European, pe baza unei majoritati super calificate (majoritatea membrilor + trei cincimi din sufragiile exprimate) va avea ultimul cuvant asupra bugetului anual.

Dispozitiile privind disciplina bugetara reiau cea mai mare parte ale dispozitiilor asupra perspectivelor financiare plurianuale in vigoare. Dispozitiile Tratatului de la Lisabona confirma durata cadrului financiar plurianual (cinci ani). Dispozitiile stabilesc procedura legislativa speciala pentru adoptarea regulamentului referitor la plafoanele anuale de credite. PAC ramane inca prima politica de tip comunitar prin prisma nivelului financiar in ciuda faptului ca au fost introduse plafoane anuale obligatorii. In cadrul primului pilier al PAC (Politica pietelor si ajutoarelor), acest nivel atinge 33,9% iar al doilea pilier (dezvoltarea rurala repreznta 8%).

Parlamentul European a fost unul dintre motoarele Conventiei care a redactat proiectul de tratat si Tratatul de la Lisabona este in definitiv fructul muncii parlamentarilor.

Politicile de mediu  

Politicile comunitare in materie de mediu isi au originile in anii 70.

Mai precis in art. 174 si art. 176 al Tratatului UE.

In octombrie 1972 a avut loc o conferinta a sefilor de stat din UE in cursul careia s-a stabilit ca Uniunea are nevoie de o politica comuna in materie de mediu. Din 1972 au fost adoptate peste 250 de acte legislative menite sa limiteze poluarea.

Exista mai multe programe de actiune care constituie cadrul acestei legislatii. Intrarea in vigoare a Actului unic European din 1987 este general recunoscuta ca placa turnanta a politicii de mediu. Tratatele de la Maastricht si Amsterdam au modificat politica comunitara in materie de mediu specificand faptul ca aceasta va fi fondata pe principiul actiunii preventive si pe principiul "poluatorul plateste".

Directiva 35/2004 U.E., asupra responsabilitatii fata de mediu se refera la prevenirea si repararea pagubelor de mediu. Aceasta Directiva se aplica pagubelor cauzate mediului si la amenintarea iminenta cauzata printr-o anumita forma de poluare.

Tratatul de la Amsterdam  este documentul care pune in evidenta semnificatia politicilor de mediu in UE. Principiul dezvoltarii durabile a fost intarit in art. 6 din Tratatul european mentionandu-se explicit necesitatea integrarii protectiei mediului in toate politicile sectoriale.

Programe comunitare pentru mediu

Al saselea program pt mediu numit "Mediu 2010 - Viitorul nostru, alegerea noastra" ("Our future, our choice") furnizeaza cadrul strategic pentru politicile comunitare in materie de mediu pentru perioada 2002 - 2012.

Acest program, cu referire explicita la principiul "poluatorul plateste" se concentreaza pe patru domenii de actiune prioritara.

schimbari climatice

biodiversitate

mediu si sanatate

utilizarea durabila a resurselor naturale si gestiunea deseurilor

De asemenea, prin acest program sunt propuse cinci axe prioritare:

a. ameliorarea implementarii legislatiei in vigoare

b. integrarea politicilor de mediu in ansamblul politicilor globale

c.  colaborarea mai stransa cu piata economica

d. responsabilizarea comportamentului ecologic al cetateanului

e. luarea in considerare a mediului, in cazul deciziilor de amenajare si gestiune a teritoriului[1].

In fiecare an, Comisia Europeana publica o analiza a politicilor de mediu, un raport.

Institutii responsabile de mediul inconjurator:

1990 - Consiliul European a adoptat un regulament si a infiintat Agentia Europeana de Mediu (AEM). Aceasta Agentie a creat mai apoi o retea europeana de informare si observare a mediului. Obiectivul acestei Agentii este protejarea mediului inconjurator si punerea in practica a reglementarilor comunitare in domeniu. Agentia furnizeaza UE si statelor membre informatii obiective, fiabile si comparabile, pentru ca statele sa ia masuri de protectie a mediului.

In virtuea regulamentului UE, Nr. 880/1992, exista un sistem comunitar de atribuire de cote ecologice. Aceste cote se aplica produselor disponibile in comunitate si care au fost produse respectand anumite exigente in materie de mediu. Eticheta ecologica probeaza faptul ca acel produs a fost obtinut in conditii speciale, respectand exigente de mediu fixate la nivel comunitar.

02.2006 Comisia Europeana a luat o decizie sia stabilit un plan de munca pentru implementarea politicilor ecologice comunitare. In iunie 2007 a adoptat criteriile ecologice pentru atribuirea etichetei ecologice comunitare pe sapunuri si sampon.

24.01.2006 Parlamentul European a semnat o declaratie de mediu prin care se exprima vointa de a garanta ca toate activitatile sale respecta cele mai bune practici actuale in materie de gestiune a mediului. (ex: disparitia becurilor clasice)

2004 Comisia a propus un instrument unic de finantare pentru actiunile in domeniul mediului numit life plus (+).

Exista o relatie stransa intre deprecierea starii de sanatate a populatiei si problemele de mediu. Exista studii care confirma faptul ca, in marile orase europene, circa 60.000 decese pe an sunt legate de expunerea prelungita la poluarea aerului atmosferic.

Masuri propuse de catre Comisie:

Comisia a prezentat un plan de masuri pentru perioada 2004 - 2010. Acesta contine masuri destinate sa amelioreze cooperarea in cele doua sectoare. Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene cere ca politicile economice, cele sociale si cele de mediu sa se completeze si sa se sprijine mutual.

Parlamentarii:

Rolul Parlamentului European la nivelul politicilor de mediu. Parlamentul s-a aflat la originea numeroaselor propunerilor legislative. Prin rezolutia din iunie 1998, Parlamentul recunoaste necesitatea de a introduce impozite de mediu in toate statele membre, a.i. sa se evite aparitia concurentei intre state. Sensul acestei rezolutii? Exista pericolul delocalizarii.

Fonduri de coeziune: rol de echilibrare intre state.

La cererea Parlamentului, al saselea program de actiune pentru mediu, contine dispozitii referitoare la definirea si eliminarea progresiva a subventiilor pentru activitati poluante.

Parlamentul urmareste prin avizarea taxelor de mediu, nationale sau comunitare, indeplinirea obiectivelor fixate prin protocolul de la Kyoto. Preocuparile de mediu vor fi integrate in elaborarea oricaror politici U.E.

Modificarile climatice si mediul

Context general: potrivit unor studii recente, temperaturile medii mondiale au crescut cu 0,7˚C si in Europa cu aproximativ 1˚C. In consecinta, in anul 2100, temperaturile pot urca intre 2˚C - 5˚C, cele mai mari valori putand fi inregistrate in Europa de Est si de Sud.

Pentru aceste fenomene de incalzire globala, oamenii de stiinta au identificat emisia de gaze cu efect de sera *(GES). Activitatile umane care au drept efect eliminarea GES, contribuie la schimbarile climatice si in consecinta, pun in pericol viitorul omenirii. Cele mai poluante activitati sunt despaduririle si arderile de combustibil fosil, iar impactul acestor schimbari induce incalzirea globala (inundatii, calduri). Disparitia ghetarilor ar putea fi cauzata de acest fenomen. Anumite dovezi stiintifice sunt folosite pentru a demonstra ca exista anumite schimbari climatice ireversibile.

Uniunea Europeana a decis ca obiectiv pastrarea unor cresteri de temperatura de 2˚C pe o perioada de 100 de ani. Prin politici si masuri comunitare, Uniunea Europeana a reusit o crestere economica in conditiile in care si-a redus emisiile de gaze cu efect de sera. In 2004 Uniunea Europeana si-a redus emisiile de gaze cu 0,9% inregistrandu-se o crestere economica de 32%. In 2007 - UE si-a redus emisiile de gaze cu 7,3%.

Protocolul de la Kyoto (si a Conventiei cadru a Natiunilor Unite (1997)

Partile contractante s-au angajat sa reduca emisiile a sase feluri de gaze cu efect de sera respectiv cu schimbarile climatice.

Protocolul intra in vigoare in februarie 2005 dupa ratificarea a 55 de tari contractante. Prin Decizia 280/2004 a Comisiei Europene si a Parlamentului European s-a stabilit un mecanism de supraveghere a emisiilor de gaze in interiorul UE si s-a stabilit punerea in aplicare a protocolului de la Kyoto (acesta expira in 2012).

Actiuni pentru protectia mediului

Programul Uniunii Europene asupra schimbarilor climatice s-a nascut in 2000. Acesta defineste masurile europene pentru respectarea mediului inconjurator prin intermediul careia UE si-ar putea realiza obiectivele fixate in Protocolul de la Kyoto.

2005 - Comisia publica un comunicat prin care se recomanda includerea mai multor elemente in strategiile viitoare si propunerile comunitare in materie de schimbari climatice. (folosirea energiilor regenerabile in transport si in industrie)

23.01.2008 - Comisia Europeana a propus un ansamblu de masuri privind schimbarile climatice care vizeaza transpunerea obiectivelor de mediu asa cum sunt ele definite prin documentul de la Lisabona si de adaptare a masurilor de trecere spre o economie care sa nu consume carbune.

Sistemul comunitar de schimburi de cote de emisii

Acest sistem urmareste reducerea emisiilor de gaze locale stabilind un cost cu valoarea de piata pentru emisiile de gaze.

Sistemul comunitar acopera aproximativ 10.000 de poluatori in special centrale electrice, rafinarii si otelarii.

Fiecare tara are un plan national de alocare. Pe baza acestui plan, cotele de emisii sunt alocate intreprinderilor. Sistemul comunitar de cote permite intreprinderilor din UE sa vanda sau sa cumpere. O amenda de 40, - euro per tona pentru instalatiile care depasesc cotele alocate, iar incepand cu 2008, amenda este de 100, - euro per tona.

In decembrie 2006, Comisia a prezentat o propunere legislativa de integrare a aviatiei in sistemul comunitar de schimb.

Un nou sistem de schimb de cote de gaz a fost propus de catre Comisie in 2008 pentru intervalul 2013 - 2020. Principalele sale elemente:

Un plafon comunitar fixeaza scaderea cu 21% a nivelului din 2005. Pentru a ajunge la acest obiectiv, pana in 2012, cotele de emisii vor fi reduse cu 1,74% pe an

Vor fi integrate noi sectoare, aviatie, petrochimie si cateva gaze noi

Instalatiile mai mici care emit sub 10.000 T per an vor fi autorizate sa ramana in afara sistemului comunitar de schimb.

Politicile sociale si de ocupare a  fortei de munca

Dimensiunea sociala a U.E s-a dezvoltat ca un aspect esential al strategiei Lisabona. Ea vizeaza intarirea competitivitatii si cresterii economice in Europa, crearea unor locuri de muncca de buna calitate si o mai mare coeziune sociala. Principalele obiective ale acestei politici sunt

ameliorarea conditiilor de munca si de viata

protectia sociala adecvata

dezvoltarea dialogului social si al resurselor umane.

Tratatul de la Roma

Art. 42 - Consfinteste dreptul muncitorilor si al familiei de a profita din plin de libera circulatie in sanul pietei comune. Acesta asigura coordonarea sistemului de securitate sociala. Articolul 42 din Tratatul de la Roma constituie baza juridica a adoptarii a doua regulamente de catre Consiliul in 1958. Aspectele sociale a pietei de munca au fost fixate prin capitolul 3 a Tratatului de la Roma.

Statele membre si-au exprimat in art. 136 - 140 convingerea ca, cele mai bune conditii de viata si de munca rezulta din functionarea pietei comune si se angajeaza sa coopereze in acest domeniu.

(Spre ex. art. 141 - statueaza principiul egalitatii de remunerare intre barbati si femei la munca egala.)

Programe

Pe aceasta linie in 1974, Consiliul Uniunii Europene a adoptat primul program de actiune sociala. Un anumit numar de directive relative la securitatea muncii, la egalitatea de tratament intre barbati si femei, au fost adoptate insa procedura de vot prin unanimitate in Consiliu a blocat progresul in anumite domenii.

Actul unic european, prin art. 137 a permis armonizarea conditiilor de armonizarea a muncii in scopul de a impiedica "dumpingul social". Actul unic european a definit in egala masura pentru partenerii sociali la nivel european, posibilitatea de a negocia conventii colective si de a fixa politici comunitare in materie de coeziune economica si sociala.

In decembrie 1992 s-a obtinut consensul in jurul ideii ca este necesar sa se acorde atentie speciala aspectelor sociale legate de realizarea pietei comune. Carta Comunitara a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (Carta sociala) a fost adoptata cu ocazia Summitului de la Strassbourg din  decembrie 1989 (sefii de stat si guvern din 11 state membre, Marea Britanie se abtine).

Fondata pe Carta sociala si pe Conventiile organizatiei nationale a muncii, a aparut o declaratie de intentie politici si mai apoi un program de actiun al Comisiei. Adoptarea programului de actiune cu 47 de initiative diferite s-a derulat destul de lent. O data cu semnarea Tratatului de la Maastricht, a fost oficial decretata promovarea protectiei sociale ca sarcina a Comunitatii Europene.

S-a pus problema existentei unei baze juridice care sa sprijine actiunile in domeniul politicii sociale. Prin Tratatul de la Amsterdam, toate statele membre, inclusiv GB, au acceptat sa integreze acordul asupra politicilor sociale in tratatul european, mijlocind doar cateva schimbari minore. (procedura de codecizie inlocuieste procedura de cooperare)

In art. 137, masurile destinate luptei impotriva cooperarii sociale pot fi inlocuite doar prin codecizie. Aceeasi procedura a fot extinsa la Fondul Social European, respectiv asupra liberei circulatii a muncitorilor si asupra securitatii sociale a muncitorilor emigranti din comunitate. Noul articol 13 al Tratatului autoriza Comunitatea sa ia toate masurile necesare in vederea combaterii discriminarii: rasa, sex,  religie, orientare sexuala.

Pe aceasta baza, doua Directive au fost rapid adoptate:

Directiva 43/2000 - Principiul egalitatii de tratament intre persoane fara deosebire de rasa si origine etnica.

Directiva 78/2000 - Crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in materie de ocupare a fortei de munca.

Tratatul de la Amsterdam introduce ca inovatie majora lansarea strategiei europene pentru munca. La inceputul anilor 90, mai multe state membre aveau ajutoare de somaj ridicate, acest lucru avea tendinta de permanentizare la nivelul pietei de munca europeana. Sefii de state si guverne, au admis necesitatea de a cauta solutii. Astfel, la reuniunea Consiliului European de la Essen 1994, aceste state s-au angajat sa-si coordoneze mai bine politicile nationale.

Strategia europeana pentru munca se fondeaza pe o metoda deschisa de coordonare ale carei componente esentiale sunt linii directive pentru programele si proiectele nationale de politici sociale. In urma Summitului de la Amsterdam  - iunie 1997 - s-a decis ca noile dispozitii ale strategiei europene de munca sa fie aplicate imediat fara a se mai astepta intrarea in vigoare a Tratatului. Consiliul a adoptat liniile directoare pentru anul 1998 dupa Summitul extraordinar tinut la Luxembourg in noiembrie 1997.

Semnarea Tratatului de la Nisa a dezamagit oarecum pe cei care se asteptau la progrese majore in sectorul social. Prin Art. 144, a fost instituit un Comitet de protectie sociala care urmarea promovarea cooperarii in materie de protectie sociala intre state si Comisia Europeana.

Tratatul de la Lisabona

Ultima agenda sociala pentru perioada 2006 - 2010 a fost adoptata cu scopul de a insoti strategia de la Lisabona. Agenda se concentreaza pe doua prioritati majore si anume: - crearea unui numar mai mare de locuri de munca de buna calitate si realizarea unei coeziuni mai mari la nivelul intregii comunitati.

Toate aceste masuri au fost acompaniate de o crestere a finantarilor comunitare in domeniul ocuparii fortei de munca si in general pe domeniul politicilor sociale.

Programul Progress - elaborat pentru perioada 2007 - 2013 si care acopera cinci domenii:

Munca

Incluziune si protectie sociala

Conditii de munca

Lupta contra discriminarilor

Egalitatea barbati - femei

Programul este insotit de o finantare de 743 milioane euro. Acest program inlocuieste liniile bugetare comunitare in domeniu si completeaza actiunile Fondului Social European.

Al doilea ciclu al strategiei Lisabona, reinnoita a fost lansat in 2008 de catre Consiliul European de primavara (13, 14 martie 2008). Acesta contine liniile directoare integrate pentru cresterea economica si ocuparea fortei de munca, obiectivele comune sunt protectia si incluziunea sociala pentru perioada 2008 - 2010. Iulie 2008, Comisia Europeana a publicat o propunere de Agenda Sociala pentru perioada 2008 - 2010 numita Oportunitati, acces si solidaritate in Europa secolului 21. Agenda identifica 7 domenii prioritare pentru care ar trebui reinnoite mijloacele de actiune la nivelu intregii Comunitati Europene.

Copii si tineri (educatie si lupta contra saraciei)

Promovarea muncii in context international

Mobilitatea

Egalitatea accesului la locuri de munca de calitate pentru o populatie tot mai in varsta

Lupta contra saraciei si excluziunii sociale prin masuri concrete

Lupta contra discriminarii si promovare a egalitatii intre barbati si femei

Apararea valorilor europene la nivel international

Anul 2007 a fost proclamat anul european al egalitatii de sanse iar anul 2010 va fi anul european de lupta contra excuziunii sociale si saraciei. Tratatul de functionare al UE introduce o clauza care stipuleaza ca in definirea si implementarea politicilor si actiunilor UE tine cont de exigentele legate de protectia sociala adecvata, lupta contra excluziunii sociale si de asemenea, tine cont de nevoia de educatie de nivel inalt, de formare si de protectie a sanatatii umane (Art. 9 Lisabona).

Politicile de comunicare - politicile media

Politicile de comunicare sunt politici esentiale pentru lumea moderna si pentru CE. Nu sunt reglate prin dispozitii exprese ale tratatelor insa decurg din obligatia UE de a explica modul in care functioneaza politicile europene. Aceste politici decurg in egala masura din Carta drepturilor fundamentale europene care statueaza dreptul de informare al cetateanului. Ultimii ani au fost pentru institutiile comunitare decisivi pentru producerea unor schimbari importante la nivelul politicii de comunicare. Aceste schimbari au fost accelerate de  raspunsul negativ al referendumurilor nationale in cazul tratatului constitutional.

Tratatele nu contin articole specifice relative la politicile de comunicare.

Art. 11 stipuleaza insa dreptul de informare si liberatatea de expresie,

precum si libertatea mass - media si pluralismul.

Art. 42 consfinteste dreptul de acces la documentele institutiilor europene.

Art. 44 consfinteste dreptul la petitie.

Strategii si planuri de actiune pe linia politicilor de comunicare

Incepand cu anul 2005, Comisia Europeana a elaborat documente politice in materie de comunicare, ultimul dintre acestea, Europa in dezbatere (Debatee Europe) publicat in aprilie 2008. Obiectivul acestui document era sa permita cetatenilor sa-si rezume si sa-si rezume opiniile cu factorii de decizie in prezenta mass-media. (158-4-com/2008 al Comisiei).

Octombrie 2007, Comisia si-a reformulat strategia de comunicare printr-un document numit "sa comunicam in parteneriat despre Europa". Acest document insista asupra necesitatii de a face sa coincida initiativele emanand de la institutiile europene si de la statele membre cu scopul de a imbunatatii informatia propusa cetatenilor comunitari. Documentul propune in egala masura intarirea coordonarii in materie de comunicare a celor trei institutii principale ale UE.

Februarie 2006 - Cartea Alba - contributia principala a cartii albe se refera la toti actorii europeni si trimite la cinci domenii de actiune practica.

Definirea principiilor comune in materie de comunicare privitoare la politicile europene

Intarirea capacitatii cetatenilor de a trata chestiuni europene

Colaborarea cu mass-media si noile servicii audio-vizuale in scopul crearii unei sfere publice europene

Intelegerea opiniei publice

Colaborarea intre toti actorii comunitari sub forma unui parteneriat

Octombrie 2005 - Comisia a elaborat asa numitul plan D - democratie, dialog si dezbatere -. Obiectivul acestui plan era o reflexie mai profunda asupra viitorului UE si intarirea democratiei in Europa. Prin acest plan se incerca instaurarea unui dialog autentic cu cetatenii si o mai atenta luare in consideratie a preocuparilor lor. Comisia a intreprins eforturi in materie de comunicare, concentrate pe trei directii:

Ascultare (luarea in considerare a punctelor de vedere ale cetatenilor)

Comunicare (comunicarea consecintelor unui anumit tip de politica)

Stabilirea de contacte la nivel local (pr. de politici publice sa fie realizate la nivel central)

Fiecare dintre cei trei piloni triitea in mod specific la aspecte considerate deosebit de importante pentru viitorul comunitar.

Politicile audio vizuale si mass- media

Politicile in domeniul audio-vizual sunt dominate de art. 151 si art. 157 din Tratatul Comunitatii Europene. Textul a intrat in vigoare in decembrie 2007 si se refera la libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalurilor, politicile concurentiale, armonizarea suportului tehnic pentru serviciile de televiziune.

Obiectivele majore

Uniunea Europeana  isi propune sa angajeze cooperarea in domeniul audio-vizual si media intre toate statele membre.

Programe si directive legate de audio-vizual

1989 - adoptata directiva 552 - televiziune fara frontiere - aceasta Directiva a fost revizuita mai apoi in 1997, 2002 si 2007. Directiva fixeaza cadrul legal pentru libera circulatie a serviciilor de difuzare televizuala in UE. Principiul tarii de origine guverneaza aceasta circulatie. (acesta implica faptul ca programele pot circula in sanul pietei unice cu conditia sa respecte legislatia statului membru de unde povin). Acest principiu a facut posibil ca multe din regulile nationale sa fie ele insele armonizate prin directiva.

Directiva prevedea de asemnea un regulament privitor la publicitate, protectia minorilor, accesul tuturor la retransmisia evenimentelor de importanta majora pentru societate si respectarea operelor de arta europene si promovarea artei.