PRESEDINTELE ROMANIEI

I. STATUTUL CONSTITUTIONAL AL PRESEDINTELUI ROMANIEI SI ATRIBUTIILE SALE

Statutul constitutional al Presedintelui

Actuala Constitutie a Romaniei consacra un executiv bicefal sau dualist, in care unul dintre sefi este Presedintele, iar celalalt Guvernul.

Forma de guvernamant in Romania, potrivit articolului 1 alin (2) din Constitutie, este republica, dispozitiile constitutionale referitoare la forma de guvernamant facand paret din categorie celor calificate prin articolul1 52, ca limite ale revizuirii.

Articolul 80, intitulat "rolul Presedintelui", stabileste urmatoarele dimensiuni ale statutului constitutional al sefului de stat:

a) Este unul dintre cei doi sefi ai executivului, alaturi de Guvern.

Spre deosebire de Guvern insa, rolul executiv al Presedintelui este mai atenuat, primand celelalte dimensiuni ale statutului sau.

b) Este reprezentantul statului roman, pe plan intern si extern.

c) Este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.

In realizarea acestui rol, prin care garanteaza valori fundamentale ale poporului roman, seful statului are o serie de atributii prin intermediul carora urmareste sa se transpuna in practica acest rol. Avem in vedere, in primul rand, atributiile in domeniul apararii, cea de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, atributiile in situatii de stare de asediu etc.

d) Rolul de a veghea la respectarea Constitutiei.

Articolul 80 (2) consacra aceasta misiune constitutionala a Presedintelui, care trebuie inteleasa in dimensiunea ei activa, nu pasiva.

e) Functia de mediere intre puterile statului si intre stat si societate.

Articolul 80 alin (2) prevede ca "Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate".

Constatam ca legiuitorul constituant leaga functia de mediere intre puterile statului si intre stat si societate de exercitarea unui alt atribut al sau, prin care presedintele vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice. In scopul realizarii aceste misiuni, el exercita rolul de mediere.

Nu avem de-a face cu doua functii distincte, ci cu una singura, mai exact cu doua atribute ale aceleiasi functii.

"Medierea realizata de Presedintele Romaniei nu se opreste la autoritatile statale, ci trebuie sa mearga mai departe si sa transeze eventualele divergente care se pot manifesta intre autoritatile publice si diferite segmente ale structurii sociale de pe o pozitie de neutralitate.

B) Atributiile Presedintelui Romaniei

In literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a atributiilor Presedintelui. Unii autori le clasifica in Functie de regimul lor juridic, identificand atributii pentru exercitarea carora Presedintele coopereaza cu alte autoritati publice si atributii pentru exercitarea carora Presedintele nu solicita concursul altor autoritati publice.

Vom grupa atributiile sefului de stat in functie de doua mari criterii:

I. In functie de subiectele de drept fata de care sau cu implicarea carora se exercita, identificam urmatoarele categorii de atributii:

1. Atributii realizate in raporturile cu Parlamentul

La aceasta prima categorie, identificam urmatoarele atributii:

a) Promulgarea legilor de catre Presedinte

Potrivit articolului 77 din Constitutie Presedintele indeplineste aceasta functie ancestrala, specifica fiecarui sef de stat, indiferent de forma de guvernamant sau de regimul politic, aceea de a investi legea cu formula executorie. Presedintele dispune si publicarea legii in Monitorul Oficial.

Termenul pus la dispozitia Presedintelui pentru a promulga legea este de 20 de zile de la primirea legii spre promulgare.

Prin exceptie, termenul se reduce la jumatate, respectiv 10 zile, atunci cand Presedintele, inainte de promulgarea legii, urmareste sa infranga acest termen, opunandu-se promulgarii.

Modalitatile prin care Presedintele se opune promulgarii legii sunt :

-prin exercitarea dreptului de a sesiza Curtea Constitutionala, atunci cand apreciaza ca legea prezinta aspecte de neconstitutionalitate;

- prin trimiterea legii spre reexaminare de catre Parlament, atunci cand apreciaza ca legea prezinta aspecte de neoportunitate politica. Precizam ca Presedintele poate cere o singura data reexaminarea legii de catre Parlament.

Dupa scurgerea termenelor precizate mai sus, intervine caracterul obligatoriu al promulgarii.

b) Adresarea de mesaje Parlamentului

Sediul materiei este articolul 88 din Constitutie, care, intr-o formula concisa, recunoaste dreptul Presedintelui de a adresa mesaje Parlamentului, cu privire la principalele probleme politice ale natiunii.

Articolul 98 (2) interzice presedintelui interimar sa exercite mai multe atributii, printre care si pe aceea de a adresa mesaje Parlamentului.

Din punctul de vedere al semnificatiei sale, mesajul reprezinta un mijloc de legatura intre doua autoritati publice, unul dintre sefii executivului si organul reprezentativ suprem al poporului roman.

Din punctul de vedere al continutului sau, sfera problemelor discutate cu ocazia mesajului este lasata la deplina latitudine a Presedintelui.

Din punctul de vedere al regimului juridic, el reprezinta un act juridic exclusiv si unilateral al presedintelui, care nu imbraca forma unui decret, si care intra in categoria actelor politice ale sefului de stat.

Din punctul de vedere al efectelor juridice, mesajul nu atrage efectele juridice ale unui decret, singura consecinta pe care o determina fiind, potrivit articolului 65 (2) litera "a" intrunirea Camerelor in sedinta pentru a-l primi."

Nu este obligatorie si dezbaterea mesajului, dupa cum a decis Curtea Constitutionala in Decizia nr. 87/1994.

Un alt regim juridic va avea mesajul prevazut de articolul 92 (3), prin care Presedintele aduce la cunostinta Parlamentului masurile luate cu ocazia respingerii unei agresiuni armate, astfel:

- Camerele vor fi obligate sa se intruneasca nu doar ca sa primeasca mesajul, ci ca sa-l si dezbata;

- Presedintele va participa la dezbatere;

- mesajul se concretizeaza intr-un decret contrasemnat de primul ministru, el avand deci o natura complexa, politica si juridica, in acelasi timp.

c) Convocarea Parlamentului in sesiuni

Sediul materiei este reprezentat de art.63 alin.(3) si art.66 alin.(2).

Articolul 63 (3) reglementeaza convocarea, de catre Presedinte, a Parlamentului nou ales, in cel mult 20 de zile de la alegeri.

Articolul 66 (2) vizeaza intrunirea in sesiuni extraordinare a Parlamentului, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul parlamentarilor.

Dreptul de a cere convocarea apartine celor doi presedinti ai Camerelor.

d) Dizolvarea Parlamentului de catre Presedinte

In conformitate cu articolul 89 din Constitutia Romaniei, Presedintelui ii este recunoscut dreptul de a dizolva Parlamentul, care este suspus unor conditii speciale, si anume:

-consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare;

-conditiile in care poate fi ceruta dizolvarea sunt reprezentate de neacordarea votului de investitura in termen de 60 de zile de la prima solicitare, coroborata cu respingerea a cel putin doua solicitari de investitura;

- in cursul unui an, Parlamentul nu poate fi dizolvat decat o data;

- este interzisa dizolvarea Parlamentului in timpul starii de asediu ori a celei de urgenta ori in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui.

Exercitarea acestui drept este o facultate si nu o obligatie pentru Presedinte.

2. Atributii realizate in raporturile cu justitia

a) Numirea judecatorilor si procurorilor

Potrivit articolului 125 (1), judecatorii numiti de Presedintele Romaniei se bucura de inamovibilitate.

Inamovibilitatea reprezinta, alaturi de stabilitate, o garantie pe care statul o acorda unor categorii de functionari publici, ca nu vor fi suspendati sau revocati decat pentru cauze disciplinare. Ea se deosebeste de stabilitate prin aceea ca functionarul inamovibil nu va putea fi mutat nici in interes de serviciu, nici macar prin avansare.

b) Acordarea gratierii individuale

Se realizeaza prin decrete care, conform articolului 100 (2) sunt contrasemnate de primul ministru.

Ea reprezinta un drept universal, sacrosant, al sefului de stat, si, totodata, un act de clementa pe care il face acesta si prin intermediul caruia o persoana condamnata penal este scutita, integral sau partial, de executarea pedepsei, care a fost stabilita prin hotarare judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva.

c) Declansarea urmaririi penale impotriva unor membri ai Guvernului

Potrivit articolului 109 (2), Presedintele se afla printre subiectele de drept care au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte pe care acestia le-au efectuat in exercitiul functiei lor.

Articolul 109 (2) recunoaste pentru Presedinte si posibilitatea de a dispune suspendarea din functie a membrului Guvernului in cazul caruia s-a incepu[1]t urmarirea penala. Aceasta reprezinta o facultate a Presedintelui, nu o obligatie a lui. In cazul in care persoana respectiva a fost trimisa in judecata, intervine suspendarea de drept a acesteia.

3. Atributii exercitate in relatiile cu poporul

Potrivit articolului 2 (1) din Constitutie, titularul suveranitatii este poporul, care o exercita in doua moduri:

- in mod direct, prin referendum;

- in mod indirect, prin organele sale reprezentative.

Exista mai multe tipuri de referendum. Astfel, prin articolul 151 (3), se consacra ceea ce doctrina denumeste referendum constitutional cu caracter obligatoriu. Un alt tip de referendum este cel care priveste adoptarea unei legi, referendum legislativ  si, in fine, referendum cu caracter consultativ, in categoria caruia se incadreaza cel prevazut de articolul 90, care are caracter facultativ.

Tot despre referendum este vorba si in articolul 95 , care consacra acel tip de referendum care intervine in cazul suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei, referendum care are ca scop sa determine demiterea Presedintelui a carui suspendare a realizat-o Parlamentul.

Din punctul de vedere al sferei problemelor ce urmeaza a constitui obiectul referendumului, articolul 90 dispune ca poporul urmeaza sa-si exprime vointa cu privire la problemele de interes national.

4. Atributiile Presedintelui ca sef al executivului

Presedintele Romaniei dispune de o serie de atributii pe care le exercita fara sa aiba nevoie de concursul primului ministru sau al unui alt ministru.

Acest element il deosebeste de statutul sefului de stat din regimurile parlamentare, unde este obligatorie contrasemnatura unui ministru pe orice act al sefului de stat.

Vom grupa atributiile realizate de Presedinte ca sef al executivului in mai multe categorii:

1. Atributii in raporturile cu Guvernul

a) desemnarea candidatului la functia de prim ministru.

Rolul Presedintelui se rezuma la a desemna un candidat pentru functia de prim ministru, candidat care urmeaza sa primeasca votul de incredere de la Parlament, alaturi de intreaga echipa guvernamentala.

Nici in desemnarea candiatului Presedintele nu dispune de o putere discretionara absoluta, dat fiind faptul ca el este obligat sa se consulte cu partidul care a castigat majoritatea alegerilor in Parlament, iar in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, cu toate aprtidele reprezentate in Parlament.

b) numirea Guvernului, pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

Potrivit articolului 85 (1), Presedintele Romaniei numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

In exercitarea acestei atributii, Presedintele emite un decret, in care sunt incluse acele persoane care au primit votul de incredere de la Parlament, lista Guvernului, dupa cum o califica art.103 alin.(2) si (3).

Constatam ca puterile Presedintelui sunt limitate de votul exprimat de Parlament, el nu poate numi alti membri decat cei inscrisi pe lista Guvernului.

c) revocarea si numirea unor membri ai Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

Si aceasta atributie implica, in termenii expresi ai articolului 85 (2) o alta autoritate publica, respectiv primul ministru.

Esential pentru a ne afla in prezenta remanierii guvernamentale este faptul ca ea nu poate viza Guvernul in integralitatea sa, ci doar unele functii ale Guvernului.

d) consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita.

Aceasta atributie este prevazuta in articolul 86 din Constitutie care, in termeni extrem de concisi, statueaza ca Presedintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita.

La fel ca si problemele care urmeaza sa faca obiectul mesajului catre Parlament, si cele asupra carora este consultat Guvernul se apreciaza de catre Presedinte.

e) participarea Presedintelui la sedintele Guvernului si prezidarea lor[i]

In conformitate cu articolul 87, regimul participarii Presedintelui la sedintele Guvernului presupune mai multe coordonate.

Din punctul de vedere al sferei problemelor care justifica participarea Presedintelui la astfel de sedinte, este vorba despre acele probleme de interes national care privesc politica externa, apararea nationala, asigurarea ordinii publice.

Presedintele nu semneaza hotararile si ordonantele adoptate in cadrul sedintelor la care a participat si pe care le-a prezidat.

Situatiile in care Presedintele participa la sedintele Guvernului sunt practic de doua categorii, si anume:

-cand se discuta probleme de genul celor prevazute de articolul 87 (1);

-la solicitarea primului ministru.

2. Atributii exercitate in legatura cu alte autoritati publice

In aceasta categorie se includ mai multe tipuri de atributii, si anume:

a) Este presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii

Aceasta autoritate publica are rolul de a organiza si coordona unitar activitatile care privesc apararea tarii si siguranta nationala .

Aceasta reprezinta mai mult o calitate pe care Presedintele o exercita in virtutea atributiei sale de a fi comandant al fortelor armate.

b) atributii de numire sau de participare la numire in diferite functii publice

In analiza acestui tip de atributie trebuie pornit de la articolul 94 litera "c" care dispune ca Presedintele numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege.

Aceasta atributie se realizeaza prin decrete care, potrivit art.100 alin.(2) nu sunt contrasemnate de primul ministru.

De exemplu, Presedintele numeste trei dintre judecatorii Curtii Constitutionale, potrivit art.142 alin.(3) din Constitutie.

3. Atributii exercitate in domeniul apararii si in situatii exceptionale

A) Atributiile in domeniul apararii

Sunt concentrate in articolul 92 din Constitutie, dupa cum urmeaza:

a) declararea mobilizarii generale sau partiale a fortelor armate

Textul instituie o regula si o exceptie.

Regula in ceea ce priveste mobilizarea fortelor armate, este cea care implica Parlamentul, care aproba, si Presedintele, care declara in baza acestei aprobari prealabile, mobilizarea partiala sau generala.

Exceptia este reprezentata de posibilitatea recunoscuta sefului de stat ca in cazuri exceptionale sa declare mobilizarea, iar hotararea de mobilizare sa fie supusa ulterior aprobarii Parlamentului, intr-un interval de cel mult 5 zile de la adoptarea ei.

b) respingerea agresiunii armate

Presedintele, in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, are doua obligatii constitutionale:

- sa ia masuri urgente pentru respingerea agresiunii armate;

- sa le aduca la cunostinta Parlamentului neintarziat printr-un mesaj.

In situatia in care Parlamentul este in vacanta, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.

In vederea luarii masurii respective de respingere a agresiunii, Presedintele va convoca Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, pentru a decide asupra masurilor ce se impun a fi hotarate.

B) Atributii exercitate in situatii exceptionale

Regimul acestui tip de atributii il regasim in articolul 93, conform caruia Presedintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara sau in unele localitati, si solicita Parlamentului sa incuviinteze masura adoptata, in termen de 5 zile de la data cand a fost luata. In situatia in care Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii respective si functioneaza pe toata durata acesteia.

Decretele emise de Presedinte in astfel de situatii sunt contrasemnate de primul ministru.

4. Atributiile exercitate in domeniul politicii externe

a) Incheierea, in numele Romaniei, a tratatelor internationale

Din interpretarea art.91 alin.(1) coroborat cu art.11 alin.(2), deducem ca incheierea tratatelor internationale parcurge urmatoarele faze:

- negocierea de catre Guvern, implicarea acestuia in negociere avand rolul de a-l impiedica pe seful de stat sa incheie tratate secrete, oculte, aflandu-se astfel sub permanentul control al Guvernului.

- trimiterea spre ratificare, intr-un termen rezonabil de la semnare.

Presedintele este liber sa semneze sau nu tratatul negociat de Guvern, el putand astfel sa refuze semnarea tratatului, atunci cand considera ca interesele statului al carui reprezentant este impun acest lucru.

- ratificarea, de catre Parlament, moment din care tratatul face parte din dreptul intern.

b) Acreditarea misiunilor diplomatice ale Romaniei in alte state si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei in alte state .

Potrivit articolului 91 (2), aceasta prerogativa se exercita la propunerea Guvernului, si ea este legitimata de calitatea presedintelui Romaniei, de a fi reprezentant al statului roman, ceea ce implica si recunoasterea, in virtutea acestei calitati, a dreptului de a alege la randul lui pe cei care sunt implicati in infaptuirea politicii externe a Romaniei .

Guvernul formuleaza propuneri pentru functia de ambasador, care sunt inaintate Presedintelui dupa ce a fost obtinut avizul consultativ al comisiilor de politica externa. Caracterul consultativ al avizului determina concluzia ca Presedintele nu este obligat sa numeasca in functiile respective persoanele care i-au fost propuse de Guvern si avizate de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

c) Aproba infiintarea, desfiintarea si schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

Ca si precedenta atributie, si aceasta se exercita tot la propunerea Guvernului si se concretizeaza prin decrete care sunt contrasemnate de primul ministru.

d) Acreditarea, pe langa Presedintele Romaniei, a reprezentantilor diplomatici ai altor state.

In calitatea lor de reprezentanti ai altor state, care le-a fost conferita de catre sefii statelor pe care ii reprezinta, acestia vor fi acreditati pe langa Presedintele Romaniei, operatiune supusa unor cutume diplomatice prin intermediul carora sunt prezentate, si respectiv primite, scrisorile de acreditare.

II. ACTELE PRESEDINTELUI ROMANIEI

A) Forme de concretizare a activitatii presedintelui

Articolul 100 din Constitutie prevede ca Presedintele, in exercitarea atributiilor sale, emite decrete.

La o prima interpretare, s-ar putea desprinde concluzia ca toate atributiile Presedintelui se concretizeaza prin emiterea unor decrete, care, cum spune textul in continuare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Desi legiuitorul constituant s-a exprimat generic, nu toate atributiile Presedintelui, ci doar anumite atributii ale acestuia, urmeaza sa fie exercitate prin emiterea de decrete.

Urmeaza sa stabilim ca atributiile presedintelui pot fi exercitate prin trei forme:

a)prin acte juridice - decrete;

b)) prin acte politice - mesaje, declaratii, apeluri, cereri de incuviintare, sesizari etc.;

c) prin operatiuni administrative - acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state, consultarea Guvernului, a Parlamentului, acestea fiind combinate, de multe ori, cu fapte materiale concrete, cum ar fi participarea la sedintele Guvernului, primirea scrisorilor de acreditare etc.

Rezulta ca atributiile Presedintelui urmeaza a se realiza in conformitate cu doua principii:

- unele vor imbraca forma unor decrete, forma pe care Constituantul o prescrie, fie expres, fie implicit[ii].

- altele urmeaza a se realiza in forma pe care o decide Presedintele, care are deplina libertate in a hotari sub ce forma sa-si concretizeze o anumita atributie.

Aceasta deoarece Constitutia se margineste a stabili regula generala, fara a preciza cand "in indeplinirea atributiilor sale, Presedintele Republicii urmeaza sa recurga la calea decretelor si cand va utiliza alte forme de activitate", ceea ce atrage concluzia ca, in functie de natura, de specificul atributiilor pe care le are de indeplinit, in unele cazuri va alege calea decretelor si in altele va recurge la alte forme de activitate.

Natura decretelor Presedintelui

In legatura cu aceasta problema, in doctrina contemporana au fost exprimate doua mari opinii.

Astfel, potrivit unei prime opinii, decretele Presedintelui au caracter individual.

Acestui caracter i se mai adauga si faptul ca nu pot avea caracter secret, Constitutia prevazand obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei in cazul nepublicarii.

Intr-o alta opinie, decretele Presedintelui pot avea atat caracter normativ cat si caracter individual.

Argumentul adus de autorul citat, la a carui opinie ne raliem, au in vedere decretele privind luarea masurilor de respingere a unei agresiuni, cele prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgenta, care au un caracter incontestabil normativ. Aceasta deoarece ele vizeaza categorii largi de subiecte, iar dispozitiile pe care le contin sunt de aplicatie repetata.

C) Regimul juridic al decretelor Presedintelui

Consideram ca regimul juridic al decretelor Presedintelui include urmatoarele dimensiuni:

1) Sunt acte administrative, adica manifestari de vointa cu caracter unilateral, facute cu scopul de a aduce unele modificari in realitatea juridica existenta, in regim de putere publica.

2) Articolul 100 instituie contrasemnarea unora dintre decretele Presedintelui de catre primul ministru.

Atunci cand Presedintelui ii revin atributii stabilite printr-o lege organica sau ordinara, decretele emise in exercitarea lor nu vor fi supuse regulii contrasemnarii.

Contrasemnarea deriva, cum s-a aratat in literatura de specialitate[iii], din lipsa de raspundere a Presedintelui in fata Parlamentului, spre deosebire de Guvern care raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, iar fiecare membru al Guvernului, deci si primul ministru, raspunde politic solidar pentru activitatea Guvernului si a actelor sale.

Astfel, pin contrasemnare, se exercita un control indirect de catre Parlament asupra activitatii Presedintelui, iar primul ministru va raspunde inclusiv pentru decretele Presedintelui pe care le-a contrasemnat.

In absenta contrasemnarii impusa de Constitutie, decretul va fi lovit de nulitate absoluta.

3)Obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial a decretului Presedintelui, in caz contrar intervenind cea mai drastica sanctiune, si anume inexistenta actului.

4)Decretele Presedintelui sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ.

De vreme ce am admis ca decretele Presedintelui sunt acte administrative, rezulta ca ele urmeaza sa fie supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ, cu precizarea ca exista si unele decrete care urmeaza sa fie sustrase acestui control. De exemplu, cele prin care se concretizeaza raporturile constitutionale dintre Presedinte, pe de o parte si Guvern si Parlament, pe de alta parte.

III. RASPUNDEREA PRESEDINTELUI ROMANIEI

A) Cadrul constitutional al raspunderii Presedintelui Romaniei

Actuala lege fundamentala a Romaniei consacra doua texte exprese raspunderii sefului de stat: articolul 96, care instituie raspunderea penala a Presedintelui, sub forma punerii sub acuzare, si articolul 95 consacrat suspendarii din functie a sefului de stat, calificata de unii autori ca raspundere politica sau administrativ disciplinara a Presedintelui.

Analiza regimului juridic al raspunderii Presedintelui trebuie inceputa de la principiul constitutional al imunitatii sale, instituit prin articolul 84, si al imposibilitatii tragerii la raspundere juridica pentru voturile si opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, specifica si parlamentarilor.

Prin actele si faptele savarsite in exercitiul mandatului, va trebui sa intelegem formele de activitate compatibile cu functia, sau, altfel spus, acele modalitati prin care se concretizeaza realizarea prerogativelor constitutionale ale sefului de stat.

Va trebui astfel sa facem distinctie intre doua categorii de acte si fapte ale Presedintelui:

- cele prin care el isi duce la indeplinire mandatul, caz in care se bucura de o protectie juridica speciala;

- cele prin care se exprima ca simplu cetatean, situatie in care presedintele se bucura de acele garantii pe care Constitutia le asigura tuturor cetatenilor, care sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice.

Consideram ca din coroborarea tuturor dispozitiilor constitutionale rezulta urmatoarele forme de raspundere aplicabile Presedintelui Romaniei:

a)Raspunderea penala, reglementata de articolul 96 din Constitutie.

b) Raspundere politica, sau administrativ disciplinara, sub forma suspendarii din functie, prevazuta de articolul 95 din prezenta lege fundamentala.

c) Raspunderea administrativ patrimoniala, rezultata din coroborarea art.126 alin. (6) si 52 din Constitutie, raportate la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

d) Raspunderea care ii revine in regim de drept comun, ca simplu cetatean, si care este fundamentata pe principiile constitutionale privind egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari, coroborat cu acela ca nimeni nu este mai presus de lege, precum si din indatorirea fundamentala instituita prin articolul 1 (5), privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

B) Raspunderea politica a Presedintelui Romaniei

"Suspendarea din functie nu este ea insasi o forma a raspunderii politice, ci procedura premergatoare si obligatorie pentru eventuala sanctionare a Presedintelui, intrucat: Presedintele nu raspunde politic in fata Parlamentului, ci in fata corpului electoral; suspendarea din functie poate fi infirmata prin referendum sau ea devine ineficace daca referendumul nu a fost organizat in termenul prevazut de Constitutie"

Aceasta forma de raspundere a Presedintelui Romaniei are o natura complexa, juridica si politica in egala masura, cea juridica imbracand forma suspendarii din functie, care implica Parlamentul in calitatea sa de organ suprem reprezentativ si cea politica implicand in primul rand poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l alege pe seful statului si de a-l demite atunci cand el nu mai justifica increderea cu care a fost investit de electorat.

Din punctul de vedere al temeiului obiectiv, aceasta forma de raspundere intervine atunci cand Presedintele a savarsit fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei[iv].

In ceea ce priveste regimul procedural aplicabil, interventia acestei forme de raspundere implica parcurgerea urmatoarelor faze:

a) declansarea procedurii de suspendare, realizata de o treime din numarul parlamentarilor.

Lista se depune la Secretariatul General al Camerei care este preponderent reprezentata printre initiatori si care are obligatia sa o aduca la cunostinta si a celeilalte Camere.

b) Comunicarea in mod neintarziat a propunerii de suspendare Presedintelui Romaniei.

Acest lucru se impune deoarece Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele care i se imputa, intelegand, din modul in care este formulat textul, ca nu este obligat sa faca acest lucru.

c) Sesizarea Curtii Constitutionale, pentru ca aceasta sa emita avizul consultativ prevazut de articolul 95 (1) coroborat cu art. 146 litera "h" din Constitutie.

d) Discutarea propunerii de suspendare, dupa primirea avizului Curtii Constitutionale.

Avizul va trebui sa fie comunicat si Presedintelui, care va putea da explicatii atat Parlamentului, cat si Curtii Constitutionale pentru faptele care i se imputa.

Parlamentul voteaza cu majoritate simpla, in sedinta comuna a celor doua Camere.

e) Consecintele votarii propunerii de suspendare constau in instaurarea starii de interimat, deci intreruperea exercitarii mandatului Presedintelui, avand astfel aplicabilitate articolul 98 din Constitutie.

f) Referendumul se organizeaza, potrivit art.95 alin.(3), in termen de 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare de catre cele doua Camere ale Parlamentului.

Desi Constituantul nu face nici o precizare cu privire la subiectul de drept care are obligatia sa organizeze referendumul, intelegem ca va fi vorba despre Guvern, care are misiunea prevazuta de art.102 alin.(1) de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii.

In privinta rezultatelor referendumului si a consecintelor acestor rezultate, nu poate fi vorba decat despre doua variante:

-aprobarea, de catre popor, ceea ce atrage demiterea Presedintelui si organizarea de noi alegeri in termen de 3 luni de la data referendumului.

- respingerea propunerii, situatie pe care Constitutia nu o mai are in vedere. Pe fondul absentei unor reglementari exprese, in doctrina s-a exprimat teza ca in acest caz avem de-a face cu o incetare a legitimitatii organului reprezentativ suprem, "data retragerii legitimitatii Parlamentului prin referendum este data de la care incepe sa curga termenul celor trei luni privind organizarea de noi alegeri, prevazute de articolul 63(2) din Constitutie".

Exista autori care apreciaza, pornind de la procedura raspunderii politice, care implica atat Parlamentul cat si poporul, ca raspunderea politica a Presedintelui cuprinde, practic doua faze distincte: raspunderea politica propriu-zisa, pe care seful de stat si-o asuma in conditiile art. 95 (1) din Constitutie, fata de Camera deputatilor si Senat, si o raspundere fata de popor, concretizata in referendumul organizat pentru demiterea Presedintelui."

Raspunderea penala a Presedintelui Romaniei

1. Natura juridica a faptei de inalta tradare

De la principiul potrivit caruia Presedintele se bucura de imunitate, pe durata exercitarii mandatului sau, se admite o exceptie.

Sediul materiei il reprezinta articolul 96 potrivit caruia Presedintele poate fi pus sub acuzare pentru inalta tradare de cele doua Camere ale Parlamentului, cu votul majoritatii de 2/3 din numarul total al parlamentarilor.

Impartasim calificarea faptei de inalta tradare ca o fapta avand caracter complex, politic si juridic in acelasi timp, care nu se poate confunda cu infractiunea de tradare din Codul penal, insa sustinem necesitatea ca aceasta fapta sa-si gaseasca consacrarea intr-o lege organica.

Neconsacrarea juridica a faptei ar putea face loc arbitrariului politic si ar incalca principiul constitutional al legalitatii infractiunii.

2. Fazele procedurii constitutionale a interventiei raspunderii penale a sefului de stat

De vreme ce am admis ca fapta de inalta tradare are, in egala masura, o dimensiune politica si una juridica, vom identifica, si in derularea procedurii raspunderii penale a Presedintelui, o faza politica si o faza judiciara.

Faza politica

I. Declansarea procedurii de punere sub acuzare

Potrivit Regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere "procedura de punere sub acuzare a Presedintelui Romaniei se declanseaza pe baza unei cereri semnate de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor."

Acelasi text din Regulament impune ca solicitarea sa cuprinda descrierea faptelor care ii sunt imputate Presedintelui si incadrarea lor juridica.

Cererea se depune la Birourile permanente ale fiecarei Camere, carora le revine obligatia de a informa neintarziat pe Presedinte despre cererea de punere sub acuzare.

In sedinta in care se face propunerea se procedeaza la constituirea unei comisii care are misiunea sa cerceteze temeinicia faptelor de care este acuzat seful statului. Aceasta comisie prezinta un raport in sedinta comuna a celor doua Camere, in care urmeaza sa fie votata punerea sub acuzare.

II. Votarea cererii de punere sub acuzare

Potrivit articolului 96 din Constitutie, punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei poate fi hotarata de 2/3 din numarul total al parlamentarilor. Votarea se face prin vot secret.

Votarea acesteia impune intrunirea Parlamentului in sedinta comuna, la fel ca si in cazul in care se decide suspendarea din functie a Presedintelui. Daca se intruneste majoritatea necesara, Parlamentul urmeaza sa sesizeze Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, declansandu-se astfel cea de-a doua faza a acestei forme de raspundere.

b. Faza judiciara

Si aceasta faza, la randul ei, se identifica prin mai multe etape procedurale.

1. Primirea sesizarii formulate de Parlament

In ceea ce priveste competenta Parchetului General, dupa ce a fost sesizat de Parlament, ne raliem opiniei potrivit careia Parchetul este liber ca, in urma propriilor cercetari, sa stabileasca daca fapta primeste incadrarea juridica a inaltei tradari, si atunci sa intocmeasca rechizitoriul de trimitere in judecata, sau nu intruneste un asemenea caracter, si atunci va hotari scoaterea de sub urmarire penala a Presedintelui.

2. Judecarea Presedintelui, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta etapa putand avea, la randul ei, doua etape:

- judecata in fond, de catre Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

- judecata in recurs, de catre Sectiile Reunite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Potrivit Regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere, Presedintelui ii este recunoscut dreptul de a se apara pe tot parcursul procedurii de punere sub acuzare, in cele doua faze ale sale, politica si penala.

3. Demiterea Presedintelui, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie poate ajunge, in urma judecarii definitive a Presedintelui, la doua concluzii:

- ca Presedintele este vinovat, situatie in care data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti echivaleaza cu demiterea Presedintelui.

Constitutia prevede ca "Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare".

-ca Presedintele este nevinovat, ceea ce atrage achitarea Presedintelui.

Ca orice alt cetatean, Presedintele se bucura, in cursul derularii procedurii, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, de prezumtia de nevinovatie.