 |  |
|
POLITICI SOCIALE IN UNIUNEA EUROPEANA
CUPRINS
Politici sociale in Uniunea Europeana
Sistemele de sanatate
Pensiile
Egalitatea sanselor
Analiza situatiei actuale si tendinte
Politici sociale in Republica Moldova
Prezentarea politicilor sociale din Republica Moldova
Analiza a situatiei sociale actuale
Aspecte pozitive
Aspecte negative
Analiza comparativa a politicilor sociale din Uniunea Europeana si cele din Republica Moldova
Prezentarea politicilor sociale din Romania
Concluzii si sugestii privind situatiei actuala a politicilor sociale din Republica Moldova
Concluzii
Sugestii
Anexa 1 LEGE nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice - Romania
Anexa 2: Evaluari din rapoartele Comisiei Europene privind Romania pe anii 2000, 2001 si 2002
Anexa 3: Legea asigurarilor sociale de sanatate - Romania
Anexa 4: LEGE nr. 74 din 3 mai 1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996
Anexa 5: Grafice, harti, ce fac referire la
situatia sanatatii din Romania si din Uniunea
Europeana
CAPITOLUL 1
Necesitatea unui studiu referitor la politicile sociale este impusa de situatia Republicii Moldova. Conditiile actuale au impus implementarea si elaborarea unui sistem de politici sociale, care a avut drept cadru o economie aflata in tranzitie si o mentalitate etatista. Din aceste motive, ralierea la un sistem brevetat, ca cel implementat in Uniunea Europeana, precum si obiectivul declarat al Republicii Moldova de a se integra in viitor in Uniune, au impus o analiza mai detaliata in ceea ce priveste politicile sociale din Uniunea Europeana
Sistemele de protectie sociala au un rol foarte important in cadrul Uniunii Europene, in viata europenilor, a familiilor lor precum si din punctul de vedere al influentei pe care o exercita in propulsarea societatii si a economiei. Acestea garanteaza venituri persoanelor aflate in dificultate permitandu-le in acelasi timp sa accepte si sa se adapteze evolutiilor economice si sociale. Astfel ele favorizeaza in acelasi timp coeziunea sociala si dinamismul economic. Importanta lor in cadrul infrastructurii sociale si economice a Uniunii Europene nu trebuie asadar subestimata. Cheltuielile cu protectia sociala reprezinta 28,5% din PIB-ul comunitatii, din care partea cea mai importanta (63%) este destinata pensiilor si serviciilor de sanatate. Rolul lor in redistribuirea veniturilor este considerabil, in sensul ca datorita unor "lipsuri" ale sistemului social 40% dintre familii ar trai intr-o relativa saracie, cifra care gratie regimurilor fiscale a scazut la 17%. Avand in vedere impactul pe care politicile sociale il au asupra conditiei cetatenilor Uniunii Europene, sunt prezentate in continuare principalele linii directoare trasate in timp ca urmare a parcurgerii unor etape distincte.
1.1. SISTEMELE DE SANATATE
Cresterea nevoii pentru produse de asigurare a sanatatii este o trasatura comuna si importanta pentru toate tarile. In UE toate tarile membre au facut fata cresterii presiunii asupra bugetelor serviciilor de sanatate de-a lungul anilor. Cauzele au fost nu numai imbatranirea populatiei care apasa asupra serviciilor, dar si cresterea nivelului venitului real si intensificarea descoperirilor in domeniul medical, care au determinat la randul lor cresterea cererii pentru tratament. Data fiind dedicatia in ceea ce priveste asigurarea accesului universal la ingrijire medicala, atentia s-a concentrat asupra reducerii cheltuielilor fara a reduce insa calitatea serviciilor si accesul la acestea. Reformele au facut referire de-a lungul anilor la cresterea eficientei cu resursele existente si la mentinerea eficientei costurilor pentru serviciilor prestate. In acest scop s-a realizat o impartire a sferei de actiune a resurselor sectorului public, o impartire a acordarii de asistenta medicala intre sectorul public si cel privat si a modului in care tratamentul si celelalte servicii vor fi gratuite, sau in cazul in care nu e vorba de gratuitate, stabilirea unui nivel acceptabil a pretului.
Comunicatul Comisiei Europene din anul 2001 asupra viitorului serviciilor medicale si a serviciilor acordate persoanelor in varsta a pus accentul pe 3 mari obiective care vor putea asigura accesibilitatea, calitatea si sustinerea financiara a sistemelor. Comunicatul Comisiei Europene din anul 1999 a facut deja apel la Statele Membre in vederea:
Masurile luate pana in anul 1999 au fost un raspuns pentru aceste obiective, desi au luat alte forme pentru diferitele tari. Aceasta nu poate decat sa reflecte diferentele in dezvoltarea istorica ale sistemelor nationale, a felului in care sunt organizate si fondate, precum si a unui anumit standard a serviciilor. Cea mai importanta diferenta organizationala este intre tarile in care exista un serviciu national de sanatate gratuit din punctul de vedere al distributiei - ca tarile nordice, Anglia si Irlanda - in care cheltuielile sunt sustinute prin intermediul unor taxe generale, si tarile in care exista sisteme bazate pe asigurari, unde contributiile sunt percepute special pentru accesul la serviciile de sanatate si unde oamenii sunt despagubiti in functie de serviciile pe care le-au accesat.
Masurile actuale prin intermediul carora se intentioneaza obtinerea unei consolidari a sistemelor de sanatate sunt detaliate in continuare:
Metoda prin care s-a incercat cresterea eficientei furnizarii serviciilor de sanatate este prin intermediul transferarii responsabilitatii catre nivelele regionale si locale, sau chiar in unele cazuri catre spitale si medici generalisti. Scopul este acela de a permite o luare in considerare mai insemnata a nevoilor locale si o mai buna coordonare intre nevoi si resurse. Acest lucru a fost asociat in unele tari cu o separare clara intre cererea si oferta de servicii de sanatate si cu numirea unor profesionisti in functii administrative menite sa imbunatateasca managementul serviciilor.
Masuri privind cresterea eficacitatii costurilor si a calitatii tratamentului
Eforturile privind cresterea eficacitatii utilizarii resurselor au luat diferite forme. A existat spre exemplu a tendinta crescuta de a imbunatati informatia disponibila despre costul tratamentelor diferitelor boli, de a incerca sa se tina tot mai mult cont de costuri pentru a determina nevoia de servicii si pentru a o putea rationaliza.
Mecanismele pietei
Un mod foarte raspandit de inducere a schimbarilor in domeniul serviciilor de sanatate, este incercarea de a introduce mecanismele pietei pentru cresterea eficientei. In cadrul acestor masuri se include si o mai clara demarcare intre oferta si cererea de servicii specificata mai sus. In acest sens au fost introduse contracte formale intre consumatori si distribuitori, care stipuleaza serviciile ce vor fi prestate, termenii si conditiile aplicate acestora, precum si stabilirea unui sistem intern de plata, contribuind astfel la constientizarea de catre pacient a costurilor implicate in vederea oferirii ingrijirii si tratamentului.
Reducerea cheltuielilor cu medicamentele
Masurile luate in aceasta directie vizeaza implicarea pacientilor in plata medicamentelor prescrise pentru tratamentul lor (co-plata), incurajandu-se astfel economia in folosul pacientilor. Masurile mai directe vizeaza folosirea intr-un anumit numar de state membre a medicamentelor generice, sau restrictionarea/interzicerea completa a unor anumite marci scumpe de produse farmaceutice.
Ingrijirea pe termen lung
In conditiile in care persoanele in varsta apeleaza mult mai des la serviciile de sanatate se estimeaza ca in viitor se va aplica o presiune tot mai mare asupra acestor servicii datorita cresterii numarului persoanelor peste 70 de ani. O proportie mare din aceasta presiune este atribuita nevoii acestor persoane de a li se acorda ingrijire pe termen lung comparativ cu nevoia lor pentru medicamente. In conditiile in care numarul persoanelor ce solicita ingrijiri a crescut datorita imposibilitatii acoperii acestei solicitari la nivel familial, nevoia pentru acordarea de asistenta a crescut in multe din statele membre si a devenit o provocare importanta pentru politica sociala, din punctul de vedere al posibilitatilor de acordare a asistentei precum si a posibilitatii de finantare a acesteia.
In acest context este mai putin important cine este responsabil pentru asigurarea acestor servicii, ci cine trebuie sa suporte din punct de vedere financiar aceste servicii. Pana in prezent ingrijirea acordata pe termen lung a fost parte integranta a sistemului de protectie sociala doar in anumite State Membre. Germania, Austia si Luxemburgul sunt cele mai recente exemple. In alte state, ca Italia, organizatiile non-profit detin un rol important in oferirea de asistenta. De asemenea, rolul familiei ramane important mai ales in ceea ce-i priveste pe batrani si pe handicapati.
In conditiile in care aceste masuri vor fi luate in considerare pentru consolidarea sistemelor de sanatate si pentru realizarea obiectivelor propuse, atata vreme cat este acceptata si pusa in practica implicarea economicului, a unei administratii si a unui management performant in vederea obtinerii unor rezultate de exceptie, sistemele de sanatate din UE nu vor cunoaste decat progresul.
In perioada de dinainte de 1999, guvernele Uniunii Europene si-au concentrat atentia asupra presiunii financiare pe care sistemele de pensii o creau prin prisma numarului mare de persoane ce depaseau varsta de pensionare, si a expansiunii continue in urmatorii ani a generatiei baby-boom care urma sa se pensioneze. In urmatorii 10 ani, numarul persoanelor de 65 de ani si peste - varsta oficiala pentru pensionare in cele mai multe din statele membre - a continuat sa creasca cu aproximativ un procent si jumatate pe an in Uniune, cu anumite variatii ale ratei cresterii intre tari. In Spania, Italia si Luxemburg numarul a crescut cu aproximativ 2% pe an, in Grecia cu aproximativ 3% pe an, in timp ce in Danemarca numarul a scazut usor, in Suedia si Anglia crescand foarte putin. Pentru perioada de timp 2000 - 20015 se estimeaza ca numarul persoanelor de 65 de ani si peste in Uniune va creste cu aproximativ aceeasi rata, dar cu mai putine variatii intre statele membre. Doar in Grecia se prevede o crestere de mai putin de 1% pe an. In cazul Spaniei, cresterea este estimata sa scada de la 2,4% la 1,18%. Numarul pensionarilor este posibil sa fie cu 20% mai mare in aproape toate tarile Uniunii Europene in 2015 decat in prezent, si in medie cu 40% mai mare decat in 1990.
Problema finantarii cresterii numarului de pensionari este asociata cu faptul ca numarul persoanelor in varsta de munca, cei care finanteaza pensiile, creste cu o rata mica. In ansamblul Uniunii numarul acestora este prevazut sa fie cu 1% mai mare in 2015 decat este in prezent. In patru dintre tarile membre, Germania, Spania, Italia si Finlanda, numarul acestora va fi mai mic in 15 ani decat acum. Conform rapoartelor demografice curente, raportul intre oamenii in varsta de pensionare si persoanele apte de munca se va dubla, de la 24% la 49% pana in 2050. O estimare a cheltuielilor efectuate cu pensiile indica o crestere de la 3 la 5 procente din produsul national brut pentru majoritatea tarilor.
In fata unor asemenea probleme, care s-au evidentiat foarte bine de-a lungul anilor, tarile membre au reactionat in diferite moduri. Au incercat sa micsoreze costurile cu pensiile, atat pe cele prezente cat si pe cele viitoare. De asemenea, s-au asigurat ca fondurile care servesc finantarii pensiilor vor fi disponibile fara a impune taxe inacceptabile pentru cei ce muncesc, atat prin constituirea de fonduri de pensii care sa raspunda unor necesitati viitoare, cat si prin cresterea numarului de persoane in varsta de munca.
Mai exact, masurile adoptate presupun:
Masurile luate pana in 1999 au fost insa moderate comparativ cu scara modificarilor demografice, desi exista si exceptii. Aceasta situatie se datoreaza reformelor puternice care au fost adoptate de catre un numar de tari ca Spania, Italia, Finlanda si Suedia. Dar este si o consecinta a dificultatilor in ceea ce priveste adoptarea unor schimbari in sistemele bazate pe asigurari, unde pensiile ar trebui sa fie conform contributiilor platite timp de multi ani. In acelasi timp, masurile introduse au fost conditionate de grija privind evitarea excluderii sociale. Masurile au fost destinate protejarii celor mai neajutorati membri ai societatii precum si pentru a asigura fiecarui pensionar un nivel acceptabil al veniturilor si un standard de viata. Mai mult, in anumite tari au fost facute eforturi pentru a mari echitatea sistemului, pentru ca oameni aflati in circumstante asemanatoare sa nu fie tratati diferit. Scopul acestei politici sociale precum si a modernizarii acesteia nu este de a reduce povara financiara a statului si de a proteja valabilitatea financiara a sistemului, ci de a indeplini cea dintai datorie sociala in acest caz, aceea de a asigura un nivel decent al venitului pentru persoanele aflate la varsta pensionarii.
1.3. EGALITATEA SANSELOR
Uniunea Europeana are o traditie de lunga durata in promovarea egalitatii sanselor, a carui tema a fost abordata pentru prima data in cadrul tratatului din 1957. Cadrul legal al UE asigura egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. Promovarea acestei idei este un element important in cadrul relatiilor externe ale Uniunii, precum si in cadrul desfasurarii politicilor de cooperare, si in special promovarea si protejarea drepturilor femeii este parte integranta a politicilor privind drepturile omului puse in practica de catre UE in tarile lumii a treia.
In vederea integrarii notiunii de egalitate intre sexe in cadrul politicilor care au un impact direct sau indirect asupra vietii locuitorilor UE, aceasta a introdus notiunea de "gender mainstreaming"[1]- fagasul comun al sexelor.
Strategia Comunitatii Europene in ceea ce priveste obtinerea egalitatii intre sexe consta fie in ajustarea politicilor proprii, fie in implementarea unor actiuni concrete destinate imbunatatirii situatiei femeii in societate. Aceasta strategie se constituie intr-o abordare integrata care marcheaza o modificare importanta fata de actiunile mai vechi ale Comunitatii asupra acestei probleme, care se baza pe activitati comportamentale si programe finantate de diferite bugete si organizatii. In prezent se are in vedere coordonarea diferitelor initiative si programe sub o unica tutela construita pe baza unor criterii de evaluare, a unor unelte de monitorizare, a stabilirii unor standarde si a evaluarilor.
Obiectivele urmarite de Uniunea Europeana prin intermediul implementarii conceptului de egalitate a sanselor sunt urmatoarele:
1. Promovarea egalitatii intre sexe in mediul economic
In vederea realizarii acestui obiectiv Consiliul European de la Lisabona a recomandat Comisiei si statelor membre sa revizuiasca aspectele legate de oportunitati in cadrul politicilor de angajare, inclusiv reducerea diferentierii din punctul de vedere al locului de munca detinut si a ajutorului in vederea reconcilierii muncii si a vietii de familie, in special prin prisma stabilirii unor noi standarde pentru imbunatatirea serviciilor de ingrijire si asistenta a copilului. Mai mult decat atat, s-au stabilit obiective cantitative cum ar fi cresterea ratei angajarii in randul femeilor de la 51% la mai mult de 60% pana in 2010. In acest context se acorda o atentie speciala integrarii femeii in noua economie.
2. Promovarea participarii in mod egal si a reprezentarii
In cadrul specific al luarii deciziilor s-a constatat un real deficit in ceea ce priveste reprezentarea feminina, ceea ce a impus actiuni la nivelul Comunitatii. In acest context Consiliul UE a adoptat pe data de 22 Octombrie 1999 concluziile referitoare la subiectul echilibrarii balantei femeie/barbat in cadrul adoptarii deciziilor, precum si un set de indicatori pentru a determina cu exactitate aceasta balanta.
In cadrul Comisiei primii pasi concreti au fost efectuati in februarie 1999 cand s-a adoptat comunicatul "Femeile si Stiinta", care a stabilit un obiectiv de cel putin 40% pentru participarea femeilor in comitetele consultative si in programele de cadru ale UE.
3. Promovarea accesului in mod egal si a beneficierii de drepturi sociale egale atat pentru femei cat si pentru barbati
Acest al treilea obiectiv se constituie intr-unul dintre pilonii de baza ai societatilor democratice. Cu toate acestea multe femei nu au acelasi acces ca barbatii in ceea ce priveste drepturile sociale, fie din cauza ca unele dintre aceste drepturi sunt bazate pe un model vechi in care predomina imaginea masculina, fie pentru ca nu s-a luat in considerare aportul predominant al femeii in viata de familie si cea profesionala. Femeile din tarile in curs de dezvoltare sunt frecvent subiectul discriminarii in ceea ce priveste accesul la hrana, servicii de sanatate, educatie, formare, luarea deciziilor si drepturile de proprietate.
4. Promovarea echitatii in viata civila
Stabilirea acestui obiectiv face referire la dreptul de a beneficia de drepturile omului precum si de libertatile fundamentale atat ale barbatului cat si ale femeii, indiferent de rasa sau origine etnica, religie sau credinta, varsta sau orientare sexuala.
5. Promovarea schimbului intre rolurile sexelor si inlaturarea stereotipurilor
Acest domeniu face referire la nevoia de a introduce schimbarea in ceea ce priveste comportamentul, atitudinea, normele si valorile ce definesc si influenteaza rolurile sexelor in societate prin intermediul educatiei, formarii, artelor, culturii, stiintei. Eliminarea prejudecatilor existente precum si a stereotipurilor societatii este esentiala in vederea instaurarii egalitatii sanselor.
Pentru a putea accede la realizarea obiectivelor propuse, Uniunea Europeana a stabilit si niste mecanisme si instrumente de punere in practica, dupa cum urmeaza:
1. Intarirea cooperarii cu autoritatile nationale si coordonarea activitatilor in ceea ce priveste egalitatea sanselor
2. Consolidarea structurilor Comisiei Europene
3. Intarirea cooperarii intre institutiile Comunitatii
4. Intarirea parteneriatelor
5. Stabilirea unor indicatori si a unor standarde
6. Asigurarea informatiei, raportarilor si a evaluarii
1.4. ANALIZA SITUATIEI ACTUALE, TENDINTE
Odata cu introducerea monedei unice pe 1 ianuarie 1999 procesul integrarii europene a marcat o noua etapa. Uniunea monetara europeana a creat mediul propice pentru stabilitatea monetara si pentru cresterea economica: inflatia este mai mica de 2%, cursurile valutare intre majoritatea statele membre sunt anulate, finantele publice sunt regularizate. Se poate spune astfel ca aceste modificari economice au o influenta asupra pietei muncii si a ratei somajului, asupra stabilitatii preturilor si mai ales asupra finantelor publice "sanatoase", asupra reformelor ce au loc pe piata muncii. Punandu-se astfel accent pe sustinerea finantelor publice si pe restructurarea cheltuielilor, a impozitelor si taxelor in vederea imprimarii unui ritm mai alert al angajarilor si al crearii de posturi, cele doua tendinte politice au astfel influente asupra politicilor de protectie sociala.
Acordurile semnate de catre Consiliul Uniunii Europene cu ocazia reuniunilor de la Amsterdam si Luxemburg ce au avut ca tema de dezbatere strategia europeana privind angajarile, au consolidat cooperarea intre statele membre si institutiile din UE. Influenta acestora asupra protectiei sociale este considerabila. Stimularea performantelor in ceea ce priveste angajarea - adica asigurarea unui loc de munca pentru fiecare precum si cele mai bune perspective de angajare - contribuie la ameliorarea situatiei sociale a cetatenilor si la lupta impotriva excluziunii sociale, adica la indeplinirea unora dintre obiectivele fundamentale ale politicilor sociale.
O viitoare alaturare a tarilor din Europa centrala si orientala reprezinta in acelasi timp un avantaj si o amenintare pentru Uniunea Europeana in ceea ce priveste politicile sociale. Aceasta noua dimensionare difera considerabil de precedentele, pentru ca Uniunea Europeana nu a negociat pana in acest moment cu atat de multe tari deodata, dar si datorita numarului de persoane pe care il presupune alaturarea tarilor candidate, a nivelului lor de venituri comparat cu cele existente deja in Uniune.
Avand in vedere coordonatele trasate, precum si tendintele pe care le-a capatat strategia in ceea ce priveste politicile sociale, noile obiective stabilite sunt urmatoarele:
Tinand cont de aceste noi obiective, se poate afirma cu certitudine ca Republica Moldova a inceput implementarea sistemului de politici sociale in concordanta cu acestea, axandu-se in principal pe:
CAPITOLUL 2
Schimbarile profund democratice care sunt in curs de desfasurare in Republica Moldova necesita prezenta unor institutii sociale care sa functioneze la standardele tarilor dezvoltate. Spre deosebire de acestea, societatea in tarile din estul Europei nu are experienta unei organizari riguroase datorita sistemului totalitar care a preluat pentru o perioada lunga de timp orice forma de administrare. Astfel nou createle state independente au mostenit o societate fara mecanisme sociale non-guvernamentale, fara experienta unei bune administratii.
Pentru o mai buna ilustrare a cadrului socio-economic ce va constitui baza implementarii politicilor sociale in Republica Moldova, vom detalia in continuare principalele coordonate ale acestei perioade de tranzitie.
Daca in perioada 1992-1996 se inregistreaza o crestere a deficitului bugetar de la 4,7% fata de PIB la 9,7% in 1996, in perioada urmatoare, pana in anul 2000, a urmat o descrestere constanta a acestui indice pana la 1%. In acelasi context economic se poate de asemenea afirma ca PIB -ul anului 1999 reprezinta doar 34% din nivelul anului 1990, suferind o regresie importanta. In anul 2000 este oprita evolutia negativa, economia vadind tendinte clare de stabilizare si relansare social-economica - PIB-ul creste cu 1,9% fata de anul precedent, iar productia industriala - cu 8%. Principalii indicatori ai activitatii economiei nationale in perioada ianuarie-septembrie 2001 confirma mentinerea si chiar amplificarea tendintelor de crestere economica.
Anii 1992-1993 au stat sub semnul unei inflatii galopante dupa care s-a inregistrat o tendinta constanta de scadere a ratei medii anuale a inflatiei pana in anul 1998. Criza financiara regionala din 1998 a cauzat o crestere provizorie a inflatiei (de la 8% in 1998 - la 39% in 1999), dar stabilizarea si relansarea economica ce a urmat au condus la scaderea substantiala a indicelui preturilor de consum, rata cumulativa a inflatiei in primele noua luni ale anului 2001 constituind 1,9% (fata de 15,5% in perioada similara a anului 2000).
In concluzie economia nationala se prezinta ca un sistem cu o structura institutionala slab definita, beneficiind de un suport legislativ in unele cazuri incoerent si contradictoriu, si in acelasi timp de un sector privat lipsit de eficienta sau competitivitate.
Pe fondul acestui cadru socio-economic defectuos, pe parcursul ultimului deceniu au aparut si s-au amplificat discrepante structurale si probleme grave, legate de scaderea substantiala a nivelului de trai al populatiei.
Principalele probleme cu care se confrunta populatia, si din cauza carora implementarea unui sistem de politici sociale riguroase este imperioasa sunt in primul rand:
Saracia. Veniturile reale ale populatiei s-au micsorat de 3,5 ori din 1990 pana in prezent, iar pensia medie s-a micsorat de 4 ori.
Somajul si migratia fortei de munca (conform Biroului International al Muncii rata somajului in anul 2000 a fost de 8,5%). In plus, ca urmare a deteriorarii situatiei materiale a populatiei la sfarsitul anilor '90 s-a declansat procesul depopularii, care are la baza mai multe cauze: natalitate scazuta, mortalitate in crestere, cat si migratia populatiei.
Scaderea puterii de cumparare a populatiei, bazata de asemenea pe reducerea veniturilor.
2.1 POLITICI SOCIALE IN REPUBLICA MOLDOVA
Data fiind situatia Republicii Moldova, Ministerul Economiei stabileste o strategie de dezvoltare social - economica pe termen mediu. In aceste conditii se impune crearea unui cadru institutional, legislativ si organizatoric propice dezvoltarii unei noi societati in care primordial sa fie rolul jucat de individ, si care in acelasi timp sa-i poata satisface nevoile in materie de bunastare, ocrotire a sanatatii si protectie impotriva somajului.
Ministerul Economiei defineste asadar obiectivele sociale ale acestei strategii, care vor constitui principalul punct de reper in ducerea la indeplinire a acesteia:
formarea unui potential uman adecvat exigentelor moderne pe plan educational, stiintific, tehnologic, inovational, cultural si moral;
crearea conditiilor economice pentru populatia apta de munca in vederea ridicarii substantiale a nivelului bunastarii in baza propriilor venituri;
realizarea strategiei de reducere a saraciei, diminuarea discrepantelor in ceea ce priveste nivelul de trai, asigurarea protectiei sociale a celor mai vulnerabile categorii ale populatiei, dezvoltarea sistemului de asistenta sociala echitabila, cu destinatie precisa;
asigurarea accesului general la serviciile social-culturale (ocrotirea sanatatii, invatamant, cultura etc.);
majorarea pensiilor si perfectionarea sistemului de pensii;
crearea noilor locuri de munca si cresterea gradului de ocupare in campul muncii;
crearea unui sistem de protectie a drepturilor cetatenilor Republicii Moldova pe pietele muncii din strainatate.
Avand drept punct de reper obiectivele sociale stabilite deja de Ministerul Economiei in cadrul strategiei de dezvoltare social-economica, sunt conturate bineinteles si principalele masuri ce vor conduce la indeplinirea obiectivelor, acestea vizand cu precadere:
Sanatatea;
Educatia;
Locuintele;
Aprovizionarea cu energie si apa potabila;
Ocuparea si migratia fortei de munca, includerea saracilor in activitatile economice;
Politici ale veniturilor;
Protectia sociala;
Asistenta pentru categoriile vulnerabile si marginalizate ale populatiei;
Modalitatile de includere a saracilor in luarea deciziilor.
Pana in momentul de fata Ministerul Economiei al Republicii Moldova a elaborat strategii in ceea ce priveste:
Reducerea saraciei
Ocuparii fortei de munca
Introducerea asigurarilor obligatorii de sanatate.
Strategia de reducere a saraciei
In cazul Republicii Moldova principalele doua cauze ale saraciei sunt indiscutabil, urmatoarele:
Evolutia PIB
Datoria externa (aceasta depasind ca marime PIB-ul).
In ceea ce priveste prima dintre cauze, Ministerul Economiei rezuma evolutia indicatorului dupa cum urmeaza:
- declin brusc in anii 1990-1994;
- stagnare depresiva in 1995-1999;
- relansare (in 2001- cu 6,1%, in 9 luni ale anului 2002 - 5,9%).
In incercarea de a dezvolta o strategie eficienta si de a se asigura ca tinta acestei strategii este elocvent si punctual descrisa, este adoptata definitia din Raportul anual al Bancii Mondiale, conform careia principalele coordonate sunt:
-
venituri si consumuri reduse;
- nutritie insuficienta;
- sanatate afectata;
- acces redus la educatie;
- vulnerabilitatea la diferite fenomene naturale, sociale si politice;
- lipsa posibilitatilor de participare la luarea deciziilor.
Obiectivele care au fost avute in vedere in elaborarea strategiei se pot imparti in doua categorii:
Fundamentale
Omul, care in calitate de valoare suprema a societatii beneficiaza de pace, sanatate, bunastare, mediu sanatos.
Integrarea europeana.
Reintegrarea teritoriala a Republicii Moldova.
Nationale
Consolidarea stabilitatii politice.
Asigurarea stabilitatii macroeconomice
Reducerea riscurilor de soc economic
Cresterea economica ce genereaza la randul ei reducerea saraciei
Masurile de reducere a saraciei detaliate in cadrul strategiei sunt:
Consolidarea cadrului macroeconomic, modernizarea economiei.
Reforma sectorului privat.
Politici si masuri pentru dezvoltarea sferei de productie si a infrastructurii, care vizeaza industria, agricultura, energia, constructiile, transporturile si drumurile, telecomunicatiile, turismul.
Consolidarea ordinii publice
Reintegrarea teritoriala a tarii
Introducerea sistemului de asigurari obligatorii de sanatate
Necesitatea implementarii unui sistem de asigurari obligatorii de sanatate reiese evident din faptul ca acesta garanteaza in primul rand o acoperire universala obligatorie a populatiei, constituindu-se in acelasi timp intr-un sistem garantat de stat de protectie a intereselor cetatenilor in domeniul sanatatii, oferindu-le posibilitati egale in obtinerea asistentei medicale calitative, inclusa in Programul Unic de servicii medicale.
Desi in prezent acest tip de asigurare obligatorie de sanatate are o mare raspandire in majoritatea tarilor, inclusiv in cele din Estul Europei, modelul de baza se regaseste in sistemul german de asigurari. Ca titlu informativ, principiile dupa care se ghideaza modelul sunt:
Solidaritatea dintre generatii, dintre persoanele sanatoase si cele bolnave;
Echitate in acordarea serviciilor de sanatate;
Accesul universal al populatiei la servicii medicale si sociale;
Finantarea din fondurile publice, formate din taxe si impozite, precum si din contributii obligatorii si benevole ale patronatului si populatiei active;
Asigurarea ingrijirilor de baza, inclusiv de prevenire a bolilor, acordate de medicul de familie;
Descentralizarea economico-financiara a sistemului de sanatate si asigurarea unui inalt grad de autonomie prestatorilor de servicii medicale;
Garantarea calitatii prin intermediul acreditarii institutiilor medicale si acordarii de licente activitatilor medicale.
Adaptand acest model necesitatilor Republicii Moldova, el prezinta la nivel national urmatoarele caracteristici de baza:
Aceleasi servicii medicale pentru toti contribuabilii;
Primele de asigurare se stabileste in functie de venit, nu in functie de riscurile individuale;
Contributiile sunt platite de patron si de salariat;
Statul se angajeaza sa achite contributiile persoanelor vulnerabile sau dezavantajate din punct de vedere social;
Se va exercita control public asupra administrarii fondurilor ce vor gestiona mijloacele financiare destinate asigurarilor medicale.
In ceea ce priveste modul in care vor fi gestionate fondurile pe baza carora se va implementa si dezvolta sistemul asigurarilor obligatorii de sanatate, organismul responsabil cu constituirea si gestionarea fondurilor este Compania Nationala de Asigurari in Medicina. In contul acesteia vor fi varsate lichiditatile din partea intreprinderilor, organizatiilor, institutiilor, cetatenilor, organelor administratiei publice centrale si locale formandu-se fondurile de asigurare care vor acoperi cheltuielile necesare tratarii afectiunilor mentionate in Programul Unic.
Foarte importanta ca faza in implementarea sistemului de asigurari obligatorii de sanatate este momentul in care s-a elaborate Programul Unic, acesta avand rolul de a determina tipurile, maladiile si volumul de servicii medicale ce vor putea fi accesate de persoanele asigurate.
Serviciile oferite de Program sunt finantate prin intermediul Fondului asigurarii obligatorii de asistenta medicala constituindu-se in urmatoarele tipuri de asistenta sociala:
Asistenta medicala de urgenta prespitaliceasca, in cazuri provocate de maladiile acute, acutizarea maladiilor cronice, accidente, traume si intoxicatii, complicatiile graviditatii si la nastere;
Asistenta medicala primara, care presupune masuri de profilaxie si preventie, lista maladiilor si a starilor pacientului, medicamentele de care vor beneficia persoanele asigurate in cadrul acordarii asistentei medicale la nivelul medicilor de familie;
Asistenta medicala spitaliceasca, pentru urmatoarele cazuri:
maladii acute sau acutizarea maladiilor cronice, intoxicatii si traume care necesita terapie intensiva, supraveghere medicala permanenta si/sau izolare in conformitate cu indicatiile epidemiologice;
patologia graviditatii, nasteri si avorturi.
Asistenta medicala specializata de ambulator, care presupune asistenta medicala a medicului specialist de profil avand drept scop stabilirea diagnosticului si/sau a tratamentului.
Sistemul de asigurari obligatorii de sanatate este valabil pentru toate categoriile de cetateni:
Persoanele aflate in campul muncii. In cazul acestora politele de asigurare vor fi suportate atat din contul institutiilor unde acestia isi desfasoara activitatea, cat si din contul personal al acestora. In urma efectuarii acestei plati asiguratul va beneficia de oricare din aceste servicii:
Acces la toate serviciile incluse in Programul Unic
Asistenta medicala oportuna si calitativa
Minimizarea cheltuielilor proprii pentru sanatate
Servicii profilactice cu scopul de a micsora riscul de imbolnavire.
Persoanele neincadrate in campul muncii. In cazul acestora bugetul de stat va asigura urmatoarele categorii de cetateni: invalizi, studenti in cadrul institutiilor de invatamant superior (zi), elevii din invatamantul secundar profesional. In plus, din bugetele administratiilor publice locale vor fi asigurati pensionarii, somerii, copii de varsta prescolara, elevii din invatamantul primar, gimnazial, mediu general si liceal.
Strategia ocuparii fortei de munca in Republica Moldova
Punctele de sprijin ale formularii unei strategii ca cea a ocuparii fortei de munca sunt fara indoiala piata actuala a muncii din Republica Moldova si politica actuala de ocupare a fortei de munca, alaturi de coordonatele lor definitorii. In incercarea de a contura cu o cat mai mare fidelitate strategia de ocupare a fortei de munca elaborata de Ministerul Economiei al Republicii Moldova, vom incerca mai intai sa identificam pe rand coordonatele celor doua elemente.
In ceea ce priveste piata fortei de munca exista o serie de indicatori care pot construi o imagine fidela a acesteia: reducerea fortei de munca, cresterea salariului mediu, diversificarea structurii ocupationale si a surselor de venituri, scaderea populatiei apte de munca si a celei ocupate, aparitia si extinderea unor forme atipice de ocupare, angajarea unei parti insemnate a populatiei active in economia subterana, emigrarea si imigrarea fortei de munca. Evolutia actuala a pietei fortei de munca se datoreaza fluctuatiilor economice (asa cum reiese si din introducerea capitolului), acestea generand prin inconsecventa o piata rigida, tensionata, marcata de puternice dezechilibre structurale, teritoriale, ocupationale si profesionale. Tinandu-se cont de factorii ce au influentat de-a lungul timpului piata muncii din Republica Moldova, precum si evolutia economica viitoare (se preconizeaza cresterea PIB cu un ritm anual de 6-7% si reducerea ratei inflatiei, pe fondalul extinderii procesului investitional), exista sanse pentru o ameliorare a situatiei in perioada 2002-2008, ceea ce va crea conditii favorabile crearii unor noi locuri de munca.
Caracteristicile actuale ale pietei muncii din Republica Moldova se prezinta dupa cum urmeaza:
Diminuarea numarului persoanelor ocupate pe economie. In ultimii 10 ani acesta a scazut cu circa 190 mii persoane. Ponderea cetatenilor ocupati in totalul populatiei a constituit in anul 2001 41,3%;
Cresterea numarului persoanelor disponibilizate fata de numarul celor angajate;
Modificarea repartizarii angajatilor pe diferite forme de proprietate. In 1990 ponderea angajatilor din sectorul privat in populatia ocupata constituia 37%, iar in anul 2001 - 70%, in timp ce in sectorul public aceasta pondere era in anul 1990 de 63%, iar in anul 2001 de 30%;
Intensificarea proceselor de disponibilizare a lucratorilor - lichidarea si reorganizarea unor intreprinderi au condus la reduceri considerabile de personal;
Scaderea numarului persoanelor ocupate incomplet;
Cresterea numarului de persoane ocupate in sectorul neformal;
Intensificarea migratiei fortei de munca;
Utilizarea insuficienta a potentialului intelectual, conditionata de scaderea cererii la forta de munca de inalta calificare.
Un alt indicator care poate ilustra elocvent situatia pe piata fortei de munca este bineinteles somajul, care in cazul Republicii Moldova nu este definit conform normelor internationale si Biroului International al Muncii. Pe plan national definitia acceptata a somerilor stipuleaza ca acestea sunt persoanele care sunt inregistrate in aceasta calitate la oficiile fortei de munca, in timp ce definitia mult mai completa a organismelor de mai sus stipuleaza ca someri sunt persoanele care nu au un loc de munca ce le poate asigura un venit, sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibili sa se angajeze. O asemenea diferenta in interpretarea unui indicator atat de important nu poate conduce decat la o viziune distorsionata asupra realitatii, iar eventualele comparatii cu situatiile existente pe plan international nu pot fi puse in discutie.
Acest indicator ramane deosebit de important datorita impactului pe care generarea lui il are asupra cetateanului. Astfel, ca subiect al somajului persoana respectiva suporta pe rand pierderea venitului si a situatiei sale sociale, reducerea nivelului de trai al familiei, limitarea posibilitatilor de educare a copiilor, saracie, agravarea sanatatii, etc. Se poate observa ca impactul somajului in nivel social este devastator. Cele mai frecvent intalnite forme de somaj in Republica Moldova sunt cel teritorial, frictional, latent si critic, de asemenea apar forme de somaj diferentiat in functie de sexul si varsta persoanei.
Ca o consecinta a situatiei de pe piata fortei de munca din Republica Moldova a aparut fenomenul de migratie a populatiei in afara granitelor acesteia, in cautarea unui loc de munca, instituindu-se in timp necesitatea luarii unor masuri de reducere a acestui fenomen. Republica Moldova a luat in considerare printre principalele masuri formarea unui Serviciu de Stat de Migratiune in vederea dirijarii proceselor migrationiste si a ameliorarii situatiei existente. Au fost semnate in acelasi context diferite acorduri privind activitatea de munca si protectia sociala a cetatenilor angajati provizoriu in alte state.
In conditiile in care politica de ocupare a fortei de munca reprezinta un sistem de principii, obiective, directii care determina caracterul ocuparii fortei de munca la o anumita etapa a dezvoltarii social economice a societatii, iar strategia de ocupare a fortei de munca presupune realizarea unui sistem de masuri de interventie activa in vederea crearii premiselor juridice si economice in domeniul ocuparii fortei de munca, e importanta o delimitare conceptuala a celor doua notiuni. Astfel, politica de ocupare a fortei de munca are ca principal obiectiv crearea premiselor economice favorabile ocuparii locurilor de munca, iar masurile urmarite in realizarea acestui obiectiv sunt in primul rand sustinerea investitiilor si relansarea industriei, precum si activizarea politicilor statului.
Tinandu-se cont de faptul ca resursele investitionale sunt limitate, este necesara abordarea din punctul de vedere al unei expertize social-economice a proiectelor si programelor investitionale pentru a fi surprinsa influenta acestora asupra extinderii ariei de incadrare a fortei de munca. In principal statul va intreprinde masuri privind sustinerea ramurilor economice in proces de restructurare, privind sprijinirea programelor de angajare a populatiei in diferite ramuri, de creare si pastrare a locurilor de munca sau a programelor de restructurare a ramurilor, precum si privind promovarea masurilor comune ale Guvernului, patronatelor si sindicatelor. In ceea ce priveste sustinerea investitiilor se considera ca aceasta masura poate fi detaliata in mai multe sensuri:
Dezvoltarea sistemului de invatamant general si profesional, in vederea unei mai bune pregatiri din punct de vedere profesional;
Restabilirea si dezvoltarea sistemului de instruire interna a personalului, inclusiv la locurile de munca, crearea conditiilor pentru auto instruire;
Garantarea dreptului fiecarei persoane adulte (peste 18 ani) de a utiliza o forma de pregatire profesionala (calificare, recalificare, specializare, perfectionare, alta decat cea dobandita prin scoala sau formare initiala);
Dezvoltarea serviciilor prestate de structurile de angajare in campul muncii pentru pregatirea profesionala a persoanelor neangajate, sustinerea si organizarea instruirii prealabile a lucratorilor;
Dezvoltarea sistemului de instruire neintrerupta, orientat spre reproducerea, mentinerea si perfectionarea fortei de munca;
Dezvoltarea si perfectionarea sistemului de orientare profesionala si sustinere psihologica a somerilor si cetatenilor fara ocupatie, precum si a celor ocupati, dar care tind sa-si schimbe profilul de munca.
In ceea ce priveste strategia de ocupare a fortei de munca, aceasta are la baza abordari conceptuale in domeniul angajarii si utilizarii fortei de munca care urmaresc solutionarea problemelor cu caracter economic, social si psihologic specifice economiei de piata a Republicii Moldova. Obiectivele avute in vedere de strategia de ocupare a fortei de munca prevad dupa cum urmeaza:
Implementarea elementelor de stabilizare a economiei si relansare a procesului investitional prin crearea noilor locuri de munca;
Implementare unor instrumente de stimulare a ocuparii somerilor, inclusiv de incurajare si pregatire a acestor, pentru a desfasura activitati pe cont propriu;
Anticiparea efectelor restructurarii si retehnologizarii asupra ocuparii si organizarea din timp a procesului de recalificare si redistribuire a fortei de munca disponibilizate;
Calcularea si
supravegherea sistematica a ratei somajului.
Prin prisma obiectivelor masurile stipulate de mai sus-numita strategie sunt:
Sporirea investitiilor in invatamantul profesional si formarea profesionala;
Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca rezultat din cresterea economica, prin reorganizarea timpului de lucru;
Cresterea moderata a salariilor si incurajarea aparitiei unor noi domenii ocupationale;
Reducerea costurilor indirecte ale fortei de munca;
Cresterea eficientei politicilor active promovate pe piata muncii.
Punerea in aplicare a strategiei de ocupare a fortei de munca se va realiza in doua etape, prima in perioada 2002 - 2004, in care este se are in vedere implementarea pe termen lung in toate domeniile cu influenta directa asupra gradului de instruire a populatiei a unor programe moderne de formare, tinandu-se de asemenea cont de ridicarea la standardele internationale, prin prisma unor masuri privind egalitatea sanselor, masuri vizand direct dezvoltarea regionala, etc. In cea de-a doua etapa, in perioada 2005 - 2008 se preconizeaza aducerea integrala la indeplinire a Strategiei urmarindu-se ridicarea calitatii resurselor umane, combaterea fenomenului de excludere sociala, etc.
In conditiile in care obiectivele stabilite sunt realiste si masurile luate pentru ducerea lor la indeplinire sunt cele recomandate de situatia social-economica a Republicii Moldova, efectul pe care Strategia de ocupare a fortei de munca l-ar putea avea este de crestere a flexibilitatii pietei muncii si a nivelului de ocupare, de reorientare a populatiei economic active catre alte domenii de munca, de ameliorare a consecintelor sociale pe care le genereaza disponibilizarea fortei de munca, de crestere a numarului noilor locuri de munca, de prevenire a cresterii somajului la nivel teritorial, de dezvoltare a potentialului resurselor umane prin perfectionarea sistemului de calificare, recalificare, de crestere a mobilitatii resurselor de munca.
2.2 ANALIZA A SITUATIEI SOCIALE ACTUALE
Acest subcapitol isi propune sa prezinte situatia actuala a politicilor publice din Republica Moldova, impactul pe care implementarea acestora il are in randul populatiei. Informatiile si comentariile prezentate in continuare se bazeaza exclusiv pe feedback-ul pe care actiunile de natura sociala l-au primit din partea cetatenilor. Neta departajare intre aspectele pozitive si cele negative este destul de greu de efectuat in unele cazuri, atunci cand exista pareri pro si pareri contra, concluzia bazandu-se atat pe cumulul de pareri cat si pe statisticile existente referitoare la subiectul in cauza.
Pentru a contura situatia socialului din Republica Moldova de astazi vom prezenta o scurta statistica realizata de Institutul de Politici Publice, care reuseste sa realizeze o schita veridica a acesteia:
1. Principalele temeri ale populatiei sunt: saracia, de care se tem 33% din persoanele chestionate; viitorul copiilor - 15%, preturile - 11% si somajul, 10% dintre persoane.
2. Din totalul celor chestionati 52% nu sunt multumiti de felul in care traiesc, iar 32% sunt multumiti de unele aspecte si nu sunt multumiti de alte aspecte. 85% este procentul celor pentru care banii reprezinta o reala problema, asistenta medicala - 84%, curatenia si ingrijirea localitatii - 74%, viata politica din tara - 52% si de transporturi - 52%.
3. 52% considera ca nu s-a schimbat aproape nimic
anul acesta comparativ cu anul trecut; 29% considera ca viata
este mai buna, iar 18% - ca este mai proasta, de asemenea 36%
dintre cei chestionati considera ca peste un an vor trai
mai bine.
4. Pentru 45% veniturile familiilor ajung doar pentru strictul necesar, iar
pentru 34% dintre ei acestea nu ajung nici macar pentru strictul necesar.
5. 56% considera ca nu le este deloc asigurata securitatea
personala, acelasi lucru este afirmat de 56% dintre chestionati,
insa in legatura cu securitatea sociala, 50% - securitatea
economica, 47% - securitatea sanatatii, 38% -
securitatea publica, 27% - securitatea alimentara, iar 22% din
respondenti sunt de parere ca nu le este deloc asigurata
securitatea politica.
Daca statistica de mai sus prezinta opinia publica referitoare la calitatea vietii si problemele sociale, putem afirma cu certitudine ca in acelasi timp Republica Moldova se confrunta cu o situatie socio-demografica alarmanta, cauzata pe de o parte de reducerea substantiala a natalitatii, precum si datorita nivelului sporit al mortalitatii infantile. In aceeasi categorie de indicatori se incadreaza speranta de viata care este mult inferioara sperantei de viata din Uniunea Europeana (77 de ani), aflandu-se de asemenea in urma sperantei de viata din Romania, respectiv 69 de ani. Este de remarcat de asemenea numarul in crestere al somerilor (cca. 25000 someri inregistrati) care nu beneficiaza de venituri ce le pot permite un trai decent. In plus, peste 90% din populatie dispune de un venit lunar care nu acopera cosul de consum oficial stabilit. Acestea toate in conditiile in care moneda nationala e relativ stabila, fiind insa mentinuta din mijloacele FMI.
Se poate observa deci cu usurinta ca feedback-ul oferit de populatie prin intermediul sondajului realizat de Institutul de Politici Publice este realist si obiectiv. Acestea fiind spuse, se vor infatisa in continuare aspecte pozitive si cele negative ale situatiei sociale actuale.
Aspecte pozitive
1. Se acorda o importanta din ce in ce mai mare protectiei copilului si familiei. In acest spirit, Republica Moldova si-a propus un optimist obiectiv major, respectiv reconsiderarea statutului copilului. In acest spirit se va proceda la elaborarea si implementarea unei "Strategii Nationale privind Protectia Copilului si a Familiei". Proiectul strategiei in cauza este elaborat de Guvernul Republicii Moldova sustinut de donatori internationali ca UNICEF, DFID, SIDA, EVERYCHILD, care ofera asistenta tehnica, precum si de societatea civila.
In cadrul Strategiei se va tine cont de faptul ca familia este veriga cea mai importanta a societatii. In situatia in care familia nu se poate sustine din veniturile castigate i se vor pune la dispozitie alimente si alte astfel de ajutoare care sa impiedice institutionalizarea inevitabila a copiilor. Scopul reformarii sistemului existent de protectie a copilului este de a efectua o redirectionare a fluxurilor financiare si o distribuire clara a responsabilitatilor intre administratia centrala si cea locala. De asemenea in cadrul reformei sistemului de protectie a copilului urmeaza sa fie elaborate standardele de calitate pentru toti subiectii sociali. Astfel, toti furnizorii de servicii, indiferent de forma de proprietate, (de stat, private sau ONG-uri) vor trebui sa treaca procesul de acreditare si sa obtina licenta pentru serviciile prestate.
2. In conditiile in care astazi peste 80% din populatia Republicii Moldova traieste cu mai putin de un dolar pe zi, oamenii nu par sa mai creada ca o reforma in sanatate sau noile proiecte implementate in acest domeniu ar putea schimba lucrurile in bine, iar multi dintre ei nici nu stiu ca in Moldova se desfasoara anumite reforme ce vizeaza sanatatea.
Reusind sa infrunte realitatea dezarmanta este laudabil faptul ca in Republica Moldova se afla in curs de realizare numeroase programe destinate sanatatii si relansarii sistemului de ocrotire a sanatatii , insa, dupa parerea specialistilor, aceste masuri sunt insuficiente pana cand fiecare membru al societatii nu-si va schimba atitudinea si nu va avea grija de propria sanatate.
Acesta este si motivul pentru care principiile de baza pe care le propaga Ministerul Sanatatii si organizatiile internationale ce implementeaza proiecte in domeniul medicinii este ca fiecare cetatean trebuie sa constientizeze ca responsabilitatea pentru protejarea propriei sanatati ii apartine in totalitate.
Cu titlu de exemplu mentionam doua campanii in curs de desfasurare in Republica Moldova:
"Promovarea sanatatii si prevenirea maladiilor", proiect care are scopul bine definit de a stabili clar rolul si obligatiile statului cu privire la stimularea ocrotirii sanatatii propriilor cetateni.
"Oameni sanatosi - viitor sanatos". Avand deviza "Alege sa fii sanatos!"aceasta este a doua etapa a proiectului Bancii Mondiale "Fondul de Investitii in Sanatate" (FIS), care se desfasoara in colaborare cu Ministerul Sanatatii. Campania se va desfasura pe tot parcursul anului 2003 si va include discutii cu populatia, spoturi publicitare in mass-media si o serie de traininguri pentru medici. Obiectivul principal al campaniei este combaterea bolilor provocate de saracie: informarea publicului larg privind prioritatile din domeniul sanatatii si reformele care se desfasoara in prezent (in special sistemul de asigurari medicale obligatorii), combaterea bolilor SIDA, TBC si sensibilizarea populatiei in privinta riscurilor pe care acestea le comporta, responsabilitatea individuala pentru protejarea propriei sanatati, determinarea publicului pentru respectarea unui mod de viata sanatos.
Este laudabil faptul ca se fac eforturi pentru a aduce la cunostinta populatiei fenomenul violentei impotriva femeii, in vederea sensibilizarii acesteia. Tinand cont ca violenta impotriva femeii este un fenomen care a luat amploare in Republica Moldova,
Pentru a veni in sprijinul acestor afirmatii prezentam in continuare o statistica realizata in perioada noiembrie 2001 - februarie 2002, in cadrul Campaniei Regionale Informationale "Viata fara violenta", cu suportul UNIFEM (Fondul Natiunilor Unite pentru Femei), cu privire la violenta domestica asupra femeii in noua tari din spatiul fost sovietic: Azerbaidjan, Uzbekistan, Belarus, Lituania, Kirgizstan, Moldova, Rusia, Tadjikistan si Kazahstan. In Republica Moldova studiul a fost realizat de Asociatia "Gender-Centru". In cadrul studiului au fost chestionate 800 de persoane (400 de barbati si 400 de femei) cu varste mai mari de 15 ani, din localitati rurale si urbane. Circa 82,1% din participantii la sondaj au recunoscut existenta in Republica Moldova a violentei impotriva femeii in familie. In privinta celor mai raspandite forme violenta fizica si sexuala; 96,9% au specificat violul, 87,5% din ei mentionand alte forme mai usoare, ca loviturile, impinsul, etc. 69% au considerat amenintarile ca pe o manifestare a violentei psihologice. In acelasi timp, 52,6% au recunoscut ca brutalitatile si insultele reprezinta violenta psihologica. Majoritatea au considerat ca violenta domestica are consecinte negative asupra femeii, cum ar fi stresul psihologic (83,8%) si problemele de sanatate fizica (70,1%). In acelasi timp, potrivit statisticilor oficiale, doar 22 % dintre femei fac plangeri relativ la agresiunile carora au fost supuse. Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, in anul 2000 in Republica Moldova, ca rezultat al relatiilor agresive in familie, au fost inregistrate 82 de omoruri cu tentativa si 95 de cazuri de leziuni corporale grave. In 2001 au fost inregistrate 45 de omoruri cu tentativa si 40 de cazuri cu leziuni corporale grave (decedati - 6 barbati si 28 de femei).
Tocmai pentru a lua atitudine in aceasta problema si pentru a obtine o reactie din partea populatiei s-au initiat campanii de combatere a violentei impotriva femeii. Printre acestea si cea numita "Saisprezece Zile de Activism impotriva Violentei Gender", acesta fiind titlul unei campanii mondiale, care se desfasoara anual intre 25 noiembrie - 10 decembrie. In Republica Moldova, Asociatia "Gender-Centru", cu suportul Open Society Institute, Budapesta, organizeaza in aceasta perioada "Campania Media de Combatere a Violentei impotriva Femeii", in cadrul careia sunt desfasurate mai multe activitati cu scopul de a schimba atitudinea si comportamentele violente ale barbatilor si femeilor, precum si a promova, a dezvolta practicile de prevenire a violentei contra femeii.
Este important sa se constientizeze faptul ca problema consta nu doar in traditia patriarhala conservativa, ci si in faptul ca exista lacune grave atat in educatie, comportament social, cat si la nivel legislativ.
1. Tinerii constituie segmentul social cel mai afectat de somaj. Conform datelor Serviciului de Stat pentru Utilizarea Fortei de Munca, in anul 2001 tinerii intre 18-30 de ani reprezentau 46,6% din somerii inregistrati la acea data. De asemenea, potrivit estimarilor Ministerului Educatiei, in fiecare an aproximativ 18000 dintre elevii care termina invatamantul obligatoriu nu-si continua studiile, ingrosand randurile somerilor. Numai fiecare al 8-lea absolvent al invatamantului universitar de lunga durata este integrat in campul muncii, comparativ cu fiecare a 6-a persoana care absolva invatamantul universitar de scurta durata (colegiile) si fiecare al 2-lea absolvent din invatamantul profesional. 66,7% din tineri au temeri in legatura cu situatia de permanenta instabilitate a societatii moldovene si a economiei Republicii Moldova.
Este de remarcat faptul ca o abordare legislativa coerenta in aceasta privinta s-a inregistrat odata cu "Legea cu privire la tineret", care reglementeaza crearea conditiilor speciale, economice si organizatorice pentru dezvoltarea tineretului si directiile prioritare de promovare a acestei politici, care fost adoptata abia in 1999, in 2000 a fiind aprobat si "Programul de actiuni prioritare" pentru realizarea respectivei legi. Totusi, chiar daca demersurile legislative au inceput, este de remarcat faptul ca statul se confrunta cu multiple probleme, printre care lipsa de pregatire adecvata a specialistilor, insuficienta fondurilor necesare pentru lucrul cu tinerii, absenta unui parteneriat viabil intre functionarii publici si tineri etc.
Ingrijorator de elocventa este urmatoarea statistica, conform careia dorinta predominanta a tinerilor se reduce la parasirea tarii. 61,3% dintre tineri doresc sa plece peste hotare in cautarea unui loc de munca bine platit; 17,5% ar migra pentru un loc permanent de trai si numai 12,4% - la studii.
In concluzie nu doar problema spinoasa a somajului in randurile tinerilor trebuie sa atraga atentia autoritatilor, ci si consecintele extrem de grave ale acestuia, printre care una dintre cele mai importante este migratia, care coroborata cu natalitatea scazuta si o rata a mortalitatii in crestere nu poate decat sa afecteze negativ populatia Republicii Moldova.
2. Societatea civila. Aceasta este expresia dreptului cetatenilor la libera asociere si se materializeaza in formarea ONG-urilor, partidelor, asociatiilor, sindicatelor. Aceste formatiuni au in vedere un spectru larg de interese care in final conditioneaza continuitatea procesului de dezvoltare sociala. La baza societatii civile sunt persoanele care doresc sa traiasca intr-un mediu social mai bine organizat. Asadar, rolul primordial al societatii civile este preluarea multora dintre problemele comunitare, statului revenindu-i doar rolul de observare si asigurare a conditiilor pentru atingerea acestui scop.
Pana in momentul de fata societatea moldoveana nu a devenit constienta de faptul ca statul este doar o parte a sistemului social care nu poate garanta buna desfasurare a existentei sociale. Majoritatea populatiei nu realizeaza faptul ca pentru o mai buna functionare a societatii propriile lor eforturi sunt extrem de importante (42,5% dintre cetateni nu cunosc practic nimic despre sectorul non-guvernamental). Acestia considera inca in mod eronat ca statul este singurul care poate juca rolul garantului in probleme sociale. 87% dintre cetatenii chestionati considera ca statul ar trebui sa asigure nivelul necesar de decenta sociala si doar 7% au incredere in activitatile desfasurate de acesta.
Pornind de la premisa ca existenta unei paturi sociale mijlocii conduce inevitabil la aparitia societatii civile, si ca cetatenii ce apartin clasei mijlocii sunt gata sa foloseasca surplusul de bani, timpul liber si sa depuna eforturi pentru a contribui la imbunatatirea vietii lor, solutionand problemele comunitatii cu fortele proprii ajungem la concluzia ca societatea civila din Republica Moldova n-a acumulat inca acea "masa critica" pentru a exercita continuu si consecvent monitorizarea activitatii puterii. Putem adauga aici si gradul scazut de educatie a populatiei in domeniul apararii drepturilor omului si inhibitia in ceea ce priveste spiritul de initiativa si incredere in fortele proprii. Cetateanul este obisnuit sa astepte solutionarea tuturor problemelor de catre autoritatile de stat.
2.3. ANALIZA COMPARATIVA A POLITICILOR SOCIALE DIN UNIUNEA EUROPEANA SI CELE DIN REPUBLICA MOLDOVA
Uniunea Europeana. Prin adoptarea, in 1992, odata cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului privind politica sociala (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeana), statele membre si-au exprimat dorinta ca Uniunea sa continue eforturile in domeniu. Mai mult, conform protocolului, Uniunea putea "recurge la institutiile, procedurile si mecanismele prevazute de Tratat in scopul adoptarii actelor si deciziilor necesare pentru a pune in practica acest acord". In urma intrarii in vigoare in 1999 a Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica sociala a fost incorporat in Tratatul instituind Comunitatea Europeana. Ca urmare a acestor modificari, in prezent baza legala a politicii sociale europene se regaseste in Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in primul rand sub forma unor dispozitii cu caracter de principiu si "orizontal" - trebuind sa fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare si de actele normative care le materializeaza. Ele sunt completate de dispozitii speciale privind politica sociala.
Politica sociala se numara printre competentele partajate intre statele membre si Uniune, in unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare a politicilor nationale, in timp ce in altele poate initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt lasate in seama statelor membre. Carta Sociala Europeana (atat in forma sa initiala, semnata la Torino in 1961, cat si in cea revizuita in 1996), Cartea Alba "Politica Sociala Europeana" (1993), precum si "Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale" (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale.
Acestea se refera la:
Avand in vedere obiectivele stabilite pentru a fi implementate si respectate in cadrul Uniunii Europene se poate spune ca fiecare dintre acestea a fost abordat si in cadrul Republicii Moldova. Singurele si realele discrepante existente intre politicile sociale din UE si cele din Republica Moldova sunt:
2.3. PREZENTAREA POLITICILOR SOCIALE DIN ROMANIA
Acest capitol se constituie intr-o evaluare a motivatiilor si tendintelor manifestate in ultimii ani in politica sociala romaneasca, in contextul transformarilor sistemice profunde din Europa Centrala si Rasariteana.
Pentru a contura cadrul general ce a constituit baza implementarii unor politici sociale viabile in Romania vom ilustra sistemul de politici sociale din perioada comunista, prin enumerarea catorva repere:
promovarea unei politici pro-nataliste. Legea din 1966 interzicea avorturile si folosirea mijloacelor contraceptive. Efectele dramatice ale acestei legi nu au intarziat sa apara: o crestere masiva a mortalitatii materne si a mortalitatii infantile; inregistrarea unui numar mare de avorturi ilegale cu repercusiuni nefaste pentru viata femeii; cresterea numarului de copii abandonati si a celor orfani.
Acestea se constituie in principalele caracteristici ale politicii sociale in toate tarile blocului sovietic cu anumite deosebiri, datorate nivelelor diferite de dezvoltare economica si rigiditatii politice mai mult sau mai putin accentuate. Dupa 1989 aceste tari au inceput reformarea sistemului, aplicand in principiu acelasi gen de masuri dar cu viteze diferite, in functie de contextul economic si politic concret la care se raportau.
Raportate la situatia anterioara, se vor prezenta in continuare primele fenomene sociale ce au afectat populatia Romaniei dupa revolutia din 1989, fenomene ce au impus odata cu trecerea timpului si luarea primelor masuri in materie de politici sociale.
Primul fenomen social nou aparut in zona ex-comunista a fost somajul, despre care a inceput sa se vorbeasca oficial inca din 1990. Dupa socul asumarii publice a acestui termen, s-a intrat repede in faza masurarilor statistice si a comentariilor de presa. Valorile oficiale au indicat, de exemplu, 3% in 1991, apoi o crestere continua in anii urmatori, 10,9% in 1994 si 11,6% in 1998, cu perspective reduse de ameliorare pe termen scurt. Cea mai mare parte a somerilor proveneau din industria grea, aflata la inceputul unui lung declin.
Un alt fenomen social al anilor `90 a fost subtierea segmentului activ al populatiei, respectiv cresterea accelerata a numarului de pensionari si asistati social. In afara intrarilor in somaj, pensionarea timpurie, la cerere, a fost abuziv utilizata ca alternativa la somaj in ultimii zece ani iar efectele secundare ale acestei politici se fac simtite acum in bugetul asigurarilor sociale.
Scaderea puterii de cumparare a populatiei este asociata cu reducerea continua si drastica a veniturilor reale ale cetatenilor in comparatie cu nivelul tot mai inalt al preturilor. In 1997 salariul mediu pe economie ajunsese sa reprezinte doar 58% din valoarea corespunzatoare momentului decembrie 1989, iar in cazul pensiilor situatia era si mai severa. Datele statistice indica o ,,alocare bugetara' pentru alimente de aproape 60% din cheltuielile totale ale unei familii obisnuite. Aceste valori sunt foarte mari pentru o tara cu aspiratii comunitare, acceptandu-se in general ideea ca ponderea cheltuielilor alimentare intr-o tara europeana dezvoltata nu poate depasi 30% din totalul cheltuielilor, limita care este considerata de unii autori o posibila definire a pragului de saracie.
Deteriorarea indicatorilor demografici si ai starii de sanatate publica au la baza scaderea veniturilor populatiei, dar si carentele educationale si lipsa de organizare a serviciilor de profil, toate aceste fenomene luand amploare dupa 1989. Nivelele inalte ale mortalitatii infantile si materne ne plaseaza printre ultimele pozitii din Europa. Mult sub media europeana este si speranta de viata in Romania (69 de ani in Romania fata de 77 de ani in Europa). Tot in dreptul acestei categorii de indicatori trebuie subliniat si procesul de imbatranire a populatiei.
Saracia constituie fenomenul social cu cea mai accentuata viteza de diseminare in societatea romaneasca si cu cele mai daunatoare consecinte. Din acest motiv obiectivul fundamental al politicii sociale in Romania se va orienta cu precadere spre reducerea saraciei. Primul pas in aceste demersuri este stabilirea oficiala a unui prag unic pentru incadrarea fenomenului. In Romania se utilizeaza multiple definitii ale saraciei, care furnizeaza imagini diferite asupra realitatilor sociale. De exemplu, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii de pe langa Academia Romana apreciaza utila folosirea a doua tipuri de criterii, unul pentru ,,pragul de subzistenta' iar celalalt pentru ,,pragul de trai decent'.
Tinand cont de aceste manifestari sociale ce si-au facut simtita prezenta imediat dupa revolutia din 1989, este evident necesara luarea unor masuri pentru reabilitarea sociala a populatiei. Este important de mentionat in acest context elementul de referinta pentru intelegerea premiselor sub care a debutat reforma in Romania: mentalitatea centralist-etatista.
Aceasta mentalitate face referire la convingerea romanilor ca statul e dator sa le asigure bunastarea (garantarea locului de munca, cresterea salariilor, gratuitati in sanatate, invatamant, cultura, burse, bilete gratuite in statiuni, reduceri la transport, locuinte etc.). Dorinta de mai bine in Romania se confunda deci cu asteptarea ca statul sa dea mai mult oamenilor si sa rezolve problemele financiare si socio-profesionale aparute ca urmare a suprimarii vechilor mecanisme de centralizare si planificare.
Raspunzand acestei mentalitati guvernul Romaniei restituie cetatenilor contribuabili ,,partile sociale' acumulate in ultimii ani ai lui Ceausescu. Bineinteles ca restituirea a cateva zeci de mii de lei a insemnat la inceputul lui 1990 o crestere relativa si temporara a consumului, banii fiind insa cheltuiti in cateva luni, iar la nivel national risipirea unei sume de ordinul catorva zeci de milioane de dolari a echivalat cu imposibilitatea consolidarii bugetului de asigurari sociale. Aceasta masura a fost insotita de reducerea saptamanii de lucru, inmultirea sarbatorilor oficiale si interzicerea ,,orelor peste program' nesalarizate sau fara acordul angajatului, sistarea exportului de produse alimentare si cresterea continua a importurilor finantate din surse publice, anularea sistemului de salarizare in functie de nivelul productiei, acordarea de beneficii si sporuri salariale fara acoperire economica, instituirea unor drepturi si facilitati privind anumite categorii sociale etc. Toate aceste masuri au avut un efect concertat: epuizarea in scurt timp a resurselor existente si anularea sanselor de reluare a cresterii economice.
A doua etapa incepe in toamna anului 1990 si dureaza pana spre sfarsitul deceniului (1997-1998), cand incep sa apara primele masuri de reforma reala a sistemului securitatii sociale. Putem face referire la aceasta ca la ,,etapa indexarilor', ea caracterizandu-se in principal prin masuri de contra-balansare a costurilor restructurarii sectorului economic. Principala forma de expresie a politicii sociale in perioada mentionata a fost indexarea veniturilor in functie de rata inflatiei si de cresterea preturilor. Acordarea unor compensatii modice (trimestriale sau lunare) de 3-5%, in conditiile unei inflatii galopante in special in intervalul 1990-1993, nu a avut darul de a multumi populatia, a carei putere de cumparare se deteriora continuu.
In cadrul acestei etape sunt adoptate cateva legi cu caracter social semnificativ. In 1991 a fost reglementat juridic somajul, urmat de Legea privind contractul colectiv de munca, Legea privind solutionarea conflictelor de munca, Legea cu privire la sindicate, Legea privind garantarea salariului minim pe economie.
Dupa alegerile parlamentare si prezidentiale din noiembrie 1996 programul de guvernare prevedea o serie de reforme profunde, de continut, vizand arhitectura securitatii sociale in contextul compatibilizarii cu standardele comunitare.
Dintre numeroasele angajamente mentionam: - reforma sistemului de asigurari sociale; - reformularea politicii privind utilizarea fortei de lucru; - reforma sistemului de salarizare a personalului bugetar, prin introducerea salarizarii diferentiate si scaderea ponderii vechimii; - elaborarea unor programe eficiente de reconversie profesionala, vizand in special muncitorii din ramurile industriale neperformante; - relansarea politicii locuintelor; - promovarea Legii privind tichetele de masa; - reforma unor politici sociale sectoriale, cum ar fi reforma sistemului educational si reforma sistemului sanitar; - reforma administratiei publice si a serviciilor aferente; - reconsiderarea asistentei sociale, multa vreme neglijata, prin dezvoltarea unor servicii moderne si eficiente in domeniu.
Prima din legile de referinta ale reformei sociale in actuala legislatura a fost adoptata de Parlament la inceputul mandatului: Legea asigurarilor sociale de sanatate. Prin Legea nr.145/1997 (pe scurt LASS) intentia legiuitorului a fost de a (re)introduce sistemul asigurarilor de sanatate de tip german (modelul denumit ,,Bismarck'), in conditiile in care acesta a functionat in Romania si in perioada premergatoare instaurarii comunismului. LASS a definit institutia medicului de familie, a instituit dreptul pacientului de a-si alege medicul si a precizat mecanismul de finantare a serviciilor medicale: contributii ale angajatului, ale angajatorului (cate 7% fiecare) si ale statului. In rest, reforma sistemului sanitar s-a concentrat pe segmentul ramas in gestiunea Ministerului Sanatatii: programele nationale de sanatate publica, finantate in continuare de la bugetul statului.
Se impune in acelasi timp reconstructia sistemului de pensii, avand in vedere numarul in continua crestere al pensionarilor (cca 6 milioane in prezent), nivelul mediu redus al pensiilor dar si discrepantele foarte mari intre pensiile noi si cele vechi. Urmeaza ca in 1999 MMPS sa trimita la Parlament un proiect legislativ extrem de important privind reforma pensiilor, care stipuleaza printre altele cresterea varstei de pensionare (de la 62 la 65 de ani in cazul barbatilor si de la 57 la 60 pentru femei), instituind in acelasi timp fondurile de pensii administrate in regim privat (complementare pensiilor publice) la care vor trebui sa contribuie in mod obligatoriu persoanele care mai au cel putin 20 de ani pana la implinirea varstei de pensionare si optional cei care mai au cel putin 10 ani de munca. Noua lege a pensiilor a intrat in vigoare la 1 aprilie 2000 dar este de presupus ca efectele ei benefice se vor simti pe termen mediu si lung, in timp ce situatia pensionarilor de acum va ramane probabil grea si in lunile urmatoare.
Dupa 1989 asistenta sociala a ramas o zona periferica si greu de atins a politicilor sociale. Desi dupa revolutie au fost adoptate o serie de masuri sectoriale, acestea nu au condus la constituirea unui sistem coerent si bine definit. Categoriile de prestatii sunt cele consacrate, si anume: ajutoare in bani si in natura; finantarea si administrarea unor institutii pentru cei aflati in situatii speciale; furnizarea de servicii specializate persoanelor aflate in situatii speciale. Potrivit ''Anuarului statistic al Romaniei'', in categoria ajutoarelor in bani sau in natura sunt incluse atat alocatiile si ajutoarele acordate populatiei de la bugetul de stat cat si cele acordate de la bugetele locale.
Alocatia de stat pentru copii este un ajutor cu caracter universal care se acorda tuturor copiilor intre 0-16 ani, sau pana la 18 ani, daca urmeaza o forma de invatamant prevazuta de lege, ori sunt copii handicapati. Pentru copii de varsta scolara alocatia este conditionata de frecventarea scolii, in limita a 40 de absente nemotivate lunar. Cuantumul alocatiei de stat pentru copii este in suma fixa, lunara, indexabila, iar pentru copii handicapati se mareste in procent de 100% fata de ceilalti copii. Fondurile provin de la Bugetul de Stat si se administreaza prin Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Ministerul Educatiei Nationale.
Ajutorul pentru mame cu multi copii a fost instituit in perioada politicii nataliste din regimul comunist pentru mamele care au in ingrijire mai mult de 3 copii sub 18 ani sau pana la 25 ani, daca sunt studenti. Nu se indexeaza avand un caracter compensatoriu. Fondul acestui ajutor provine de la Bugetul de Stat, administrat prin Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Ajutorul banesc trimestrial se acorda persoanelor cu incapacitate de munca, adulti si batrani fara venituri sau cu venituri foarte mici, ai carui sustinatori legali nu au posibilitatea de a-i sprijini. Este o suma fixa, indexabila ce se acorda trimestrial pe baza de cerere din partea beneficiarului si evaluare prin ancheta sociala. Fondul provine de la Bugetul de Stat si Fondul de risc si accidente.
Ajutorul de somaj, reglementat prin Legea nr.1/1991 (completata si modificata) se acorda pe o perioada de 270 de zile, urmat fiind de o ,,alocatie de sprijin' - restrictiva si diminuata - pentru cei care raman in continuare fara loc de munca, acordata pentru inca 18 luni. Contributia la fondul de somaj se partajeaza intre angajator si angajat, asigurand in medie un beneficiu social mai mare decat salariul minim net pe economie. In afara ajutorului de somaj, o ordonanta de urgenta adoptata in 1997 isi propunea sa sprijine restructurarea accelerata a industriilor neperformante, prevazand acordarea a 6-12 salarii compensatorii (egale cu salariul mediu net pe unitate) pentru muncitorii disponibilizati. Masura nu a avut nici pe departe efectul scontat. Doar un procent infim din beneficiarii acestor compensatii au facut investitii ori au gasit un alt loc de munca, cei mai multi consumandu-si banii si ajungand in prezent fara nici un venit.
Agentia Nationala a Locuintelor (ANL) a luat fiinta in 1998 si activarea ei s-a produs in 1999 constituind premisa relansarii investitiilor in constructia de locuinte si punand bazele unui program national de inspiratie occidentala in acest domeniu, urmand ca principalii beneficiari ai creditelor pe termen lung cu dobanzi subventionate de stat sa fie tinerii.
Adoptarea Legii privind salarizarea demnitarilor si a personalului bugetar (Legea nr.154/1998) opereaza o reforma de principiu in stabilirea veniturilor pentru persoanele platite din bani publici, in sensul ca fiecarui angajat i se ofera posibilitatea de a primi un salariu in conformitate cu performantele profesionale individuale si independent de vechime, osciland intre un maxim si un minim stabilite pentru fiecare grad de incadrare.
Reforma in invatamant a atins in prezent nivelul cel mai avansat in plan conceptual si al reglementarilor adoptate, suferind insa de insuficienta resurselor.
Pe parcursul reformarii invatamantului s-a urmarit compatibilizarea cu marile modele educationale din Europa si cu spiritul si standardele comunitare. Noua politica educationala s-a concentrat pe reforma curriculara, pe innoirea planurilor de invatamant, a programelor scolare, a continutului efectiv al manualelor, a metodelor de predare si invatare si nu in ultimul rand a modalitatilor de evaluare a cunostintelor, incluzand marile examene si concursuri din viata unui tanar: capacitatea, bacalaureatul, admiterea in invatamantul superior si examenul de licenta. Noua Lege a invatamantului, adoptata in prima faza ca ordonanta de guvern (OG 36/1997), a trecut cu mare dificultate prin Parlament abia in toamna lui 1999, votul final fiind ingreunat datorita chestiunii controversate si suprapolitizate a infiintarii universitatilor de stat cu limba de predare materna.
Drept concluzie se poate afirma cu certitudine ca dupa 10 ani de la inceputul tranzitiei Romania se afla inca in cautarea unui model de politica sociala care se poate adapta nivelului de educatie si cultura sociala al cetatenilor ei, si care ar putea satisface nevoile sociale ale acestora.
3. CONCLUZII SI SUGESTII PRIVIND SITUATIA ACTUALA A POLITICILOR SOCIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. CONCLUZII
In conformitate cu toate datele furnizate de lucrarea de fata, se desprind firesc urmatoarele concluzii:
Cel mai dureros de mentionat este fenomenul de generare al reactiilor in lant. Conjunctura a fost cea provocata de destramarea Uniunii Sovietice, urmate aproape imediat de pierderea de catre Republica Moldova a majoritatii partenerilor de comert exterior. De aici si pana la situatia prezenta cu care se confrunta populatia nu este decat un pas, saracia fiind cuvantul cheie pe care se bazeaza toate explicatiile in ceea ce priveste socialul. Acesta este motivul pentru care reforma in sanatate nu are foarte multa priza la public, motivul pentru care tinerii au inceput sa migreze, fara intentia de a se mai intoarce in tara care nu le ofera nici un fel de perspective cel putin in ceea ce priveste angajarea, motivul pentru care educatia nu se mai afla pe primul plan, etc.
In cazul acestei societati coplesite de fenomenul saraciei, ale carei cote educationale scad progresiv, este tot mai dificil de penetrat, iar sensibilizarea publicului vis-a-vis de problemele sociale este foarte greu de realizat, datorita in principal neincrederii acesteia in sistemul existent.
3.2. SUGESTII
Tinand cont de coordonatele actuale ale societatii din Republica Moldova, si de principalele probleme cu care se confrunta aceasta, exista doua tipuri de sugestii propuse pentru evaluare. Primul tip de sugestii are drept tinta directa populatia, in timp ce al doilea tip de sugestii vizeaza cu precadere autoritatea care trebuie sa elaboreze si sa implementeze si in viitor politicile sociale.
Astfel, in cadrul primului tip se sugestii se recomanda:
Abordarea mediatica agresiva, organizarea unor campanii de sensibilizare a populatiei pe diverse teme, cum sunt sanatatea, educatia, violenta impotriva femeii, protectia copilului si familiei, etc. Este important de mentionat ca diseminarea informatiilor cuprinse in cadrul acestor campanii trebuie sustinuta de mijloacele de informare in masa, televiziune, radio-difuziune, mass-media, etc. De aceea, inaintea organizarii unor astfel de evenimente este bine sa se realizeze un studiu de piata care sa releve care mijloc de informare are cel mai mare impact in randul populatiei, care sa stabileasca un interval orar de maxima audienta, etc. Pentru realizarea si organizarea unor astfel de evenimente mare amploare este necesara prezenta unor specialisti, specialisti care pot beneficia inainte de training-uri si perioade de formare in afara tarii, in vederea castigarii experientei.
Sensibilizarea populatiei vis-a-vis de activitatile desfasurate in cadrul ONG-urilor, mediatizarea rolului si posibilitatilor de intrajutorare pe care acestea le ofera. Este important ca cetatenii Republicii Moldova sa constientizeze contributia majora pe care actiunile lor o pot aduce cadrului social existent. Daca mentalitatea etatista va fi invinsa se poate spune ca societatea se indreapta cu pasi siguri spre drumul cel bun.
Cel de-al doilea tip de sugestii vizeaza actiunile ce pot fi intreprinse de autoritatea in cauza pentru a-si eficientiza actiunile. Se recomanda astfel:
Instituirea unor stagii, traininguri de formare, eventuale cursuri de formare a formatorilor pentru specialistii din cadrul ministerelor. Efectele unei astfel de practici pot fi rapid valorificate, si pot influenta atat procesul de elaborare legislativ cat si procesul de instruire al cetatenilor.
De asemenea este importanta permanenta informare a autoritatilor in ceea ce priveste cadrul social. In acest sens este bine sa se initieze regulat actiuni de intervievare a populatiei, in urma carora se pot efectua statistici avand drept scop formare unei imagini realiste.
Constientizarea de catre autoritati a interdependentei evidente dintre mediul economic si cel social. Atata vreme cat economicul va suferi, socialul nu va avea decat de pierdut, neputand institui de unul singur coordonate.
O actiune fructuoasa cu perspective extraordinare este aceea de implicare in proiecte internationale. Cel putin in cadrul Uniunii Europene functioneaza foarte multe programe care sustin social, educational si din punctul de vedere al cercetarii numeroase state din Europa de Est. Chiar daca de cele mai multe ori Republica Moldova nu are drepturi depline in cadrul acestor programe, sau nu este stat membru, asocierea cu state membre este bine vazuta si cautata de catre acestea. Un exemplu ar fi nou initiatul "Program Cadru 6" care ofera oportunitati inedite nu numai in ceea ce priveste cercetarea, dar si in ceea ce priveste implementarea unor structuri sociale coerente, exista de asemenea un program care permite "importarea" expertilor din tari membre UE, ceea nu poate aduce decat beneficii Republicii Moldova. Pentru mai multe informatii privind acest program se poate accesa site-ul www.cordis.lu, de unde se pot afla informatii suplimentare privind si alte programe.
Bibliografie
2. Social Protection in Europe 2001 - Comisia Europeana
3. Evaluari din rapoartele Comisiei Europene privind Romania pe anii 2000, 2001 si 2002
4.
Statistici realizate de Institutul de Politici Publice din Republica
5. Statistici publicate pe site-ul www.gate.md
6.
Metodologia de elaborare a versiunii finale a strategiei de crestere
economica si reducere a saraciei (SCERS) - Guvernul
Republicii
7. Strategia ocuparii fortei de
munca in Republica
Comunicat de Presa Informativ din 15.03.03
- Misiunea Bancii Mondiale in domeniul sanatatii -
Guvernul Republicii
9. Evaluarea starii actuale a procesului de integrare a Republicii Moldova in Uniunea Europeana - Dr. Oleg Serebrian
10. Statistici si scurte rezumate publicate pe site-ul Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului www.lado.ngo.md
11. Brosuri, ghiduri, statistici, publicate pe site-ul Comisiei Europene www.europa.eu.int
12. Legi, Comunicate de presa publicate pe pagina oficiala a Republicii Moldova www.moldova.md
Incorporarea oportunitatilor egale atat pentru femei cat si pentru barbati in cadrul tuturor politicilor si activitatilor Comunitatii. " Promovarea egalitatii nu trebuie confundata cu un simplu obiectiv de echilibrare a statisticilor: este o chestiune de promovare pe termen lung a sanselor in cadrul programelor ce privesc structura familiala, practicile institutionale, organizarea muncii si a timpului, dezvoltarea personala si independenta, privind societatea in ansamblul ei, putand influenta progresul, democratia si pluralismul".
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |