PARTICIPAREA POLITICA

Trecerea de la statul totalitar, care oferea cetateanului rolul de "supus participant" (Fr.C.Barghoorn,1962; apud Teodorescu B., 2005) la statul democratic, care ofera cetateanului angajarea activa in procesul luarii deciziilor, a insemnat si adoptarea modelului democratic fundamentat pe sufraj universal, pluripartitism, legislativ ales, alternanta la guvernare, la care se asociaza si o anumita cultura civica.

"Pornind de la ideile lui Inglehart (1990) cu privire la dezvoltarea procesului de schimbare sociala si politica, Klingemann si Fuchs (1995) au propus un model al procesului de modernizare si orientare politica." (Sorin Tudor, 2004, p. 56)

Astfel, la nivel individual asistam la aparitia a noi cereri de participare, manifestate prin declinul participarii politice institutionalizate concomitent cu cresterea participarii politice neinstitutionalizate. La nivel colectiv ne confruntam cu declinul atasamentului fata de partide politice si organizatii de interes, dar cu cresterea atasamentului fata de noi miscari sociale si grupuri de initiativa ale cetatenilor. La nivelul institutiilor, sistemelor si valorilor, desi asistam la cresterea suportului pentru valorile democratiei individuale, scade increderea in politicieni, institutii guvernamentale si sistemul democratic.

In lucrarea de fata vom prezenta o parte a rezultatelor unui "studiu privind participarea politica a populatiei si modificarile survenite in intervalul 1990-1991.

In analiza am folosit o tipologie combinata a participarii politice:

. participare conventionala - electorala (S. Barnes si M. Kaase, 1979);

. participare afectiva - sentimente privind sistemul politic, rolurile sale, personalul si performantele (Gabriel A. Almond si Sidney Verba, 1963);

. participare evaluativa - judecati si opinii cu privire la obiectul politic (Gabriel A. Almond si Sidney Verba, 1963)." (Badescu G., 2001, p. 19)

Intr-un regim democratic, activitatile politice nu sunt rezervate doar profesionistilor puterii sau agentilor specializati, conducatori politici, experti, parlamentari, militanti de partid etc. Indivizi sau grupuri de indivizi isi exprima public optiunile politice si isi manifesta dorinta si vointa de a lua parte la jocul politic.

Participarea politica - ansamblul activitatilor prin care cetatenii sunt chemati sa intre in contact cu universul puterii, intr-o maniera superficiala, efemera sau profunda si durabila, prin intermediul unor forme de actiune politica (vot, incadrare intr-un partid, campanii publice, manifestatii, proteste).

Idealul participarii

E o conceptie despre democratie potrivit careia puterea politica emana de la poporul suveran si postuleaza reprezentarea unui cetatean activ. Aceasta viziune este strans legata de progresul democratiei si largirea drepturilor (drepturile omului si cetateanului, sufragiul popular, recunoasterea libertatii de asociere si exprimare).

Participare la activitatile politice tinde astfel sa se confunde cu conditia activa a cetateanului (consens in ceea ce priveste datoria electorului de a vota). Baza teoretica a democratiei, participarea cetatenilor la viata politica este nu numai legitima ci si dezirabila.

Prin participare politica cetatenii au sanse sporite de a experimenta:

a)   invatarea politicului - prin participare se ajunge la intelegerea mizelor politice (programe, revendicari) precum si a regulilor specifice jocului politic. A participa inseamna a asimila o cultura democratica a implicarii politice si sociale, a impartasi anumite valori constitutive si practici democratice.

b)   increderea in capacitatea de a influenta puterea - participarea politica se bazeaza si pe credinta intr-un posibil control al guvernatilor asupra guvernantilor. Mobilizarea democratica invedereaza astfel o functie instrumentala de implicare/asociere a cetatenilor in derularea proceselor de putere si se sprijina pe conceptia individului rational, interesat sa influenteze deciziile politice.

Realitatile participarii

O serie de cercetari sociologice au demonstrat inconsistenta mitului cetateanului activ si interesat de politica ajungand la concluzia ca participarea este o iluzie democratica, o momeala aruncata masei ce permite elitelor sociale si politice sa confiste accesul la activitatile din sfera puterii si sa-si perpetueze dominatia.

Evolutiile sociale, economice si culturale din epoca contemporana au afectat modalitatile si mizele participarii politice.

Asistam la erodarea unor forme de participare traditionala (militantismul de partid, sindical, participarea electorala, informarea politica prin lectura ziarelor si brosurilor) dar si la aparitia de noi activitati, la legitimarea unor teme mobilizatoare (miscarea ecologista, manifestatii antiglobalizare).

Modalitatile participarii politice

a)   formele conventionale, bine integrate si conform jocului politic. Este vorba de activitati si comportamente centrate pe votul politic (inscrierea pe listele electorale - gradul zero al participarii) sau privind angajarea activa a unui militant intr-un partid, exprimarea publica a unei opinii politice, sustinerea financiara a unui lider sau partid, asistenta la reuniuni politice.

b)   formele de protest - presupun activitati legale (semnarea de petitii, manifestatii pasnice, greva) sau violente (molestarea adversarilor sau reprezentantilor autoritatilor, deteriorarea edificiilor publice, incendii, acte de vandalism). Acestea sunt actiuni colective (mobilizeaza grupuri de indivizi pentru o cauza comuna), actiuni directe (ce plaseaza) actorii in situatii fata in fata, in absenta unui mijloc traditional de mediere), actiuni autonome (care depasesc adesea cadrul juridic). Practica activitatilor protestatare se ierarhizeaza dupa gradul lor crescand de legitimitate, raportat la intensitatea violentei ce ii este proprie.

Ritualul votului

Operatiunea votarii este considerata fundamentul insusi al ordinii demo­cratice si nu este reductibila la o simpla tehnica de desemnare a reprezen­tantilor. Votul este ocazia si esenta unui ritual civic.

Miturile sufragiului universal

a)   mitul egalitatii a dobandit extensie odata cu instituirea sufragiului universal. Toti cetatenii sunt egali in fata urnei de votare. Egalitatea afirma o calitate identica, echivalenta a cetatenilor, respingand viziunea organicista a corpului politic.

b)   mitul unitatii se bazeaza pe o anumita mistica a vointei poporului, inteleasa ca apel la unitate. Actul electoral este privit ca un gest de adeziune, o manifestatie simbolica de apartenenta la colectivitate. Alegerea se prezinta ca un rit comunitar; prin vot oamenii isi intaresc comuniunea si credinta in puterea lor de a influenta cursul politicii.

A vota este masura unui comportament individual si social totodata. Acesta releva nu numai o serie de decizii proprii fiecarui alegator ci si apartenenta acestuia la anumite identitati sociale ce-i influenteaza propria alegere.

Analiza comportamentelor electorale

In centrul unor astfel de analize au stat de la inceput factorii ce influenteaza comportamentul cetatenilor in fata urnei de vot.

c)   factori morfologici au fost identificati pentru prima oara de A. Siegfried (teritoriul, tipul habitatului, regimul proprietatii, influenta clerului si traditiile conservatoare) carora li s-au adaugat elementele de memorie colectiva;

d)   apartenenta la identitati sociale - votul ar releva variabile socio-demografice (varsta, sex, loc de rezidenta), socio-culturale (nivel de instruire, afiliere religioasa) sau socio-economice (profesie, venit, posesia unui patrimoniu). Limitele acestui model: electoratele sunt considerate din punct de vedere al caracteristicilor colective si mai putin prin prisma individualitatii electorilor, impunand imaginea unui "alegator captiv", prizonier al caracteristicilor sale sociale.

Exista si un model "consumatorist" ce tinde sa reabiliteze strategiile individuale ale electorilor, transformandu-i in actori rationali, calculati si interesati ai alegerilor lor.

e)   alegatorul consumator - prin analogie cu piata economica, alegerile ar constitui un fel de piata politica in interiorul careia electoratul ar cauta sa-si optimizeze votul printr-o mai buna informare, o analiza comparativa a programelor si promisiunilor electorale, a ceea ce se cheama "oferta electorala";

f)    alegatorul rational - mobilitatea comportamentelor electorale de la o perioada electorala la alta propune un alt model al alegatorului: mai instruit, mai independent in fata instructiunilor partizane, mai emancipat in raport cu fidelitatile ideologice, mai motivat personal.

Determinantii sociali ai votului

Stiinta politica urmareste sa coreleze datele electorale cu variabilele sociologice ce ar avea o valoare predictiva, anticipatoare a rezultatelor finale ale alegerilor.

Variabilele socio-demografice

g)   Sexul . Comportamentul electoral al femeilor s-a caracterizat mult timp prin absenteism si tendinte mai conservatoare, comparativ cu cel al barbatilor. Raspandirea valorilor feministe, implicarea masiva a femeilor in viata economica si sociala au condus la diminuarea acestor manifestari ale comportamentului lor electoral.

h)  Varsta . Mult timp tineretul a fost asociat unui vot de stanga pe cand conservatorismul era propriu alegatorilor mai in varsta. Dupa anii'80 ai secolului trecut tineretul se inscrie intr-o tendinta de a amplifica dimensiunile schimbarii in plan electoral.

Variabile socio-economice

a)   Diferenta intre intreprinzatori si salariati . Exista un clivaj intre cei ce lucreaza pe cont propriu si voteaza cu dreapta si salariatii ce lucreaza la un patron si care voteaza cu stanga. Aceasta diferenta nu se datoreaza unui decalaj intre venituri ci prin divergente de ordin cultural-ideologic, de o parte apararea proprietatii, a liberei initiative private, de cealalta valorile sociale fondate pe actiunea colectiva, accesul la serviciile publice, protectia sociala.

b)   Votul muncitoresc s-a bazat multa vreme pe sentimentul anticapitalist si al apartenentei de clasa; traditional acordat partidelor, candidatilor si programelor de stanga. Astazi muncitorii din Occident se indreapta spre formatiuni care lupta pentru protejarea statuquo-ului (de centru sau chiar de dreapta).

Variabile socio-culturale

a)   Patrimoniul. Posesia unei proprietati influenteaza comportamentul de vot in sensul apararii valorilor legate de mostenire, familie si merit; un vot, deci, conservator;

b)   Religia . Practica religioasa ramane inca o importanta variabila predictiva pentru comportamentul electoral (catolicii voteaza cu dreapta, ateii - cu stanga).

A vota nu este o practica total autonoma ci supusa unor presiuni exterioare.

Alegerile nu sunt identice si criteriile de alegere difera de la scrutin la scrutin (alegeri locale, alegeri legislative, prezidentiale).

Reprezentarea proportionala incurajeaza "imprastierea" voturilor. Alegerile percepute ca neavand miza imediata (alegeri europene, alegeri intermediare) favorizeaza exprimarea de voturi contestatare.