Organizatii internationale cu atributii in materia dreptului international al muncii si al securitatii sociale: Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei

Organizatii internationale cu atributii in materia dreptului international al muncii si al securitatii sociale: Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei

CONCEPTE CHEIE:

Organizatia Natiunilor Unite: Carta O.N.U., Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale

Consiliul Europei: Conventia Europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana, Codul european de securitate sociala

Specificul standardelor internationale in domeniul drepturilor economico-sociale

Mecanisme de control international

SISTEMUL

ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE

I. Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Carta Organizatiei Natiunilor Unite retine hotararea statelor semnatare de a promova (art.55):

a. Ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a fortei de munca si conditii de progres si dezvoltare economica si sociala;

b. Rezolvarea problemelor internationale in domeniile economic, social, al sanatatii si al altor probleme conexe; cooperarea internationala in domeniile culturii si invatamantului;

c. Respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.

La 10 decembrie 1948, a fost adoptata Declaratia Universala a Drepturilor Omului, primul instrument international care a prevazut drepturile de care trebuie sa se bucure orice persoana, s-a subliniat ca "este esential ca drepturile omului sa fie protejate de un sistem de drept"(Preambul). De asemenea, Declaratia enumara doua categorii de drepturi: civile si politice, pe de o parte, precum si drepturi economice, sociale si culturale, pe de alta parte.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului proclama dreptul la securitate sociala, la munca si la protectie contra somajului,la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa asigure oricarui om si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala. Mai este prevazut dreptul oricarei persoane de a intemeia cu alte persoane sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale(art.23).

De asemenea, art.24 al Declaratiei recunoaste oricarei persoane dreptul la odihna si la timp liber si indeosebi la o limitare rezonabila a timpului de munca, precum si la concedii periodice platite.

Dreptul la un nivel de viata corespunzator, asigurarea sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei sale este de asemenea recunoscut oricarei persoane, ca si dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa acesteia(art.25).

II. Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale

La 16 decembrie 1966, prin Rezolutia Adunarii Generale a Natiunilor Unite 2200A(XXI) erau adoptate doua documente internationale ce sistematizau ansamblul drepturilor omului, stabilind, totodata, mecanisme specifice de garantare si de monitorizare a respectarii angajamentelor statelor parti. Este vorba de Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ambele ratificate si de Romania prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974.

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale recunoaste ca "idealul fiintei umane libere,eliberate de teama si mizerie, nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale si culturale"(Preambul).

Partea a III-a a Pactului enumara drepturile garantate.

Astfel, dreptul la munca cuprinde, conform art.6 alin.1, dreptul pe care il are orice persoana de a avea posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata. Statelor parti li se cere sa adopte acele masuri in vederea asigurarii deplinei exercitari a acestui drept, referitoare in special la orientarea si pregatirea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de masuri si de tehnici potrivite pentru a asigura dezvoltarea economica, sociala si culturala constanta si o deplina intrebuintare productiva a fortei de munca in conditii ce garanteaza indivizilor folosinta libertatilor politice si economice fundamentale(art.6 alin2).

Corelativ dreptului la munca, se prevede necesitatea asigurarii unui salariu echitabil si a unei remuneratii egale pentru o munca de valoare egala, a securitatii si igienei muncii, a limitarii rationale a duratei muncii si a concediilor periodice platite(art.7).

Dreptul de organizare sindicala este detaliat in cuprinsul articolului 8. El cuprinde dreptul de a forma sindicate, de structurare a acestora in federatii, confederatii nationale, precum si organizatii sindicale internationale. Este garantat, de asemenea, dreptul la greva.

Mai departe, sunt statuate dreptul la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale(art.9), dreptul la protectia familiei(art.10), dreptul la un nivel de viata satisfacator(art.11), dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge(art.12), dreptul la educatie(art.13) si dreptul de a participa la viata culturala si a beneficia de progresul stiintific si aplicatiile acestuia(art.15).

Pentru a aprecia gradul in care statele parti respecta dispozitiile Pactului, acestea trebuie sa prezinte "rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si asupra progreselor obtinute".

Rapoartele sunt examinate de Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale.

CONSILIUL EUROPEI

I. CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (1950)

Majoritatea drepturilor si libertatilor protejate de Conventia europeana a drepturilor omului au un caracter civil sau politic. Drepturile sociale si economice sunt inscrise si garantate prin Carta sociala europeana.

Conventia europeana a drepturilor omului si protocoalele aditionale la aceasta garanteaza si o serie de drepturi ce se includ in domeniul social. Acestea sunt:

Interzicerea sclaviei si a muncii fortate (articolul 4)

Dreptul la libertatea de expresie (art. 10)

Dreptul la libertatea de reuniune pasnica si la libertatea de asociere si dreptul de a forma sindicate (art. 11)

Dreptul la educatie (art. 2 al Protocolului nr. 1)

II. CARTA SOCIALA EUROPEANA (1961) SI CARTA SOCIALA EUROPEANA REVIZUITA (1996)

La 3 mai 1996 a fost adoptata Carta sociala europeana revizuita, ratificata si de Romania prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, care va inlocui Carta sociala din 1961.Textul reuneste drepturile garantate de Carta din 1961, cu un numar de amendamente, drepturile garantate de Protocolul aditional din 1988, cat si o serie de noi drepturi, care ating, in noua redactare, un numar de 31.

Masteranzii trebuie sa retina cu atentie care sunt aceste drepturi, precum si standardele ce le caracterizeaza enumerate in Partea a II-a a Cartei sociale europene (revizuite).

De altfel, Partea I a Cartei reprezinta o declaratie ce determina obiectivele ce urmeaza a fi realizate prin aplicarea documentului international

Pe langa aceasta caracteristica a nivelului de reglementare, pentru ca un stat sa ratifice Carta sociala europeana (revizuita) este suficient a fi acceptate 6 articole din urmatoarele 9 articole ale din cele 31 de articole ale Partii a I -a a Cartei: art. 1, 5, 6, 7, 12, 13, 16, 19 si 20, precum si, la alegere, cel putin 16 articole ale Partii a II-a sau 63 de paragrafe.

Mecanismul de control al Cartei sociale europene

Initial, Carta sociala europeana a adoptat sistemul rapoartelor. Ulterior, prin Protocolul aditional din 1995 s-a adaugat un sistem de control bazat pe reclamatiile colective.

Carta sociala europeana prevede transmiterea de catre guverne a doua feluri de rapoarte: unele vizeaza posibilitatea unui control de legalitate propriu-zisa, altfel spus executarea angajamentelor asumate; celelalte urmaresc un asa-zis control al eficacitatii, vizand, in principal, dispozitiile care nu au fost acceptate de statul respectiv.

III.NORMELE EUROPENE DE SECURITATE SOCIALA

a. Codul european de securitate sociala (1964)

Deschis spre semnare in aprilie 1964 si intrat in vigoare la 17 martie 1968, Codul european de securitate sociala este singurul instrument ce defineste normele europene de securitate sociala.

El stabileste praguri (valori) minime de protectie, pe care statele trebuie sa le asigure in noua domenii de securitate sociala. Pentru fiecare dintre aceste domenii, Codul precizeaza diverse conditii de acordare a indemnizatiilor (prestatiilor).

b. Codul european de securitate sociala (revizuit)

Revizuirea a avut ca obiective atat ameliorarea normelor (prin extinderea campului de aplicare personala, imbogatirea conditiilor de atribuire a prestatiilor, durata de acordare, suspendare, cumul), cat si introducerea unei mai mari flexibilitati in functionarea acesteia.

c. Conventia europeana de securitate sociala (1972)

Codul european de securitate sociala a fost completat prin Conventia europeana de securitate sociala, adoptata in anul 1972 si intrata in vigoare in anul 1977, care prevede egalitatea de tratament in materie de securitate sociala intre nationali si straini si mentinerea drepturilor castigate in strainatate, ca si transferul prestatiilor intre tarile interesate.