Miscarile europene pentru unitatea continentului

MISCARILE EUROPENE PENTRU UNITATEA CONTINENTULUI

Dupa anul 1945 Europa intra intr-o noua etapa a devenirii sale. Conferinta de la Yalta a impus pe plan european un nou raport de forte care a dus la o divizare a continentului. Acesta era in ruina. Pierderile umane, distrugerile materiale, scaderea masiva a productiei, prabusirea financiara, la care se adauga criza morala cauzata de masacrele razboiului, i-au zdruncinat din temelii valorile si fundamentele pe care-si sprijinea puterea.

In acest context sumbru, razboiul rece declansat in primii ani postbelici duce la o accentuare a procesului de divizare europeana. Temandu-se de sovietici, tarile occidentale isi puneau tot mai mult increderea in politica promovata de Statele Unite. Planul Marshall le oferea ajutor economic, in timp ce semnarea Pactului Atlanticului le asigura protectia militara. Acesta este momentul in care se contureaza institutiile specifice "Europei atlantice", in paralel cu cele ale "Europei europene".

In anul 1948, Statele Unite intemeiaza Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), a carei finalitate consta in repartizarea ajutorului prevazut in cadrul Planului Marshall.

Tot in 1948 a luat fiinta o uniune vamala a Benelux-ului. Daca adaugam crearea la Bruxelles a Uniunii Europene Occidentale (UEO), avem imaginea unor institutii specifice "Europei in reconstructie".

Incepand cu 1950, la initiativa Organizatiei Europene de Cooperare Economica se infiinteaza Uniunea Europeana a Platilor (UEP), care instituie mecanismele de compensatie multilaterala cu scopul de a finanta schimburile economice intre membrii sai, inca "blocati" de nonconvertibilitatea monedelor europene si de lipsa devizelor. Era un inceput de solidaritate comerciala si monetara instaurata in "inima unei Europe devastate". In spiritul acestei cooperari, guvernul american, prin intermediul Administratiei Cooperarii Economice (ACE), o agentie insarcinata cu introducerea planului, si prin Agentia de Securitate Mutuala (ASM), va contribui la redresarea economica a Europei si la importul pe continent al metodelor de management si de productie, precum si la sosirea masiva a marfurilor, incepand cu bautura Coca-Cola si terminand cu imaginile Hollywood-ului.

In concluzie, doua fenomene noi apar in acest context postbelic tensionat. Pe de o parte, statele nationale devin constiente de limitele lor in asumarea destinului european. Pe de alta, al doilea razboi mondial demonstrase relativitatea cuceririlor si vulnerabilitatea conceptului de stat suveran, incapabil sa-si protejeze cetatenii de agresiunile exterioare. Prin urmare, se cauta noi forme de securitate, bazate pe dialog si cooperare, pentru a se evita conflictele intre state, dar si pentru a contracara presiunile americane si pericolul comunisto-sovietic.