Integrarea dreptului comunitar

INTEGRAREA DREPTULUI COMUNITAR

Instrument al interesului comun al popoarelor statelor membre, dreptul comunitar nu ramane exterior acestora, ci este un drept propriu al fiecaruia dintre state asemenea dreptului national. Chiar mai mult, normele interne trebuie sa fie conforme cu cele comunitare si toate aceste particularitati se datoreaza integrarii dreptului comunitar in ordinea juridica nationala a statelor membre.

Forta specifica de penetrare a dreptului comunitar se datoreaza caracteristicilor acestuia: se aplica imediat si direct tuturor situatiilor pe care le are in vedere si are intaietate in raport de dreptul national. Aceste caractere particulare dau continutul notiunii de integrare a dreptului comunitar in ordinea juridica nationala a statelor membre.

Aplicarea imediata este prevazuta expres in izvoarele de drept comunitar si are valoare de principiu general de drept formulat ca atare de Curtea de Justitie. De la data intrarii in vigoare a actului (data publicarii, data expres prevazuta in act sau data notificarii lui) dispozitiile sale se aplica imediat subiectelor avute in vedere de actul comunitar.

Dispozitiile cuprinse in tratate si celelalte acte de drept originar, acordurile incheiate de CE cu statele terte si cu organizatiile internationale, regulamentele, deciziile si directivele sub aspectul finalitatii urmate sunt izvoare de drept ce se aplica direct statelor si resortisantilor.

Intr-o interpretare larga, Curtea de Justitie a decis ca dreptul comunitar, in ansamblul sau este susceptibil de aplicare directa, intrucat numai acest caracter poate corespunde scopului urmarit de constructia comunitara.

Aplicabilitatea imediata si directa a dreptului comunitar ridica problema raportului dintre dreptul intern si cel comunitar in ordinea juridica nationala. Solutia este data de principiul fundamental al intaietatii dreptului comunitar, principiu afirmat de Curtea de Justitie in repetate randuri.

Conform acestui principiu, ori de cate ori in acelasi domeniu exista atat norme nationale, cat si comunitare vor primi aplicare cele comunitare. Dreptul national se aplica numai in situatii si in masura in care nu exista o reglementare comunitara in domeniu. Acest principiu a fost acceptat cu greu de statele membre, dar existenta si respectarea lui tin de esenta integrarii dreptului comunitar. Majoritatea statelor membre au dispozitii interne de ordin constitutional care consacra acest principiu.

Punerea in aplicare a dreptului comunitar se realizeaza, in principal, prin intermediul autoritatilor nationale. Organele comunitare dispun de mijloace proprii coercitive, dar acestea nu sunt tot atat de puternice ca cele nationale. In aceste conditii, de cele mai multe ori organele comunitare apeleaza la autoritatile nationale pentru punerea in executare directa a normelor proprii. Datorita acestei particularitati s-a si considerat ca sistemul comunitar este centralizat sub aspect legislativ si dispersat pe plan executiv.

Colaborarea statelor membre in aplicarea dreptului comunitar imbraca forme si dimensiuni variate: aparatul executiv national este pus la dispozitia comunitatilor pentru executarea hotararilor acestora; forta publica si sistemul judiciar asigura respectarea dreptului comunitar, la nevoie cu ajutorul fortei de constrangere; organele legislative si guvernamentale intervin in aplicarea dreptului comunitar ori de cate ori este necesar.

In aceste conditii se constata ca puterea legislativa, executiva si judecatoreasca a statelor membre asigura in cea mai mare parte punerea in aplicare a dreptului comunitar, realizand astfel integrarea sa in ordinea nationala de drept.