Formele mixte de guvernamant

Formele mixte[1]de guvernamant

Formele de guvernamant prezentate, identificate conform conceptiei lui Aristotel, reprezinta cele trei modele teoretice de baza - monocratia, oligarhia, democratia. Prin combinarea acestora obtinem formele de guvernamant mixte.

Desi diverse, regimurile mixte pot fi clasificate in doua mari categorii:

regimuri mixte prin sistem atunci cand sistemul de guvernare este conceput ca o anumita combinatie intre formele de baza; acestea sunt:

monarhia limitata

parlamentarismul dualist

cezarismul democratic

regimuri mixte circumstantiale atunci cand avem de-a face cu un amestec al formelor de baza determinat pur si simplu de circumstante.

Monarhia sau monocratia limitata se diferentiaza de cea absoluta prin faptul ca puterea monarhului este restransa in exercitiul ei prin existenta si a altor organe, avand atributii proprii si o anumita autonomie. Monarhia limitata combina principiul monocratic de guvernamant cu participarea la guvernare a aristocratiei ereditare si a oligarhiei cenzitare, acestea formand cele doua camere ale parlamentului.

Parlamentarismul dualist deriva din monarhia limitata si se caracterizeaza prin faptul ca seful statului isi pastreaza pozitia si unele atributii, dar, in acelasi timp trebuie sa accepte politica de guvernare ce emana din compozitia camerelor ('camera superioara' de factura aristocratica si 'camera inferioara' de factura cenzitara). Intr-un astfel de sistem rolul principal revine primului-ministru. Pe de o parte el are nevoie de increderea si sprijinul parlamentului, iar pe de alta, el se sprijina pe prerogativele sefului de stat.

Cezarismul democratic rezulta din combinarea monocratiei cu democratia. Cezarul exercita puterea nu pe baza propriei suveranitati, ci in numele poporului care l-a investit cu exercitiul puterii printr-un plebiscit si care, din timp in timp, il aproba, tot prin plebiscit. In acest sistem rolul oligarhiei, care se regaseste in camerele parlamentului, este mult diminuat.

Regimurile mixte circumstantiale se caracterizeaza prin faptul ca apar datorita imprejurarilor, fara o vointa deliberata a autorilor lor si fara o conceptie doctrinara. De regula sunt regimuri de tranzitie.

Mentionam ca toate modelele de forma de guvernamant prezentate sunt concepte teoretice, elaborate de doctrina, rezultat al unor operatiuni logice de abstractizare, generalizare si sistematizare a formelor de organizare si exercitare a puterii, conform unui criteriu in mare parte numeric, vizand identificarea titularului sau a titularilor puterii, precum si a titularilor exercitiului puterii.

Atragem atentia ca, aceasta clasificare nu este singura posibila si nu este ferita de critici. Are, insa, marele merit de a surprinde anumite trasaturi caracteristice generale, in marea diversitate a formelor de guvernamant, fiind astfel un instrument teoretic util pentru studiul formelor reale de guvernamant.

Daca observam concretul istoric, constatam ca statele reale s-au numit, de obicei, imperii, regate sau republici. Pentru facilitarea expunerii, imperiile si regatele le vom invoca sub denumirea generica de monarhii. Cu toate ca exista o mare varietate de monarhii si republici, deosebirea esentiala dintre aceste doua forme de guvernamant o regasim la nivelul sefului statului.

In cazul monarhiilor, seful statului (monarhul) isi exercita atributiile cu titlu perpetuu, adica le detine pe viata si le transmite ereditar. Motivatia acestui statut este de natura religioasa. Monarhul este alesul, unsul lui Dumnezeu, calitate in care detine puterea asupra oamenilor prin gratie divina, considerata  singura sursa legitima de putere.

In cazul republicii, seful statului, indiferent de titulatura pe care o poarta, detine doar un exercitiu, mai larg sau mai restrans, al puterii si pe acesta cu titlu precar, adica pe o perioada limitata si cu respectarea anumitor conditii. Conceptia fundamentala care sta la baza republicii este ca puterea apartine poporului care hotaraste  suveran, cui si in ce conditii confera exercitiul acestei puteri.

Daca ne referim la statele moderne observam ca si ele se clasifica in republici si monarhii.

Monarhia caracteristica epocii moderne este, la inceputul secolului, monarhia constitutionala, devenita, dupa cel de-al doilea razboi mondial, monarhie parlamentara. Acest tip de monarhie se caracterizeaza prin faptul ca puterile monarhului sunt limitate prin constitutie, pe care el este tinut sa o respecte. Initial, in monarhia constitutionala rolul monarhului era important. In primul rand, avand puterea cu caracter perpetuu, el se situa deasupra partidelor politice, a cetatenilor si a dreptului comun. De asemenea, atributiile sale erau largi in raport cu parlamentul. Monarhia parlamentara contemporana, intalnita, de exemplu, in Marea Britanie, Belgia, Olanda, Suedia si Danemarca are doar un caracter simbolic, tinand de istoria si traditia acestor tari. Monarhul indeplineste anumite atributii de sef de stat, insa el nu guverneaza. El nu poate exercita nici o atributie fara contra-semnatura primului-ministru sau a unui ministru.

In ceea ce priveste republica, epoca moderna a cunoscut patru tipuri[4]:

1. Republica parlamentara;

2. Republica prezidentiala;

3. Republica semi-prezidentiala;

4. Republica socialista marxist-leninista.

Republica parlamentara se caracterizeaza prin pozitia superioara a parlamentului fata de executiv si prezinta, in principiu, urmatoarele trasaturi:

- disocierea executivului in guvern si sef de stat ;

- plenitudinea competentei parlamentului;

- dreptul parlamentului de a anula anumite acte normative emise de guvern;

- desemnarea si revocarea executivului de catre parlament.

Acest tip de republica se intalneste, de exemplu, in Italia.

Republica prezidentiala se caracterizeaza prin egalitatea pozitiilor parlamentului si executivului si prezinta, in principiu, urmatoarele trasaturi:

- monocefalismul executivului si caracterul reprezentativ al sefului acestuia, care este si seful statului, ales prin sufragiu universal;

- stricta delimitare a atributiilor intre puterea legislativa si cea executiva;

- independenta dintre legislativ si executiv;

- dreptul de veto al executivului;

- membrii guvernului raspund numai in fata sefului statului.

Exemplul clasic de republica prezidentiala il reprezinta S.U.A.

Republica semi-prezidentiala reprezinta o atenuare a puterii sefului de stat din regimul prezidential si a aparut din teama ca seful statului sa nu dobandeasca o pozitie superioara parlamentului. Prezinta urmatoarele caracteristici:

- disocierea executivului intre guvern si institutia sefului de stat;

- atat parlamentul cat si seful de stat sunt alesi prin sufragiu universal;

- atributiile sefului de stat sunt limitate;

- investirea si revocarea guvernului se face de catre parlament.

Exemplu: Franta.

Republica socialista marxist-leninista se caracterizeaza prin unicitatea puterii in stat, legislativul, executivul si jurisdictionalul indeplinind functiile statului socialist sub deplinul control al partidului unic.

In concluzie, vrem sa precizam ca forma de guvernamant trebuie inteleasa in contextul istoric, fiecare dintre forme putand fi, la un moment dat cea mai potrivita sau dimpotriva[5]