Dezvoltarea europeana: Politica in domeniile cercetarii, educatiei si tehnologiei internationale

Dezvoltarea europeana: Politica in domeniile cercetarii, educatiei si tehnologiei internationale

La sfarsitul secolului XX, cercetarea si tehnologia au devenit domenii de varf, carora guvernele principalelor state ale lumii, organismele economice si politice internationale le acorda o atentie deosebita.Astfel, fata de un efort financiar de 2 % din PIB al Uniunii Europene, SUA consacra 2,8%, iar Japonia ajungea la 3,5% din PIB, in anul 1991.Tratatul EURATOM (1957) a ramas un reper in aceste domenii. Pe baza acestui tratat, in anii '60 a functionat un Centru Comun de Cercetari. Activitatea Comunitara in aceste domenii a fost reglementata in anul 1986 prin Actul Unic European. Ea a fost organizata pe baza unor programe-cadru pe termen de cinci ani in domenii precum:

protectia mediului;

biotehnologia;

ESPRIT (tehnologia informatiei);

RACE (tehnologia comunicatiilor);

stiintele si tehnologiile vietii;

fuziunea termonucleara controlata;

siguranta si securitatea nucleara.

Intr-o etapa ulterioara, Tratatul de la Maastricht (1992), defineste patru domenii ale politicii comunitare in domeniul cercetarii:

dezvoltarea cooperarii cu tarile terte si organizatiile internationale;

stimularea formarii si a mobilitatii cercetarilor;

promovarea cooperarii intre intreprinderi, centre de cercetare si universitatii europene;

difuzarea si valorificarea rezultatelor cercetarii stiintifice si tehnologice in interiorul pietei comune.

Pentru indeplinirea obiectivelor de mai sus, la nivel comunitar a fost creat un organism cu rol consultativ - Comitetul Cercetarii Stiintifice si Tehnice - care mentioneaza si propune spre aplicare strategiile CE in domeniu, contribuie la definirea politicii comunitare in acest sector.