Curtea de Justitie

Curtea de Justitie

Dupa fuziunea din 1957, o singura Curte de Justitie, reprezinta interesele dreptului la nivelul structurii institutionale a Uniunii Europene.

Cele trei tratate constitutive, Protocoalele privind statutul Curtii[1] stabilesc constituirea, functionarea si atributiile sale. Actul Unic European a adaugat Curtii de Justitie un al doilea organ jurisdictional Tribunalul de prima instanta care indeplineste, alaturi de Curte, aceeasi misiune si reprezinta acelasi interes (conform art. 20 din Tratatul de la Nisa. Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta asigura, in cadrul competentei lor, respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor constitutive').

Curtea de Justitie este formata din cate un judecator pentru fiecare stat membru[2] si opt avocati generali - numarul acestora putand fi majorat la cererea Curtii, de catre Consiliu care hotataste cu unanimitate.

In cat priveste functia de judecator - aceeasi in toate legislatiile nationale si jurisdictiile internationale - aceasta nu ridica probleme de calificare a rolului sau; in schimb particulara - pentru jurisdictia comunitara - este functia de avocat general care nu are echivalent in nici o jurisdictie nationala, apropiindu-se sub aspect international doar cu cea intalnita in cadrul Comisiei Europene pentru drepturile omului de la Strassbourg, organ jurisdictional al Consiliului European. Avocatii generali - conform art. 28 din Tratatul de la Nisa - au datoria sa prezinte public, cu deplina impartialitate si in deplina independenta, concluzii motivate asupra cauzelor care, conform statutului Curtii de Justitie, necesita interventia lor'.

Judecatorii si avocatii generali ai Curtii de Justitie sunt alesi dintre persoane care ofera toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea celor mai inalte functii juridice din tara lor sau care sunt jurisconsulti de competenta notorie si ei sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioada de 6 ani. Deoarece mandatul judecatorilor si avocatilor este de 6 ani (o reinnoire partiala avand loc din trei in trei ani: este posibil, de asemenea, ca judecatorii si avocatii generali care isi incheie mandatul sa fie numiti din nou) numirea membrilor Curtii reprezinta un act de o deosebita importanta caci personalitatea lor va influenta pentru foarte multa vreme evolutia jurisprudentei comunitare.

In privinta statutului judecatorilor si avocatilor generali, trebuie facute urmatoarele precizari:

- inainte de intrarea in functie, fiecare judecator (si avocat general) trebuie sa depuna juramantul, in sedinta publica, ca isi va exercita atributiile cu deplina impartialitate si conform constiintei, ca nu va divulga nimic din secretul deliberarilor.

- judecatorii (si avocatii generali) se bucura de imunitate de jurisdictie iar in ceea ce priveste actele indeplinite de ei in calitate oficiala, inclusiv afirmatiile si inscrisurile, judecatorii (si avocatii generali) continua sa beneficieze de imunitate si dupa incetarea functiei. Imunitatea poate fi ridicata de Curte, intrunita in sedinta plenara. Daca, dupa ridicarea imunitatii, impotriva unui judecator este declansata o actiune penala, el poate fi judecat, in orice stat membru, numai de instanta competenta sa judece magistratii celei mai inalte jurisdictii nationale.

- judecatorii (si avocatii generali) nu pot execita nici o functie politica sau administrativa; ei nu pot exercita nici o activitate profesionala, remunerata sau neremunerata, in afara cazului in care Consiliul acorda o derogare. La preluarea functiei, judecatorii (si avocatii) se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii functiei lor si dupa incetarea ei, sa indeplineasca obligatiile care rezulta din respectiva functie, mai ales datoria de a manifesta onestitate si discretie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupa incetarea functiei lor..

- functia de judecator (sau avocat general) inceteaza in urmatoarele cazuri: deces, reinnoire partiala, demisie. In cazul demisiei unui judecator, scrisoarea de demisie este adresata presedintelui Curtii, pentru a fi transmisa presedintelui Consiliului (aceasta ultima comunicare antreneaza vocanta functiei). Judecatorii (si avocatii) care isi dau demisia isi continua activitatea pana la preluarea functiei de catre succesorii lor.

- judecatorii (si avocatii generali) pot fi inlaturati din functie sau declarati decazuti din dreptul la pensie ori din alte avantaje echivalente, daca, conform aprecierii unanime a judecatorilor si avocatilor generali ai Curtii nu mai corespund conditiilor cerute sau nu mai satisfac obligatiile care rezulta din functia lor (la aceste deliberari cel interesat nu participa). Decizia Curtii de inlaturare din functie a unui judecator (sau avocat general) este comunicata - de catre grefier - presedintilor Parlamentului European si Comisiei si notificata presedintelui Consiliului.

- judecatorii (si avocatii generali) ale caror functii inceteaza inainte de expirarea mandatului vor fi inlocuiti pentru durata ramasa din mandat.

Organizarea Curtii de Justitie este guvernata de urmatoarele reguli:

- reinnoirea partiala a judecatorilor - care are loc la 3 ani - afecteaza alternativ opt, respectiv sapte judecatori iar reinnoirea partiala a avocatilor generali - care are loc tot la 3 ani - afecteaza de fiecare data patru avocati generali.

- grefierul depune juramantul in fata Curtii ca isi va exercita functiile cu deplina impartialitate si conform constiintei sale si ca nu va divulga nimic din secretul deliberarilor (in cazul in care un grefier este impiedicat sa-si exercite functia el este substituit de catre Curte).

- pentru a-i asigura functionarea, Curtii ii sunt atasati functionari si alti agenti care sunt subordonati grefierului si se afla sub autoritatea presedintelui.

- la propunerea Curtii, Consiliul poate - hotarand in unanimitate - sa prevada numirea unor raportori adjuncti si sa le defineasca statutul. Raportorii adjuncti pot fi chemati sa participe la instructia cauzelor cu care a fost sesizata Curtea si sa colaboreze cu judecatorul raportor. }i raportorii adjuncti sunt alesi dintre persoane care ofera toate garantiile de independenta si care poseda titlurile juridice necesare, ei fiind numiti de Consiliu. }i ei depun un juramant in fata Curtii ca isi vor exercita functiile cu deplina impartialitate si conform constiintei lor si ca nu vor divulga nimic din secretul deliberarilor.

- judecatorii, avocatii generali si grefierii trebuie sa aiba resedinta la sediul Curtii. Curtea functioneaza permanent (durata vacantelor judecatoresti fiind fixata de Curte, tinand cont de necesitatile serviciului).

- Curtea instituie in cadrul ei camere compuse din trei si din cinci judecatori; judecatorii alegand dintre ei presedintii camerelor. Presedintii camerelor de cinci judecatori sunt alesi pe o durata de trei ani, mandatul lor putand fi reinnoit o data.

- Marea Camera este alcatuita din unsprezece judecatori. Aceasta este prezidata de presedintele Curtii; din Marea Camera mai fac parte presedintii camerelor de cinci judecatori, precum si ceilalti judecatori desemnati in conditiile stabilite prin regulamentul de procedura. Marea Camera se reuneste la cererea unui stat membru sau a unei institutii a Comunitatii, parte in litigiu.

- Curtea de reuneste in sedinta plenara cand este sesizata cu o cauza ce are o importanta exceptionala.

- Curtea poate decide valabil numai cu un numar impar de judecatori, adica: deciziile camerelor compuse din trei sau cinci judecatori sunt valabile numai daca sunt luate de trei judecatori; deciziile Marii Camere sunt valabile numai daca sunt prezenti noua judecatori, deciziile Curtii reunite in sedinta plenara sunt valabile daca sunt prezenti unsprezece judecatori (in cazul in care un judecator membru al unei camere este impiedicat sa participe, se poate apela la un judecator dintr-o alta camera, in conditiile determinate de regulamentul de procedura).

- judecatorii si avocatii generali nu pot participa la solutionarea nici unei cauze in care au intervenit anterior ca agenti, consilieri sau avocati a unei parti sau asupra careia au fost chemati sa se pronunte ca membri ai unui tribunal, ai unei comisii de ancheta sau in orice alta calitate

- o parte nu poate invoca nationalitatea unui judecator sau absenta din compunerea Curtii sau a unei camere a unui judecator de nationalitatea sa, pentru a cere modificarea componentei Curtii sau a uneia dintre camerele sale.

Cu privire la procedura in fata Curtii de Justitie trebuie spus mai intai ca statele si institutiile Comunitatii sunt reprezentate in fata Curtii de un agent desemnat pentru fiecare cauza, agent care poate fi asistat de un consilier sau de un avocat . Celelalte parti trebuie sa fie reprezentate de un avocat care este abilitat sa-si exercite profesia in fata jurisdictiei unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul asupra Spatiului Economic European.

Agentii, consilierii si avocatii care compar in fata Curtii se bucura de drepturile si garantiile necesare exercitarii independente a functiilor lor (tot asemenea este si cazul profesorilor universitari cetateni ai statelor membre carora legislatia nationala le recunoaste dreptul de a pleda).

Procedura in fata Curtii comporta doua faze: o faza scrisa si o faza orala.

Procedura scrisa cuprinde comunicarea adresata partilor si institutiilor Comunitatii ale caror decizii sunt in discutie precum si a oricaror acte justificative si documente care le sustin sau a copiilor lor certificate pentru conformitate. Comunicarile sunt facute de catre grefier in ordinea si la termenele prevazute in regulamentul de procedura. Procedura orala cuprinde lectura raportului prezentat de un judecator raportor, audierea de catre Curte a agentilor, consilierilor, avocatilor si a concluziilor avocatului general, precum si audierea - daca se impune - a martorilor si expertilor.

Sesizarea Curtii se realizeaza printr-o plangere adresata grefierului, plangerea trebuie sa cuprinda indicarea:

- numelui si domiciliul reclamantului;

- calitatii semnatarului;

- partii sau partilor impotriva carora s-a formulat;

- obiectului litigiului;

- cererilor;

- motivelor invocate, intr-o sumara expunere.

Plangerea trebuie sa fie insotita de actul a carui anulare se cere (in caz contrar grefierul il invita pe cel interesat sa-l infatiseze intr-un termen rezonabil).

Curtea poate cere:

- partilor sa infatiseze orice documente pe care le considera necesare;

- statelor membre si institutiilor care sunt parti in cauza orice informatii pe care le considera necesare pentru solutionarea procesului;

- efectuarea unei expertize incredintand efectuarea acesteia unei persoane, societati, birou, comisii sau organ;

- ascultarea unor martori (fata de martorii care nu se prezinta Curtea se bucura de puterile generale recunoscute curtilor si tribunalelor in aceasta materie in sensul ca poate aplica si sanctiuni pecuniare).

Atributii. Misiunea generala a Curtii de Justitie este - conform art. 31 CECO, art. 164 CEE, art. 136 CEEA - asigurarea respectarii dreptului in interpretarea tratatelor. Curtea are doua categorii de atributii:

- consultative - Curtea fiind abilitata sa emita in unele proceduri particulare avize si deliberari, care in general nu sunt obligatorii ci au un caracter consultativ;

- jurisdictionale - atributii care inglobeaza toate categoriile de control.

Dupa crearea Tribunalului de prima instanta o parte din aceste atributii au fost preluate de acesta astfel ca se pot distinge trei categorii de competente:

- de a interpreta si aprecia asupra validitatii, competenta exercitata la cererea jurisdictiilor nationale si care reprezinta un important instrument de cooperare intre jurisdictia comunitara si jurisdictiile nationale;

- de a judeca in fond in materie de legalitate si reparatii;

- de a executa controlul judiciar asupra hotararilor date in prima instanta de Tribunal.

Deliberarile au loc in Camera de Consiliu doar in prezenta judecatorilor (deliberarile sunt si raman secrete).

Daca nu exista consens, hotararea se va lua cu majoritate de voturi, incepandu-se cu exprimarea solutiei celui mai tanar membru al completului. Hotararea nu va mentiona daca s-a dat cu majoritate sau cu unanimitate si nici opinia separata; aceasta regula s-a conturat pentru a se asigura reala independenta a judecatorilor atat fata de autoritati cat si fata de opinia publica ce are tendinta de a face legatura intre solutie si nationalitatea celui ce a dat-o[5].

In interpretarea normelor comunitare, Curtea Europeana de Justitie foloseste metoda interpretarii literal-gramaticala ceea ce se dovedeste a fi destul de dificil datorita naturii plurilingvistice a dreptului comunitar caci toate cele 12 variante corespunzatoare celor 12 limbi comunitare ale Tratatului de la Roma sunt valabile si reprezinta punct de plecare pentru interpretarile realizate de Curte[6]. Aflandu-se in fata mai multor variante ale textului juridic comunitar Curtea de Justitie va opta nu atat pentru varianta care se regaseste cu fidelitate in mai multe traduceri, ci pentru aceea care este mai apropiata de intentia legiuitorilor comunitari si, pe de alta parte, de principiile generale ale dreptului comunitar. Tocmai de aici rezulta necesitatea ca traducatorii angajati la Curtea Europeana de Justitie sa fie licentiati atat in stiinte juridice cat si in limbi straine . O alta dificultate intampinata in interpretarea literal-gramaticala consta in caracterul general al normelor comunitare explicabil atat prin inceputul procedurii integrationiste cat si prin caracterul special al normelor comunitare, ce nu se identifica cu cele nationale. De aceea, Curtea foloseste si metoda interpretarii istorice a normelor comunitare utilizand documente ce au stat la baza negocierilor desfasurate in vederea incheierii Tratatelor. La interpretarea literal-gramaticala si istorica se adauga si interpretarea sistematica si de scop care consta in aceea ca fiecare dispozitie de drept comunitar este analizata in raport cu ansamblul normelor de drept comunitar, cu finalitatea urmarita prin reglementarea normelor de drept respective, si de gradul de evolutie atins in dezvoltarea sistemului de norme juridice la momentul in care se aplica norma respectiva .

Dar pe langa atributia de interpretare Curtea are si un adevarat rol creator al dreptului comunitar caci, dat fiind faptul ca Tratatele constitutive ale Comunitatii includ prevederi de maxima generalitate, Curtea trebuie sa umple golurile din prevederile dreptului comunitar depasind limitele tratatelor constitutive. Exercitand acest rol creator Curtea Europeana de Justitie a afirmat si consacrat suprematia dreptului comunitar in raport cu cel national, solutia fiind reafirmata extres in Tratatele comunitare[9].

Actele Curtii de Justitie sunt ordonante - care sunt masuri de urgenta care se pot lua in faza de instructie sau prin care se poate dispune recuperarea unor sume de bani (ele sunt motivate succint) - si hotarari - prin care se finalizeaza procedura si include solutia data in cauza dedusa judecatii. Hotararea include trei parti: partea I denumita 'in fapt' este o expunere in fapt a cauzei, ea reproducand concluziile partilor si argumentele de fapt si de drept aduse de parti in sustinerea pretentiilor lor; partea a II-a 'in drept' include considerentele Curtii analizand in fapt si in drept pretentiile partilor si partea a III-a reprezinta dispozitivul hotararii si include solutia data de Curte in cauza respectiva. Hotararile sunt mult mai lungi decat cele date de instantele nationale, fapt care se datoreaza complexitatii dreptului comunitar si imprejurarii ca este un drept nou, supus influentelor unor sisteme nationale de drept in ce priveste tehnica de redactare, cat si faptului ca litigiile deduse judecatii sunt complicate, iar partile incearca sa-si argumenteze pozitiile cu toate mijloacele pe care le au la dispozitie, deoarece solutiile date sunt de o importanta majora atat pentru parti, cat si pentru intregul sistem comunitar - deoarece hotararile Curtii de Justitie creeaza si interpreteaza dreptul.

In functie de modul de sesizare a Curtii se disting trei mari categorii de atributii carora le corespund diferite cai de drept ce pot fi exercitate de cei interesati:

1) atributii contencioase care grupeaza totalitatea cailor de drept in care Curtea este direct sesizata si va solutiona litigiul respectiv. Este o sesizare directa si imediata, pe cale de actiune sau de exceptie si se solutioneaza in prima si ultima instanta litigiul in sensul ca se va da o hotarare in fond si cu caracter definitiv. Caile de drept prevazute de tratate sunt particulare dreptului comunitar - neavand nici un corespondent in nici o legislatie nationala, si sunt:

- recursul in anularea actelor institutiilor

- recursul impotriva carentelor institutiilor[11];

- exceptia de nelegalitate impotriva regulamentelor;

- recursul in raspundere extracontractuala a Comunitatilor;

- recursul impotriva sanctiunilor luate de autoritatile comunitare;

- recursul personalului angajat al Comunitatilor;

- recursul pentru lipsurile statelor la aplicarea tratatelor.

2) atributii prejudiciale, cand sesizarea se face indirect, mediat, la initiativa unei jurisdictii nationale, care avand de solutionat un caz in care trebuie sa aplice dreptul comunitar cere Curtii de Justitie sa precizeze modul de aplicare si interpretare a dreptului. Curtea nu solutioneaza cauza ci doar lamureste o instanta nationala cu privire la interpretarea si aplicarea dreptului (solutia apartinand instantei nationale).

In aceasta categorie intra:

- trimiterea pentru aprecierea validitatii;

- trimiterea pentru interpretarea si aprecierea validitatii.

3) atributii consultative. Curtea este, in unele situatii, sesizata pentru formularea unor avize - care se deosebesc de cele date de alte institutii prin caracterul lor obligatoriu. Aceste acte sunt prevazute de tratate in materii cum sunt: revizuirea tratatelor, incheierea de acorduri comunitare fie cu statele terte, fie cu intreprinderi terte[12].

Caile de drept - in functie de puterile acordate Curtii de Justitie se clasifica in:

1) cai de prima jurisdictie in cazul carora instanta se bucura de depline puteri ea putand statua asupra tuturor problemelor de fapt si de drept deduse judecatii. Se poate dispune anularea unor acte, reformarea lor - fie pentru ca sunt ilegale, fie eronat intocmite -, se pot pronunta hotarari - prin care partile sunt obligate la plata unor sume de bani sau se pot dispune sanctiuni cu caracter pecuniar (din aceasta categorie fac parte majoritatea cailor de drept);

2) caile de anulare sunt expres prevazute de tratate sau de Curte prin hotarari de interpretare a dreptului si sunt: recursul in anulare impotriva actelor institutiilor si recursul impotriva carentelor (acesta fiind tot o cale de anulare a unei decizii data de o institutie). In aceste situatii Curtea nu poate decat sa anuleze actul care face obiectul litigiului - ea nu are puterea sa il reformeze sau sa se substituie cu propria hotarare, nu poate dispune nici o alta sanctiune cu caracter pecuniar sau nepecuniar;

3) in cazul cailor de declarare instanta are puteri mai limitate, in sensul ca va constata doar legalitatea unui act sau unei stari de fapt. In aceasta categorie intra: recursurile pentru lipsurile statelor la aplicarea tratatelor, exceptia de nelegalitate si categoria actelor date in baza exercitarii atributiilor consultative.

Caile de drept sunt caracterizate prin doua trasaturi esentiale: sunt relativ autonome - conditiile cerute de tratate pentru exercitarea lor fiind autonome si nu exista nici o structurare a lor pe orizontala ori pe verticala - si a doua trasatura care consta in suprapunerea diferitelor cai de drept Curtea fiind deseori sesizata pe mai multe cai pentru solutionarea aceluiasi obiect litigios.

Tratatele au constituit un sistem de drept intern diferit de sistemele nationale ale statelor si un organ propriu pentru aplicarea si interpretarea dreptului comunitar, Curtea fiind mai mult decat un organ jurisdictional caci prin puterile de care dispune in baza atributiilor conferite are un important rol de creare a dreptului si de realizare a integrarii economice, politice si juridice[13].

Tratatul de la Nisa aduce o noutate in privinta camerelor jurisdictionale competente sa solutioneze in prima instanta anumite categorii de recursuri formulate in domenii specifice. In acest sens art. 32 prevede: 'Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a Curtii de Justitie sau la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei poate institui camere jurisdictionale competente sa solutioneze in prima instanta anumite categorii de recursuri formulate in domenii specifice'.

Decizia privind instituirea unei camere jurisdictionale stabileste regulile referitoare la componenta acestei camere si precizeaza intinderea competentelor care ii sunt conferite (camerele isi stabilesc regulamentul de procedura in acord cu Curtea de Justitie, regulament care este supus aprobarii Consiliului, care hotaraste cu majoritate calificata).

Deciziile camerelor jurisdictionale pot face obiectul unei cai de atac in fata Tribunalului de prima instanta, limitate la problemele de drept sau, in cazul in care decizia privind instituirea camerei o prevede, si pentru motive de drept.

Membrii camerei jurisdictionale sunt alesi pe aceleasi criterii ca si in cazul membrilor Curtii de Justitie, adica dintre persoane care ofera toate garantiile necesare de independenta si care au capacitatea ceruta pentru exercitarea unei functii jurisdictionale. Ei sunt numiti de Consiliu care hotaraste cu unanimitate.