Costurile si beneficiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Costurile si beneficiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Extinderea Uniunii Europene este in primul rand o optiune politica menita sa restabileasca si sa mentina pacea si prosperitatea pe intreg continentul european. Sub aspect economic, insa extinderea ridica multe semne de intrebare. Decalajele mari existente in plan economic au determinat, mai ales in tarile membre, preocupari tot mai evidente pentru evaluarea efectelor extinderii: daca din punct de vedere politic, al stabilitatii in Europa, beneficiile extinderii erau unanim acceptate, pe plan economic insa au existat si mai exista numeroase temeri ca vor aparea costuri pentru statele membre, determinate in special de aplicarea politicii agricole comunitare si a politicii regionale in noile state membre, dar mai ales ca aceste costuri ar putea fi mai mari decat beneficiile economice ale extinderii.

In tarile candidate, preocuparile pentru evaluarea costurilor si beneficiilor aderarii nu au fost insa la fel de sustinute. Pe de o parte, tarile candidate si-au pus mai degraba problema beneficiilor decat pe cea a costurilor integrarii. Aderarea la Uniunea Europeana, obiectiv politic de prima importanta, a fost intr-o anumita masura perceputa ca o solutie la problemele lor economice, considerandu-se, mai mult sau mai putin intuitiv, ca beneficiile aderarii vor fi net superioare costurilor.

Pentru Romania calitatea de membru al Uniunii Europene va avea un impact major asupra tuturor fatetelor vietii economice, politice si sociale.

Implicatiile economice vor fi precumpanitoare, insa se vor inregistra mutatii radicale si in domeniile politic, de securitate, social si cultural.

Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor vor trebui reconfigurate, in sensul unui transfer de competente catre institutiile comunitare; in acelasi timp insa, Romania va beneficia de posibilitatea de a participa, in cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putand astfel sa-si promoveze si sa-si protejeze mai bine interesele, Principalele beneficii oferite de aderarea la U.E. ar fi:

cresterea si diversificarea exporturilor pe pietele tarilor membre ale U.E., ca si sporirea concurentei din partea produselor comunitare pe piata romaneasca, vor determina imbunatatirea calitatii produselor romanesti conform standardelor europene, imbunatatire de care vor beneficia si consumatorii romani;

partenerii comerciali romani ai tarilor membre ale Uniunii vor avea posibilitatea de a cunoaste inaintea altor categorii profesionale, politica si mecanismele pietei interne a gruparii, castigand astfel pe termen lung numai datorita acestui avantaj;

producatorii agricoli ar putea beneficia de sprijin financiar de restructurare in perioada de preaderare, transformandu-se din perdanti in castigatori, dar pentru aceasta vor trebui sa invete sa apeleze la consultanta;

un climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila; o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic;

cresterea competitivitatii pe piata interna, ceea ce va conduce la motivare a si stimularea agentilor economici autohtoni in sensul sporirii productivitatii si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si diminuarea costurilor de productie;

dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia nationala si piata fortei de munca;

accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la noile echipamente si sisteme informationale, la know-how-ul managerial si tehnicile organizationale din tarile dezvoltate;

prezenta agentilor economici romani pe o piata unica de mari dimensiuni si cu o importanta deosebita;

oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare; intarirea securitatii nationale prin integrarea in mecanismele P.E.S.C.;

oportunitatea de a participa la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei;

cresterea prestigiului si consolidarea statutului Romaniei in relatiile cu alti actori statali, atat pe plan politic, cat si economic;

dobandirea de catre cetatenii romani a drepturilor decurgand din acordarea 'cetateniei europene";

perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata europeana a muncii pentru cetatenii romani.

La aceste avantaje directe se adauga, ca un corolar, si costul in termeni de 'cost de oportunitate' pe care l-ar genera ne-aderarea Romaniei la Uniunea Europeana: izolarea si indepartarea de la procesele de luare a deciziilor, de la mecanismele P,E.S.C., implicand dificultati si cheltuieli sporite pentru impunerea autonoma pe scena politica si economica;

izolarea economica a Romaniei, in conditiile in care U.E. detine in prezent circa 60 % din comertul exterior romanesc;

restrangerea posibilitatilor de acces a produselor romanesti pe piata comunitara; cresterea vulnerabilitatii produselor romanesti in fata masurilor de aparare comerciala si a obstacolelor tehnice practicate de U.E. fata de tarile terte;

cresterea decalajului economic dintre Romania si tarile din zona care vor adera la U.E., datorita in principal imposibilitatii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare;

diminuarea sanselor de aliniere in perspectiva la acquis-ul comunitar, avand in vedere ca integrarea intracomunitara evolueaza in permanenta;

dificultati in obtinerea consensului la nivelul U.E. pentru aderarea altor tari candidate,  in conditiile cresterii numarului de state membre ale Uniunii;

scaderea posibilitatilor Romaniei de a dezvolta o agricultura competitiva ca urmare a neintegrarii la timp in mecanismele Politicii Agricole Comune.

Principalele costuri ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana sunt:

in ceea ce priveste costurile ce trebuiesc suportate pentru aducerea economiei si a societatii romanesti la standardele europene, trebuie remarcat ca aceste sacrificii si eforturi sunt inerente in etapa de tranzitie actuala, ele nefiind determinate arbitrar de exigentele U.E., ci constituind pretul reformei indispensabile pentru relansarea Romaniei;

produsele agricole nu beneficiaza de conditii favorabile la exportul lor in U.E., datorita restrictiilor cantitative si sanitar-veterinare impuse acestor produse pe piata Uniunii, astfel incat exportatorii din acest domeniu inregistreaza pierderi, cu deosebire la produsele lactate, cereale, ca si la animalele vii;

firmele mici si mijlocii, exportatoare de produse agricole, pierd beneficiile potentiale pe piata U.E., precum si a necunoasterii suficiente a prevederilor Acordului European. O atenta asistenta acordata exportatorilor i-ar putea transforma pe acestia din perdanti in castigatori;

liberalizarea comertului agricol va determina accentuarea presiunilor concurentiale asupra pietei interne romanesti de produse agricole, producatorii romani fiind astfel in ipostaza de perdanti;

perioada 2000-2006 se constituie a fi etapa finala a liberalizarii totale a comertului intre Romania si Uniunea Europeana, exceptie facand insa produsele agricole. In aceasta perioada se vor inregistra niveluri record pe care le vor inregistra presiunile concurentiale, mai ales la produsele industriale, astfel incat producatorii interni vor deveni perdanti;

institutiile si agentii economici din Romania utilizeaza intr-o masura prea mica fondurile alocate de Uniune in perioada de preaderare, existand situatii cand datorita politicilor guvernamentale neadecvate, fondurile sa fie returnate sau neutilizate.

Daca se face o analiza sectoriala, pe ramuri a impactului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana se constata ca[1]:

in ceea ce priveste agricultura, liberalizarea comertului cu produse agricole cu U.E. ar putea afecta in mod negativ producatorii agricoli autohtoni, care vor fi supusi concurentei libere a produselor din statele membre. In situatia aderarii tarilor C.E.F.T.A la U.E. inaintea Romaniei, exista un pericol real ca deficitul comercial pentru produse agricole in comertul cu U.E. sa se adanceasca rapid, ca urmare a accesului liber, prin intermediul tarilor C.E.F.T.A, al produselor din Uniune pe piata romaneasca.

Cresterea preturilor la produsele agricole va constitui un beneficiu absolut pentru producatorii agricoli autohtoni, ale caror venituri si nivel de trai vor creste, dar in acelasi timp va reprezenta un cost absolut pentru consumatorii romani.

Efecte negative vor fi resimtite si de populatia rurala. In Romania, predomina agricultura de subzistenta. Marimea medie a exploatatiilor este de 2.4 ha/persoana, iar populatia ocupata in agricultura depaseste 40% din populatia activa a tarii. Reforma agricola in vederea pregatirii pentru aderare va avea efecte negative puternice asupra populatiei ocupate in agricultura in sensul reducerii dramatice a acesteia, la un nivel comparabil cu cel din Uniunea Europeana, de cca.5%. Forta de munca dislocata din agricultura va suporta astfel o serie de costuri: pierderea sursei de venit, somaj, reconversie profesionala, migratie spre alte zone;

dintre ramurile care au fost afectate negativ de liberalizarea comertului cu U.E., asa cum a fost prevazuta in Acordul de Asociere, industria chimica se detaseaza in mod clar. Acest lucru este determinat de dezavantajul comparativ al Romaniei in comertul cu produse chimice cu U.E. care se adanceste, fata de comertul cu produse chimice cu alte tari si de importurile de produse chimice din Uniune care detin o pondere mai mult sau mai putin constanta in totalul importurilor Romaniei din U.E., pe cand ponderea exporturilor de produse chimice romanesti catre U.E. in totalul exporturilor in U.E. s-a imbunatatit in ultimii cinci ani. Daca la acestea se mai adauga si faptul ca, in totalul importurilor romanesti de produse chimice, Uniunea Europeana detine o pondere de 2/3, rezulta ca, acest trend, daca va continua, va conduce la un dezechilibru cronic al comertului cu produse chimice si va compromite in mod fundamental restructurarea sectorului chimic;

o alta ramura industriala care a pierdut ca urmare a liberalizarii comertului cu U.E. este cea a mobilei;

dintre ramurile industriale care au castigat in urma liberalizarii comertului cu U.E. sau pentru care integrarea va oferi posibilitati sporite de dezvoltare sunt produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, produsele metalurgice si piesele si partile componente pentru masini si utilaje;

pentru alte cateva ramuri ale industriei: textile si incaltaminte, plastic si cauciuc, piele, produse din celuloza si hartie, sticla si ceramica, mijloace de transport, aparate optice, medicale si fotografi ce, efectele integrarii sunt neclare;

analiza ramurilor perdante si castigatoare in urma liberalizarii comertului cu U.E. semnaleaza faptul ca avantajul comparativ al Romaniei il constituie costul scazut al fortei de munca. Acest avantaj are efecte pozitive pe termen scurt, insa este de presupus ca va avea loc o crestere a salariilor la niveluri apropiate de cele din Uniune, avantajul comparativ al fortei de munca ieftine va disparea, iar ramurile care sunt in prezent competitive isi vor pierde pozitia pe piata;

liberalizarea comertului cu Uniunea Europeana poate conduce, de asemenea, la falimentarea unor firme autohtone care nu vor fi pregatite sa implementeze standardele acquis-ului comunitar in scopul exportului liber al propriilor produse pe piata Uniunii Europene;

fata de efectele economice ale integrarii exista si o serie de efecte sociale asupra fortei de munca. Pentru ca structura fortei de munca ocupate din Romania sa ajunga la nivelul tarilor sud-europene (Grecia, Italia, Portugalia, Spania), in medie 33.1 % angajati ar trebui sa-si schimbe locul de munca.

Pe categorii, cei mai afectati vor fi lucratorii aproape de varsta pensionarii din industriile in declin, pentru care recalificarea profesionala prezinta dificultati majore. Vor fi afectati in mare masura si muncitorii agricoli si minerii (ramura industriala in declin; muncitori cu calificare scazuta si care nu sunt dispusi sa migreze spre alte zone in cautarea unui loc de munca, datorita costului de transfer foarte mare).