Comitetul regiunilor

Comitetul regiunilor

Comitetul regiunilor este un organ consultativ creat prin Tratatul de la Maastricht - care prin art. 198A, 198B si 198 C a modificat Tratatul CEE, pentru a raspunde necesitatii asigurarii unui raport corespunzator intre progresele economice ale Comunitatii si conditiile de viata ale cetatenilor statelor comunitare[1].

Creat si el - ca si Comitetul Economic si Social - dupa criteriul reprezentarii unui interes, anume al colectivitatilor locale, in temeiul autonomiei de care se bucura acestea, Comitetul regiunilor si autonomiilor locale (dupa denumirea oferita in art. 59 de Rezolutia Parlamentului European din 12 decembrie 1990 asupra bazelor constitutionale ale Uniunii Europene) se compune din membrii organelor alese la nivel regional sau local[2].

Compunerea, organizarea, functionarea si atributiile Comitetului Regiunilor sunt guvernate de o serie de reguli dintre care amintim:

- Comitetul are caracter consultativ si este compus din reprezentantii colectivitatilor regionale si locale, in raport de aceasta competenta purtand si denumirea respectiva;

- fiecare stat dispune de un numar de locuri in raport de populatia si importanta sa: Germania, Franta, Italia, Marea Britanie - 24 de locuri; Spania - 21 de locuri; Belgia, Grecia, Olanda, Austria si Portugalia - 12 locuri; Danemarca, Irlanda, Finlanda - 9 locuri, Luxemburg - 6 locuri (adica intocmai ca si in cazul Comitetului Economic Social). Numarul membrilor Comiterului regional nu poate depasi trei sute cincizeci.

In perspectiva Uniunii cu 27 de tari membre Comitetul regiunilor va avea urmatoarea componenta: Germania, Marea Britanie, Franta, Italia - 24 de locuri; Spania si Polonia - 21 de locuri; Romania - 15 locuri; Olanda, Grecia, Cehia, Belgia, Ungaria, Portugalia, Suedia, Bulgaria, Austria - 12 locuri; Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Litualia - 9 locuri; Letonia, Slovenia, Estonia - 7 locuri; Cipru, Luxemburg - 6 locuri; Malta - 5 locuri.

Membrilor li se adauga un numar egal de supleanti alesi pe aceleasi criterii.Atat membri cat si supleantii sunt numiti de Consiliu cu unanimitate de voturi, la propunerea fiecarui stat membru, pentru un mandat de 4 ani ce poate fi reinnoit.

- membrii Comitetului isi exercita functiile in deplina independenta si in interesul general al Comunitatii;

- membrii Comitetului nu pot fi in acelasi timp si membri ai Parlamentului European;

- din randurile lor membrii aleg un presedinte si biroul pentru o perioada de doi ani;

- Comitetul isi stabileste propriul regulament intern care este supus spre aprobare Consiliului, care se pronunta cu unanimitate de voturi;

- Comitetul se convoaca la initiativa presedintelui sau ori a Consiliului sau Comisiei si este consultat de aceste organe in toate cazurile expres prevazute de tratate sau ori de cate ori ele considera ca este oportun;

- actele Comitetului sunt avizele, care trebuie intocmite in termen de o luna de la data la care Comitetul a fost solicitat sa se pronunte asupra unei probleme de interes general. Neintocmirea avizului in acest termen se poate considera ca o lipsa a acestui act (adica lipsa avizului nu tine in loc continuarea procedurilor);

- ori de cate ori considera ca sunt in joc interese specifice ale regiunilor Comitetul poate formula din proprie initiativa un aviz asupra problemei respective, act pe care il inainteaza Consiliului si Comisiei si care este insotit de un proces-verbal care contine deliberarile Comitetului Regiunilor;

- Comitetul Regiunilor poate fi consultat si de Parlamentul European;

- Comitetul Regiunilor ca, de altfel, si Comitetul Economic si social, are sediul la Bruxelles.